Anulare act. Decizia nr. 1475/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1475/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 4687/2/2013
Dosar nr._
(1316/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1475
Ședința publică de la 01.10.2013
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - CRISTINA GUȚĂ
JUDECĂTOR - S. C.
JUDECĂTOR - I. S.
GREFIER - S. R.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul reclamant B. M. și de contestatorii – intervenienți I. G. V. C., B. M., împotriva deciziei civile nr. 2323 din data de 20.12.2013, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și Pentru cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._/303/2010 (2423/2012), în contradictoriu cu intimata – pârâtă ASOCIAȚIA DE proprietari .>
P. are ca obiect – contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul reclamant B. M. (personal) și contestatorul – intervenient I. G. V. C. (personal), precum și avocat M. M., în calitate de reprezentant al intimatei – pârâte ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI .>în baza împuterniciri avocațiale nr._/2013, emisă de Baroul București (pe care o depune), lipsind contestatoarea intervenientă B. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea procedează la legitimarea contestatorilor:
Contestatorul I. G. V. C. prezintă CI . nr._ – CNP_,
Contestatorul B. M. prezintă CI . nr._ – CNP_.
Contestatorul – intervenient I. G. V. C. depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 10 lei, potrivit chitanței nr._ (195) din data de 19.08.2013 și timbru judiciar de 0,50 lei, aferente contestației în anulare pe care a formulat-o.
Invocă excepția de conexare a prezentei cauze cu dosarul nr._, aflat pe rolul acestei ședințe de judecată poziția 18 recurs, solicitând admiterea excepției.
Contestatorul – reclamant B. M., personal, având cuvântul, invocă aceeași excepție de conexare solicitând admiterea excepției.
Curtea dispune apelarea și a dosarului nr._, aflat pe rolul acestei ședințe de judecată, astăzi, poziția 18 recurs.
Contestatorul – reclamant, I. G. V. C., având cuvântul, solicită admiterea excepției de conexare astfel cum a fost formulată.
În susținerea excepției arată că ambele dosare reprezintă aceleași părți, același temei juridic, cu excepția obiectului cauzelor – procese verbale diferite și astfel, în opinia sa, excepția invocată este admisibilă.
Contestatorul – reclamant B. M., personal, având cuvântul, solicită admiterea excepției de conexare achiesând concluziilor formulate de contestatorul I. G. V. C..
Contestatorul – reclamant, I. G. V. C., având cuvântul, invocă prevederile art. 24 raportat la art.7 din Protocolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 2 din Protocolul 7 al aceleași convenții privind componența instanțelor de judecată, pentru a avea dreptul la un proces echitabil.
Precizează că, personal, se află într-un litigiu civil cu d-na magistrat S. G. și d-na magistrat S. I., în dosarele nr._/3/2009 și nr._/3/2009 înregistrate pe rolul Tribunalului București, considerând că actuala componență încalcă prevederile legale, în acest sens invocând și „excepția relativă de imparțialitate a d-nei Conferențiar T.”, întrucât instanța trebuie să fie imparțială și echidistantă.
La interpelarea instanței, contestatorul precizeză că nu înțelege să formuleze cerere de recuzare a celor doi membri ai completului de judecată.
Contestatorul – reclamant B. M., personal, având cuvântul, solicită admiterea excepției invocată de contestatorul I. G. V. C..
Intimata – pârâtă, prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea afirmațiilor părții adverse, întrucât nu se face vreo dovadă în sensul arătat.
Curtea, în urma deliberării, respinge excepția de imparțialitate astfel susținută, ca inadmisibilă, apreciind că aspectele invocate pot fi formulate în fața instanței în legătură cu care s-a invocat această excepție, numai pe calea formulării unei cereri de recuzare, cale pe care contestatorii nu au înțeles să o promoveze.
Contestatorul – reclamant I. G. V. C., personal, solicită să se ia act că insistă în excepția invocată în considerarea prevederilor art. 7 și art. 2 din Protocolul 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, dispoziții imperative pentru instanțele de judecată.
Invocă și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a apărătorului intimatei – pârâte, în sensul că Asociația de Proprietari este nelegal constituită, întrucât președintele asociației nu are calitatea de proprietar, urmând a face dovada cu documente existente în dosarul de cercetare și urmărire penală, dar și în raport de prevederile art. 15 din Legea nr. 230/2007 și a HG nr. 1588/2007. Astfel, orice angajat de către terțe persoane pentru efectuarea de servicii, trebuie realizată numai cu aprobarea Adunării Generale și prevăzute în buget.
Contestatorul – reclamant B. M., personal, având cuvântul, achiesează concluziilor expuse de contestatorul I. G. V. C..
