Validare poprire. Decizia nr. 2065/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2065/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 4432/299/2013
Dosar nr._ (2160/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 2065
Ședința publică de la 16.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - I. A. G.
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurenta - creditoare S. DE INVESTIȚII FINANCIARE M. S.A., împotriva deciziei civile nr. 761 A din 09.09.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - debitoare A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI și intimata - terț poprit S.C. H. S.A.
P. are ca obiect - validare poprire.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 02.12.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 09.12.2013 și apoi la 16.12.2013, hotărând următoarele:
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 29.01.2013, sub nr._, creditoarea S. de Investiții Financiare M. S.A. a solicitat în contradictoriu cu debitoarea A. pentru Valorificarea Activelor Statului și terțul poprit S.C. H. S.A., validarea popririi înființată prin adresa de înființare a popririi emisă în data de 24.10.2012 de către B. S. L. M. în dosarul de executare nr.103/2012 asupra sumelor pe care terțul poprit le datorează debitoarei, începând cu data de 24.10.2012, până la concurența sumei de 1.466.147,73 lei.
Prin sentința civilă nr.4208 din 1 martie 2013 Judecătoria Sectorului 1 a respins, ca neîntemeiată, cererea de validare a popririi formulată de creditoarea SIF M. SA în contradictoriu cu debitoarea AAAS și cu terțul poprit . și desființarea popririi înființată prin adresa din 24 oct.2012 de B. S. L. M. în dosarul de executare nr. 103/2013 și comunicată terțului poprit .>
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea debitoarei de aplicare amenzii și a despăgubirii civile.
P. a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin cererea formulată creditoarea a solicitat validarea popririi înființată prin adresa din 24 oct.2002 asupra sumelor pe care terțul poprit le datorează debitoarea în cuantum de 1.466.147,73 lei în baza titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr. 41/7 aprilie 2011 a C. rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 3342/27 oct.2011 a Înalta Curte de Casație și Justiție, însă creditoarea nu a făcut dovada că terțul poprit datorează vreo sumă de bani debitoarei, nefiind întrunite nici disp. art. 452 al.1 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal creditoarea a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei interpretări de către instanță a probelor administrate în cauză precum și a disp. art. 460 al. 1 C.pr.civ., în sensul că din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că debitoarea AAAS are calitatea de acționar al terțului poprit . în care i se cuvin conform preved. Legii 31/1990 – dividende care pot fi urmărite silit pentru acoperirea debitului stabilit prin titlul executoriu.
A mai arătat creditoarea că în aceste condiții a fost pe deplin dovedită existența raportului de creanță între AAAS și . cu actele depuse la dosar a fost dovedit și refuzul acesteia din urmă de a-și îndeplini obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi.
Prin decizia civilă nr.761A/09.09.2013 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta – creditoare S. de Investiții Financiare M. S.A. reținând că în mod corect prima instanță a constatat că în cauză creditoarea nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prev. de art. 460 C.pr.civ. referitoare la procedura validării popririi, întrucât . are calitatea de terț poprit în cauză, aceasta nedatorând vreo sumă de bani debitoarei, susceptibilă a fi poprită.
Astfel dividendele aferente acțiunilor deținute de stat la societățile comerciale se cuvin Statului Român iar nu instituției prin care acesta își exercită calitatea de acționar, în speță AAAS.
Pe de altă parte aceste dividende nici nu pot fi executate silit prin poprire, ele având afectațiune specială potrivit disp. art. 452 al. 2 lit. a C.pr.civ., în sensul că în conformitate cu disp. art.7 din OUG nr. 113/2006 veniturile din dividende și dobânzi încasate de instituțiile implicate în procesul de privatizare se fac venit la bugetul de stat.
Împotriva acestei decizii, la data de 12.11.2013 a declarat recurs creditoarea S. de Investiții Financiare M. S.A. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate cu consecința admiterii cererii de validare a popririi înființate asupra sumelor de bani datorate de către terțul poprit.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurenta arată că în mod nelegal instanța de apel a apreciat că nu s-a făcut dovada existenței obligației terțului poprit de a plăti suma de bani debitorului pe de o parte, iar pe de altă parte că sumele de bani poprite au o afectațiune specială și nu pot fi executate silit, prin poprire.
