Stabilire domiciliu minor. Decizia nr. 1213/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1213/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 6235/229/2012
Dosar nr._
(778/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1213
Ședința publică de la 3.07.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - E. V.
JUDECĂTOR - A. D. T.
JUDECĂTOR - I. A. H. P.
GREFIER - Ș. P.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului declarat de recurenții-reclamanți Ș. A. și Ș. L., împotriva deciziei civile nr.25 A din 21.03.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ș. I., P. R. și cu Autoritatea Tutelară C. L. AL MUNICIPIULUI FETEȘTI, Județul Ialomița.
P. are ca obiect – exercitarea autorității părintești.
Dezbaterile cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 26.06.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când, curtea, pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la 03.07.2013, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele
Prin sentința civilă nr. 4672 din data de 10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Fetești, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții Ș. A. și Ș. L., în contradictoriu cu pârâții Ș. I., P. R. și Autoritatea Tutelară din cadrul Consiliului L. al Municipiului Fetești.
S-a stabilit locuința minorului Ș. Maldini, născut la data de 30 iunie 2006, la domiciliul din municipiul Fetești, jud. Ialomița al bunicilor paterni, reclamanții Ș. A. și Ș. L..
S-a respins capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești, ca neîntemeiat.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței s-a reținut că potrivit certificatului de naștere . nr._ eliberat de Primăria Municipiului Fetești, minorul Ș. Maldini s-a născut la data de 30 iunie 2006 și are ca părinți pe Ș. I. și P. R., pârâți în cauză.
Din referatul de anchetă socială efectuat în cauză la domiciliul reclamanților, a rezultat că aceștia au în grijă pe minorul Ș. Maldini, născut la data de 30.06.2006 preșcolar, nepot după fiu .
Spre deosebire de bunicii materni ai copilului care nu s-au interesat de minor, s-a mai arătat în referatul de anchetă, că numitul P. A. nu are ocupație iar P. A. este casnică, bunicii paterni, reclamanții din cauză, îngrijesc de copil, sunt preocupați în asigurarea condițiilor optime pentru creșterea sa .
Imobilul reclamanților este format din 5 camere, două holuri, bucătărie și baie, bine mobilat și dotat pe măsura necesităților, cu teren aferent în suprafață de 850 mp., minorul beneficiind de o cameră a sa.
Din declarațiile martorilor S. M. și C. M., propuși de reclamanți, s-a reținut că părinții minorului sunt plecați în străinătate, că tatăl a mai venit să îl vadă, însă mama nu l-a mai văzut de pe la 6 luni.
În prezent toate cheltuielile aferente creșterii minorului le suportă bunicii, băiețelul bucurându-se de condiții deosebite de creștere, fiind un copil curat, îngrijit.
Din probatoriul administrat în cauză instanța a constatat că în prezent persoanele care contribuie la creșterea și educarea băiețelului sunt reclamanții, bunicii paterni, care au condiții bune de locuit și sunt atașați sufletește de minor.
Potrivit adresei nr._/02.11.2012 emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița s-a arătat că în urma vizitei efectuate de către reprezentanții instituției la domiciliul reclamanților și a evaluării situației minorului s-a constatat că acesta nu se află în dificultate, beneficiind de îngrijire deosebită. S-a mai arătat în adresă că situația minorului nu face obiectul prevederilor art.399 din Noul cod civil și nu necesită stabilirea unei măsuri de protecție specială.
Instanța de fond a apreciat că art. 399 din Codul civil reglementează exercitarea plasamentului copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimțământul acestora, sau într-o instituție de ocrotire, în situații excepționale.
Ori stabilirea plasamentului copilului se face în condițiile Legii nr.272/2004, cu respectarea dispozițiilor acestei legi și nu poate fi asimilată cu exercitarea autorității părintești de bunici așa cum au solicitat reclamanții.
Reclamanții nu au formulat însă cerere privind plasamentul minorului, iar între exercitarea autorității părintești așa cum au solicitat reclamanții și plasament nu poate fi pus semnul egalității.
Mai mult, prin precizările depuse la dosar, reclamanții au arătat în mod expres faptul că nu solicită plasamentul, ci doar exercitarea autorității părintești și stabilirea domiciliului minorului la domiciliul lor.