Intimata – pârâtă, prin apărător, având cuvântul, solicită amânarea cauzei pentru a depune contractul de asistență juridică, precizând că președinta asociației de proprietari locuiește în blocul nr. M 14 și este proprietar al imobilului în care locuiește.
Curtea, în urma deliberării, ia act că s-a pronunțat deja asupra excepției de imparțialitate invocată de contestator, și respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a apărătorului intimatei – pârâte, apreciind că până la anularea hotărârilor Adunării Generale a Asociației de P., acestea (hotărârile) se bucură de prezumția de legalitate, iar această chestiune face chiar obiectul dosarului.
Contestatorul – reclamant I. G. V. C., personal, având cuvântul, insistă și solicită a face dovada că pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București se află o cauză ce are ca obiect anularea Hotărârii Adunării Generale a Asociației de P., motiv pentru care solicită suspendarea în temeiul dispozițiile art. 244pct. 1 din Codul de procedură civilă, până la soluționarea cauzei aflată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București.
Contestatorul – reclamant B. M., personal, având cuvântul, achiesează concluziilor expuse de contestatorul I. G. V. C..
Intimata – pârâtă, prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea cererii de suspendare formulată de contestatorul – intervenient I. G. V. C..
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de suspendare a cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 din Codul de procedură civilă, întrucât în favoarea apărătorului intimatei – pârâte, până la soluționarea cauzei înregistrate pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, operează prezumția de legalitate a calității sale de reprezentant.
În continuare, acordă cuvântul părților asupra excepției de conexare.
Contestatorul – reclamant I. G. V. C., solicită admiterea excepției de conexare, având în vedere că cele două dosare au strânsă legătură de cauzalitate, obiect și părți.
Contestatorul – reclamant B. M. solicită admiterea excepției de conexare.
Intimata – pârâtă, prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea excepției de conexare, având în vedere următorul aspect: contestația în anulare este o cale extraordinară de atac care vizează hotărâri irevocabile. În speță, este vorba despre două hotărâri irevocabile, pronunțate de Curtea de Apel București.
Curtea, în urma deliberării, respinge excepția de conexare, constatând că cele două cauze sunt diferite, și nu se impune conexarea în cadrul căii de atac extraordinare a contestației în anulare.
Curtea, în continuare, acordă cuvântul în probațiune.
Contestatorul – reclamant I. G. V. C., personal, având cuvântul, învederează că la dosarul cauzei sunt depuse toate actele în susținerea contestației în anulare pe care a formulat-o.
Contestatorul – reclamant B. M., personal, având cuvântul, declară că nu mai are de depus și alte înscrisuri în această cale de atac.
Intimata – pârâtă, prin apărător, având cuvântul, susține că nu mai are noi acte de depus.
Curtea ia act că părțile nu înțeleg să administreze noi probe cu excepția celor deja existente la dosarul cauzei.
Contestatorii I. G. V. C., personal și B. M., personal, precum și reprezentantul intimatei – pârâte, având pe rând cuvântul, susțin că nu mai au de formulat alte cereri, probe de propus și administrat, ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat, ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepției de inadmisibilitate, dar și în dezbaterea contestației în anulare.
Contestatorul – reclamant I. G. V. C., personal, având cuvântul, solicită să se constate admisibilitatea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, în conformitate cu dispozițiile art. 317 și 318 din Codul de procedură civilă, având în vedere că instanțele nu au fost corect constituite în raport de art. 7 din Protocolul 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și art. 2 din Protocolul 7, prevederi imperative pentru instanțele de judecată.
De asemenea, susține că nu au fost cercetate toate criticile invocate, fiind depuse înscrisuri și izvoare de drept ale Codului civil, privind cazuri de nulitate și de constatare a nulității unor hotărâri judecătorești pronunțate eronat, instanțele de judecată au denaturat sensul dedus judecății, nu au soluționat cererile deduse judecății, schimbând în tot înțelesul dat cererilor, nu s-au pronunțat asupra înscrierii în fals, nici asupra actele false, motiv pentru care apreciază că au fost încălcate dispozițiile art. 129 pct. 5 din codul de procedură civilă prin necercetare. Conform dispozițiilor Codului civil vechi și nou, hotărârile judecătorești pot să fie atacate cu acțiuni pentru constatarea nulității pentru ilegalitățile prevăzute în acele hotărâri care nu se pot altfel înlătura.
În fapt, „s-a căutat să se legalizeze o hotărâre ilegală” susținută pentru o persoană care în fața autorităților de cercetare penală a declarat, potrivit înscrisului olograf, că locuiește fără forme legale în imobilul situat în blocul M 14.
Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Contestatorul – reclamant B. M., personal, având cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată achiesând concluziilor expuse de contestatorul I. G. V. C..