Arată că, prin titlul executoriu pronunțat în contradictoriu cu AAAS s-a dispus întoarcerea executării silite nelegale demarate de către AAAS împotriva SIF, în calitate de mandatar legal, în numele și pentru Statul R.. În cadrul executării silite nelegale, sumele de bani încasate de către AAAS de la SIF, au ajuns în bugetul Statului R..
Prin urmare, soluția instanței de apel este nelegala întrucât AAAS figurează ca fiind acționar la H. SA și astfel are calitate de terț poprit, iar pe baza probelor administrate reiese identitatea naturii celor doua creanțe, respectiv creanța SIF și creanța poprita.
Totodată, AAAS figurează ca fiind acționar la H. SA și are calitate de terț poprit, în acord cu dispozițiile art.460 alin.1 Cod procedură civilă, aspecte ce au fost învederate atât în față instanței de fond, cât și în fața instanței de apel, SIF susținând și dovedind calitatea AAAS de acționar a Statului R..
Arată, de asemenea că, în acord cu art.5 alin.1 din Legea nr.26/1990 și art.50 alin.1 din Legea nr.31/1990, pot fi opuse terților doar actele și faptele față de care s-au efectuat formele de publicitate, iar publicitatea efectuata cu respectarea dispozițiilor legale este opozabila inclusiv statului.
Astfel, din extrasul de pe B. de Valori București din 17.06.2013, AAAS figurează ca fiind acționar la H. SA în nume propriu (și nu administrator) cu un număr de acțiuni de 4.108.510 reprezentând un procent de 96.99% din capitalul social, iar Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor H. SA nr. 4 din 02.05.2012 a fost luata prin prezenta acționarilor în procent de 96.99% din capitalul social, acțiuni deținute în totalitate de către A. pentru Administrarea Activelor Statului.
Prin urmare, atâta vreme cât din probatoriul administrat în fața instanțelor de fond și de apel rezulta că A. pentru Administrarea Activelor Statului este acționar la H. SA și nu Statul R., calitatea de proprietar al A.A.A.S. asupra acțiunilor deținute la H. SA neputând fi contestată.
Pe de alta parte, pe lângă Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor H. SA nr.4 din 02.05.2012 prin care au fost aprobate situațiile financiare aferente exercițiului financiar pentru anul 2011, conform situațiilor financiare aferente exercițiului financiar pentru anul 2011 rezultă ca H. SA a realizat un profit net în anul 2011 din care dividende ce se cuvin acționarilor sunt în suma de 125.297 lei (cont nr. 457 din balanța de verificare întocmită pentru perioada 01.01._11 și rând nr.151 al Formularului nr.30 din bilanțul contabil întocmit la data de 31.12.2011).
Pe cale de consecința, între AAAS și H. SA exista fără dubiu un raport de creanța în baza căruia, AAAS, în calitate de creditor, are de încasat de la H. SA, în calitate de debitor, o creanța reprezentând dividendele cuvenite pentru anul 2011.
Referitor la afectațiunea specială a sumei de bani, arată că, creanța recurentei are aceeași natura cu creanța terțului poprit, în acord cu dispozițiile art. 452 alin. 2 lit.a Cod procedură civilă, situație în care apreciază că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 452 alin. 2 lit. a Cod procedură civilă, în sensul ca în conformitate cu dispozițiile art.1 alin.7 din O.U.G. nr.113/2006 privind înființarea fondului național de dezvoltare "veniturile din dividende încasate de instituțiile publice implicate în procesul de privatizare [...] se fac venit la bugetul de stat".
Conform titlului executoriu, ca urmare a întoarcerii executării silite nelegale demarate de către AAAS în numele și pentru Statul R., RECURENTA are de executat o creanța împotriva Statului R..
Prin urmare, pentru respectarea unei simetrii, între destinația finală a sumelor încasate de către AAAS, în numele și pentru Statul R. de la SIF, și sursa fondurilor pentru restituirea sumelor încasate, creanța recurentei trebuie îndestulata din bugetul Statului R..
