Legea 10/2001. Decizia nr. 179/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 179/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 1980/3/2009*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 179 A
Ședința publică de la 22.05.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- P. F.
JUDECĂTOR:- D. M.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel – după casare - formulată de apelantul-pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6 împotriva Sentinței civile nr. 527/09.04.2009 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. L. A. E. cu domiciliul ales la av. M. A. în București, ., ., având ca obiect, Legea nr. 10/2001.
Dezbaterile orale și concluziile pe fond, au avut loc în ședința publică din data de 15.05.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 22.05.2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentința civilă nr.527 din 09.04.2009 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a IV a Civilă s-a admis acțiunea reclamantei S. L. și în consecință a fost obligat M. București prin Primarul General să restituie reclamantei camera de la etaj de la corp A din imobilul situat în București, ..28, sector 4 și a cotei indivize de 3/8 din terenul aferent de 321,68 mp.
Pentru a dispune în acest sens instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
In temeiul legii 10/2001 a fost formulată notificare de către reclamanta
S. L. A. Eena privind cota de 3/8 din imobilul situat în București, .. 28, sector 4, notificare ce nu a fost soluționată de către unitatea deținătoare a imobilului după cum rezultă chiar din adresa nr. 1980/04.02.2009 emisă de către Primăria Municipiului București.
Potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea 10/2001 actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de moștenitor pot fi depuse până la data soluționării notificării, iar potrivit dispozițiilor art. 24 din același act normativ în absența unor probe contrare, existența și,după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
În raport de înscrisurile depuse de către notificatoare și care fac parte din dosarul administrativ comunicat instanței de către pârât, tribunalul reține că s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză, a calității de moștenitor și s-a dovedit și situația juridică și locativă a imobilului.
Imobilul a fost dobândit de către M. G. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/09.08.1947 de Tribunalul Ilfov -Secția notariat, iar acesta este compus în întregul său din teren în suprafață de 330 mp și construcție formată din corp A de casă (P+E) și corp secundar B (cameră și beci).
Potrivit certificatului de moștenitor nr.554/13.06.1974 eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 București, se constată că au calitatea de moștenitori ai defunctului M. G. soția supraviețuitoare, M. E., cu o cotă de ¼ și descendenții M. L. A. E. și M. C. F. O. cu o cotă de 3/8 fiecare din masa succesorală.
În anul 1975, în temeiul Decretului 223/1974, a trecut în proprietatea statului cota parte de 3/8 din suprafața de 330 mp și construcții de la S. Liminita A. E. în baza deciziei nr. 307/31.03.1975.
Conform certificatului de moștenitor nr. 76/1979 și a certificatului de moștenitor suplimentar nr.127/07.08.2002 are calitatea de moștenitor al defunctei M. E., C. Efdochia.
De pe urma defunctei C. Efdochia, potrivit certificatului de moștenitor nr.1403/1982 și a certificatului suplimentar de moștenitor nr. 128/07.08.2002 are calitatea de legatar universal C. A. în calitate de nepoată de frate predecedat.
Potrivit contractului de donație autentificat sub nr. 3061/16.08.2002 de
BNP L. și C., C. A. donează către M. C.
F. O. cota de ¼ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, .. 28, sector 4, cu mențiunea că în proprietatea statului a trecut cota de 3/8 din întregul imobil de la M. L. A., E..
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 125/25.10.2006 eliberat de către BNP C. Ariadna - R., de pe urma defunctului M. C. F. O. au rămas ca moștenitori M. D. în calitate de soție cu o cotă de ¼ din moștenire, și R. A. T. în calitate de nepot de fiică predecedată cu o cotă de ¾ din moștenire.
Potrivit sentinței civile nr.7074/19.12.2008 pronunțată de JS4 în dosarul nr._ s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în București, .. 28, sector 4, ieșire din indiviziune care s-a realizat și în contradictoriu cu M. București, în urma căreia lotul 1 compus din apartamentul de etajul corpului A și pivniță în suprafață de 19,37 mp s-a atribuit reclamantei pârâte M. D., lotul 2 compus din spațiul comercial și apartamentul de la parterul corpului A, pivnițele în suprafață de 15,54 și 17,64 mp și corpul B s-a atribuit pârâtului reclamant R. A. T. iar lotul 3 compus din camera de la etaj s-a atribuit pârâtului M. București.
Tribunalul a reținut că reclamanta în cadrul dosarului de notificare a depus copia actului de identitate reprezentat de pașaport (fila 57), așadar aceasta nu mai poate face dovada identității sale cu act de identitate eliberat de către autoritățile române atâta vreme cât aceasta este cetățean străin, cum solicită pârâtul.
