Expropriere. Decizia nr. 41/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 41/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 8387/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 41A
Ședința publică de la 11 februarie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - DIANA FLOREA-BURGAZLI
JUDECĂTOR - C. M. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta reclamantă M. D. S. domiciliată în București, .. 15-17, ., sector 1 împotriva sentinței civile nr. 1233/08.06.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2010, în contradictoriu cu intimații pârâți G. R. PRIN MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII cu sediul în București, ..38, sector 1 și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect: pretenții – expropriere.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 4.02.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 11.02.2013.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.05.2011, pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă, reclamanta M. D.-S. i-a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și G. R. prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, solicitând, în principal, a se dispune exproprierea pentru cauză de utilitate publică a terenului proprietatea reclamantei în suprafață de 196,38 mp din București, ., nr. 8A, sector 1, precum și obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor reprezentând valoarea reală a imobilului, iar în subsidiar, obligarea pârâților la întocmirea documentației în vederea exproprierii terenului.
Prin sentința civilă nr. 918/13.05.2011, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – secția contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că acțiunea nu are ca obiect exproprierea reclamantei, întrucât niciunul dintre pârâți nu solicită și nu intenționează exproprierea acesteia, ci obiectul cauzei îl reprezintă solicitarea reclamantei de a fi obligați pârâții la exercitarea unui act de putere publică, respectiv cel de a declanșa procedura de expropriere, cu alte cuvinte, obligarea pârâților la emiterea unui act administrativ, cel al exproprierii pentru utilitate publică.
Prin decizia civilă nr. 1697R/15.12.2011, Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă M. D. S. împotriva sentinței civile nr. 918/13.05.2011 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți G. R. prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a casat sentința recurată și a trimis cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță – Tribunalul București – Secția Civilă. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă a reținut că orice cerere de chemare în judecată care vizează o măsură de expropriere este de competența tribunalului, față de prevederile art. 2 lit. f) din Codul de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 1233/08.06.2012, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală, acțiunea formulată de M. D. S. în contradictoriu cu pârâții G. R. prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că, din cuprinsul acțiunii rezultă că cererea se fundamentează, faptic, pe împrejurarea că un teren al reclamantei este ocupat de conducta de aerisire a metroului, aparținând S.C. Metrorex S.A.
Tribunalul a constatat că, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 255/2010, expropriator este statul român pentru obiectivele de interes național, județele pentru obiectivele de interes județean, iar municipiile, orașele și comunele pentru obiectivele de interes local. Însă, față de dispozițiile art. 2 alin. 3 din același act normativ, se constată că expropriatorul este reprezentat în procese, în cazul lucrărilor necesare dezvoltării rețelei de transport cu metroul și de modernizare a rețelei existente, de către Societatea Comercială de Transport cu Metroul București "Metrorex" – S.A. Prin urmare, în măsura în care reclamanta solicită a fi dispusă o expropriere cu privire la un teren al său afectat de o lucrare ce ține de infrastructura metroului, calitatea de persoană care reprezintă poziția în proces a expropriatorului nu poate aparține în prezent decât S.C. Metrorex S.A. Pe cale de consecință, s-a constatat că nici S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice și nici Guvernului R. prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii nu se legitimează procesual-pasiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, calea de atac fiind astfel calificată prin încheierea pronunțată de Curtea de apel București, secția a IV-a civilă, la data de 4.02.3013. Apelanta a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, casarea sentinței civile nr. 1233/08.06.2012 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2010 și trimiterea dosarului instanței de fond pentru o corectă cercetare și soluționare a cauzei.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, potrivit art. 7 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, "utilitatea publică se declară de către Guvern pentru lucrările de interes național și de către consiliile județene și de Consiliul Local al Municipiului București pentru lucrările de interes local". În situația de față, datorită amplasării gurii de aerisire a S.C. Metrorex S.A. pe terenului proprietatea reclamantelor, utilitatea publică se declară de către Guvern prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.