P. a detalia întregul raționament conform cărui a creanța recurentei este o creanța ce deriva dintr-un raport cu Statul R., iar A. pentru Administrarea Activelor Statului este obligată la plata acesteia, învederează că în anul 1996 SIF (fosta FPP II M.) a avalizat biletul la ordin în valoare de 500.000 USD, emis de către . SRL în favoarea Bancorex S.A.(banca cu capital de stat), aceasta din urmă, în anul 1999 din cauza dificultăților financiare, intrând în faliment.
Creditele neperformante preluate de la Bancorex (printre care și creanța împotriva recurentei în temeiul biletului la ordin menționat mai sus), au fost transferate în portofoliul AAAS, instituție creata în acest scop de către Statul R..
Ca urmare a nerambursării creditului contractat de către . SRL, recurenta a fost executata silit de către AAAS, în calitate de mandatar a Statului R., ca urmare a emiterii ordinului nr. 1437/19.06.2006, în baza căruia au fost poprite sumele de bani aflate în depozitele bancare deschise la Banca Transilvania.
Sumele încasate de către AAAS în calitate de mandat ar legal, urmare a popririi conturilor SIF, au fost virate în bugetul Statului R..
În calitate de mandatar al Statului R., AAAS a figurat ca parte-parata în litigiul declanșat de către recurentă în calitate de parte-reclamanta, solicitând restituirea sumei executate silit, în mod nelegal, prin poprire, în baza biletului la ordin emis de către . SRL.
Litigiul a fost soluționat prin sentința comerciala nr.41/07.04.2011 pronunțata în dosarul nr._ de către Curtea de Apel București, rămasa definitiva și irevocabila prin Decizia nr.3342/27.10.2011 pronunțata în dosarul nr. 2202/2/_ de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care AAAS a fost obligata la restituirea sumei de 1.418.000 lei executata nelegal, către recurentă.
Ca urmare a întoarcerii executării silite, în temeiul titlului executoriu menționat, s-a format dosarul de executare nr.103/2012 înregistrat pe rolul B.E.J. S. L. M. având ca obiect executarea silita pentru suma de 1.418.000 lei ce a fost executata nelegal în anul 2006, prin poprire, de către Statul R. prin mandatarul sau AAAS (fosta AVAB).
Dispozițiile art.1 lit.d din O.U.G. nr.51/1998 privind valorificarea unor active ale statului,coroborate cu dispozițiile art.1 lit.e și art.2 alin.1 lit.f oferă temeiul legal ca recurenta, în calitate de creditor al unei creanțe asupra Statului R., provenita dintr-o executare nelegala a Statului R., prin AAAS ca mandatar legal remunerat al sau, sa execute silit o creanța a Statului R. tot prin mandatarul sau legal AAAS.
Dispozițiile legale citate mai sus demonstrează în mod indubitabil ca activele Statului R., aflate în administrarea AAAS sunt valorificate de aceasta instituție, instituție care acționează în temeiul unui mandat legal remunerat acordat de Statul R..
Conform principiului instituit de art. 375 alin. (3) c.. pentru o anume afacere cuprinde împuternicire și pentru toate actele necesare executării lui chiar când nu ar fi anume arătate” efectele patrimoniale ale administrării activelor Statului R. de către AAAS se regăsesc în patrimoniul Statului R., care încasând ceea ce nu i se cuvenea prin mandatarul sau, este obligat sa restituie tot prin mandatarul sau.
Totodată, Statul R. răspunde pentru obligațiile sale, așa încât realizarea prin executarea silita a unei creanțe care a ajuns în bugetul Statului R., obliga tot pe acesta la restituirea ei ca urmare a constatării cu putere de lucru judecat ca executarea silită a fost nelegală.
Întrucât executarea silita a creanțelor neperformante a fost demarata prin mandatarul sau legal AAAS, restituirea creanțelor neperformante executate silit nelegal se realizează tot prin AAAS, care are încă mandat legal cu privire la valorificarea acestor creanțe.
