Revendicare imobiliară. Decizia nr. 721/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 721/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 6726./299/2006
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 721 R
Ședința publică de la 03.04.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- D. Y.
JUDECĂTOR:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă . Deciziei civile nr. 869 A/04.10.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. C. C., având ca obiect, revendicare imobiliară și pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-pârât ., avocat C. D., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 21 dosar și intimatul-reclamant C. C. C. prin apărător, avocat A. L., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 35 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul recurentului-pârât . cererea de recurs conform rezoluției instanței.
Se comunică apărătorului recurentului-pârât . de pe întâmpinarea depusă de intimatul-reclamant C. C. la data de 26.03.2013 prin serviciul registratură, dar nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de aceasta.
Părțile prezenta prin apărători declară că nu mai au cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul-pârât . apărător, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, desființarea hotărârii atacate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată la fond.
În raport de dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă apreciază că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, nu a analizat întregul probatoriu administrat în dosar, cu precizarea că, nu poate fi constatată calitatea unei persoane, doar în baza unor acte declarative.
Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.
Intimatul-reclamant C. C. CONWSTANTIN prin apărător, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Consideră că partea pe care o reprezintă a făcut dovada calității procesuale active, dovada calității de moștenitor și dovada dreptului de proprietate, prin înscrisurile depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 06.03.2006, pe rolul Judecătoriei Sector 1 București, reclamantul C. C. C. a solicitat admiterea acțiunii sale în contradictoriu cu pârâta S.C. R. S.A., obligarea acesteia să îi lase în deplină proprietate terenul de 145 m.p. situat în fosta ., sector 1, actualmente . nr. 85C, teren ocupat de pârâtă prin construirea centralei R., alternativ cu obligarea pârâtei la plata contravalorii terenului în cauză, precum și obligarea pârâtei la plata lipsei de folosință pentru terenul respectiv pe ultimii 3 ani, calculată de reclamant la suma de 52.000 lei.
Reclamantul a arătat că în fapt este proprietarul terenului în suprafață totală de 252 m.p. situat la adresa arătată, teren care în parte a fost ocupat în mod abuziv de pârâtă prin construirea centralei telefonice. Terenul a fost moștenit de la C. M. fiind trecut în registrul de transcripțiuni ca urmare a partajului finalizat prin tranzacție și prin sentința civilă nr. 3890/26.05.1992 a Judecătoriei Sectorului 1 București. Reclamantul a precizat că plătește impozitele pentru acest teren.
În luna mai 1990 Primăria Municipiului București a transmis prin decizia nr. 385 suprafața de 3.000 m.p. de teren în administrarea Direcției de telecomunicații a Municipiului București, teren situat la intersecția străzilor Școala Herăstrău și Liliacului. Pe acest teren s-a construit centrala în cauză, dar și cu ocuparea unei porțiuni a terenului învecinat, aparținând reclamantului. Acesta susține că abuzul a fost recunoscut de Primăria Municipiului București, dar pârâta nu a manifestat nicio dorință de a soluționa amiabil problema încălcării dreptului său de proprietate.
În drept, reclamantul a invocat art. 480-481 C.civ., art. 1073 și 1075 C.civ.
Prin sentința civilă nr. 325/10.03.2009, Tribunalul București Secția a V-a civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, dosarul fiind înaintat Curții de Apel București pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Prin sentința civilă nr. 39/29.06.2010, Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă a stabilit competența Judecătoriei Sectorului 1.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul instanței la data de 16.07.2010.
La data de 08.12.2010, pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității cererii față de prevederile art. 112 pct. 6 C.proc.civ. (lipsa semnăturii), excepția insuficientei timbrări, lipsa calității procesuale active, inadmisibilitatea acțiunii.
Reluând judecarea cauzei, instanța a pus în discuția părților excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 2693/11.02.2011, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._, s-a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată și a insuficientei timbrări ca neîntemeiate; s-a admis excepția lipsei calității procesuale active; s-a respins cererea formulată de reclamantul C. C. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. R. SA, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această hotărâre, asupra excepțiilor, pe care le-a examinat în ordinea prevăzută de art. 137 alin. 1 C.proc.civ., instanța a reținut următoarele:
„În ceea ce privește insuficienta timbrare a cererii, instanța a constatat că excepția trebuie respinsă, față de faptul că reclamantul a achitat taxa de 3922 lei și timbrul judiciar de 10 lei. Taxa este corect calculată și achitată în raport cu dispozițiile art. 2 din Legea nr.14/1997.
Cu privire la lipsa semnăturii pe cererea de chemare în judecată, instanța a reținut de asemenea susținerile neîntemeiate, cererea fiind semnată de avocat, a cărui delegație de reprezentare poartă semnătura reclamantului însuși, astfel că față de dispozițiile art. 67 și urm. C.proc.civ. și ale art. 112 pct. 6 C.proc.civ., excepția trebuie respinsă.
Astfel, așa cum a arătat și pârâta, autorul reclamantului, C. M. a avut în proprietate, așa cum a reieșit din certificatul de moștenitor nr. 229/1981, doar ½ din terenul de 252 m.p. din ., și această cotă nu este dovedită cu acte.
