Marcă. Decizia nr. 176/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 176/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 56335/3/2010

ROMÂNIA

DOSAR NR._

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ,

CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 176 A

Ședința publică din data de 23 octombrie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: C. B. T.

JUDECĂTOR: S. G. N.

GREFIER: P. B. B.

Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantele – reclamante B. S. (B.), C. K. COSMETIC CORPORATION (CK CC), C. K. TRADEMARK TRUST (CK TT), C., S. ANONYME (C.), C. G. GMBH (C.), D. S. (D.), G. A. PPA ( A.), H. B. TRADE M. MANAGEMENT GMBH & CO KG (H. B.), J. C., S. ANONYME (C.), L. SA(L.), L. P. .), L"O., S. ANONYME (L"O.), P. R. S.A.S (RACHAS), P. & G. INTERNAȚIONAL OPERATIONS SA (P & G IO), P & G M. C. GMBH ( P & G MC), T. P./LAUREN. COMPANY L.P.(P.), Y. S. LAURENT P.(YSL), Z. D. S.A.(D.), cu sediul ales la SCA T.& ASOCIAȚII, împotriva sentinței civile nr.338/13.02.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S.C. FM G. C. SRL, S.C. E. C. S.R.L., . SRL, ., având ca obiect „marcă”.

Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publică din data de 16.10.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 23.10.2013, când a hotărât următoarele.

CURTEA

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23.11.2010 pe rolul Tribunalului București sub nr._ reclamantele Bulgari S.p.A., C. K. Cosmetic Corporation (CK CC), C. K. Trademark Trust (CK TT), prin C. G. GmbH, C., S. anonyme (C.), C. G. GmbH (C.), D. S.p.A. (D.), G. A. S., H. B. Trade M. Management GmbH&Co. KG (H. B.), prin P. &G. International Operations SA, J. C., S. anonyme, L. SA (L.), L. P. ."O., S. anonyme, P. R. S.A.S, P.&G. International Operations SA (P&G IO), P&G M. C. GmbH (P&G MC), T. P./Lauren Company L.p. (P.), Y. S. Laurent P. (YSL), Z. D. S.A. (D.), reprezentate de Societatea Civilă de Avocați T. & T., au chemat în judecată pe pârâta S.C. FM G. C. S.R.L. (FM G.), solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:

1. Încetarea folosirii în activitatea comercială a pârâtei, a unor semne identice sau similare cu mărcile înregistrate ale reclamantelor pentru produse identice sau similare cu produsele din clasa 3, sub sancțiunea plății amenzii civile maxime/zi de întârziere prevăzute de art. 580/3 C.pr.civ.

2. Obligarea pârâtei la plata despăgubirilor materiale în cuantum provizoriu de 1.000 de Euro, precum și a despăgubirilor morale în valoare estimată provizorie de 2.000 de Euro către fiecare titular de marcă pentru prejudiciul cauzat prin folosirea fără drept a mărcilor înregistrate aparținând reclamantelor sau în situația în care nu se poate stabili cu exactitate suma, solicită despăgubiri reprezentând echivalentul valorii minime a unei licențe pentru fiecare titular.

3. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii se arată că reclamantele sunt companii ce comercializează produse de parfumerie proprii, fiind titulare ale unor mărci internaționale și comunitare, prin care își individualizează produsele de parfumerie, așa cum rezultă din înscrisurile anexate: Bulgari deține mărcile „BULGARI", „BULGARI JASMIN NOIR"; CK CC deține mărcile „ETERNITY MOMENT", „SECRET OBSESSION" și „EUPHORIA"; CK TT deține mărcile „C. K.", „C. K. M." și „CK ONE"; C. deține mărcile „C.", „C.", „No5", „MADEMOISELLE C.", „CHANCE", „ALLURE" și „C. ALLURE", C. deține marca „JOOP!"; D. deține mărcile „ONLY T. BRAVE", „D." și „D. ONLY T. BRAVE"; A. deține mărcile „A.", „G. A.", „ATTITUDE", „EMPORIO A.", „AQUA DI GIO", „ARMANIMANIA", „EMPORIO A. DIAMONDS"; „ONDE", „Emporio A. lei/elle/she/ella/", „Emporio A.... lui/il/he ...",H. B. deține mărcile „H. B.", „B. ORANGE", „B. WOMAN", „B. SELECTION",„H.", și „B.", C. deține marca „C."; L. deține „L." și „L. ESSENTIAL", L. deține mărcile „L.", „MIRACLE",, „HYPNOSE" și „LE MAGNIFIQUE"; L"O. deține „AMOR AMOR", „AMOR AMOR SUNSHINE", „NOA" și „FUEL FOR LIFE"; R. deține mărcile „MADAME R." și "R."; P&G IO deține mărcile „L. BIAGIOTTI R.", „L. BIAGIOTTI" și "L. BIAGIOTTI R. UOMO"; P&G MC deține mărcile „G. SABATINI" și „NAOMI CAMPBEL"; P. deține mărcile „RALPH LAUREN", „P. BLACK", „NOTORIOUS" și „RALPH LAUREN LOVE";YSL deține marca „Y. S. LAURENT"; D. deține mărcile „D.", „D. COOL WATER", „COOL WATER", „ECHO", „Z. D." și „D. ADVENTURE".

