Obligaţie de a face. Decizia nr. 489/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 489/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 13974/4/2010
Dosar nr._
(43/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 489
Ședința publică de la 18.03.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât R. I., împotriva deciziei civile nr.809.A./18.09.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. S. 4 BUCUREȘTI și intimații-pârâți S. G. și S. M..
P. are ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-pârât, R. I., personal și asistat de avocatul A. C. P., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, emisă de Baroul București, consilier juridic V. A., în calitate de reprezentant al intimatului-reclamant, P. S. 4 București, în baza delegației de la dosar, avocatul B. A. R., pentru intimații-pârâți, S. G. și S. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, eliberată de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocatul recurentului-pârât, R. I. face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în sumă de 4,00 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate de instanță.
Se face identificarea recurentului-pârât, R. I., care prezintă C.I. . nr._, eliberată la data de 06.05.2005 de Secția 15 Poliție.
Având cuvântul, avocatul recurentului-pârât solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în chitanțe de plată în continuare a amenzii de 20.000 lei, aplicate pentru ridicarea lucrărilor construcției efectuate fără autorizație, obligație impusă prin eliberarea certificatului de urbanism.
Avocatul intimaților-pârâți S., având cuvântul, arată că nu are probe de solicitat în cauză.
Curtea, în urma deliberării va încuviința proba cu înscrisuri pentru recurentul-pârât așa cum a fost solicitată.
Curtea având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentului-pârât, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și pe cale de consecință să se dispună respingerea acțiunii inițiale ca neîntemeiată.
Hotărârea recurată este dată cu aplicarea greșită a prevederilor legale incidente în speță, respectiv ale Legii nr. 50/1991.
Într-adevăr recurentul-pârât a fost sancționat contravențional, întocmindu-se un proces verbal de contravenție pentru extinderea construcției existente la adresa din București, .. 28, sector 4, fără a avea toate autorizațiile prevăzute de lege.
Însă, printr-o notă de constatare, anterioară procesului verbal de contravenție, i s-a pus în vedere să intre în legalitate, ceea ce a și făcut, depunând la Primăria S. 4 București, toată documentația necesară, obținând certificatul de urbanism, prin care i s-a pus în vedere să plătească o amendă de 20.000 lei și să obțină un PUZ.
Invocă prevederile art. 1 alin 1 din Legea nr. 50/1991, în vigoare la data emiterii procesului verbal de contravenție, care stipulau clar că, autorizația de construire se eliberează la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra imobilului.
Or, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că la momentul aplicării sancțiunii contravenționale, recurentul-pârât nu mai era proprietarul imobilului, având doar un drept de uzufruct viager, iar nuda proprietate fusese înstrăinată intimaților-pârâți, S. și că în sarcina acestora era obligația obținerii autorizației de construire.
Consideră greșit aplicate și prevederile art. 50 și 54 din Legea nr. 50/1991, deoarece recurentul-pârât a obținut o parte din înscrisurile necesare pentru emiterea autorizației de construire, însă fiind o persoană în vârstă și pensionar, fizic, nu a putut ca în termen de 30 de zile să achite toată amenda de 20.000 lei.
În opinia sa, atât instanța de fond, cât și cea din apel nu au avut în vedere aceste aspecte, respectiv condiționarea emiterii autorizației de construire și obținerea unui PUZ, de plata amenzii.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimaților-pârâți, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, considerând că motivele de recurs, așa cum au fost formulate nu se încadrează în motive de nelegalitate, fiind chiar și contradictorii.
Se menționează faptul că intimații-pârâți ar fi trebuit să obțină autorizația de construire, fiind proprietarii imobilului, or, nu aceștia au extins lucrările la construcție, ci recurentul-pârât.
Practic este vorba despre o construcție ridicată fără autorizație de construire, care trebuie desființată și, deși i s-a pus în vedere recurentului-pârât să sisteze lucrările, acesta nu s-a conformat dispoziției respective.
Solicită și cheltuieli de judecată.
