Rectificare carte funciară. Decizia nr. 666/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 666/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 22811/300/2009**
Dosar nr._
(305/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 666
Ședința publică de la 11.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - CRISTINA GUȚĂ
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - I. S.
GREFIER - I. A. G.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții - reclamanți C. G. și C. M., împotriva deciziei civile nr.956 A din 22.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât P. M. G..
P. are ca obiect - rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenții - reclamanți C. G.(prezent personal) și C. M., asistați de avocat Costei I. care depune la dosar împuternicire avocațială nr._/2012 eliberată de Baroul București și intimatul - pârât P. M. G. prin avocat A. B. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 eliberată de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenții reclamanți nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită de instanță prin rezoluție.
Se mai învederează că intimatul - pârât la data de 4.04.2013, a depus întâmpinarela care sunt anexate împuternicirea avocațiale nr._/2013, chitanța nr. 646/29.03.2013 reprezentând onorariu avocat și rezoluția dată de Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul București în dos.nr. 139/II-2/2013.
Reprezentantul recurenților - reclamanți depune la dosar dovada achităriit axei judicaire de timbru în cuantum de 4,00 lei - chitanța nr._/8.04.2013 și timbru judiciar de 0,15 lei.
C. ptocedează la anularea dovezii de achitare a taxei judicaire de timbru depusă de recurenții - reclamanți cât și la legitimarea numitul C. G. cu CI . nr._, CNP_ eliberată de Secția 8 la 8.08.2000, după care acordă cuvântul, în dezbaterea probatoriului.
Reprezentantul recurenților - reclamanți solicită administrarea porob ei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar, adresa emisă de AFI, actul adițional nr. 4/2012 la contractul de închiriere nr. 2458008T/19.04.1999 eliberat de AFI, fișa de calcul petnru stabilriea chiriei teren deținut de recurenți, adaresa din 23.03.2012 emisă de Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul București în dos.nr. 4313/P/2010 și un memoriu formulat de C. M., pe care le comunică și reprezentantlui părții adverse.
Apărătorul intimatului - pârât solicită proba cu înscrisuri respectiv cele de la dosar.
Curtea, după deliberare, în baza art. 305 c.pr.civ., încuviințează pentru recurenții - reclamanți proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la acest termen de judecată și ia act că rintimatul - pârât nu solicită administrarea unor probe noi, și având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurenților - reclamanți solicită admiterea recursului, avându-se în vedere că este vorba de o rejudecare dispusă de instanța de recurs, în care s-au dat unele îndrumări obligatorii pentru celelalte instanțe.
Menționează că aceste îndrumări nu au fost avute de instanțele anterioare, ignorând obiectul cererii care era o analiză asupra unei încheieri
Hotărârea recurată nu este corectă deoarece nu a fost respectată legea, adică introducerea unei acțiunii în revendicare în baza legii nr. 10/2001, motiv pentru care imobilul a fost restituit prin admiterea revendicării și a fost anulat un contract de vânzare cumpărare, hotărâre dată în baza unui înscris fals. Arată că, lipsa dispoziției emisă de Primarul General conduce la o dublă situație așa cum rezultă din actele de la dosar.
Necesitarea emiterii dispoziției de către primar este obligatori deoarece legea spune că dispoziția are caracterului unui titlu executoriu, poate fi înscrisă în cartea funciară și de la acel moment devine dovada dreptului de proprietate. Arată că, primăria capitalei deține un portofoliu de clădiri care din punct de vedere contabil sunt incluse într-un inventar, iar scăderea acestora se face în baza hotărârii judecătorești prin care a fost anulat contractul de vânzare cumpărare.
În dosar există dovezi din care rezultă că reclamanții figurează la primărie ca fiind proprietari ai imobilului în baza unui contract de vânzare cumpărare, sunt nevoiți să se prezinte în fiecare an pentru încheierea unui nou contract de locațiune pentru imobilul cu destinație curte.
Totodată menționează faptul că, la dosar sunt depuse dovezi din care rezultă că, hotărârea ce a fost dată în acțiune de revendicare, a stat la baza un înscris fals, constatat ca fals de către parchet prin ordonanța care a fost pronunțată, așa încât notificarea care a stat la baza aprecierii calității reclamanților de cumpărători de rea credință și anulării contractului lor de vânzare cumpărare, s-a aflat în dosarul de revendicare încă de la început.
Menționează că, în hotărârea de casare este menționată și hotărârea penală în baza împotriva intimatul - pârât s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
Deoarece prin rezoluția dată de parchet, se menționează că „instanța de judecată nu a dispus începerea urmăririi penale”, motiv pentru care s-a ajuns la formularea unei plângeri împotriva soluției date de parchet.
Așa încât apreciază că nu se dorește a se observa că reclamanții se luptă cu acte emise prin infracțiuni de uz de fals, iar obținerea revendicării s-a bazat pe o ordonanță de parchet.
Arată că dovezile privind obligativității obținerii mai întâi a unei dispoziții emise de primar și a înscrierii în cartea funciară le-a depus la acest termen de judecată.
Menționează că atâta timp cât instituțiile statului care emit acte juridice nu își revocă aceste acte care sunt constate ca false, persoanele care au folosit respectivele înscrisuri sunt nevoite să se lupte în instanțele judecătorești, deși această luptă ar trebui să fie purtată de persoana care a folosit respectiv înscris.