Mărcile menționate sunt folosite de titularii acestora prin aplicarea pe produsele de parfumerie (flacoane ) și pe cutiile de ambalaj, mărcile fiind cunoscute în întreaga lume ca fiind folosite pentru produse cosmetice, respectiv de parfumerie, de o calitate superioară. Reclamantele sunt companii renumite în întreaga lume pentru produsele lor, renume pentru care au depus și depun constant eforturi financiare în vederea obținerii unor produse de calitate superioară și pentru îmbunătățirea constantă a calității acestora, câștigând încrederea clienților și aprecierea atât pe plan internațional, cât și în România, unde au devenit mărci notorii în rândul publicului consumator. Protecția dobândită prin înregistrare este consolidată prin ajungerea la un grad foarte ridicat de cunoaștere de către public, ceea ce echivalează cu notorietatea.

Pârâta FM G. C. S.R.L. importă și distribuie în România produsele FM, ce aparțin companiei FM G., începând din luna mai 2006, fiind principalul importator al acesteia. Modalitățile de comercializare de către pârâtă a produselor FM sunt prin vânzări în sistem Multi Level Marketing, direct sau online, prin intermediul a diferite site-uri. Pentru a-și realiza vânzările, pârâta se folosește de mărcile notorii aparținând reclamantelor, pe site-ul www.parfumuri.go.ro, la secțiunea colecția de parfumuri fiind postat un catalog ce cuprinde produsele FM, iar în dreptul fiecăruia fiind menționat numele unor mărci notorii, redate în mod identic sau cvasi-identic, printre care se află și mărcile reclamantelor. De asemenea, pe același site www.parfumuri.go.ro este publicat un alt catalog în care sunt prezentate, însoțite de o scurtă descriere, produsele FM comercializate. La pagina 56 din catalog, există un tabel în care produsele de parfumerie FM, identificate prin denumire și codul aferent (coloana din mijloc) sunt grupate în funcție de familia și grupa de arome din care fac parte (coloana din stânga), fiind prezentate prin comparație cu parfumuri purtând mărci cunoscute, printre care și mărcile reclamantelor redate în mod identic sau cvasi-identic, având arome corespunzătoare (coloana din dreapta).

Prezentarea produselor de parfumerie FM prin raportare la mărcile reclamantelor este realizată prin delimitarea celor două categorii de produse, produse FM, pe de o parte, și produse accesibile pe piață (produsele identificate prin mărcile reclamantelor), pe de altă parte, în funcție de prețul lor: primele au prețul la maxim jumătate din prețul minim al celor din a doua categorie. Pe site-ul www.federicomahora.shopmania.biz sunt comercializate produse purtând inscripționate semnul FM și un cod în dreptul cărora este precizat faptul că parfumul este „similar cu" o anume marcă. Printre mărcile menționate ca fiind „similare cu" se află și mărcile reclamantelor. Pe site-ul www.i-parfum.ro sunt prezentate produse grupate pe categorii, între care și parfumuri FM pentru bărbați și parfumuri FM pentru femei, grupate la rândul lor pe „colecții". În cadrul unora dintre „colecții" sunt comercializate parfumuri identificate după un cod și un număr, iar în dreptul acestora sunt menționate, printre altele, denumiri identice sau cvasi-identice cu mărcile reclamantelor. În mod similar sunt prezentate produsele de parfumerie FM și pe site-ul www.p42.ro, unde produsele sunt prezentate, grupate în funcție de sexul persoanelor cărora li se adresează. La accesarea link-urilor aferente produselor FM destinate femeilor și bărbaților, se observă că parfumurile sunt prezentate prin alăturarea semnelor FM și Federico Mahora unor coduri cărora le corespund denumirile identice sau cvasi-identice cu mărcile notorii, aparținând reclamantelor .

