Conflict de competenţă. Sentința nr. 19/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 16921/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINTA CIVILĂ NR. 19F
Ședința din Camera de Consiliu de la 8 aprilie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - DIANA FLOREA-BURGAZLI
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria sectorului 5 București și Tribunalul București Secția a V-a Civilă în cauza privind pe reclamantul petentul B. S. SCAEȘTEANU cu sediul în București, Gemenii Sitraco Center, ..1, ., . pe creditorii O. M. și . SRL ambii cu domiciliul ales la SCAv. Gilescu, .-72, sector 1 și debitorii S. C. D. și S. E. domiciliați în București, ..75, ..
Fără citarea părților.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.03.2012, Biroul Executorului Judecătoresc S. Scaesteanu a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Hotărârea nr. 1993/2011 pronunțată de Tribunalul Limassol la data de 04.10.2011, asupra debitorilor S. C. D. și S. E., în favoarea creditorilor M. O. și S.C. E. INVESTEMENT GROUP S.R.L.
Prin sentința civilă nr. 052/5.04.2012, Judecătoria Sectorului 4 București, Secția Civilă, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei privind cererea de încuviințare a executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de Hotărârea nr. 1993/2011 pronunțată de Tribunalul Limassol la data de 04.10.2011, în favoarea Tribunalului București.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a reținut că, potrivit prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 119/2006 astfel cum a fost modificată și aprobată prin Legea nr. 191/2007, în vederea aplicării Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) NR. 44/2001 privind competența judiciară, prin art. I2 1 (1) se stabilește că ’’cererile pentru recunoașterea, precum și cele pentru încuviințarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă și comercială, pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condițiile Regulamentului nr. 44/2001, sunt de competența tribunalului”.
În urma declinării, cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă la data de 10.05.2012 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.1192/30.05.2012, Tribunalul București Secția a V-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a declinat competența soluționării cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București; a constatat existența conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului de competență.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că executorul judecătoresc a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 3731 alin. 1 din Codul de procedură civilă, încuviințarea executării silite pe raza sectorului 4 București, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Hotărârea nr.1993/2011 pronunțată de Tribunalul Limassol - Cipru la data de 04.10.2011. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, această cerere este de competența instanței de executare astfel cum este definită de art. 373 alin. 2 din Codul de procedură civilă, respectiv judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea. În procedura reglementată de dispozițiile art. I2 din O.U.G. nr. 119/2006 creditorul, nu organul de executare, se adresează tribunalului pentru obținerea unei hotărâri judecătorești prin care să se recunoască efectele și caracterul executoriu al unei hotărâri pronunțată de o instanță dintr-un alt stat al Uniunii Europene. Această încuviințare a executării silite de către tribunal în condițiile art. I2 din O.U.G. nr. 119/2006 reprezintă recunoașterea de către instanța română a caracterului executoriu al acelei hotărâri pe teritoriul României și nu se confundă cu autorizarea dată de instanța de executare organului de executare pentru declanșarea executării silite.
Tribunalul a constatat că în prezenta cerere formulată de organul de executare în condițiile art. 3731 alin. 1 din Codul de procedură civilă, sunt aplicabile dispozițiile de drept comun potrivit cărora încuviințarea executării silite, inclusiv a unei hotărâri pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii Europene și al cărei caracter executoriu a fost recunoscut în procedura menționată anterior, este de competența instanței de executare determinată de art. 373 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
În deliberare cu privire la conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 4 București și Tribunalul București, Curtea reține următoarele:
În cauză, se solicită încuviințarea executării silite a Hotărârii nr. 1993/2011 pronunțată de Tribunalul Regional Limassol la data de 4.10.2011.
Potrivit art. I2 din O.U.G. nr. 119/2006, în vederea aplicării Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, cererile pentru recunoașterea, precum și cele pentru încuviințarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă și comercială, pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condițiile prevederilor Regulamentului nr. 44/2001, sunt de competența tribunalului.
Astfel cum corect a considerat tribunalul, încuviințarea executării silite de către tribunal în condițiile art. I2 din O.U.G. nr. 119/2006 reprezintă recunoașterea de către instanță a caracterului executoriu al acelei hotărâri, iar ulterior, pentru autorizarea dată de instanța de executare pentru declanșarea executării silite, în cadrul cererii formulate de organul de executare, sunt aplicabile dispozițiile de drept comun. Conform acestora, încuviințarea executării silite a unei hotărâri pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii Europene și al cărei caracter executoriu a fost recunoscut în procedura menționată anterior este de competența instanței de executare conform art. 373 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
În cauză însă, caracterul executoriu al hotărârii pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii Europene nu a fost recunoscut în procedura menționată anterior, la dosar neexistând dovada că această procedură ar fi fost urmată.
În consecință, reținând că în cauză tribunalul nu a pronunțat o hotărâre definitivă de încuviințare a executării în procedura prevăzută de art. I2 din O.U.G. nr. 119/2006, pentru ca executarea silită să urmeze prevederile Codului de procedură civilă, Curtea constată că tribunalului îi revine competența de a încuviința executarea silită a Hotărârii nr. 1993/2011 pronunțată de Tribunalul Regional Limassol.
În consecință, având în vedere dispozițiile menționate precum și art. 20 pct. 2 și art. 22 din Codul de procedură civilă, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul petentul B. S. SCAEȘTEANU cu sediul în București, Gemenii Sitraco Center, ..1, ., . pe creditorii O. M. și S.C. E. I. GROUP S.R.L. ambii cu domiciliul ales la SCAv. Gilescu, .-72, sector 1 și debitorii S. C. D. și S. E. domiciliați în București, ..75, . în favoarea Tribunalului București.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
D. F. B. V. Ș.
RED.DFB Tehnored.MȘ/ 7 ex. 16.04.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1880/2013. Curtea de Apel... | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 197/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
