Legea 10/2001. Decizia nr. 262/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 262/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 63300/3/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.262R
Ședința publică de la 8 februarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. P.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 1354/ 22.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimata-contestatoare N. T., având ca obiect „Legea nr.10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata-contestatoare personal și asistată de avocat I. C., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul intimatei-contestatoare invederează că nu are cereri prealabile judecății.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul intimatei-contestatoare solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor invocate în întâmpinare și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală. Solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Prin contestația din 29.12.2010, contestatoarea N. T. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul M. București prin Primarul General, desființarea parțială a dispoziției nr._/16.11.2010 a Primarului General al Municipiului București, în sensul acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 și recunoscute prin sentința civilă nr. 1126/29.09.2006 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, (rămasă definitivă), stabilirea de către instanță a cuantumului măsurilor reparatorii pentru întreg imobilul constând în suprafață de 150 mp teren și construcția demolată în suprafață utilă de 84,58 mp, situat în București, ., sector 4, în conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și obligarea intimatului la plata daunelor în cuantum de 1000 lei, pentru neacordarea drepturilor cuvenite de mai bine de 10 ani.
În motivare, contestatoarea a arătat că, prin decizia nr._/16.11.2010, intimatul a dispus, la pct. II, acordarea unor măsuri reparatorii în cota de ¼ din drepturile pe care le-a solicitat, prin notificarea 2359//21.08.2001, pentru suprafața de 150 mp teren expropriat și construcția demolată în suprafață de 84.58 mp, imobil situat în București, ., raionul T. V. (potrivit organizării anului 1965), contrar dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
La termenul din 20.05.2011, contestatoarea a solicitat soluționarea pe fond a contestației prin obligarea intimatului M. București, prin Primarul General, la emiterea dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent – despăgubiri – pentru întreg imobilul din București, ., sectorul 3, compus din teren în suprafața de 150 mp și construcție demolata.
Astfel, contestatoarea a arătat că prin notificarea nr. 2359/21.08.2001 adresata paratei M. București a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în București, ., sectorul 3 compus din teren de 150 mp și construcție demolată.
Imobilul în cauza a aparținut numiților M. A. (mama contestatoarei), C. M. (frate) și S. P. (sora), de la care a fost naționalizat în mod abuziv prin Decretul nr. 438/1965.
Notificarea nr. 2359/21.08.2001 a fost formulata de contestatoare în calitate de moștenitoare a mamei sale, M. A., care era proprietara imobilului la data preluării abuzive.
În anul 2005, intimatul M. București, prin Primarul General, a emis dispoziția nr. 4713/2005, prin care a respins notificarea nr. 2359/2001, cu motivarea ca contestatoarea nu a făcut dovada calității de persoana îndreptățită la obținerea de despăgubiri în temeiul Legii 10/2001.
Împotriva acestei dispoziții, a formulat contestație, iar instanța a hotărât, în mod definitiv și irevocabil, ca are calitatea de persoana îndreptățită la despăgubiri pentru terenul și construcția demolata din București, .. 5, sectorul 3.
Pârâta a emis dispoziția nr._/16.11.2010, prin care a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent – respectiv despăgubiri constând în diferența dintre despăgubirile încasate și valoarea de piața a imobilului situat în .. 5, sectorul 3, București, dar numai pentru cota de ¼ din acesta. Pentru restul cotei de ¾ din imobil, notificarea sa a fost respinsa, ca nedovedită.
Or, potrivit art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzuta la cap. III profita ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Imobilul (teren - construcție) a fost naționalizat la data de 14.07.1965 de la numiții M. A. (mama), C. M. (frate) și S. P. (sora), aceștia fiind proprietarii imobilului la data preluării abuzive. Dintre cei trei proprietari ai imobilului la data naționalizării și succesorii lor, numai ea, contestatoarea, în calitate de succesoare a mamei sale, M. A., conform certificatului de moștenitor nr. 1321/1988, a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, și a solicitat despăgubiri pentru întregul imobil. Celelalte persoane îndreptățite, respectiv M. C. și succesorii numitei S. P. (decedata în anul 1977) nu au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001.
În aceste condiții, devin aplicabile prevederile art. 4 alin. 4 din Legea 10/2001 modificata prin Legea nr. 247/2005 astfel ca dispoziția Primarului General ar fi trebuit să dispună asupra despăgubirilor pentru întreg imobilul.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 10/2001, modificata prin Legea 247, dispozițiile Deciziei XX/2007 a ICCJ.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea contestației, cu motivarea că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, în sensul că sunt îndreptățite, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și dispozițiile art. 4 alin. 1 și 2, conform cu care, în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote părți ideale, potrivit dreptului comun.
Or, din analiza actelor care au stat la baza emiterii dispoziției contestate, se poate constata faptul că solicitarea reclamantei este neîntemeiată, întrucât nu a rezultat îndeplinirea calității de persoană îndreptățită pentru întreg imobilul, ci doar pentru cota de ¼.