Reclamantele precizează că le sunt încălcate drepturile exclusive prevăzute la art. 36 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, actele pârâtei constituind fapte ilicite sancționabile, iar titularii mărcilor conform legii pot cere instanței să interzică terților să folosească mărcile în activitatea lor comercială semne identice pentru produse identice, situație în care riscul de confuzie este prezumat absolut. Faptul că pârâta folosește mărcile reclamantelor pentru același tip de produse, parfumuri, este menit să sugereze și existența unei legături comerciale între FM G. și titularii mărcilor notorii. Astfel, consumatorul are impresia că există cel puțin o autorizare a titularului pentru ca întreprinderea respectivă să comercializeze produse sub aceeași marcă. Aceste relații care se creează în mintea consumatorilor, aduc prejudicii însemnate titularului mărcii, marca nemaiputând să își exercite funcția sa esențială, de a distinge produsele și serviciile unui comerciant de cele ale altui comerciant. Prin actele sale, pârâta creează, dincolo de orice dubiu, un mare risc de confuzie cu mărcile reclamantelor.

Faptele pârâtei pot fi încadrate din punct de vedere juridic și în lit. c al art. 36, deoarece mărcile înregistrate ale reclamantelor au dobândit un renume în România și prin folosirea unor semne identice cu mărcile, fără motive întemeiate, se profită de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu. Cu atât mai mult se aplică acest text în situația în care semnul în discuție și marca ce se bucură de renume, sunt folosite în legătură cu produse identice sau similare. Rațiunea modalității de prezentare a produselor FM este tocmai asocierea cu o marcă notorie (în cazul de față cu mărcile reclamantelor), iar ceea ce permite consumatorului să aleagă unul dintre produse este codul înscris pe produs, și anume FM 291, ce corespunde în catalogul postat pe site-ul www.parfumuri.go.ro, sau așa cum reiese de pe site-ul www.federicomahora.shopmania.biz, mărcii „EMPORIO A. DIAMONDS". Produsele de parfumerie inscripționate cu semnul FM și cu diverse coduri, nu pot determina consumatorul să aleagă între produsele FM 291 și FM 7, fără să fie individualizate prin raportare la o marcă, în momentul în care, cu ocazia comercializării produselor, alături de codurile FM 291 și FM 7, pârâta face referiri la mărcile „EMPORIO A. DIAMONDS", „G. A." și „ACQUA DI GIO". Consumatorul se orientează ce produs să achiziționeze prin raportare la mărcile menționate mai sus aparținând reclamantelor.

Pârâta profită de reputația mărcilor prin modalitatea de prezentare a produselor, urmărind atragerea clientelei și obținerea unui câștig ca urmare a publicității mărcilor reclamantelor, așa cum s-a reținut și în practica recentă a instanțelor române. Instanța comunitară a statuat că terțul, prin utilizarea unui semn similar unei mărci de renume, încearcă să se situeze în contextul imaginii acestuia pentru a beneficia de puterea sa de atracție, de reputația și de prestigiul acesteia, exploatând, fără nici o compensație financiară și fără să facă eforturi în această privință, iar profitul care rezultă din utilizarea menționată trebuie considerat ca fiind obținut în mod neloial din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii, raționament pe deplin aplicabil în speța noastră.

Pârâta FM G. comercializează produsele FM practicând prețuri mici și arată că aceasta se datorează unui marketing diferit, întrucât conform propriilor declarații, în timp ce producătorii produselor de parfumerie cunoscute cheltuiesc mulți bani pe sute de ambalaje de efect, proiecte, poze și modele de sticle, campanii de reclamă și pentru alte forme de promovare a mărcii, producătorii produselor FM nu pun preț pe reclamă, nu își instruiesc distribuitorii, iar atuul lor este prețul. Este evident că nu mai au nevoie de o altă reclamă: pârâta FM G. face reclamă produselor sale de parfumerie folosind o listă de comparație cu mărci notorii și astfel profită de notorietatea mărcilor reclamantelor pentru a-și vinde produsele. Acest tip de comercializare a parfumurilor aduce prejudicii însemnate titularului de marcă care nu va mai putea sa controleze calitatea serviciilor de distribuție și comerț, riscând ca imaginea și prestigiul mărcii să fie afectate de calitatea diferită a serviciilor de desfacere a produselor, de ambalare a acestora dar și de transport. Consecința acestei modalități de folosire este diluția mărcilor notorii, în condițiile în care consumatorul ajunge să creadă că pe piață există în mod legal atât produse originale, cât și alternativele unor produse cu aceeași esență, dar mai ieftine, ceea ce echivalează cu prejudicierea titularului.