Arată că, carte funciară avea obligația ca la momentul înscrierii să refuze întabularea și să fie făcută avându-se în vedere existența dispoziției emise de primar.
Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatului - pârât solicită respingerea recursului, avându-se în vedere apărările formulate prin întâmpinare.
Menționează că recurenții nu țin seamă de obiectul calificării cauzei în primul ciclu procesual de către instanța de recurs, respectiv faptul că este vorba de o rectificare carte funciară întemeiată în baza art. 34. Așa încât atât instanța de fond câț și tribunalul în hotărârile pronunțate au analizat în mod detailat, dacă cauza se află în vreuna din condițiile prevăzute de art. 34 din lege.
În continuare apreciază că atât instanța de fond cât și tribunalul raportat la temeiul în care pârâtul și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, au constatat în mod corect, că și-a înscris dreptul în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Arată că aspectele privitoare la plângerile penale formulate împotriva pârâtului cât și împotriva titularului biroului de avocatură pe care îl reprezintă sunt total străine de cauza prezentă
Solicită să se observe că, din hotărârea penală care se află la dosar, rezultă „trimiterea cauzei către parchet și administrării de probe”, deoarece în prima fază s-a apreciază de instanță că nu au fost administrate suficiente probe. Precizează că, a depus la dosar rezoluția dată de parchet, de neîncepere a urmăririi penale împotriva pârâtului, ulterior aspectelor arătate mai sus
Cu privire la aspectul privind obligativitatea existenței dispoziției emise de primar, arată că deoarece prin acțiunea de revendicare s-a solicitat și s-a dispus obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și liniștită posesie respectivul imobil, dar avându-se în vedere că acțiunea s-a întemeiat pe disp.legii 10/2001 nu mai era necesară emiterea dispoziției de către primar.
Solicită acordarea cheltuielilor de judecată care sunt anexate întâmpinării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 29.10.2009 în dosarul nr._/300/2009 al Judecătoriei sector 2 București, reclamanții C. G. și C. M. au criticat pentru nelegalitate înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București ..4 . intimatului P. M. G., susținând că înscrierea în cartea funciară este nelegală.
Prin sentința civilă nr.3431/29.03.2010, prima instanță a constatat că, „în același dosar, la data de 25.03.2010, reclamanții au depus o cerere precizatoare prin care au atacat încheierea nr._/24.10.2008 a OCPI București sector 2 susținând că înscrierea dreptului de proprietate nu se putea efectua decât în baza dispoziției de Primar emisă în baza legii nr.10/2001, iar nu în urma unei acțiuni în revendicare. Au precizat, prin apărător, la data de 29.03.2010 că înțeleg să formuleze o plângere împotriva încheierii de carte funciară.
Față de calificarea dată cererii reclamanților de plângere împotriva încheierii de carte funciară, judecătoria, prin sentința sus indicată, nr. 3431/29.03.2010, a admis excepția tardivității plângerii împotriva încheierii nr._/24.10.2008 a OCPI sector 2 București, pe care a respins-o ca tardiv formulată.
Prin decizia civilă nr. 352 A/19.04.2011, Tribunalul București, Secția a III-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanții C. G. și C. M. împotriva sentinței civile nr. 3431/29.03.2010 a primei instanțe.
Prin decizia civilă nr.57/16.01.2012, Curte de Apel București, a reținut că obiectul cererii reclamanților îl reprezintă acțiunea în rectificarea înscrierilor din cartea funciară, acțiune ce este imprescriptibilă, astfel că a admis recursul, a modificat decizia recurată și în consecință, a admis apelul și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei sectorului 2 București.
Prin sentința civilă nr.4010/19.03.2012 Judecătoria Sectorului 2 București a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanții C. G. și C. M. în contradictoriu cu pârâtul P. M. G. și a obligat reclamanții la plata către pârât a sumei de 3500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că „Prin încheierea nr._/06.11.2008 (f.45 din dosarul inițial), OCPI București sector 2 a dispus înscrierea în CF nr. 4337 a localității București, sectorul 2, privind imobilul situat în .. 4, . de proprietate în favoarea pârâtului și, de asemenea, a dispus radierea mențiunii privind calitatea de proprietar al reclamantului. S-a menționat că titlul în baza căruia s-a făcut înscrierea este sentința civilă nr. 803/05.02.2003 a Judecătoriei sectorului 2 București, irevocabilă.
Prin această hotărâre (f.64 și urm. din dosarul inițial), s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanții din prezenta cauză cu PMB și s-a dispus ca aceștia să lase imobilul în deplină proprietate și posesie pârâtului.
Conform art. 34 din Legea nr. 7/1996, forma în vigoare la data efectuării înscrierii, dar și la data formulării prezentei acțiuni de către reclamanți, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:
1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
2. dreptul înscris a fost greșit calificat;
3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
În cauză, nu ne aflăm în nici una dintre aceste ipoteze. Dreptul pârâtului a fost înscris, cu respectarea prevederilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, în baza sentinței civile nr. 803/05.02.2003 a Judecătoriei sectorului 2 București. Referirile reclamanților la prevederile art. 25 din Legea nr. 10/2001 nu sunt relevante, având în vedere că acțiunea în urma căruia reclamantul a obținut obligarea pârâților la lăsarea în deplină proprietate și posesie a bunului a fost întemeiată pe dreptul comun.