Pe cale de excepție, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar pe fond, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 1354/22.06.2012 a Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă, a fost admisă acțiunea în sensul că a fost anulată dispoziția nr._/16.11.2010 emisă de Primarul General a M. București, intimatul a fost obligat să emită o nouă dispoziție motivată prin care să acorde contestatoarei măsuri reparatorii prin echivalent, constând în diferența dintre despăgubirile încasate și valoarea de piață pentru cota de 1/1 din imobilul situat în București, . (fostă .), sector 3, teren în suprafață de 150 mp și construcție demolată în suprafață utilă de 84,58 mp, în cuantum de 59.000 euro în echivalent în lei, la cursul BNR din ziua plății și să-i plătească sumele de 1000 lei cu titlu de daune și 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, potrivit art. 4 pct. 4 din Legea nr. 10/2001, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de cap. III, profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen, cerere de restituire.
În legătură cu imobilul compus din suprafața de 150 mp teren și construcția demolată, situată în București, . (fostă .), sector 3, fost proprietatea lui M. D., decedat la data de 25.10.1960, a formulat notificare, în baza Legii nr. 10/2001, doar contestatoarea, deși potrivit certificatului de moștenitor nr. 424/17.12.1960 eliberat de notariatul de Stat al Raionului T. V., după acesta au rămas ca moștenitori: M. A., soție supraviețuitoare, C. M. și S. P..
De pe urma defunctei M. A., decedată la 14.06.1981, conform certificatului de moștenitor nr. 1321/31.10.1988 emis de Notariatul de Stat Sectorului 3 București, au rămas ca moștenitori M. I., C. V., C. M., N. T. și M. G. în calitate de descendenți, fiecare cu câte o cotă de 1/5 din succesiune.
Este adevărat că N. T. ar fi avut doar o cotă de 1/5 din dreptul mamei sale, dar aceasta a fost singura care a formulat notificare și care a solicitat măsuri reparatorii în condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobil.
Numai în situația în care aceste măsuri reparatorii ar fi fost solicitate de către toți moștenitorii, în cauză ar fi devenit incidente dispozițiile art. 4 pct. 3 din Legea nr. 10/2001.
De altfel, prin sentința civilă nr. 1126/29.09.2006 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 5392/2005, irevocabilă prin decizia civilă 532/31.01.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală în dosarul_/3/2005, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că N. T. beneficiază de dreptul de acrescământ și de cotele succesorilor legali care nu au urmat procedura administrativă.
Având în vedere că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv de la autoarea contestatoarei M. A. prin expropriere în baza decretului 438/1965, iar contestatoarea din prezenta cauză este singura care a urmat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, tribunalul a admis contestația și a anulat dispoziția emisă de Primarul General al Municipiului București.
Deoarece în prezent, imobilul expropriat nu mai poate fi restituit în natură, construcția fiind demolată, iar pe teren existând un . a stabilit că aceasta trebuie să beneficieze de măsurile reparatorii prin echivalent, reprezentând despăgubiri constând în diferența dintre despăgubirile încasate de autorii acestora și valoarea de piață, actuală a imobilului conform art. 10 pct. 8 din Legea nr. 10/2001, iar pentru teren valoarea stabilită prin raportul de expertiză.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor, tribunalul a avut în vedere valoarea stabilită pentru imobil și teren prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert S. C. L., sumele calculate în euro urmând a fi achitate la cursul BNR din ziua plății.
Instanța a admis și capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata unor daune în cuantum de 1.000 lei ca urmare a emiterii dispoziției_/16.11.2010, numai ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 1126/29.09.2006 a Tribunalului București – Secția a V-a Civilă, dar fără respectarea în integralitate a acesteia, de vreme ce în dosarul nr. 5392/2005, în care intimatul din prezenta cauză a fost parte în proces, s-a reținut dreptul de acrescământ al contestatoarei, asupra celorlalte cote din imobil, în condițiile în care a fost singura care a urmat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001. Admiterea acestui capăt de cerere, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1073 – 1075 Cod civil.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a dispus obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat și onorariul de expert.
Împotriva sentinței a declarat recurs recurentul M. București prin Primarul General, care, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, și solicitând examinarea cauzei în raport de dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, a pretins că greșit a fost admisă contestația, atâta vreme cât, din certificatul de moștenitor emis de pe urma lui M. D., rezultă că această contestatoare a renunțat la succesiune, iar din certificatul de moștenitor emis după mama sa, M. A., doar cota sa de 6/24 din moștenire a fost transmisă către ea și ceilalți comoștenitori, respectiv M. I., C. V., C. M. și M. G.. Ca urmare, reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii constând în despăgubiri acordate în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, doar pentru cota ce i se cuvine în calitate de moștenitoare după mama sa, M. A., și nu și pentru cota la care ar fi fost îndreptățită după tatăl său, M. D., dacă nu ar fi renunțat la succesiune. Recunoscându-i contestatoarei dreptul la măsuri reparatorii pentru întreg imobilul, instanța a încălcat dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și art. 4.7 din Normele metodologice de aplicare a acesteia.