Cum în materie de divorț dispozițiile art.397 Cod civil stipulează că „După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel” iar în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.399 Cod civil, nu se poate dispune eliminarea părinților, care nu au fost decăzuți din drepturi, din cotitulatura exercitării drepturilor și asumării obligațiilor părintești în pofida faptului că aceștia nu și-au manifestat interesul cu privire la situația copilului . Aceasta întrucât un părinte nu poate, printr-o poziție de pasivitate, să eludeze obligațiile părintești chiar dacă se află plecat în străinătate.
Prin urmare, instanța a apreciat că bunicii nu pot exercita autoritatea părintească în locul părinților, astfel încât capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești de către reclamanți pentru minorul Ș. Maldini, născut la data 30 iunie 2006, a fost respins ca nefondat.
Cu privire la celălalt capăt de cerere instanța l-a calificat drept o solicitare privind stabilirea „locuinței” minorului la domiciliul bunicilor, textul de lege invocat prin acțiune fiind art.400 Cod civil și nu stabilire a „domiciliului” minorului, situație în care devin aplicabile prevederile art. 92 Cod civil.
Potrivit art.400 alin.(3) Cod civil, în mod excepțional, și numai dacă este în interesul superior al copilului, instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului și îndeplinesc toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura sa.
Având în vedere relațiile puternice de afecțiune între reclamanți și minor, opinia anchetei sociale, declarațiile martorilor, instanța de fond a apreciat că este numai în interesul minorului ca supravegherea acestuia să fie încredințată bunicilor, aceștia îndeplinind toate actele ordinare privind sănătatea, educația și învățătura, dispunându-se în consecință, în temeiul art.400 alin.(3) Cod civil.
Tribunalul Ialomița, Secția civilă, prin decizia civilă nr. 25 A din 21.03.2013 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanți împotriva acestei decizii.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că:
Instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 399 C.civ., invocate de apelanții reclamanți în sensul că exercitarea autorității părintești de către alte persoane se poate face doar în cazul instituirii măsurii plasamentului, nu și în situația stabilirii locuinței minorului. Noțiunea de plasament are o reglementare expresă în legea 272/2004, astfel încât ea nu poate fi interpretată în sens larg și extinsă și la situația de față, când se solicită doar stabilirea locuinței minorului. Totodată, art. 399 C.civ. trebuie interpretat în întregul său, teza a II-a a articolului neputând fi aplicată distinct, ci doar în situația în care sunt îndeplinite condițiile din teza I. Mai mult, art. 400 alin. 3 teza a II-a C.civ. stabilește expres care din drepturile si obligațiile părintești pot fi exercitate de persoanele la care s-a stabilit locuința minorului, și anume exercitarea supravegherii și îndeplinirea actelor obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura sa.
În ceea ce privește art. 403 C.civ. invocat de apelanții reclamanți, tribunalul constată că acesta nu își are aplicabilitate în cauză, deoarece se referă la situația în care instanța de tutelă a luat o măsură cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori și ulterior, ca urmare a schimbării împrejurărilor, această măsură trebuie modificată. Or, în situația de față, instanța de tutelă nu a luat anterior nicio măsură cu privire la minor pe care să o poată modifica, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile acestui articol.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții.
Prin motivele de recurs se arată că hotărârea este nelegală întrucât au solicitat să se legitimeze o situație de fapt deja existentă, în sensul că minorul Ș. Maldini, născut la data de 30.06.2006 în Spania, rezultat dintr-o relație de concubinaj a fiului lor, pârâtul Ș. A. cu pârâta P. R., să le fie încredințat spre creștere, educare și învățătură, având în vedere că sunt singurele persoane care au preluat toate obligațiile părinților săi dezinteresați de acest copil.
Solicitarea reclamanților ca instanța să admită și exercitarea autorității părintești, raportat la dispozițiile art. 399 și 403 Cod Civil este întemeiată pe probatoriile administrate în fața instanței de fond, existente la dosarul cauzei, care confirmă situația de fapt și de drept prezentată de aceștia în fața Tribunalului Ialomița.
Deși nu exista o practică unitară, cu privire la solicitarea unei măsuri de exercitare a drepturilor părintești de alte persoane (bunici), Judecătoria Fetești, a admis o cerere similară.
Arată reclamanții, că ei în calitate de bunici paterni, nu au în vedere decât interesul prioritar al nepoțelului lor, fața de care îi leagă o relație profundă de atașament și afectivitate pe care instanța nu a avut-o în vedere.