În situația de față, câștigurile pârâtei sunt cu atât mai nejustificate, iar pierderile de imagine ale reclamantelor sunt cu atât mai mari, cu cât prin intermediul site-urilor amintite anterior, pârâta lasă să se înțeleagă că reclamantele practică prețuri ridicate din cauza cheltuielilor mari efectuate pentru publicitate, punând mai mare preț pe promovare, decât pe calitate, spre deosebire de pârâtă, care preferă să nu cheltuiască în publicitate, ci să investească în calitatea produselor.

Referitor la acoperirea prejudiciilor, se arată că în art. 14 alin. 2 lit. a din O.U.G. nr. 100/2005 se menționează, printre modalitățile de calcul ale prejudiciului material, și beneficiile injuste realizate de către persoana care a încălcat un drept de proprietate intelectuală protejat, în speță beneficiile realizate de către societatea pârâtă prin vânzarea de produse, estimarea provizorie a prejudiciului material fiind la suma de 1.000 de Euro pentru fiecare titular de marcă, urmând ca suma solicitată drept despăgubiri sa fie completată după ce o expertiză va stabili în mod exact valoarea prejudiciului. De asemenea, O.U.G. nr. 100/2005 menționează în mod expres în art. 13 alin. 2 lit. c posibilitatea acordării de daune morale, iar la art. 14 alin. 3 se prevede posibilitatea de calcul a prejudiciului, prin fixarea unei sume forfetare, prin care se acoperă tocmai situațiile în care nu este posibilă calcularea daunelor în baza celorlalte elemente prevăzute de art. 14 din ordonanță.

În drept, reclamantele au invocat art. 36 (lit. a, b, c) și art. 37 din L 84/1998, art. 14 din OUG 100/2005.

La data de 26.01.2011 reclamantele au formulat cerere completatoare prin care au solicitat extinderea cadrului procesual și chemarea în judecată în calitate de pârâți, alături de pârâta S.C. FM G. C. S.R.L., a pârâților S.C. E. C. S.R.L., S.C. F.-S. C. S.R.L., S.C. R. & R. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună, în contradictoriu cu aceste pârâte:

1. Încetarea actelor de distribuție și/ sau de folosire în orice mod în activitatea comercială a pârâtelor, a unor semne identice sau similare cu mărcile înregistrate ale reclamantelor enumerate în Anexa 19 la cererea de chemare în judecată, pentru produse identice sau similare cu produsele din clasa 3, sub sancțiunea plății amenzii civile maxime/zi de întârziere prevăzute de art. 580/3 C.pr.civ.

2. Interzicerea folosirii pe site-urile proprii și /sau pe site-urile găzduite și/ sau administrate pentru terți a unor semne identice sau similare cu mărcile înregistrate ale reclamantelor enumerate în cererea de chemare în judecată, pentru produse identice sau similare cu produsele din clasa 3, sub sancțiunea plății amenzii civile maxime/zi de întârziere, prevăzute de art. 580/3 C.pr.civ.

3. Obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor materiale în cuantum provizoriu de 1.000 de Euro, precum și a despăgubirilor morale în valoare estimată provizorie de 2.000 de Euro către fiecare titular de marcă pentru prejudiciul cauzat prin folosirea fără drept a mărcilor înregistrate aparținând reclamantelor sau în situația în care nu se poate stabili cu exactitate suma, solicităm despăgubiri reprezentând echivalentul valorii minime a unei licențe pentru fiecare titular.

4. Obligarea în solidar a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

În motivare, reclamantele arată că modalitățile de comercializare de către pârâta FM G. a produselor FM sunt prin vânzări în sistem Multi Level Marketing, direct sau ordine, prin intermediul a diferite site-uri, iar printre site-urile pe care sunt distribuite parfumurile FM se află și site-urile aparținând pârâtelor, pe de o parte, sau site-uri găzduite/administrate de pârâta R.&R..