Având în vedere că notificarea nu a fost soluționată potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea 10/2001 și nici unitatea deținătoare nu a comunicat notificatoarei că dosarul de notificare trebuie completat cu anumite înscrisuri, în raport de considerentele arătate se reține că este făcută dovada dreptului de proprietate și a calității de moștenitor, precum și dovada trecerii imobilului în proprietatea statului,față de prevederile deciziei nr.20/19.03.2007 pronunțată de ICCSJ potrivit cărora instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestație împotriva deciziei/dispoziției de respingere a notificării prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a soluționa notificarea.
Împotriva sentinței a formulat apel M. București prin Primarul General.
Prin decizia civilă nr.12A din 18.01.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel București Secția a IV a Civilă s-a admis apelul s-a schimbat sentința civilă nr.527/09.04.2009 în sensul că s-a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a dispune în acest sens analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că intimata-reclamantă a chemat în judecată pe pârâtul M. București, prin Primarul General pentru a se dispune restituirea camerei de la etaj (corp A) din imobilul situat în București, .. 28, sector 4 și a cotei-indivize din terenul aferent imobilului, cerere formulată în temeiul dispozițiilor art. 26 și 26 din Legea nr. 10/2001. Reclamanta a arătat că această cotă-parte indiviză ce aparținea numitei M. L. A. E. a fost trecută în proprietatea statului în anul 1975 prin Decretul nr. 223/1974, fiind emisă decizia nr. 307 din 31.02.1975.
Intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei titlul de proprietate al imobilului al autoarei sale, cât și notificarea formulată la data de 14.10.2002 și comunicată prin B. M. D..
Curtea a constatat că la data de 20.09.2007 s-a formulat cerere de chemare în judecată de către reclamanții M. D. și R. A. T.,înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București în contradictoriu cu M. București, prin Primarul General, solicitându-se ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în București, .. 28, sector 4, compus din teren în suprafață de 330 mp și construcția aferentă.
Curtea a constatat că imobilul în litigiu a aparținut defunctului M. G., dobândit prin act autentic de vânzare-cumpărare în anul 1947 și a fost preluat în baza Decretului nr. 223/1974 în anul 1975, iar succesorii acestuia sunt: M. E., în calitate de soție supraviețuitoare, M. (S.) L. A. E. și M. C. F. O., în calitate de fii, cărora le-au revenit 1/4 și respectiv 3/8 din masa succesorală.
Drepturile succesorale ale numiților S. L. A. E. și M. C. F. O. au fost întregite prin dobândirea cotei de 1/4 prin contractul de donație autentificat sub nr. 3061/2002 al BNP L. și C., act prin care C. A. succesoarea defunctei C. Efdochia ce a moștenit cota de 1/4 a defunctei M. E., a donat cota sa parte către M. C. F. O..
Prin sentința civilă nr. 7071 din 19.12.2008 rămasă irevocabilă la data de 09.10.2011, s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra întregului imobil ce a aparținut defunctului M. G., fiind stabilită situația juridică a imobilului prin această sentință.
Prin înscrisul aflat la fila 40 dosar de fond, se dovedește că notificarea nr. 788/2001 formulată de către defunctul M. C. F. O. în calitate de mandatar al reclamantei S. L. A. M. privind cota de 3/8 din imobilul situat în București, .. 28, sector 4, nu a fost soluționată deoarece era necesară depunerea documentelor prevăzute în acest înscris, respectiv copia decizia nr. 307 din 31.03.1975, declarația reclamantei cu privire la încasarea despăgubirilor potrivit acordurilor internaționale încheiate de România cu alte state, copii ale actelor de stare civilă ale reclamantei, actul de identitate al acesteia și situația juridică și locativă actuală eliberată de Administrația Fondului Imobiliar.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că situația juridică a imobilului a fost soluționată prin sentința civilă nr.7071 din 19.12.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București, care a rămas irevocabilă la data de 09.10.2011, iar la dosarul cauzei nu s-au depus documentele necesare soluționării notificării formulată de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru restituirea cotei de 3/8, iar procura specială în vederea îndeplinirii formalităților legale de revendicare a imobilului în litigiu a fost dată de către reclamantă numitei M. D. ce are calitate de parte în cauza soluționată prin sentința civilă nr. 7071 din 19.12.2008.