Intimata – pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI .> prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare, întrucât aceasta este inadmisibilă și nu se încadrează în prevederile expres limitativ prevăzute de dispozițiile art. 317 și 318 din Codul de procedură civilă.
Depune concluzii scrise.
Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, în cuantum de 600 lei, potrivit chitanței nr. 10 din data de 04.09.2013, pe care o depune.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25 octombrie 2010, pe rolul Judecătoriei Sector 6 București – Secția Civilă, reclamantul B. M. a chemat în judecată pe pârâta Asociația de Proprietari .+B, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să se constate nulitatea absolută a încheierii de ședință din 17 octombrie 2008 din dosarul nr._, pentru fraudarea legii, și neglijența instanței de judecată ce a pronunțat încheierea fără a ține seama de prevederile obligatorii și imperative ale legii.
La termenul din 25 noiembrie 2010, numiții I. G. V. C. și B. M. au formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului privind constatarea nulității absolute a încheierii de ședință din 17 octombrie 2008 din dosar nr._ .
Prin sentința civilă nr. 3220 din 03 mai 2011, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București – Secția Civilă în dosarul nr._/303/2010, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată și precizată de către reclamantul B. M. și, pe cale de consecință, a fost respinsă și cererea de intervenție accesorie a intervenienților accesorii B. M. și G. V. C., în contradictoriu cu Asociația de proprietari . și B.
Instanța a constatat că încheierea cărei nulitate s-a invocat este supusă, conform dispozițiilor legale, căii de atac a recursului, așa cum s-a și pronunțat și instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Ordonanță nr. 26 din 30 ianuarie 2000 cu privire la asociații și fundații coroborate cu art. 299 și următoarele Cod de procedură civilă.
Instanța a constatat că cererea nu a fost calificată de către părți, deși instanța le-a pus în vedere să și-o precizeze, ca fiind o cale ordinară sau extraordinară de atac.
Având în vedere principiul securității raporturilor juridice civile precum și faptul că normele ce reglementează căile de atac împotriva dispozițiilor instanței sunt norme imperative de ordine publică de la care nu se poate deroga, instanța a apreciat că o astfel de cerere este inadmisibilă în raport cu cadrul legal în vigoare, motiv pentru care având în vedere dispozițiile anterior arătate, a respins cererea formulată ca fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și intervenienții.
Prin decizia civilă nr. 387/A din 13 aprilie 2012, Tribunalul București – Secția a V a Civilă a admis excepția netimbrării; a anulat apelul formulat de apelanții – intervenienți I. G. V. C. și B. M., împotriva sentinței civile, ca netimbrat; a respins apelul formulat de apelantul – reclamant B. M., ca nefondat; a obligat apelanții la plata către intimată a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
La data de 05 septembrie 2012 au declarat recurs reclamantul și intervenineții.
Prin decizia civilă nr.2323/20.12.2012, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins recursurile formulate de recurentul – reclamant B. M. și de recurenții – intervenienți I. G. V. C. și B. M., împotriva deciziei civile nr. 387/A din 13 aprilie 2012, pronunțate de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/303/2010, în contradictoriu cu intimata – pârâtă Asociația de Proprietari . nefondate.
Prin cererea înregistrată la data de 03.07.2013, contestatorii I. G. V. C., B. M. și B. M. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 2323/20.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel București secția a III-a, menționând că privește și decizia civilă nr. 387A/2012 a Tribunalului București calea de atac astfel exercitată.
În motivarea contestației astfel formulate se arată în esență că în mod tendențios, cu încălcarea legii și a prevederilor art. 129 alin. 5 C.pr.civ., instanțele de fond, apel și recurs au schimbat în tot temeiul juridic, cadrul procesual și înțelesul clar al cererilor formulate spre soluționare.
Se mai susține că, aceleași instanțe, tot în mod tendențios nu au procedat la verificarea de scripte declarate în fals, și nici nu s-au pronunțat pe capătul de cerere privind înscrierea în fals.
Fac recurenții precizarea că este admisibilă contestația în anulare formulată deoarece: s-a formulat sub termenul de un an de la data la care s-a luat cunoștință de cele două decizii; fondul cererilor nu a fost soluționat de către niciuna dintre instanțe, schimbând în tot acțiunea; niciuna dintre instanțe nu s-a pronunțat asupra înscrierii în fals și nici nu au făcut cercetare de scripte.
În drept, sunt invocate prevederile art. 317, 318 C.pr.civ.
Contestația în anulare a fost legal timbrată.
Nu s-a formulat întâmpinare la contestația astfel susținută.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
În ședința publică din data de 01.10.2013, Curtea a pus în discuție admisibilitatea contestației în anulare astfel susținute de contestatori.