Greșită este și admiterea capătului de cerere referitor la plata daunelor, în condițiile în care dispoziția emisă de Primarul General al Municipiului București este legală, iar cuantumul despăgubirii nu este probat.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea contestației, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea constată că recursul este întemeiat doar în raport de cele ce urmează:
Astfel, pe bună dreptate instanța a admis contestația și a anulat dispoziția nr._ din 16.11.2010 a Primarului General al Municipiului București, de vreme ce emitentul nu a dat eficiență întocmai problemelor de drept dezlegate prin sentința civilă nr. 1126 din 29.09.2006 a Tribunalului București – Secția a V-a Civilă (în care a avut calitatea de parte), intrată în puterea lucrului judecat, după parcurgerea tuturor căilor de atac.
Prin dispozitivul sentinței mai sus menționată a fost respinsă contestația formulată de un alt comoștenitor și anume, C. M., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate, și a fost admisă în parte contestația formulată de N. T., constatându-se că aceasta este îndreptățită la despăgubiri ce se vor calcula potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În considerente, susținând dispozitivul, instanța a reținut că, deși reclamantul C. M. are calitatea de moștenitor ai foștilor proprietari M. D. și M. A., între timp decedați, nu a formulat în termen notificare în baza Legii nr. 10/2001, astfel încât, de cota acestuia, dar și a celorlalți comoștenitori, beneficiază doar N. T., care a urmat procedura instituită prin această lege, prin notificarea intentată în termen, referitor la imobilul situat în București, ., compus din suprafața de 150 mp teren și construcții în suprafață de 84,58 mp.
Mai mult, s-a statuat că, în cauză, sunt incidente și dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, care consacră un drept de acrescământ în favoarea moștenitorului notificator care va beneficia de cotele succesorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura administrativă.
Cu toate acestea, deși unitatea deținătoare a emis dispoziția în baza sentinței civile nr. 1126/29.09.2006 a Tribunalului București – Secția a V-a Civilă, nu i-a recunoscut reclamantei dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, decât pentru cota de ¼ din imobil, neacordând eficiență dreptului de acrescământ recunoscut în favoarea acesteia, cu autoritate de lucru judecat, pentru restul cotelor indivize din imobil.
În raport de aceste considerente, motivul de recurs privind greșita aplicare a prevederilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, conform cu care, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la Cap. III, profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire, este neîntemeiat.
Cum just a reținut și prima instanță, prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, conform cu care, în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun, nu-și au aplicare în cauză.
Aceasta întrucât, restituirea nu a fost cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale imobilului solicitat, pentru ca dreptul lor să se stabilească în cote părți ideale, ci numai de către contestatoare, cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, prin hotărârea judecătorească susmenționată.
Neîntemeiat este și motivul de recurs privind greșita obligarea a intimatului-pârât la plata de daune în cuantum de 1000 lei, pentru emiterea dispoziției nr._ din 16.11.2010, atâta vreme cât, prin conținutul acesteia, nu a respectat autoritatea de lucru judecat creată prin sentința civilă nr. 1126 din 29.09.2006 a Tribunalului București – Secția a V-a Civilă, punând-o astfel pe contestatoare în situația de a înregistra și alte prejudicii, prin intentarea prezentului proces.
Dreptul contestatoarei de a încasa despăgubiri într-o astfel de situație, rezidă, cum just a reținut prima instanță, din dispozițiile prevăzute de art. 1073 și 1075 Cod civil, conform cu care creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la desdăunare. Orice obligație de a face se schimbă în desdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului.
În schimb, greșit a fost obligat intimatul să acorde contestatoarei măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile în care acestea se stabilesc și se acordă, cum just reține recurentul, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În astfel de situații, conform art. 1 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și art. 16 din Legea nr. 247/2005, măsurile reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității investite, potrivit legii, cu soluționarea notificării.
Unitatea deținătoare poate fi astfel obligată, doar să emită o dispoziție prin care să propună măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor și nu să stabilească și să acorde ea, însăși, aceste despăgubiri.
Caracterul acestora și modalitatea de plată intră în sfera de atribuții a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar decizia acesteia poate face obiectul unei contestații la instanța de contencios-administrativ și nu la instanța de drept comun.
Pentru acest considerent, urmează a se admite recursul, a se modifica în parte sentința și a se obliga intimatul M. București să emită o dispoziție motivată prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența dintre despăgubirile încasate și valoarea de piață asupra imobilului situat în București, ., sector 3 (fostă .), constând în suprafața de 150 mp teren și construcția demolată în suprafață utilă de 84,58 mp.
Restul dispozițiilor sentinței vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 1354/22.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare N. T..
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pe intimatul M. București prin Primarul General să emită o dispoziție motivată prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența dintre despăgubirile încasate, și valoarea de piață asupra imobilului situat în București, ., sector 3 constând în suprafață de 150 mp teren și contravaloarea construcției demolate în suprafață utilă de 84,58 mp.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. P. A. V. R. P.
GREFIER,
G.-M. V.
RED.AV
Tehnored.MȘ/PS 2 ex.
12.02.2013
Jud. fond: C. Segărcianu
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 489/2013. Curtea de Apel... | Strămutare. Sentința nr. 88/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