În considerarea argumentelor prezentate, nevalidarea popririi infinitate asupra sumelor de bani datorate de către H. SA, face ca efectele titlului executoriu sa devine iluzorii în condițiile legislației actuale iar îndestularea creanței de la AAAS imposibil de realizat.
În raport de cele prezentate, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurata cu consecința admiterii cererii de validare a popririi infinitate asupra sumelor de bani datorate de către terțul poprit.
Intimații, legal citați, nu au depus întâmpinare.
În recurs nu s-a administrat proba cu înscrisuri noi, conform art.305 Cod procedură civilă.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 și art.299 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea din data de 26.03.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosar nr-_/299/2012 s-a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei A. pentru Valorificarea Activelor Statului în baza titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr.41/07.04.2011 pronunțată de Curtea de Apel București, irevocabilă prin decizia civilă nr.3324/27.10.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind începută astfel executarea silită în dosar ul execuțional nr.103/2012 al B. S. L. M..
Validarea popririi este o măsură de executare prin care instanța aduce la îndeplinire titlul executoriu în baza căruia s-a înființat poprirea, având a verifica, potrivit art.452 și următoarele Cod procedură civilă existența titlului executoriu ce se cere a fi pus în executare și dovada faptului că terțul poprit este dator debitorului.
În speță, Curtea reține că, prin sentința civilă nr.41/07.04.2011 pronunțată de Curtea de Apel București definitivă și irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.3342/27.10.2011, a fost obligată intimata debitoare A.A.A.V. la plata către recurenta – creditoare SIF a sumei de 1.418.000 lei executată nelegal, titlul executoriu sus arătat fiind pronunțat într-un dosar având ca obiect întoarcerea executării silite.
Din probele administrate în cauză, rezultă că intimata debitoare A. pentru Administrarea Activelor Statului are calitatea de acționar la . poprit din prezenta cauză, deținând 96,9944% din acțiunile . extrasului de pe B. de Valori București.
În calitate de acționar al . A. pentru Administrarea Activelor Statului, potrivit dispozițiilor art.67 din Legea nr.31/1990 i se cuvin dividende. Acestea se distribuie asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat și se plătesc în termenul stabilit de adunarea generală a asociaților, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat.
Potrivit art.452 alin.1 Cod procedură civilă sunt susceptibile de executare silită prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare și orice alte mobile incorporabile urmăribile, în această categorie urmând a fi incluse și dividendele ce reprezintă sume de bani pe care terțul le datorează debitorului, în temeiul unor raporturi juridice existente, debitorul fiind asociat majoritar al terțului poprit.
Prin urmare, critica referitoare la neîndeplinirea condiției necesare pentru validarea popririi constând în existența obligației terțului poprit de a plăti o sumă de bani debitorului este apreciată ca întemeiată, în raport de dispozițiile art.452 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.67 din Legea nr.31/1990.
Referitor la afectațiunea specială a sumelor de bani supuse executării silite, Curtea reține că, prin acte normative speciale, O.U.G. nr.111/24.10.2003 și O.U.G. nr.113/21.12.2006, s-a stabilit o destinație specială numai veniturilor din dividende încasate de instituțiile publice implicate în procesul de privatizare, după deducerea cheltuielilor prevăzute în bugetele acestora.
În acest sens, art. 2 din Ordonanță De Urgență nr. 111 din 24 octombrie 2003 privind utilizarea veniturilor din privatizare și din valorificarea activelor bancare neperformante, prevede că: ”Veniturile încasate de A. pentru Valorificarea Activelor Statului din valorificarea activelor bancare neperformante, rămase după deducerea cheltuielilor prevăzute în bugetul acestei instituții și efectuate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, se utilizează pentru răscumpărarea titlurilor de stat, în vederea diminuării datoriei publice interne”, iar art.1 pct. 6 și pct. 7 din Ordonanță de urgență nr. 113 din 21 decembrie 2006 privind înființarea Fondului național de dezvoltare, stabilește că: „(6) Deficitul anual al bugetului de stat, rezultat din plățile efectuate din sumele repartizate din Fondul național de dezvoltare, se acoperă din următoarele surse:
a) venituri din privatizare de la instituțiile publice implicate în procesul de privatizare, rezultate după deducerea cheltuielilor prevăzute în bugetele acestora;
b) sume încasate din vânzarea acțiunilor rezultate din conversia în acțiuni a creanțelor bugetului de stat;
Veniturile din dividende încasate de instituțiile publice implicate în procesul de privatizare, după deducerea cheltuielilor prevăzute în bugetele acestora și neacoperite potrivit prevederilor alin. (6) lit. a), precum și dobânzile aferente sumelor din conturile prevăzute la alin. (6) lit. a) și c) se fac venit la bugetul de stat”.