Pârâta E. își desfășoară activitatea ca distribuitor al produselor FM, astfel cum rezultă din paginile site-ului www.parfum-by-federico.ro. Pentru a-și prezenta activitatea și produsele comercializate, aceasta face trimitere la mărcile notorii aparținând reclamantelor, folosindu-se astfel de notorietatea lor pentru identificarea produselor comercializate.

De asemenea, pârâta F.-S. distribuie produse FM și folosește în acest sens pe site-ul www.fm-parfum.wgz.ro mărcile reclamantelor pe o „listă arome alternative". Această listă este publicată pe pagina http://www.frn-rarfum,wgz.ro/menu/ colectia-de-parfumuri a site-ului menționat. Se poate observa că parfumurile prezentate ca fiind produse FM și Federico Mahora sunt identificate practic prin denumirile identice sau cvasi-identice cu mărcile notorii ale reclamantelor, cărora le sunt asociate codurile corespunzătoare produselor FM.

Pârâta R.&R. administrează numele de domeniu go.ro și home.ro, administrând astfel subdomeniile www.parfumuri.go.ro și parfumfm.home.ro și site-urile ce pot fi accesate prin intermediul acestor adrese. Pe site-ul www.parfumuri.go.ro s-a publicat un catalog în care sunt prezentate produsele FM, comercializate, aceste produse fiind identificate prin raportare la mărcile reclamantelor, astfel cum rezultă din prezentarea de la pagina 56 din catalog.

În drept, reclamantele au invocat art. 36 lit. a, b, c și art. 37 84/1998, art. 14 din OUG 100/2005.

Pârâta . formulat întâmpinare la acțiunea reclamantelor, așa cum a fost precizată, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, arătând că a fost chemată în judecată alături de pârâtele ., . . pentru încetarea actelor de distribuție și/sau folosirea unor semne identice sau similare cu mărcile înregistrate ale reclamantelor, interzicerea folosirii pe site-urile proprii a unor semne identice sau similare cu mărcile înregistrate ale reclamantelor, pentru plata în solidar a despăgubirilor materiale și a cheltuielilor de judecată, dar faptele pârâtelor FM G., E. C. și F. C. de import, distribuire și comercializare a unor produse de parfumerie sunt străine de activitatea comercială a R.&R., care nu privește vânzarea de produse prin sistem Multi Level Merketing, direct sau online, prin intermediul unor site-uri, așa cum greșit susțin reclamantele. Astfel, pârâta R. nu are legitimare pasivă în cauză, deoarece desfășoară activități de telecomunicații electronice, servicii de retransmisie a programelor TV, servicii de acces la internet, telefonie fixă și mobilă etc.

Pârâta menționează faptul că a fost notificată de SCA T.&T. la 20.07.2010 și 22.09.2010 privind săvârșirea unor acte de contrafacere prin intermediul subdomeniului www.parfumlafel.go.ro, cerându-i-se să întreprindă activități în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni prin intermediul subdomeniului menționat, fiindu-i solicitată dezvăluirea identității persoanei care a creat contul parfum.lafel.go.ro, precum și închiderea accesului la subdomeniu.

Pârâta a răspuns cu adresa din 30.09.2010, explicând aspecte legate de Regulile de utilizare ale domeniului/subdomeniului web, limitele răspunderii proprietarului de domeniu web în ce privește faptele utilizatorului, precizând că nu poate dezvălui identitatea unor persoane susceptibile de săvârșirea unor fapte contravenționale decât prin intermediul autorităților competente în materie, conform disp. din legea 1616/2003, titlul III privind prevenirea și combaterea criminalității informatice, precum și conform disp. din legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic.

Mai arată pârâta că a înștiințat pe reprezentanta reclamantelor în data de 30.09.2010 că s-a dezactivat contul de utilizator al subdomeniului parfumlafel.go.ro, dar totuși a fost chemată în judecată de reclamante.