Consilierul juridic al intimatului-reclamant, P. S. 4 București, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2620/28.03.2011, Judecătoria S. 4 București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. G. și S. M., a respins cererea introdusă de reclamant, în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a admis cererea în contradictoriu cu pârâtul R. I., a obligat acest pârât să desființeze lucrările executate ilegal la adresa din București, .. 28, sector 4, a dispus ca în cazul în care pârâtul nu se va conforma în termen măsurilor dispuse de instanță, să autorizeze P. S. 4 să aducă imobilul din .. 28, sector 4, la starea inițială, prin desființarea construcției edificate ilegal; a obligat pârâtul R. I. la plata către reclamant a sumei de 8,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată; a respins cererea reclamantului de obligare a pârâților S. G. și S. M. la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată și a obligat reclamantul la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâții S. G. și S. M., reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. G. și S. M., că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 280/13.02.2007, încheiat între aceștia și R. I., pârâții S. au dobândit nuda proprietate asupra imobilului teren și construcție situat în București, .. 28, sect.4, pârâtul R. I., rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra imobilului.
Din interpretarea dispozițiilor art.32 din Legea nr.50/1991 rezultă faptul că în prezenta cauză, calitatea procesuală pasivă aparține persoanei sancționate contravențional, care se face vinovată de executarea lucrărilor de construcție fără autorizație, în speță pârâtului R. I., vinovăția acestuia fiind reținută prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr.62/30.10.2007, prin acest proces-verbal nefiind sancționați și pârâții S., titularul obligației de desființare a construcției construite ilegal fiind persoana care a construit ilegal. Mai mult decât atât, din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că aceștia au sesizat Primăria S. 4 București, solicitând dispunerea măsurilor legale pentru a se sista construcțiile și punerea în vedere a domnului R. I. să le demoleze, având în vedere că aceștia, în calitate de proprietari, nu și-au dat acordul pentru obținerea autorizației de construcție.
S-a reținut că în prezenta cauză este vorba despre înlăturarea efectelor unei fapte contravenționale, și nicidecum despre emiterea unei autorizații pentru construcție sau desființarea unor construcții. Mai mult decât atât, pârâtul R. I. are calitatea de uzufructuar, iar potrivit art. 517 Cod civil, „Uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, întocmai ca însuși proprietarul lor, însă cu îndatorirea de a le conserva substanța”, uzufructul fiind un drept real principal asupra imobilului.
Pe fond, instanța a reținut că în sarcina pârâtului R. I. s-a reținut faptul că acesta a executat la imobilul din București, ..28, sector 4, lucrări de construcții constând în extinderi ale imobilului, conform notei de constatare anexate, fără a deține autorizație de construcție.
Pârâtul a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr. 62/30.10.2007, iar prin sentința civilă nr.1135/25.02.2008, Judecătoria S. 4 București a respins plângerea contravențională a acestuia, ca neîntemeiată.
În cauza de față, pârâtul R. I. nu a prezentat o autorizație de construire pentru lucrările executate, cu toate că termenul pentru intrare în legalitate stabilit de agenții constatatori a fost depășit.
Instanța de fond a reținut că obținerea certificatului de urbanism nr.2150 din data de 20.09.2007 de către pârât nu echivalează cu obținerea autorizației de construcție, certificatul de urbanism constituind o etapă administrativă prealabilă obținerii autorizației de construcție, conform art.2, alin.(21) din Legea nr.50/1991.
Prin decizia civilă nr.809 A/18.09.2012, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de apelantul-reclamant P. S. 4 București și de apelantul-pârât R. I., împotriva sentinței civile nr. 2620/28.03.2011 pronunțată de Judecătoria S. 4 București, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. G. și S. M. și a obligat apelanții, în solidar, la plata către intimații-pârâți a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin apelul declarat de reclamant, sentința primei instanțe este criticată numai în privința modului de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. G. și M..
Pentru motivele ce succed, apelul Primarului S. 4 a fost găsit nefondat.
Două sunt argumentele aduse de reclamant în susținerea legitimării procesuale pasive a celor doi pârâți: calitatea acestora de titulari ai nudei proprietăți asupra imobilului la care s-au realizat lucrările de construire cu privire la care s-au aplicat sancțiuni contravenționale și necesitatea obținerii unei hotărâri judecătorești opozabile și acestora pentru a putea fi adusă la îndeplinire.