Deoarece nu s-au depus documentele necesare cu privire la dovedirea calității de persoană îndreptățită la restituire de către reclamantă, respectiv depunerea certificatului de naștere și certificatului de căsătoriei din care să rezulte că aceasta este una și aceeași persoană cu M. L. A. M., cât și celelalte acte menționate de către unitatea deținătoare, respectiv pârâtul M. București, prin Primarul General, iar situația juridică a imobilului a fost incertă până la data de 09.10.2011, Curtea constată că nu putea fi soluționată notificarea de către pârât, iar motivele de apel formulate sunt întemeiate.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 19.01.2009 anterior stabilirii situației juridice a imobilului în litigiu, situație în care notificarea nr. 788/2001 nu a putut fi soluționată de către intimatul-pârât M. București.
Deoarece a fost formulată notificare pentru restituirea imobilului din București, .. 28, sectorul 4, Curtea constată că soluționarea cererii de chemare în judecată este supusă dispozițiilor Legii nr. 10/2001, ce reglementează măsurile reparatorii pentru imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, pe cale administrativă.
Având în vedere soluționarea situației juridice a imobilului în litigiu prin sentința civilă nr. 7071 din 19.12.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București, irevocabilă la data de 09.10.2011, urmează a fi soluționată notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, pe cale administrativă, după completarea probelor cu înscrisurile necesare soluționării acesteia, conform principiului „electa via una acta”.
Împotriva deciziei a formulat recurs reclamanta S. L. A. E..
Prin decizia civilă nr.6818/7.11.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul s-a casat decizia civilă nr.12A din 18.01.2012 și s-a trimis cauza spre rejudecare.
În sinteză, s-a reținut că prin sintagma „până la data soluționării notificării” nu se are în vedere doar etapa administrativă de soluționare a notificării ci, trebuie înțeleasă în sensul până la soluționarea notificării în oricare dintre etapele administrativă și jurisdicțională deoarece legiuitorul nu a făcut o distincție între cele două faze de soluționare a notificării.
Nedepunerea actelor doveditoare în etapa administrativă avea drept consecință doar pronunțarea deciziei/dispoziției pe baza actelor administrate și nicidecum imposibilitatea de a le depune în etapa jurisdicțională.
Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel București sub nr._ .
În faza de rejudecare a apelului s-au depus sentința civilă nr.7071 din 19.12.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, adresa nr._/28.03.2013 emis de Administrația Fondului Imobiliar – Oficiul de Administrare nr.4,dispoziția nr.187/26.02.2013 emisă de M. București, proces verbal nr.MS/_/18.03.2013 emis de Administrația Fondului Imobiliar – Serviciul fond locativ, decizia nr.307/31.03.1975 a Consiliului Popular al Municipiului București prin care în temeiul Decretului nr.223/1974 s-a preluat de la S. L. A. E. cota parte de 3/8 din construcțiile compuse din corpul A și B situate în București, ..28, sector 5 precum și cota indiviză de 3/8 din terenul de 330 mp aferente construcțiilor corp A și B și se trec în proprietatea statului; certificat de naștere pe numele M. L. A. E. din părinții M. G. și M. E., certificat de căsătorie între S. P. și M. L. A. E., decizia civilă irevocabilă nr.1509 din 9.11.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel București Secția a III a Civilă, schițe de plan ale întregului imobil cu un raport de expertiză întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 4 București.
Examinând cererea de apel formulată de M. București se reține în sinteză următoarele critici:
În mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei deoarece reclamanta nu a făcut dovada că a depus actele doveditoare care trebuie depuse până la momentul soluționării notificării; titlul statului reprezentat de Decretul nr.223/1974 este valabil și nu se poate vorbi de un titlu nevalabil.
Apelul este nefondat pentru următoarele argumente:intimata reclamantă a făcut dovada calității de persoană îndreptățită,fiind moștenitoare a tatălui ei M. G.,conform certificatului de moștenitor nr.534/13.06.1974, tatăl reclamantei dobândind imobilul prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/09.08.1947 la Tribunalul Ilfov – secția Notariat.
De asemenea a făcut dovada că statul a preluat cota sa de proprietate de 3/8 prin decizia nr.307 din 31.03.1974 de Consiliul Popular al Municipiului București.
În ce privește criticile formulate ele sunt nefondate deoarece dovada calității de persoană îndreptățită se face atât în faza administrativă cât și în faza jurisdicțională de soluționare a notificării, iar decretul nr.223/1974 face parte din categoria actelor normative considerate de Legea nr.10/2001 ca determinând o preluare abuzivă fapt ce conferă intimatei – reclamante dreptul de a pretinde restituirea bunului.
Pentru toate aceste argumente în temeiul art.296 Cod procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.291-293, sector 6 împotriva Sentinței civile nr. 527/09.04.2009 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. L. A. E. cu domiciliul ales la av. M. A. în București, ., ..11, sector 6.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
P. F. D. M.
GREFIER
F. J.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 4 ex.
5.06.2013
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1561/2013. Curtea... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 721/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