De asemenea, în prezenta cauză nu pot fi analizate aspecte privind fondul litigiului deja finalizat irevocabil între părți. Prin urmare, acțiunea de față este neîntemeiată.”
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții C. G. și C. M., ce a fost înregistrat pe rolul acestui tribunal la data de 15.05.2012. sub nr. unic de dosar nr._ .
În susținerea apelului formulat, au arătat apelanții că prima instanță nu a sesizat că la procesul întemeiat pe dreptul comun de către intimatul P. M. G. a luat parte și primăria Generală și s-a desființat un contract încheiat în baza legii nr.112/1995, iar hotărârea judecătorească prin care s-a finalizat acel proces nu este executorie de drept, ci numai după îndeplinirea tuturor pașilor impuși de lege, principalul pas fiind emiterea unei dispoziții de retrocedare prin care se înregistrează desființarea acestui contract (încheiat în baza legii nr.112/1995), precum o descărcare de gestiune pentru Municipiul București din inventarul imobiliar. Au mai susținut apelanții că titlul executoriu al punerii în posesie cădea în obligația de a face a Municipiului București, hotărârea judecătorească având rolul de a permite scăderea din portofoliul – inventarul de clădiri al Municipiului acest imobil.
Intimatul P. M. G. a formulat întâmpinare la apelul declarat prin care a solicitat respingerea căii de atac formulate și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
În apel, tribunalul a încuviințat proba cu înscrisuri, apelanții depunând în acest sens la dosar înscrisurile de care au înțeles să se prevaleze în susținerea căii de atac formulate.
Prin decizia civilă nr.956A/22.10.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanții C. M. și C. G. și a obligat apelanții să plătească intimatului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut, având în vedere obiectul acțiunii judiciare demarate de apelanții C. G. și C. M., obiect stabilit și prin decizia nr. 57/2012 a Curții de Apel București, respectiv pretenția de rectificare a unei înscrieri în cartea funciară nr. 4377 nedefinitivă București sector 2 dispusă prin încheierea nr._/24.10.2008 a OCPI sector 2 București, că încă o dată prevederile din Legea nr.7/1996, forma în vigoare la data efectuării înscrierii și la data formulării acțiunii apelanților, referitoare la acțiunea în rectificarea cărții funciare:
Articolul 34 al legii prevede că „Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:
1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
2. dreptul înscris a fost greșit calificat;
3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.”
A mai reținut tribunalul și prevederile art.20 din legea nr.7/1996, potrivit cărora dreptul de proprietate și alte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit sau transmis în mod valabil.
Totodată, art.22 din aceeași lege stabilește că înscrierea unui drept se poate efectua numai: a) împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută; b) împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată.
Aplicând prevederile legale mai sus expuse la cauza de față, tribunalul a reținut că apelanții reclamanți au solicitat rectificarea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al intimatului P. M. G. asupra imobilului din București ..4 ..
Înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al intimatul s-a operat, prin încheierea nr._/24.10.2008 a OCPI sector 2 București, în baza sentinței civile nr.803/2003 a Judecătoriei sector 2 București, rămasă irevocabilă prin decizia nr.1156/30.06.2008 a Curții de Apel București, sentință care a constat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.199/30.09.1996 încheiat între pârâții PMB reprezentat de . calitate de vânzător și pârâții C. G. și C. M. în calitate de cumpărători, având ca obiect imobilul situat în București ..4 . și a obligat pârâții C. G. și C. M. să restituie în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul reclamantului P. M. G.. În baza acestei sentințe, împotriva proprietarilor de carte funciară, familia C., intimatul P. M. G. și-a înscris dreptul de proprietate, în baza art.20 alin.1 și art.22 pct.a) din legea nr.7/1996.
Față de situația de fapt și de drept mai sus reținută, tribunalul . mod corect prima instanță a respins acțiunea în rectificarea înscrierii de carte funciară promovată de reclamanții C. G. și C. M..
Nici una din ipoteze fixate de art.34 pct.1-4 din legea nr.7/1996 nu se regăsește în cauza de față, dreptul de proprietate al intimatului P. M. G. fiind în mod legal înscris în cartea funciară, căci titlul acestuia din urmă este valabil, nefiind desființat ulterior înscrierii, nu a fost greșit calificat, dreptul înscris există în continuare, iar înscrierea din cartea funciară este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului. Titlul în baza căruia intimatul și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară este o hotărâre judecătorească irevocabilă a cărei putere de lucru judecat se impune tuturor subiectelor de drept, neputând fi nesocotite cele statuate în mod irevocabil.
Totodată tribunalul a mai observat că majoritatea susținerilor apelanților se circumscriu unor critici aduse însăși hotărârii judecătorești irevocabile – titlu de proprietate pentru intimatul P. M. G., or acest lucru nu poate fundamenta admiterea prezentului demers judiciar al acestora în afara condițiilor legale fixate pentru acțiunea în rectificarea cărții funciare.