Prin urmare, critica este fondată, sub aspectul prevederilor art. 452 al. 2 lit a din Codul de procedură civilă, deoarece ambele aceste texte legale impun această destinație specială pentru diferența rezultată din scăderea din aceste venituri, a cheltuielilor prevăzute în bugetele acestora și neacoperite. Or, în această ultimă categorie, a cheltuielilor proprii, se înscriu și datoriile instituțiilor publice.
Regimul juridic este confirmat și de alte acte normative incidente respectiv art. 4 din Ordonanță de urgență nr.23 din 15 aprilie 2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbție cu A. pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și art.51 din Legea nr.137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.
Admiterea tezei contrare, referitoare la destinația specială a veniturilor sale și drept urmare, la imposibilitatea de executare silită a tuturor acestor venituri, ar determina o imposibilitate perenă de executare și deci, de îndestulare a creditorului.
P. aceste considerente, Curtea în baza art.312 Cod procedură civilă va admite recursul și va modifica decizia recurată în sensul că, în baza art.296 Cod procedură civilă va admite apelul și va schimba în parte sentința civilă apelată și pe fond, în baza art.460 Cod procedură civilă va admite, în parte cererea și va dispune validarea popririi înființate în dos.nr.103/2012 de către B. S. L. Monodora asupra sumelor pe care terțul poprit le datorează debitoarei A. pentru Administrarea Activelor Statului, începând cu data de 24.10.2012, până la concurența sumei de 1.466.147,73 lei și obligă terțul poprit . plătească suma datorată debitoarei, creditoarei, în limita creanței sus menționate.
În baza art.460 alin.2 teza a II-a Cod procedură civilă, va fi menținută soluția primei instanțe privind respingerea cererii privind aplicarea amenzii civile și acordarea de despăgubiri, nefiind îndeplinită cerința relei – credințe a terțului poprit.
În baza art.316 raportat la art.274 Cod procedură civilă vor fi obligați intimați la plata sumei de 20,60 lei cheltuieli de judecată către recurenta - creditoare, la fond, apel și recurs.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - creditoare S. DE INVESTIȚII FINANCIARE M. S.A., împotriva deciziei civile nr. 761 A din 09.09.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - debitoare A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI și cu intimata - terț poprit S.C. H. S.A.
Modifică decizia recurată, în sensul că:
Admite apelul formulat de apelanta-creditoare S.I.F. M. S.A. împotriva sentinței civile nr.4208/01.03.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința apelată și pe fond:
Admite în parte cererea, dispune validarea popririi înființate în dos.nr.103/2012 de către B. S. L. Monodora asupra sumelor pe care terțul poprit le datorează debitoarei. începând cu data de 24.10.2012, până la concurența sumei de 1.466.147,73 lei și obligă terțul poprit să plătească suma datorată debitoarei, creditoarei, în limita creanței sus menționate.
Menține soluția primei instanțe privind respingerea cererii privind aplicarea amenzii civile și acordarea de despăgubiri.
Obligă intimați la plata sumei de 20,60 lei cheltuieli de judecată către recurenta - creditoare, la fond, apel și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. C. D. A. F. P.
GREFIER
I. A. G.
Red. M.C.
Tehnored. C.S./ MC
Ex.2/
T.B. Secția a III-a Civilă – A.C.T.
- M.P.
Jud. sector 1 București – V.G.-P.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 974/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Încheierea nr. 09/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