Analizând cu precădere chestiunea admisibilității contestației în anulare, conform cu prevederile art. 137 alin. 1 din C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile, în condițiile și în cazurile strict și limitativ stabilite prin art. 317-318 C.pr.civ.
Fiind irevocabilă, hotărârea supusă acestei căi de atac se bucură de autoritate de lucru judecat și, prin aceasta, de prezumția de adevăr și incontestabilitate.
Ca atare, situațiile/cazurile în care legiuitorul a stabilit că poate fi exercitată calea de atac extraordinară a contestației în anulare nu pot fi extinse, pe cale de interpretare sau analogie, asupra unor situații care nu se încadrează riguros în cele prevăzute de art. 317-318 C.pr.civ.
Potrivit ar. 317 C.pr.civ. „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.”
În art. 318 C.pr.civ. se prevede că „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Raportând criticile pe care contestatorii le-au expus în susținerea contestației în anulare formulate la exigențele stabilite prin aceste norme, Curtea constată că respectivele critici nu sunt apte a se încadra în vreuna dintre cele patru situații care permit exercitarea acestei căi de atac extraordinare.
Astfel, contestatorii invocă faptul că instanța a schimbat temeiul juridic, cadrul procesual și înțelesul clar al cererilor formulate de părți, respectiv că nu au respectat prevederile art. 129 alin. 5 din C.pr.civ. – care reglementează rolul activ al instanței în procesul civil.
De asemenea, susțin contestatorii că instanțele nu au procedat la verificarea de scripte, respectiv că nu s-au pronunțat pe solicitarea contestatorilor de înscriere în fals.
Cum art. 317 din C.pr.civ. permite formularea contestației în anulare în situații în care a avut loc o încălcare a normelor procedurale referitoare la îndeplinirea procedurii de citare pentru ziua când a avut loc judecata, și a normelor de ordine publică referitoare la competență, este de domeniul evidenței că menționatele critici nu se circumscriu exigențelor stabilite prin această normă.
Din perspectiva prevederilor aret. 318 din C.pr.civ., Curtea notează că prima teză se referă la situația în care hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
Astfel cum s-a reținut constant în doctrină și în jurisprudență, în categoria de greșeală materială la care se referă norma menționată se includ erorile formale, respectiv cele care privesc aspectele procedurale ale judecății (cum ar fi respingerea recursului ca tardiv; anularea recursului ca netimbrat, etc), nefiind apte a se încadra în această categorie greșeli care se impută instanței în legătură cu judecata însăși.
Or, criticile anterior expuse, formulate de contestatori, nu privesc astfel de erori formale, ci se referă la pretinse greșeli făcute de instanța de recurs, dar și de instanțele de fond, în cursul judecății.
De asemenea, Curtea constată că nu se invocă omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra unui motiv de recurs concret dedus judecății în această cale de atac, astfel că nici condiția cerută prin cea de-a doua ipoteză a art. 318 c.pr.civ. nu poate fi reținută ca îndeplinită.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că cererea prin care s-a exercitat calea de atac extraordinară a contestației în anulare împotriva deciziei civile nr. 2323/20.12.2012 pronunțată de Curtea de apel București secția a III-a (cu solicitarea contestatorilor ca, urmare a admiterii acestei căi de atac, să se reformeze decizia civilă nr. 387/13.04.2012 a Tribunalului București secția a V-a) nu îndeplinește niciuna dintre condițiile care ar face admisibil un astfel de demers judiciar. În consecință, urmează a se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare astfel formulate și susținute.
Constatând că, în raport de soluția astfel pronunțată, contestatorii au calitatea de părți căzute în pretenții în sensul prevederilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează a dispune obligarea acestora la plata către intimată a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul pentru asistența juridică de care aceasta din urmă a beneficiat în procedura de soluționare a contestației în anulare.
Raportat la aceleași coordonate date de soluția menționată și de prevederile art. 274 C.pr.civ., Curtea constată că nu se poate reține că intimata are calitate de parte căzută în pretenții și, ca atare, contestatorii nu sunt îndreptățiți să obțină rambursarea cheltuielilor de judecată de la partea adversă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii - intervenienți I. G. V. C. și B. M., împotriva deciziei civile nr.2323/20.12.2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în contradictoriu cu contestatorul – reclamant B. M. și intimata – pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . București, . A, sector 6, ca inadmisibilă.
Obligă contestatorii la plata către intimată a sumei de 600 lei cheltuieli de judecată.
Respinge ca neîntemeiată cererea contestatorilor de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. G. G. S. I. S.
GREFIER
S. R.
Red.G.S.
Tehdact.R.L./G.S.
2 ex./_
C.-S.3 – M.H.; I.S.; C.G.
T.B.-S.5.-S.C.;A.M.
Jud.S.6.-M.C.C.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1415/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 666/2013. Curtea de... → |
|---|