Solicită să se observe, că în urma vizitei efectuate de reprezentanții Direcției Generale de Asistenta Sociala si Protecția Copilului Ialomița la domiciliul lor, au evaluat situația minorului și au constatat că acesta nu se afla în dificultate și nu necesită stabilirea unei măsuri de protecție specială, de unde rezultă în mod indubitabil că în situația de față nu se impune „plasamentul”.
In opinia reclamanților Tribunalul Ialomița în considerentele deciziei 25 A a interpretat dispozițiile art.399 Cod civil invocate de aceștia, doar ca pe o reglementare a exercitării plasamentului copilului în sens larg și nu în situația de față.
Apreciază că expresia uzitată în conținutul dispozițiilor art.399 C.civ., de „plasament” scoasă din contest, nu trebuie interpretată în sensul sau stricto sensu, ci trebuie avută în vedere voința legiuitorului, care prevede și situații excepționale, când și alte persoane, respectiv bunicii paterni în cazul de față, pot prelua drepturile părintești.
In susținerea acestui punct de vedere, urmează să se aibă în vedere că dispozițiile art.399 Cod Civil sunt de fapt echivalentul dispozițiilor art. 42 și art.43 Codul familiei, iar legiuitorul nu a dorit ca art.399 Cod civil să reprezinte o „piatra de poticnire".
Arată reclamanții, că în situația de față, în care s-a admis capătul de cerere privind stabilirea domiciliului minorului, la domiciliul acestora, nu vor putea să se ocupe și din punct de vedere legal de interesul nepoțelului, fără preluarea drepturilor părintești, având în vedere că în fapt au preluat deja toate obligațiile părintești.
Nu împărtășesc același punct de vedere cu privire la interpretarea dispozițiilor art.403 C.civ,, exprimat de Tribunalul Ialomița, în considerente, fila 4, paragraful 2, întrucât apreciază că prin extrapolare își are aplicabilitate în situația de față, deoarece reclamanții, doresc doar interesul prioritar al minorului.
Solicită admiterea recursului, cu privire la capătul de cerere ce vizează exercitarea autorității părintești, pentru aspectele învederate mai sus.
Recursul este nefondat.
Art. 399 c.civ. prevede că; „În mod excepțional, instanța de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimțământul acestora, sau într-o instituție de ocrotire. Acestea exercită drepturile și îndatoririle care revin părinților cu privire la persoana copilului.
Instanța stabilește dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de către părinți în comun sau de către unul dintre ei.”
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 400 alin. 3 din Noul cod civil „În mod excepțional, și numai dacă este în interesul superior al copilului, instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului și îndeplinesc toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura sa.”
Din examinarea logică a acestor dispoziții legale rezultă că cele două dispoziții legale au în vedere situații distincte, respectiv:
- art. 399 - instituirea plasamentului
- art. 400 alin. 3 - stabilirea locuinței minorului la bunici, cum este cazul în speță, sau la o altă rudă
Art. 400 alin. 3 teza a IV-a prevăd care sunt drepturile bunicilor în acest caz, respectiv „exercită supravegherea copilului și îndeplinesc toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura sa”.
Așa cum în mod corect au reținut instanțele de fond, art. 399 se referă la drepturile și obligațiile ce revin persoanei în favoarea căreia s-a hotărât plasamentul copilului și nu atunci când se stabilește domiciliul copilului.
Instituirea plasamentului, presupune conform Legii nr. 272/2004 ca minorul să se afle în dificultate, or așa cum rezultă din adresa nr._/02.11.2012 a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița, minorul Ș. Maldini născut la 30.06.2006 nu se află în această situație.
Față de cele reținute, Curtea constată că instanțele de fond au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei, declarația dată de tatăl minorului fiind fără relevanță în aceste condiții.
Așa fiind, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 c.pr.civ. și negăsind nici din oficiu vreun motiv de nulitate a deciziei Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 c.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți Ș. A. și Ș. L., împotriva deciziei civile nr.25 A din 21.03.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ș. I., P. R. și cu Autoritatea Tutelară C. L. AL MUNICIPIULUI FETEȘTI, jud. Ialomița, ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi 03.07.2013
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. V. A. D. I. A.
T. H.-P.
GREFIER
Ș. P.
Red.E.V./
Tehdact. GIA
2 ex./16.07.2013
Tribunalul Ialomița - I. R. M., M. L.
Judecătoria Fetești - R. I.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 920/2013.... → |
|---|