Susținerea apelanților că înscrierea în cartea funciară nu putea opera în lipsa dispoziției Primarului General de retrocedare a imobilului în discuție, dispoziție care să înregistreze și desființarea judecătorească a contractului lor de vânzare cumpărare, nu poate fi primită de instanța de apel fiind fără suport juridic, atâta timp cât hotărârea judecătorească a consfințit calitatea de proprietar a intimatului împotriva titularilor de carte funciară, C. G. și C. M., aceștia din urmă fiind obligați la respectarea acestui drept prin obligarea la restituire în deplină proprietate și liniștită posesie. Hotărârea judecătorească irevocabilă este prin ea însăși un titlu apt să fundamente înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară și nu trebuie confirmată printr-un act administrativ, nici un text de lege nefiind în acest sens în materia aplicabilă speței de față. (acțiunea în revendicare).
A reținut totodată tribunalul că prevederile art.25 alin.4 din Legea nr.10/2001 nu sunt aplicabile în cauza de față, intimatul P. M. G. nefiind titularul unei dispoziții de restituire a natură a imobilului în litigiu, dispoziție emisă în procedura administrativă instituită de legea nr.10/2001.
Prin urmare, față de toate considerente mai sus expuse, tribunal a respins ca nefondat apelul declarat în cauză.
Potrivit art.274 alin.1 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a apelanților, tribunalul i-a obligat pe aceștia să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs la data de 27.12.2012 reclamanții C. M. și G. întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, recurenții – reclamanți au arătat că, în baza unei discutabile hotărâri, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii cauza a fost rejudecată, în fond, de același judecător care a dat prima soluție, ulterior, casată de Curtea de Apel prin Decizia civilă nr.57/16.01.2012.
Potrivit art.312 Cod procedură civilă, a fost încălcat de ambele instanțe de fond, ce și-au menținut soluțiile fără a răspunde cererii depuse, bine precizate în decizia instanței de casare unde obiect al cererii este, anulare act și care act este o încheiere a Cărții Funciare al cărui control de legalitate, de la momentul emiterii sale, se cerea a fi efectuat, prin cererea de investire a instanței de judecată.
Această acțiune a pornit de la calificarea dată unei întâmpinări, ca fiind o cerere reconvențională pe care, nu recurenții, ci Judecătoria Sectorului 2 a decis să o disjungă, de aceea primă cauză, într-un dosar având ca dorită finalitate, o dispoziție de rectificare a Cărții Funciare dar, asta numai după examinarea pe fond a motivației care ar fi putut să conducă la această soluție.
Răspunsul ambelor instanțe de fond este dat, parcă, de funcționarii de la ghișeele de informații ale Birourilor de CF unde, dorind a efectua o radiere, te duci pentru a afla condițiile cerute, pentru efectuarea acestei operații, unde au aflat că, rectificarea de CF, cere o hotărâre judecătorească, pentru care au și continuat această acțiune, pe un drum propriu, rectificarea de CF fiind doar o urmare a admiterii cererii de anulare a actului înscris.
Respingerea acțiunii, acolo unde timid Tribunalul încearcă să o motiveze în D., nu se susține ea încălcând grav chiar dispozitivul deciziei irevocabile, prin care s-a admis cererea intimatului de retrocedare a imobilului, unde apare Primăria Generală a Municipiului București și, unde, soluția de desființare a contractului lor de cumpărare, încheiat în baza Legii nr.112/1995, este clar motivată pe o notificare a intimatului, de care ar fi avut cunoștință la data perfectării vânzării.
O soluție dată în baza unui act fals, notificarea de care s-a făcut vorbire fiind grosolan falsificată, aspect prins într-o rezoluție de P., permanent, ignorată prin mai toate dosarele în care a fost depusă.
A fost o acțiune purtată nu în baza a două titluri, ce au fost comparate între ele, ci o acțiune în baza Legii nr.10/2001, singura ce permitea controlul de legalitate al contractului de vânzare - cumpărare, încheiat în baza Legii nr.112/1995, susținerea că, acțiunea a fost în revendicare pură (art.480 Cod civil), fiind falsă și infirmată prin soluții judecătorești.
Calea de urmat, în vederea recunoașterii dreptului era, astfel, aceea indicată de recurenți - emiterea unei dispoziții, de Primar General, condiționată la rându-i de plata către Municipiul București a unei sume de cca. un miliard și jumătate de lei vechi.
Ulterior, această decizie câștigată prin fals, inclusiv în declarații, a fost temeiul producerii repetate a unor infracțiuni de uz de fals, de realizare al acelui produs al infracțiunii, de parcă această calitate de infractor a intimatului ar fi fost obligatorie la depunerea chemărilor în judecată și, mai ales, la admiterea cererilor sale, evacuare a unei persoane căreia hotărârea nu-i era opozabilă, lipsă de folosință, în condițiile încălcării legilor de protecție ale chiriașului din fostele case naționalizate, ș.a.
Ca într-un coșmar, toate aceste cauze au fost reflectate într-o oglindă strâmbă a Legii, unde totul se aplică pe dos și unde, acest intimat, pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, pentru o infracțiune strâns legată de modul în care a obținut hotărârea de retrocedare, continuă a câștiga orice proces ce este motivat în baza hotărârii dată prin fals, cererile recurenților de suspendare a cauzelor, pe aceste motive și în baza hotărârii penale definitive, fiind respinse pe bandă rulantă ca irelevante, de parcă uzul de fals a devenit obligatoriu, transformat într-o infracțiune de obicei.