Pentru determinarea persoanei care legitimează calitatea procesuală pasivă este esențial să se determine, mai înainte, care este raportul juridic dedus judecății. În cauză raportul juridic a fost generat de aplicarea unei sancțiuni contravenționale specifice în materia construcțiilor, respectiv desființarea lucrărilor de construcții realizate în lipsa unei autorizații de construire. Întrucât persoana care a realizat lucrările neautorizate a fost reținută ca fiind contravenient, tot în sarcina acestei persoane a fost stabilită și executarea măsurii complementare a desființării construcției. Faptul că acesta este titularul numai al unui drept de uzufruct nu și al nudei proprietăți este lipsit de relevanță în cauză, atâta vreme cât numai în sarcina acestuia s-a reținut săvârșirea contravenției.
Totodată, tribunalul a arătat, astfel cum corect a reținut și prima instanță, că în cauză nu este în discuție persoana cărei i se poate elibera autorizație de construire pentru edificarea de construcții ce necesită autorizație, astfel încât dispozițiile art. alin.1 din Legea nr.50/1991 nu sunt aplicabile cauzei.
Cât privește argumentul invocat de apelant, în sensul că reținerea calității procesuale pasive pentru pârâții S. este necesară pentru punerea în viitor în executare a hotărârii, tribunalul l-a constatat ca fiind lipsit de suport legal.
În acest sens, s-a reținut că opozabilitatea unei hotărâri nu poate fi privită ca un argument în susținerea legitimării procesuale pasive a unei persoane. Opozabilitatea este un efect al hotărârii judecătorești, pentru toate părțile implicate în litigiul soluționat, iar părților li s-a reținut o atare calitate numai după ce s-a stabilit legitimarea procesuală a acestora, prin raportare la raportul juridic dedus judecății. Or, pentru considerentele anterior expuse, raportul juridic dedus judecății în această cauză este cel derivat din constatarea unei contravenții, calitate procesuală pasivă justificând numai contravenientul, nu și alte persoane ce au dobândit drepturi reale asupra bunului imobil cu privire la care s-au realizat lucrări neautorizate.
Apelul declarat de pârâtul R. I. a fost găsit, de asemenea, nefondat.
Cu privire la primul motiv de apel, prin care se critică soluția adoptată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, tribunalul l-a constatat nefondat, pentru aceleași argumente care au condus la respingerea apelului declarat de reclamant.
Cât privește fondul cauzei, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr.50/1991 la situația de fapt astfel stabilită.
Astfel, s-a reținut că apelantul pârât a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal . nr. 62/30.10.2007 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991. Plângerea contravențională împotriva acestui proces-verbal a fost respinsă în mod irevocabil prin sentința civilă nr.1135/25.02.2008 a Judecătoriei S. 4 București.
Așa fiind, pârâtul R. I. era obligat atât la plata amenzii contravenționale, cât și la desființarea lucrărilor realizate fără autorizație de construire și readucerea imobilului la starea inițială.
Până la data soluționării în primă instanță și apoi în apel, apelantul pârât nu a dovedit nici că a obținut autorizația de construire și nici că s-a conformat celor stabilite prin procesul verbal anterior menționat. În aceste condiții, în mod corect prima instanță a admis acțiunea.
Tribunalul a reținut, de asemenea, că motivele învederate de pârât, ce ar fi condus la imposibilitatea obținerii autorizației de construire, sunt lipsite de relevanță, atâta vreme cât procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost anulat.
Totodată, obținerea certificatului de urbanism nu este suficientă pentru a considera că lucrările realizate sunt conforme cu dispozițiile art. 1 din Legea nr.50/1991, în condițiile în care certificatul de urbanism este numai o etapă prealabilă în obținerea autorizației. De altfel, față de regimul juridic al certificatului de urbanism, acesta este prima etapă în obținerea autorizației, fiind actul administrativ în care se arată care sunt condițiile necesare a fi îndeplinite de solicitant pentru eliberarea autorizației.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul R. I., criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv instanța a făcut o greșită aplicare a prevederilor art.1 din Legea nr.50/1991, deoarece la momentul întocmirii procesului – verbal de constatare deja înstrăinase nuda proprietate asupra imobilului și termenul acordat pentru . fost un termen foarte scurt, recurentul angajându-se să plătească eșalonat amenda stabilită de organele de control ale Primăriei S. 4 București.