Pârâta FM G. C. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii reclamantelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate, în raport de pretinsele acte de utilizare neautorizată a mărcilor Reclamantelor, iar pe fond se solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare pârâta arată că este unic importator și distribuitor al produselor FM G. în România, printr-un contract de franciză încheiat cu producătorul FM G. WORLD din Polonia, doar în sistemul vânzării directe tip Multi Level Marketing (MLM), cum este AMWAY, ORIFLAME, AVON, etc. În categoria produselor . SRL intră produse de parfumerie -160 coduri, geluri de duș, loțiuni după ras, antiperspirante, produse pentru îngrijirea corpului și a părului, produse pentru machiaj etc. Aceste produse, prezentate în cataloagele FM G. sunt originale și provin exclusiv de la FM G. WORLD din Polonia, cu un design propriu și rețete unice, sub mărcile "FM Federico Mahora"(CTM -_), mărci derivate din aceasta, "FM G. for Home", "FM G. Make-up", "FM G. Care", înregistrate în Uniunea Europeana de către FM G. World. Cataloagele ce conțin produsele pârâtei sunt traduse și în limba română, comercializarea acestora fiind în 55 țări lume, în sistem de vânzare directă MLM, fiind folosite aceleași cataloage, traduse în limba țării respective. Pârâta FM G. C. SRL folosește, deschizând aceeași pagina web, doar domeniile de internet: www.fmgroupcosmetics.ro, www.parfumfm.ro, www.fmcosmetics.ro și comercializează produsele exclusiv către persoanele fizice si juridice care au calitatea de membru al FM G..

Pârâta arată că reclamantele au ales să promoveze cererea de chemare în judecată fără să realizeze demersurile necesare pentru a identifica pe cei care sunt cu adevărat responsabili de faptele incriminate. Pârâta a încercat de mai multe ori să verifice conținutul acestor site-uri, pentru a observa prezența informațiile prezentate de reclamante prin acțiune, dar de fiecare dată a identificat mențiuni privind site-uri fără conținut sau cu un conținut diferit de cel semnalat de reclamante. Reclamantele puteau lămuri situația în sensul că nu există nici o legătură între FM G. și informațiile postate pe aceste site-uri de cei care le dețin și se puteau îndrepta împotriva celor care le-au încălcat drepturile cu privire la mărci. Pârâta nu are nici un interes să încurajeze activități care, daca s-ar dovedi reale, prin natura acestora ar abuza în primul rând de mărcile și de imaginea FM G..

În cererea de chemare în judecată sunt precizate diverse liste și cataloage on-line, pe care reclamantele presupun că le-ar utiliza pârâta pentru a-și comercializa produsele, aceste informații fiind însă eronate, întrucât cataloagele FM G. C. sunt doar cele eliberate către distribuitorii autorizați și sunt prezentate și pe site-uri oficiale. Reclamantele ar fi trebuit să observe că produsele FM G. C. sunt comercializate sub marca proprie, în recipienți și ambalaje care ilustrează fără nici o putință de confuzie producătorul FM G., produsele acestuia și atributele lor, care nu prezintă nici un fel de mențiuni cu privire la mărcile Reclamantelor. Astfel, pe nici un produs original (incluzând orice fel de recipienți de îmbuteliere ori ambalaje de orice formă utilizate în diversele forme de prezentare ale produselor FM G.) al S.C. FM G. C. nu există vreo mențiune cu privire la mărcile reclamantelor, singurele mențiuni prezente pe aceste produse fiind exclusiv cele legate de mărcile și denumirile comerciale ale FM G..

În consecință, pârâta nu ar putea fi obligată la încetarea folosirii în activitatea comercială a unor semne identice sau similare cu mărcile înregistrate ale reclamantelor pentru produse identice sau similare cu produsele din clasa 3, iar pe cale de consecință nu ar fi întemeiată nici obligarea FM G. C. la plata despăgubirilor materiale, precum și a despăgubirilor morale, pentru prejudiciul cauzat.

Pentru aceste considerente, pârâta solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a FM G. și respingerea acțiunii reclamantelor în acest temei.

Pârâta precizează pe fondul cauzei în ce privește obligarea sa la încetarea folosirii în activitatea comercială a unor semne identice sau similare cu mărcile înregistrate ale reclamantelor pentru produse identice sau similare cu produsele din clasa 3, că la dosarul cauzei nu există nici o dovadă că utilizează mărcile reclamantelor în activitatea sa comerciala, iar informațiile precizate cu privire la modalitățile presupuse de încălcare a acestor mărci nu au o legătură reală cu activitatea comercială directă a S.C. FM G. C., nu se face dovada vreunei vânzări directe realizate de către S.C. FM G. C. și prin care un consumator să fi fost înșelat cu privire la identitatea produselor pe care le cumpără.

