Legea 10/2001. Decizia nr. 1531/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1531/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 1866/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1531 R
Ședința publică de la 25.09.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- D. Y.
JUDECĂTOR:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL împotriva Sentinței civile nr. 1903/24.10.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. E., având ca obiect, contestație la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-pârât M. București prin Primarul general prin consilier juridic M. E. L., cu delegație de reprezentare la fila 13 dosar și intimata-reclamantă D. E. prin apărător, avocat Crângariu E., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 8 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul intimatei-reclamante D. E. invocă excepția nulității recursului în temeiul art. 306 alin.1 Cod procedură civilă, apreciind că motivele de recurs au fost indicate formal în raport de dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
Reprezentantul recurentului-pârât M. București prin Primarul General solicită respingerea excepției nulității recursului apreciind că sunt îndeplinite condițiile art. 304 Cod procedură civilă.
Deliberând, Curtea respinge excepția nulității recursului, având în vedere că prezenta cauză nu este supusă apelului, iar instanța poate încadra motivele de recurs în dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Părțile prezente prin reprezentanți declară că nu mai au cereri noi de formulat și nici probe de administrat motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul recursului.
Recurentul-pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată.
Intimata-reclamantă D. E. prin apărător solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că susținerile recurentului-pârât M. București prin primarul general nu au suport legal, iar în motivele de recurs nu există critici, fiind expusă doar o mică narațiune.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă, la data de 20.01.2012, reclamanta D. E., a formulat, în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primarul General, contestație împotriva Dispoziției nr._/9.12.2011 a Primarului General al Municipiului București, prin care a fost modificata si completata dispoziția nr.3974/24.02.2005, solicitând anularea dispoziției nr._/9.12.2011, cu consecința menținerii dispoziției nr.3974/24.02.2005.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 24.02.2005, Primarul General al Municipiului București a emis dispoziția nr.3974, prin care s-a stabilit suma de_ lei, echivalentul a 15.406 USD, ca valoare a terenului din București, ., sectorul 2, în suprafață de 300,00 m.p., pentru care a formulat notificare in temeiul Legii nr.10/2001, solicitând acordarea de măsuri reparatorii în această limita, terenul fiind imposibil de restituit in natura.
Ulterior, la data de 9.12.2011, Primarul General al Municipiului București a emis dispoziția nr._/9.12.2011, prin care modifica art.1 din precedenta dispoziție, in sensul ca „se propune acordarea de masuri reparatorii in echivalent, pentru cota de 4/15 din imobilul situat in București, ., sectorul 2, compus din teren in suprafața totala de 281,00 si construcții demolate in suprafața construita desfășurata de 140,00 m.p., imposibil de restituit persoanei îndreptățite D. E., cetățean roman, cu domiciliul in București, . nr.1, ., ..”.
Reclamanta arată că aceste acte nu îi sunt cunoscute, iar din conținutul dispoziției atacate prin prezenta contestație nu rezulta care ar fi temeiurile de fapt si de drept ale acestei schimbări radicale a primei dispoziții, după mai bine de 6 ani de zile.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 si pe art. 112 si următoarele C.proc.civ.
Prin sentința civilă nr. 1903/24.10.2012 Tribunalul București- Secția a IV-a Civilă a admis contestația formulată de reclamanta D. E., în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General, a dispus anularea dispoziției nr._/9.12.2011, emisă de Primarul General al Municipiului București și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 3974/24.02.2005 emisă de Primarul Municipiului București, în aplicarea Legii nr. 10/2001, a fost soluționată notificarea depusă de reclamanta D. E., prin care se solicitau măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, ., sector 2, trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului Prezidențial nr.19/04.02.1977.
Unitatea administrativă a reținut că terenul nu poate fi restituit în natură, și a dispus că petenta poate opta pentru acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau pentru acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, în limita sumei de 15.506 USD, echivalentul la acea dată al sumei de_ lei, reprezentând valoarea imobilului imposibil de restituit în natură.
Dispoziția nr. 3974/24.02.2005, nu a fost atacată în instanță, dosarul fiind înaintat în aplicarea prevederilor art. 16 din Titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv al Legii nr. 247/2005, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în vederea emiterii titlului de despăgubire.
La data de 07.05.2009, prin adresa nr._/CC, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, comunică Primăriei Municipiului București că în urma analizării dosarului în care a fost emisă dispoziția nr. nr. 3974/24.02.2005, s-a constat existența unor neconcordanțe între datele imobilului preluat și datele imobilului pentru care se solicită acordarea de despăgubiri în ceea ce privește suprafața și numărul poștal.
Prin adresa nr._/27.07.2009, Primăria Municipiului București solicită petentei D. E. completarea dosarului cu o . înscrisuri – certificat de moștenitor, dovada preluării abuzive pentru 19 mp, act de partaj voluntar sau hotărâre judecătorească de ieșire din indiviziune.
Prin dispoziția Primarului General al Municipiului București nr._/09.12.2011, se modifică articolul 1 al dispoziției nr. 3974/24.02.2005, în sensul că se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 4/15 din suprafața de 281 mp. teren și construcții demolate, imposibil de restituit în natură.