Recurenta a arătat că, așa cum rezultă din Contractul de Concesiune nr. MM/4793 încheiat între Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și S.C. Metrorex S.A., depus la dosarul cauzei, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii este titularul dreptului de proprietate publică a statului român. Așa cum rezultă din cuprinsul contractului, gura de aerisire și tunelul aferent este doar concesionată S.C. Metrorex S.A., dreptul de proprietate înscris în Cartea Funciară fiind în favoarea Statului R..
Recurenta a considerat că instanța de fond, în mod greșit, a reținut că acțiunea a fost introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, deoarece potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 255/2010 calitatea de expropriator o are Societatea Comercială de Transport Metrorex S.A., în cazul lucrărilor necesare dezvoltării rețelei de transport cu metroul și de modernizare a rețelei existente. Acțiunea recurentelor-reclamante a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 08.11.2010, moment la care era în vigoare Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Or, instanța de fond, în mod greșit a admis excepția calității procesuale a pârâților, reținând calitatea procesuală pasivă ca aparținând S.C. Metrorex S.A., în baza art. 2 alin. 3 din Legea nr. 255/2010.
Intimatul G. R. prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a formulat întâmpinare arătând că sentința civilă nr. 1233/08.06.2012 pronunțată de Tribunalul București este temeinică și legală, motiv pentru care, recursul formulat de M. D. S. urmează a fi respins ca total nefondat având în vedere că doar S.C. Metrorex S.A. are calitate procesuală pasivă în cauză.
Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a pronunțat soluția în cauză reținând, în dispozitiv, lipsa calității procesuale pasive a pârâților G. R. prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea acestei soluții, fără a stabili în prealabil cine este expropriatorul, prima instanță a reținut că acesta este reprezentat în procese, în cazul lucrărilor necesare dezvoltării rețelei de transport cu metroul și de modernizare a rețelei existente, de către Societatea Comercială de Transport cu Metroul București "Metrorex" – S.A.
Deși în motivare au fost expuse prevederile art. art. 2 alin. 2 din Legea nr. 255/2010, conform cărora expropriator este statul român pentru obiectivele de interes național, județele pentru obiectivele de interes județean, iar municipiile, orașele și comunele pentru obiectivele de interes local, prima instanță a concluzionat că persoana care reprezintă poziția în proces a expropriatorului nu poate fi în prezent decât S.C. Metrorex S.A., fără a stabili, în fapt, căreia dintre persoanele juridice enumerate de text îi aparține calitatea de expropriator.
Soluția privind lipsa calității procesuale pasive poate fi justificată doar în situația în care se reține lipsa identității între pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, neputând rezulta din considerente referitoare la lipsa calității de reprezentant.
În această situație, Curtea reține că în mod greșit prima instanță a soluționat acțiunea prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive în contextul în care motivarea acestei soluții a avut în vedere lipsa calității de reprezentant, necercetând astfel fondul pretențiilor reclamantei. Astfel, este necesar a se stabili cadrul procesual, ceea ce presupune lămurirea împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează pretenția reclamantei, respectiv dacă în cauză este incidentă o expropriere în drept sau o expropriere în fapt, iar stabilirea acestei împrejurări va permite identificarea corectă a persoanei pârâtului, iar în privința reprezentării, se va avea în vedere faptul că reprezentarea expropriatorului este un caz de reprezentare legală, situație în care se va avea în vedere succesiunea de legi în timp, raportat și la data introducerii acțiunii reclamantei.
În consecință, văzând prevederile art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul formulat de apelanta-reclamantă M. D. S. împotriva sentinței civile nr. 1233/08.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, pe care o ca anula și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă M. D. S., domiciliată în București, .. 15-17, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1233/08.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2010, în contradictoriu cu intimații-pârâți G. R. prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, cu sediul în București, .. 38, sector 1 și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5.
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. F. B. C. M. S.
GREFIER,
V. Ș.
Red. DFB
Tehnored. DFB/PS 5 ex.
13.02.2013
Jud. fond: L. E. F.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 526/2013. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 509/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