Pârâta arată că produsele sale poartă marcaje individuale vizibile cu denumirea produsului, marca, producătorul, compoziția chimica, termenul de valabilitate și instrucțiunile de utilizare, care prin conținutul lor nu aduc nici o atingere mărcilor comerciale sau denumirilor utilizate de către terți concurenți, între care și reclamantele. În măsura în care reclamantele au identificat utilizări neautorizate ale mărcilor proprii în legătură cu acte de comercializare ale unor produse ale FM G., ar fi trebuit să informeze FM G. care ar fi procedat imediat la scoaterea din sistem a oricărei persoane care achiziționează produsele FM G., însă nu respectă regulile de revînzare și legislația aplicabilă.

Referitor la capătul de cerere prin care reclamantele solicită despăgubiri materiale și morale, pentru prejudiciul cauzat prin folosirea fără drept a mărcilor înregistrate aparținând reclamantelor, pârâta arată că nu există o răspundere civilă delictuală în speță, întrucât a demonstrat prin cele expuse mai înainte că acțiunile imputate de reclamante cu privire la site-urile internet menționate în acțiune nu îi sunt imputabile. Pârâta nu poate fi obligată la plata vreunui prejudiciu către reclamante, deoarece prejudiciul nu a fost produs de către S.C. FM G. C., neexistând o legătură de cauzalitate, atâta timp cât nu s-a făcut dovada realizării vreunor vânzări directe sau indirecte prin care S.C. FM G. C. să fi profitat de renumele mărcilor reclamantelor. Diferite centralizatoare de prețuri care circulă în mediul on-line și între diverșii distribuitori de parfumuri, care cuprind informații publice cu privire la preturile reale practicate de diverșii producători de parfumuri nu pot constitui o dovada de încălcare a drepturilor reclamantelor. Susținerile privind utilizarea unor preturi reduse in comparație cu ofertele competitorilor nu sunt de natura decât sa antreneze competiția. Calificarea sistemului de vânzare de tip MLM ca fiind un sistem care ilustrează parazitismul comercial este unul nedrept și injust față de un sistem de vânzări care însumează la nivel mondial încasări de peste 80 de miliarde de dolari.

Pârâta arată că nu orice producător care comercializează la prețuri mici înseamnă că nu respecta regulile concurenței loiale, neputând fi primite aprecierile reclamantelor privind afectarea drepturilor lor prin existența sistemului de tip MLM, acestea recunoscând în fapt că eventualele încălcări nu ar fi realizate de către companiile producătoare sau de către cei care comercializează în mod autorizat produsele lor, ci de unii distribuitori care, uneori, acționând poate prin metode ilegale sau la limita legalității, ar putea să profite de renumele mărcilor consacrate ale reclamantelor.

Susținerile reclamantelor cu privire la existenta unui risc de asociere între mărcile lor și mărcile S.C. FM G. C. nu sunt dovedite, fiind imposibilă confuzia între acestea mărcile reclamantelor si cele ale S.C. FM G. C., ca și susținerile despre ipotetica concluzie a consumatorilor privind "alternativele mai ieftine apar pe piață și sunt identificate prin intermediul unor mărci notorii, astfel că asocierea acestor categorii de produse cu mărcile notorii este iminentă". Prețurile practicate și tipurile de consumatori cărora li se adresează Reclamantele exclud automat adresarea către același segment de piață, având în vedere că dacă o companie ar încerca să profite de renumele comercial al alteia ar practica prețuri similare și nu unele evident mai mici.

La data de 18.05.2011, reclamantele au depus la dosar o nouă cerere completatoare, în contradictoriu cu pârâtele S.C. FM G. C. S.R.L., S.C. E. C. S.R.L., S.C. F.-S. C. S.R.L. și ..A., solicitând instanței să dispună:

1. Obligarea pârâtei S.C. E. C. S.R.L. de a furniza informațiile și înscrisurile ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-ul www.parfum-by-federico.ro; a materialelor publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul acestui acest site, pe internet;

2. Obligarea pârâtei S.C. F.-S. C. S.R.L. de a furniza informațiile și înscrisurile ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-ul www.fm-parfum.wgz.ro, a materialelor publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul acestui acest site, pe internet;

3. Obligarea pârâtei S. C. R. & R. S.A. de a furniza informațiile și înscrisurile ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-urile www.parfumuri.go.ro și www.parfumfm.home.ro, a materialelor publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe internet.