Verificând legalitatea celei de a doua dispoziții emise de Primarul Municipiului București, tribunalul constată că, potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită iar decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului.
Prin Capitolul V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, sunt prevăzute procedurile administrative necesar a fi parcurse pentru acordarea despăgubirilor
Astfel, potrivit art. 16 deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Alineatul 4 al articolului prevede că, pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, apoi va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, iar în situația în care prin dispozițiile emise au fost consemnate/propuse sume care urmează a se acorda ca despăgubire, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va emite titlul de despăgubire până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație – art. 16 alin. 9.
Ulterior, prin O.U.G. nr. 81/2007, a fost introdus alin. 21, al articolului 16 potrivit căruia, dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.
Rezultă, din analiza acestor dispoziții legale, că în nicio situație, autoritatea administrativ teritorială nu poate să își modifice unilateral, propria decizie emisă anterior pentru considerente ce țin de întinderea vocației persoanei îndreptățite sau întinderea suprafeței preluate abuziv.
Astfel, Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor verifică doar legalitatea soluției de respingere a cererii de restituire în natură, fără ca atribuțiile sale să poată fi prorogate și cu privire la alte aspecte.
Controlul de legalitate al dispoziției cu privire la întinderea drepturilor notificatoarei sau întinderea suprafeței pentru care se pot acorda despăgubiri se realiza de către prefect, iar în situația în care acesta aprecia că dispoziția emisă este ilegală, proceda la atacarea sa în instanță.
Prin urmare, doar instanța de judecată poate dispune cu privire la legalitatea unei dispoziții ce propune acordarea de despăgubiri, această concluzie fiind întărită și de faptul că odată definitivată procedura prevăzute de Legea 10/2001, decizia respectivă dobândește natura juridică a unui titlu de proprietate ca oricare altul intrând în circuitul civil astfel că și modalitățile de contestare a valabilității acesteia devin cele comune, respectiv cele din materia constatării nulității unui act juridic.
În sprijinul celor menționate mai sus sunt și dispozițiile art. 25 alin.4 potrivit cărora decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
În consecință procedând la modificarea unilaterală unui act administrativ anterior emis, intrat în circuitul civil, fără a exista o procedură legală care să permită această modificare, unitatea administrativ teritorială a emis un act nelegal, astfel că se va admite contestația formulată, cu consecința anulării dispoziției nr._/9.12.2011 emisă de Primarul General al Municipiului București.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul M. București prin Primarul General.
În motivarea recursului, s-a arătat că în mod greșit instanța a admis contestația formulată de contestatoarea D. E. și a anulat Dispoziția nr._/09.12.2011, deoarece imobilul situat în București, ., sector 2 este compus din teren în suprafață de 154 mp și construcție de 70 mp rezultând o suprafață de 281 mp, în mod corect fiind constatată de unitatea deținătoare calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită pentru cota de 4,15 din acest imobil.
Examinând criticile formulate, Curtea constată că recursul nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Notificarea reclamantei a fost soluționată prin Dispoziția nr. 3974 din 24.02.2005, în sensul în care s-a stabilit ca valoare a terenului din ., sector 2 în suprafață de 300 mp, suma de_ lei vechi, echivalentul a_ USD, precum și faptul că terenul nu se poate restitui în natură.
Art. 1 din această dispoziție a fost modificat prin dispoziția nr._ din 09.12.2011, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 4/15 din imobilul în suprafață de 281 mp și construcții demolate în suprafață construită desfășurată de 140 mp.
Dispoziția nr. 3974/2005 nu a fost atacată în instanță, dosarul fiind înaintat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților în vederea emiterii titlului de despăgubire în temeiul art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a constatat existența unor neconcordanțe între datele imobilului preluat și cele ale imobilului pentru care se solicită despăgubiri, în ceea ce privește suprafața și numărul poștal.
Urmare a acestei solicitări, Primăria Municipiului București a emis cea de-a doua dispoziție, privind modificarea întinderii măsurilor reparatorii stabilite în favoarea reclamantei.
Așa cum a reținut tribunalul, cea de-a doua dispoziție a fost emisă cu încălcarea legii, neexistând nici o posibilitate ca autoritatea administrativ teritorială competentă să își poată modifica unilateral propria deciziei emisă anterior pentru considerente ce țin de întinderea vocației persoanei îndreptățite sau întindea suprafeței preluate abuziv, controlul de legalitate fiind atributul Prefectului, care poate ataca decizia în instanță, în situația în care apreciază că există motive de nelegalitate.
În speță, dispoziția emisă în anul 2005 a intrat în circuitul civil, astfel încât nu este posibilă revocarea sa în mod unilateral de către organul emitent.
În raport de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 1903/24.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. E..
Obligă recurentul la 800 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. Y. P. F. M. A.
GREFIER
F. J.
Red. DY
Tehnored. GC – 2 ex
18.11.2013
Jud. fond A. C.
| ← Anulare act. Încheierea nr. 09/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1561/2013. Curtea... → |
|---|