Nu s-a examinat nici un element al cererii de anularea a actului, sau care ar fi putut conduce la anularea sa, acesta fiind obiectul cererii, rectificarea fiind doar acel scop imediat, ce le motiva interesul în purtarea acestui proces!
Totuși, nu pot ignora un aspect, infracțiunile de care se face vinovat intimatul, sunt produsul acțiunilor unor persoane ce îi reprezintă interesele în România, intimatul fiind cetățean american cu domiciliul în Statele Unite, 6423 West Wenden Way Tucson A.Z._ și, aparent, Legea română nu ar avea mijloace de a curma această stare de fapt.
Dar în fapt, Legea are mijloacele necesare, motive pentru care au și invocat excepția calității de reprezentare a avocaților cel reprezintă, aflându-se într-o situație ce se constituie pentru avocat, într-o abatere disciplinară gravă, conform art.144 din Statutul profesiei de avocat, publicat în Monitorul Oficial nr. 45 din 13 ianuarie 2005, ce ne spune că: Art. 144 - (1) Avocatul va oferi clientului o opinie legală, onestă cu privire la consecințele de fapt și juridice ale cazului investigat, în limitele informațiilor furnizate de client. (2) Avocatul ( ... ) este obligat să se abțină de la asistarea și sfătuirea conștientă a unui client în activități infracționale.
(3) Un avocat este îndreptățit să se retragă imediat și să renunțe la asistarea și reprezentarea clientului, în cazul în care, acțiunile și scopurile clientului, deși aparent legale la Începutul asistenței și sau reprezentării, se dovedesc pe parcursul acesteia ca fiind infracționale.
La data de 04.04.2013, intimatul P. M. G., a formulat întâmpinare la motivele de recurs ale numiților, C. M. și C. G., solicitând să se constate netemeinicia acestora, urmând să se dispună menținerea ca temeinică și legală a deciziei civile nr. 9S6A_ pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă care a respins ca nefondat apelul formulat împotriva sentinței civile nr.4010/19.03.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2.
În motivarea întâmpinării, intimatul – pârât arată că, urmare a lecturării motivelor de recurs depuse de recurenții-reclamanți, C. M. și C. G., motive ce cu greu pot fi încadrate în vreunul din temeiurile de drept invocate (pct. 8 și 9 ale art. 340 Cod procedură civilă), încearcă să răspundă punctual la afirmațiile făcute de către aceștia, în ciuda faptului că acestea sunt aspecte total străine de obiectul prezentului litigiu - acțiune în rectificare Carte Funciară - fiind, în realitate, cel mult apărări de fond ce au fost sau puteau fi invocate în litigiul având ca obiect revendicarea imobilului situat în .. 4.
Această reluare permanentă a unor critici cu privire la soluția definitivă și irevocabilă referitoare la revendicarea imobilului proprietatea intimatului-pârât, relevă modul în care aceștia respectă autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, fiind unul din numeroasele mijloace de șicanare și de nerecunoaștere a dreptului său de proprietate cu privire la imobilul situat în ..4, parter, ..
II. Referitor la primul temei de drept invocat, respectiv dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă - când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia - acesta apare total nefondat, cu atât mai mult cu cât, calificarea prezentei acțiuni, deși ar fi trebuit să fie făcută chiar de către reclamanți, potrivit principiului disponibilității, a fost clarificată prin decizia civilă nr.57/16.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, aceasta stabilind că suntem în prezența unei acțiuni în rectificare Carte Funciară.
Deși decizia civilă mai sus-menționată este deosebit de clară stabilind foarte clar motivele casării și trimiterii spre rejudecare instanței de fond, recurenții, în continuare apreciază că obiectul prezentei acțiuni ar fi cu totul altul, cităm: anulare act! - și care act este o Încheiere a Cărții Funciare (, .. ).
În sensul acestui motiv de casare, instanța ar fi culpabilă când "schimbă
natura actului" ori atunci când schimbă" înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia". Denaturarea înțelesului actului are loc atunci când concluzia pe care instanța de fond o deduce din interpretarea actului este în mod evident eliminată și contrazisă prin sensul clar și vădit neîndoielnic al termenilor și conținutului actului interpretat.
Motivul de casare bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății trebuie să precizeze care este actul pretins denaturat și în ce constă denaturare a lui, o simplă afirmație făcută în acest sens nefiind suficientă pentru a decide casarea.
Se poate observa cu ușurință că invocarea acestui temei de drept este total nefondată, urmând, pe cale de consecință să se respingă acest motiv de recurs.
III. Ca și în fața instanței de apel, intimatul prezintă succint temeiul în care s-a solicitat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea lui și radierea mențiunii privind calitatea de proprietari a recurenților-reclamanți.
În concret, această cerere s-a făcut în baza sentinței civile nr.803/05.02.2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2, rămasă definitivă prin respingerea apelului de către Tribunalul București, Secția a V-a Civilă prin decizia civilă nr.397/24.06.2005 și irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel București, Secția a IV-a Civilă - dosar nr._/2/2005 - prin decizia civilă nr.1156/30.06.2008.