Moștenitorii lui C. M., potrivit aceluiași act, sunt C. C. cu cota de 2/4, reclamantul cu cota de ¼ și C. G. E. O. cu cota de ¼. Prin urmare, reclamantul ar putea eventual pretinde dreptul asupra cotei de ¼ din ½ (deci 1/8) din terenul în cauză.
Mai mult, reclamantul a susținut că certificatul de moștenitor arătat mai sus nu are valoare juridică, fiind emis după sentința privind partajul. Această afirmație a reclamantului este falsă, deoarece certificatul este emis în anul 1981, iar partajul prin tranzacție judiciară a avut loc în 1992, deci la 11 ani după emiterea certificatului. Chiar dacă există sentința irevocabilă de partaj, instanța constată că din coroborarea acesteia cu restul probelor rezultă o situație juridică care nu corespunde cu susținerile reclamantului.
Or, având în vedere că reclamantul trebuie să facă în primul rând dovada calității sale procesuale active, adică identitatea dintre el și titularul dreptului, dovadă care nu a fost făcută în cauză, instanța va admite excepția și va respinge cererea ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C. C. C., având în vedere următoarele motive:
Prin întâmpinarea formulată intimata S.C. R. S.A., în temeiul art. 115 Cod de procedura civila, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și, pe cale de consecința, menținerea ca temeinica și legala a deciziei apelate pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, reclamantul a declarat apel, care formează obiectul prezentului dosar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și următoarele C.pr.civilă.
Prin decizia civilă nr. 869 A din 04.10.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a V -a Civilă, s-a admis apelul formulat de apelantul reclamant Ciupeac C., împotriva sentinței civile nr. 2693/11.02.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C R. S.A., a fost casată sentința civilă apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Astfel, în mod eronat prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active, căci așa cum a rezultat din certificatul de moștenitor nr.289/1981 coroborat cu sentința civilă nr.3890/26.05.1992, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr.5185/1992 având ca obiect tranzacție, reclamantul a făcut dovada calității de proprietar exclusiv asupra suprafeței de 252 mp teren situat în București, ., justificând astfel calitatea procesuală activă în prezenta cauză.
Față de cele reținute, Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin.1 C.pr.civ, a admis apelul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă .>
În motivarea recursului, s-a arătat că soluția instanței de apel este nelegală, conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, reclamantul fiind o persoană lipsită de calitate procesuală activă, nedovedind că este proprietarul exclusiv al terenului revendicat în suprafață de 146,10 mp, situat în .. 85, sector 1 și deținut în proprietate de către .>
Instanța a reținut în mod eronat că reclamantul ar fi făcut dovada calității de proprietar exclusiv asupra suprafeței de teren situate în ., câtă vreme este evident că acesta a încercat fără să dovedească o situație juridică clară, să creeze aparența unui posibil drept de proprietate asupra suprafeței de teren situate în .. 85 C.
Instanța de apel nu a coroborat toate probele administrate, câtă vreme din întregul probatoriu administrat a reieșit că actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/10.06.1921, prin care soții G. Ș. C. au cumpărat 1 ha de teren arabil pe moșia Herăstrău cuprindea doar o descriere generică a acestuia și stabilea vecinătățile în punctele cardinale, fără a fi individualizat într-un plan de amplasament al zonei; intimatul reclamant nu a făcut dovada că suprafața de 5000 mp teren agricol din . procesul verbal din anul 1947, constatată doar declarativ și nu în fapt, s-ar mai fi aflat în posesia bunicului său în anul decesului acestuia; nu se cunoaște care suprafață de teren aparținând celor două corpuri de teren cumpărate de bunicul reclamantului în anul 1921, s-ar suprapune peste actuala suprafață de teren situată în .. 85 C, și care suprafață ar fost înstrăinată/expropriată până la momentul anului 1947; nu există un certificat de moștenitor de pe urma defunctului C. G. Ș.; reclamantul nu a dovedit că artera denumită . pe fostul amplasament al Moșiei Herăstrău; frații C. și M. C. nu au ieșit niciodată din indiviziune, astfel că așa zisele ieșiri din indiviziune realizate ulterior, nu fac dovada faptului că asupra terenului în suprafață de 252 mp din fosta ., intimatul are un drept de proprietate exclusiv; sentința civilă nr. 3890/1992 pronunțată de Tribunalul București- Secția a IV-a Civilă reprezintă o simplă tranzacție prin care frații C. C. și G. E. înțeleg să iasă din indiviziune cu privire la două parcele de pământ, astfel că intimatului reclamant i-ar fi revenit doar declarativ o parcelă de teren în suprafață de 252 mp, situată în ., sector 1, teren pe care nu l-a posedat însă niciodată, căci la data tranzacționării, acesta nu se afla în proprietatea și posesia celor doi frați C..
Potrivit notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001 adresată Prefecturii Municipiului București, frații C. au solicitat emiterea unei decizii de acordare de despăgubiri bănești, pentru imobilul situat în .. 1 și 2 prin Școala Herăstrău nr. 87, sector 1, teren preluat de stat abuziv și ocupat integral de R..