Prin întâmpinarea depusă la 13.03.2013 intimații S. G. și S. M. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că raportul juridic dedus judecății a fost generat de aplicarea unei sancțiuni contravenționale, recurentul fiind cel care a realizat lucrările neautorizate.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea a constatat că recursul este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă l-a respins pentru următoarele considerente:
Se impune precizarea aspectelor legate de cadrul procesual de învestire din perspectiva cauzei cererii de recurs, deoarece recurentul în cererea sa de recurs face o descriere a situației de fapt. Recurentul – pârât invocă drept cauză a cererii formulate prevederile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă – ceea ce înseamnă că hotărârea atacată ar fi lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Față de caracterul nondevolutiv al căii de atac a recursului, Curtea în prezenta cauză, va răspunde punctual motivelor de recurs ce pot fi susținute și analizate din perspectiva dispozițiilor art.304 pct.9 Cod de procedură civilă. Părțile au beneficiat de o judecată în primă instanță și una în apel, ambele judecăți de fond, situația de fapt fiind configurată prin pronunțarea unei hotărâri definitive în privința pretențiilor concrete formulate. Pentru că părțile au beneficiat concret de sistemul dublului grad de jurisdicție, situația de fapt fiind pe deplin stabilită în fața instanțelor anterioare, în prezenta cauză nu pot fi aduse spre analiză decât exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de netemeinicie.
Cu privire la greșita aplicare a prevederilor art.1 din Legea nr.50/1991, Curtea a constatat că recurentul a fost sancționat contravențional pentru executarea la imobilul din ..28 a unei extinderi a imobilului, fără a deține autorizație de construcție. Recurentul a semnat procesul – verbal fără a formula obiecțiuni, a solicitat anularea procesului – verbal de constatare a contravenției . nr.62/30.10.2007, cererea sa fiind respinsă prin sentința civilă nr.1135/25.02.2008 de Judecătoria S. 4 București.
Art.32 din Legea nr.50/1991 determină clar persoanele care pot fi obligate la desființarea construcțiilor realizate nelegal. Textul subliniază că „persoanele sancționate contravențional care nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul – verbal de constatare a contravenției vor fi obligate la desființarea construcțiilor realizate nelegal”.
Cum recurentul este cel care a semnat procesul – verbal de contravenție, a solicitat anularea acestuia și a formulat cerere pentru eliberarea certificatului de urbanism, el este și cel care urmează să desființeze lucrările executate nelegal la imobilul din ..28.
Conform art.6 alin.5 din Legea nr.50/1991, certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construire, astfel că nu a fost reținută critica recurentului legată de acest aspect.
Cum recurentul este persoana care a realizat lucrările neautorizate, fiind menționat în procesul – verbal ca fiind contravenient, în mod corect cele două instanțe au obligat recurentul la executarea măsurii complementare stabilite de legiuitor, respectiv desființarea construcției. A..3 al art.32 din Legea nr.50/1991 prevede că măsurile dispuse de instanță se vor duce la îndeplinire prin grija primarului cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate. Legiuitorul stabilește drept criteriu în art.32 „persoanele sancționate contravențional” fără a analiza dacă aceste persoane sunt titulari ai dreptului de proprietate, dreptului de uzufruct sau al nudei proprietăți.
Față de împrejurarea că recurentul a fost sancționat contravențional, plângerea contravențională formulată de acesta împotriva procesului - verbal fiind respinsă în mod irevocabil prin sentința civilă nr.1135/25.02.2008 a Judecătoriei S. 4 București, acesta este obligat să desființeze lucrările realizate fără autorizație. Recurentul nu a făcut dovada obținerii autorizației de construire și nu s-a conformat celor stabilite prin procesul – verbal, astfel că recursul a fost respins ca nefondat.
În baza art.274 Cod de procedură civilă, Curtea a obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimații S. G. și S. M., în cuantum de 700 lei (fila 23 din dosarul de recurs, onorariu de avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât R. I., împotriva deciziei civile nr.809 A/18.09.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. S. 4 BUCUREȘTI și intimații-pârâți S. G. și S. M..
Obligă recurentul la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată intimaților S. G. și S. M..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact. R.L.
2 ex./27.03.2013
TB-S.4 – A.G.Țambulea; A.P.
Jud.S.4 – M.R.M.
| ← Cereri. Decizia nr. 1074/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 262/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