În cadrul acestui litigiu, referitor la revendicarea imobilului, întemeiat pe dispozițiile dreptului comun, instanța de fond a înlăturat critica soților C. privind trecerea imobilului proprietatea intimatului în proprietatea statului cu titlu ca neîntemeiată.
De asemenea, instanța de apel a înlăturat și susținerile recurenților-pârâți bazate pentru lipsa de identitate intre imobilul intimatului și cel cumpărat de către aceștia constatând că instanța de fond a analizat în mod riguros înscrisurile depuse la dosar și a reținut în mod temeinic că imobilul ce formează obiectul dosarului în care s-a pronunțat sentința civilă nr.7581/1994 este același cu imobilul dosarului nr.2565/2002 precum și cauzele care au condus la eroarea de număr.
În recurs, Curtea de Apel București, Secția a IV-a Civilă a respins toate motivele de recurs invocate de către familia C. constatând:
Față de chiriașii cumpărători sentința civilă nr. 7581/1994 are putere de lucru judecat sub aspectul preluării abuzive a imobilului de către stat de la fostul proprietar (a se vedea fila 38 din dosarul prezent, pagina 5, antepenultimul paragraf al deciziei civile nr.1156/30.06.2008);
Decizia civilă nr. 2084/2000 a Curții de Apel București nu are autoritate de lucru judecat în ceea ce privește identitatea imobilului în litigiu, întrucât prin această hotărâre nu s-a soluționat fondul litigiului ci s-au examinat numai dispozițiile de ordin procedural privind eventualele erori materiale.
Identificarea imobilului preluat de către stat în mod abuziv de la intimat ca fiind unul și același cu cel vândut în contractul de vânzare cumpărare nr.199/1996 și ocupat în prezent de către soții C., s-a realizat în mod legal de către tribunal prin coroborarea tuturor înscrisurilor depuse la dosar (acte de proprietate, decizie de preluare administrativă, hotărâri judecătorești, certificate de nomenclatură urbană și atribuire de numere poștale).
Cel mai important aspect de reținut din considerentele deciziei Curții de Apel București este concluzia acesteia că în prezenta cauză nu se poate pune în discuție valabilitatea titlului statului întrucât sentința civilă nr.7581/1994 are putere de lucru judecat, reclamantului recunoscându-i-se irevocabil dreptul de proprietate asupra bunului, acest aspect constituind "un bun" în sensul art.1 din Primul Protocol la CEDO.
IV. O dată clarificat acest aspect legat de obiectul litigiului purtat cu recurenții-reclamanți, dorim să răspundem și la afirmați a acestora conform căreia doar prezentarea dispoziției de retrocedare emisă de Primarul General poate face dovada dreptului de proprietate conform art.25 din Legea nr.10/2001.
Reamintește că temeiul de drept al acțiunii a fost art.480 și următoarele Cod civil, deci, a solicitat revendicarea apartamentului și nu pe calea prevăzută de Legea nr.10/2001 în etapa administrativă a acestei proceduri.
De altfel, dispozitivul hotărârii judecătorești este foarte clar în sensul obligării pârâților să ne lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilului revendicat.
Mai mult decât atât, chiar instanța de apel, în considerentele hotărârii recurate, este deosebit de clară în motivarea respingerii acestei critici, statuând: ( .. .) susținerea apelanților că înscrierea în CF nu putea opera în lipsa dispoziției Primarului General de retrocedare a imobilului în discuție (…) nu poate fi primită, fiind fără suport probator, atâta timp cât hotărârea judecătorească a consfințit calitatea de proprietar a intimatului împotriva titularilor de Carte Funciară, aceștia din urmă fiind obligați la respectarea acestui drept prin obligarea la restituire în deplină proprietate și liniștită posesie. Hotărârea judecătorească irevocabilă este prin ea însăși un titlu apt să fundamenteze înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară și nu trebuie confirmată printr-un act administrativ, niciun text de lege nefiind în acest sens în materia aplicabilă spetei de față. (acțiunea în revendicare)
Or, cât timp înscrierea în cartea funciară s-a făcut în baza unui înscris (hotărâre judecătorească) valabil și în prezent, nu se poate pune problema neîndeplinirii condiției prevăzute la pct.1 al art.34 din Legea nr.7/1996.
De asemenea, nu poate fi vorba nici de situația de la punctul 2 al aceluiași articol, respectiv dreptul înscris a fost greșit calificat și nici de situațiile prevăzute la punctele 3 și 4, dreptul înscris existând în continuare iar înscrierea în CF este în concordanță cu situația reală a imobilului.
În aceste condiții, în mod corect, instanța de fond cât și instanța de apel au constatat neîndeplinirea niciuneia din ipotezele expres prevăzute de art.34, motiv pentru care acțiunea în rectificare formulată de reclamanți a fost
respinsă, iar în apel soluția a fost menținută.
Total străine de obiectul prezentei cauze sunt și afirmațiile referitoare la câștigarea procesului prin fals. Lăsând la o parte caracterul calomnios al acestora, învederează că nu există nicio rezoluție de începere a urmăririi penale împotriva intimatului-pârât, ci, dimpotrivă rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, în ciuda încercărilor nenumărate ale recurenților din prezenta cauză.