Ca atare, susține recurenta, nu se poate constata calitatea procesuală activă a unei persoane doar în baza unor acte declarative făcute între membrii familiei, declarații care nu au la bază acte de proprietate valabil încheiate care să justifice situația juridică reală.
Pe de altă parte, intimatul reclamant nu este proprietar exclusiv al imobilului și nu l-a posedat niciodată .
Afirmația potrivit căreia, acesta nu ar fi părăsit niciodată teren, intră în contradicție flagrantă atât cu decizia nr. 365/03.05.1990 a Primăriei Municipiului București, cât și cu situația de fapt și de drept a imobilelor ce rezultă din actele prezentate de R., cu privire la terenul în suprafață de 3000 mp și cu privire la construcția Centrală telefonică analogică Băneasa, la echipamentele și căile de acces aferente construcției amplasate pe acest teren.
Primăria a omis să verifice situația reală a imobilelor și actele emise în favoarea . anul 1990, inclusiv decizia 365/1990 prin care s-a transmis din administrarea Direcției Domeniului Public în administrarea Direcției de Telecomunicații a Municipiului București, terenul în suprafață de 3000 mp, mențiunile din cartea funciară nr._, nr. top 1979 deschisă pe numele recurentei, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis pe numele recurentei și documentația tehnică și cadastrală întocmită de .>
În baza Legii nr. 15/1990, . ope legis, proprietara terenului în suprafață de 3000 mp, iar ulterior, în anul 1996 în baza HG 834/1991 s-a întocmit și documentația topografică în vederea obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . 12, nr. 0078 din 17.09.1998, act ce nu a fost atacat în termen legal în contencios administrativ.
De asemenea, în luna octombrie 1996 între . Sectorului 1 București a fost încheiat procesul verbal de delimitare și stabilire a perimetrului suprafeței de 3000 mp teren, ocazie cu care, inspectorul tehnic al ADP sector 1, a constatat că punctele de delimitare a vecinătăților sunt reala și conforme planului.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând criticile formulate, curtea că acestea nu sunt fondate.
În parte, recursul formulat vizează greșita apreciere a probatoriului cu privire la fondul cererii deduse judecății.
Aceste aspecte nefiind unele de nelegalitate, ci doar de netemeinicie, nu pot fi analizate în calea de atac a recursului, deoarece, conform dispozițiilor art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, instanța de recurs poate cenzura doar aspectele de nelegalitate ale hotărârilor atacate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, reținută de instanța de fond pentru nedovedirea calității de unic proprietar al reclamantului asupra suprafeței de teren revendicate, Curtea constată că în mod legal tribunalul a înlăturat-o și a trimis cauza spre rejudecare în fond, aceleiași instanțe.
Astfel, în cauză s-a dovedit că imobilul a fost achiziționat la nivelul anului 1921 de autorul reclamantului C. M. fiind moștenit de numiții C. C., C. C. și C. G. E. O., conform certificatului de moștenitor nr. 249/1981 emis de notariatul de Stat al Sectorului 1 București.
Din actele emise de Primăria Municipiului București a rezultat că terenul figurează în evidențele fiscale ca proprietate particulară a reclamantului C. C. și C. M., autoritățile statului neputând indica actul normativ în baza căruia ar fi operat o eventuală preluare de către stat a imobilului.
Între moștenitorii defunctului C. M. a intervenit o tranzacție consfințită prin sentința civilă nr. 3890/26.05.1992 a Judecătoriei sectorului 1 București. Împrejurarea că sentința de partaj este un act declarativ încheiat între persoane ce fac parte din aceeași familie, nu este de natură a o înlătura din cadrul probatoriului ce vizează dovedirea calității procesuale active a reclamantului în acțiunea în revendicare, respectiv a calității de unic proprietar, în raport cu ceilalți comoștenitori, deoarece ieșirea din indiviziune este un act cu care se încheie dezbaterea succesorală și prin care se reglementează situația bunurilor moștenite de către succesorii unui defunct.
În aceste condiții, este firesc ca părțile, în procesul de ieșire din indiviziune, să fie rude, acest aspect nefiind de natură a transforma hotărârea pronunțată în cauză într-un act obținut pro cauza.
De esența acțiunii în revendicare este compararea titlurilor prezentate de părțile litigante și stabilirea preferabilității unuia dintre ele, în raport de criteriile legale. Dar aceste aspecte sunt de esența judecății pe fond a cauzei, și nu țin de soluționarea excepției lipsei calității procesuale active.
Ca atare, în mod corect tribunalul a desființat sentința pronunțată de instanța de fond, reținând că reclamantul are calitate procesuală activă, urmând ca instanța de fond să constate care este titlul preferabil și să dea câștig de cauză părții care îl deține.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă . Deciziei civile nr. 869 A/04.10.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. C. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. Y. P. F. M. A.
GREFIER
F. J.
Red. D.Y.
Tehnored. T.I/GC 2 ex.
13.06.2013
Jud. apel: O. S.
S. M.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 179/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