VI. Încheiem prin a ne permite a răspunde reprezentantului recurenților i la invocarea de către acesta a dispozițiilor art.144 din Statul profesiei de avocat.
Asistența juridică oferită clientului biroului de avocatură, respectiv, intimatul-pârât, P. M. G., în prezenta cauză, a fost una care a respectat intru-totul dispozițiile din Statul profesiei nefăcând altceva decât a
apăra interesele acestuia prin relevarea argumentelor de drept ce conduc, în
la neîndeplinirea niciuneia din ipotezele expres prevăzute de art.34 din Legea nr.7/1996.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și următoarele Cod procedură civilă.
Menționează că solicită obligarea recurenților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces constând în onorariul de avocat.
Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din economia dispozițiilor legale care reglementează această cale de atac extraordinară și nedevolutivă, instanța constată că recursul permite reformarea hotărârilor definitive, exclusiv pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art 304 pct 1-9 cod procedură civilă, legiuitorul sancționând cu nulitatea recursul, a cărui motivare nu se încadrează în nici unul din motivele de modificare sau de casare reglementate de lege.
Reclamantul recurent și-a întemeiat calea de atac declarată pe prevederile art 304 pct 8 și 9 cod procedură civilă. Făcând aplicarea în speță a aspectelor teoretice anterior expuse, Curtea va examina criticile formulate din perspectiva motivelor de reformare punctual precizate.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile ar 304 pct 8 cod procedură civilă, acesta se referă la încălcarea principiului înscris în prevederile art 969 alin 1 cod civil, potrivit căruia convențiile legale au putere de lege între părțile contractante. Pornind de la semnificația acestor dispoziții de drept de material, care consacră principiul forței obligatorii a contractului și având în vedere și prevederile procedurale invocate de recurentă drept temei pentru critica formulată, Curtea constată că trebuie distins între următoarele ipoteze: situația în care instanța este sesizată cu un diferend legat de un act juridic, indiferent că este un act juridic unilateral sau bilateral, ale cărui clauze sunt clare și precise, judecătorul, soluționând fondul, având obligația să-l aplice în litera și spiritul său, nefiind îndrituită să-i dea un alt înțeles, precum și situația în care clauzele actului juridic dedus judecății sunt neclare, susceptibile de mai multe înțelesuri, judecătorului revenindu-i datoria de a-l interpreta, potrivit regulilor de interpretare a actelor juridice.
Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art 304 pct 8 cod procedură civilă se referă la situația în care actul juridic care a generat litigiul este clar sub aspectul conținutului, dar instanța, pronunțându-se asupra pretențiilor cu care fost învestită, îi schimbă natura sau înțelesul, cu precizarea că în ipoteza în care din materialul probator administrat rezultă un dubiu cu privire la natura juridică sau conținutul actului juridic, interpretarea dată de instanțele de fond constituie o chestiune de fapt, care nu mai poate fi supusă cenzurii instanței de recurs.
Făcând aplicarea în cauză a acestor aspecte teoretice, Curtea constată că acest motiv de modificare a hotărârii nu este incident în cauză, în condițiile în care nu se pune problema interpretării clauzelor unui act juridic pentru calificarea naturii juridice a acestuia sau pentru clarificarea sensului acestora, ci trebuie soluționată acțiunea în rectificare promovată de reclamanți( astfel cum a fost calificată de instanța de recurs prin decizia de casare) prin raportare la prevederile art 34 din legea 7/996. Este adevărat ca potrivit dispozițiilor art 34 alin pct 2 din acest act normativ unul dintre cazurile de rectificarea a cărți funciare se referă la situația în care dreptul supus înscrierii este greșit calificat, Curtea constată că, din această perspectivă, nu există nicio contradicție între susținerile părților, precum niciun dubiu că dreptul supus formalităților de publicitate imobiliară și a cărui rectificare se cere, prin prezenta acțiune, este dreptul de proprietate asupra imobilului, cumpărat de reclamanți în temeiul legii 112/1995, în condițiile în care prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat nulitatea actului de înstrăinare, foștii chiriași fiind obligați să lase în deplină proprietate și posesie imobilul în favoarea intimatului( din prezenta cauză), în calitate de fost proprietar.
Pentru a-și întemeia în drept recursul, reclamanții s-au prevalat și de dispozițiile art 304 pct 9 cod procedură civilă.
Acest motiv de recurs conține două ipoteze și anume situația în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal precum și ipoteza în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Suntem în situația în care hotărârea este lipsită de temei legal, atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, de unde se deduce că lipsa de temei legal, la care face referire legiuitorul nu trebuie confundată cu încălcarea legii sau cu nemotivarea. Altfel spus, instanța de recurs este în situația de evalua dacă hotărârea nu este motivată în drept sau dacă în legislația în vigoare la data pronunțării hotărârii nu există un text de lege( de drept material) care să justifice soluția pronunțată. În cea de-a doua ipoteză, hotărârea este considerată a fi dată cu încălcarea sau cu aplicarea greșită a legii, în cazul în care instanța recurs la dispozițiile legale incidente, dar le-a încălcat în litera sau spiritul lor sau le-a aplicat eronat, cu precizarea că, în măsura în care nu se pot încadra în alte motive de recurs, acest motiv de critică include în mod excepțional și nerespectarea normelor procesual civile.
Din examinarea cauzei, din perspectiva interpretării și aplicării dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că instanța de apel a dat în mod corect eficiență prevederilor art 34 din legea 7/1996, reținând în mod justificat că nu este incidentă niciuna din situațiile în care se impune rectificarea cuprinsului cărții funciare, în sensul că nu ne aflăm în ipoteza în care înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea să nu fi fost valabil, dreptul să fi fost greșit calificat, să nu mai fie întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau să fi încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea sau, din orice alt motiv, situația tabulară să nu mai fie în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Examinând cererea de recurs, Curtea constată că aspectele invocate de recurenți constituie mai mult critici de nelegalitate aduse hotărârii judecătorești în temeiul căreia s-a realizat intabularea intimatului în cartea funciară, chestiune ce nu pot face obiect de analiză în prezentul litigiu, față de puterea de lucru judecat dobândită de hotărârea irevocabilă, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare și s-a admis și capătul de cerere având ca obiect revendicarea imobilului. Totodată, Curtea completează acest raționament și cu mențiunea faptului că, potrivit dispozițiilor legale, rectificarea cărții funciare se realizează pe baza unei hotărâri judecătorești, prin care s-a constatat intervenit unul dintre cazurile enumerate expres și limitativ de dispozițiile art 34 din legea 7/1996, astfel că în procedura rectificării organul judiciar nu poate examina legalitatea sau temeinicia hotărârii judecătorești, care servește drept temei al rectificării. Din această perspectivă, susținerile reclamanților referitoare la necesitatea de urma procedura legii 10/2001 pentru redobândirea imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist, nu pot face obiect de analiză în prezenta cauză, având ca obiect rectificarea cărții funciare.
În ceea ce privește susținerile reclamanților relative la infracțiunile de fals comise de intimat pentru obținerea acestei hotărâri, Curtea constată că acestea se constituie doar în simple afirmații, nesusținute de nicio probă concludentă în acest sens, iar în ipoteza în care pretinsa conduită infracțională a intimatului ar fi constatată în mod corespunzător, printr-o hotărâre penală definitivă de condamnare, reclamanții ar avea posibilitatea să ceară revizuirea hotărârii în condițiile dispozițiilor art 322 cod procedură civilă, care reglementează situațiile în care se poate exercita calea extraordinară de atac a revizuirii. Sub incidența acestei soluții intră atât pretinsa falsificare a notificării formulate în temeiul legii 112/1995 cât și pretinsele infracțiuni de fals comise ulterior obținerii hotărârii de anulare a contractului de vânzare cumpărare încheiat de recurenți în baza legii 112/1995 și de admitere a revendicării formulate de intimat, în calitate de fost proprietar al imobilului în litigiu.
Recurenții au mai invocat faptul că instanțele de fond nu ar fi examinat obiectul cererii de chemare în judecată, care constată în anularea unui act juridic și anume încheierea de carte funciară. Pentru a răspunde aceste critici, Curtea constată că, prezenta cauză a cunoscut un prim ciclu procesual, finalizat în fața instanței de recurs, care, prin considerentele deciziei pronunțate a tranșat chestiunea obiectului litigiului ca fiind rectificare de carte funciară și nu plângere împotriva încheierii de intabulare a dreptului de proprietate în favoarea intimatului.
În privința susținerile relative la conduita avocatului intimatului, ca reprezentând o abatere disciplinară, Curtea reține că aceste aspecte nu pot constitui chestiuni de nelegalitate a deciziei recurate, invocarea și dovedirea acestor aspecte putând fi făcută numai în fața forurilor competente, potrivit normelor legale.
În ceea ce privește soluționarea cauzei în fond, în rejudecare, după casarea cu trimitere, dispusă de instanța de recurs, de către același judecător ca și în primul ciclu procesual, Curtea constată că este conformă cu dispozițiile procedurale, nefiind incident niciunul din cazurile de incompatibilitate, deoarece în primul ciclu procesual, judecătorul a soluționat cauza prin admiterea excepție tardivității plângerii de crate funciară, or, în al doilea ciclu procesual, judecătorul s-a pronunțat pe fondul cererii de rectificare a cărții funciare, astfel cum a fost calificată acțiunea introductivă de către instanța de recurs.
Pentru toate aceste considerente, față de dispozițiile art 312 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul și, dând eficiență prevederilor art 316 coroborat cu art 274 cod procedură civilă, va obliga recurenții la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către intimat, cu aplicarea dispozițiilor alineatului 3 al acestui text de lege, apreciindu-se că se impune reducerea onorariului de avocat, față de complexitatea redusă a litigiului și de volumul de muncă depus de apărător.
Se va lua act că recurenții nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții - reclamanți C. G. și C. M., împotriva deciziei civile nr.956 A din 22.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât P. M. G..
Obligă recurenții la plata sumei de 600 lei cheltuieli e judecată către intimat, cu aplicare dispozițiilor art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
Ia act că recurenții nu solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. G. DOINIȚA M. I. S.
GREFIER
I. A. G.
Red. I.S.
Tehnored. C.S.
Ex.2.
T.B. Secția a V-a Civilă – S.V.
- L.L.G.
Jud.sector 2 București – L.M.-V.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1475/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1372/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