În motivare, reclamantele arată că dreptul la informare este consacrat în mod expres prin dispozițiile OG nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, în art. 8 alin. 1 lit. a) - d)¹. De asemenea, Legea nr. 84/1998 rep. conține dispoziții ce permit titularului dreptului la marcă să fie informat. Legea conferă această posibilitate legală de a obține toate informațiile în legătură cu originea, circuitele de distribuție și modalitățile de încălcare a drepturilor protejate, astfel încât actele vătămătoare și prejudiciile create titularilor de drepturi să poată fi înlăturate.

În drept, reclamantele au invocat art. 8 alin. 1 din OUG 100/2005.

La data de 19.09.2012 reclamantele au depus precizări cu privire la cuantumul și modalitatea de calcul a prejudiciului, arătând că înțeleg să solicite:

- de la pârâta S.C. FM G. C. S.R.L. câte_,56 lei reprezentând prejudiciu material pentru fiecare titular de marcă și câte_,56 lei reprezentând prejudiciu moral pentru fiecare titular de marcă;

- de la pârâta S.C. E. C. S.R.L. câte 2308,83 lei reprezentând prejudiciu material pentru fiecare titular de marcă și câte 2308,83 lei reprezentând prejudiciu moral pentru fiecare titular de marcă;

- de la pârâta S.C. F. S. C. S.R.L. câte 2308,83 lei reprezentând prejudiciu material pentru fiecare titular de marcă și câte 2308,83 lei reprezentând prejudiciu moral pentru fiecare titular de marcă;

- de la pârâta S.C. R. & R. S.R.L. câte 4617,66 lei reprezentând prejudiciu material pentru fiecare titular de marcă și câte 4617,66 lei reprezentând prejudiciu moral pentru fiecare titular de marcă;

În motivare, reclamantele au arătat că, în ceea ce privește prejudiciul material solicitat de la pârâte, art. 14 din OUG 100/2005 prevede și posibilitatea fixării unei sume forfetare, pentru situațiile când nu este posibilă calcularea daunelor în baza celorlalte elemente prevăzute de actul normativ și că reclamantele au înțeles să solicite despăgubiri reprezentând echivalentul valorii minime a unei licențe pentru fiecare titular de marcă, având în vedere perioada de trei ani anteriori datei introducerii acțiunii și prin raportare la cifra de afaceri a pârâtelor, pe baza datelor furnizate de Ministerul Finanțelor. Cu privire la prejudiciul moral solicitat de la aceeași pârâtă, reclamantele au arătat că, în lipsa altor prevederi legale care să prevadă un algoritm de calcul, înțeleg să solicite sume în același cuantum cu cele reprezentând prejudiciul material.

În ceea ce privește sumele solicitate de la pârâta S.C. R. & R. S.R.L., reclamantele au arătat că înțeleg să solicite dublul prejudiciului material solicitat de la un distribuitor, având în vedere că pârâta deține și administrează numele de domeniu home.ro și go.ro, găzduind și administrând și subdomeniile www.parfumuri.go.ro și www.parfumfm.home.ro, unde distribuitorii FM postează cataloagele cuprinzând mărcile reclamantelor.

Prin sentința civilă nr. 338/13.02.2013, Tribunalul București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. & R. S.A și pe cale de consecință a respins cererea precizată a reclamantelor împotriva acestei pârâte ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a celorlalte pârâte.

Prin aceeași sentință, tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantelor în contradictoriu cu pârâtele S.C. FM G. C. S.R.L., S.C. E. C. S.R.L., S.C. F.-S. C. S.R.L. și a obligat pârâtele să înceteze folosirea în activitatea comercială a semnelor identice sau similare mărcilor înregistrate ale reclamantelor, a respins ca neîntemeiată cererea privind daunele cominatorii, să înceteze folosirea pe site-urile proprii a semnelor identice sau similare a mărcilor reclamantelor, a respins ca neîntemeiate cererea privind daunele cominatorii și cererea privind obligarea pârâtelor la plata daunelor materiale si morale.

De asemenea, tribunalul a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamante, în sumă de_ lei.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor FM G. C., E. C. și F. S. C., tribunalul a constatat că pârâtele au susținut că nu au comercializat și nu au postat informații pe diverse site-uri privind parfumurile FM ale pârâtei FM G. C., cărora le corespund diverse coduri care au corespondent în denumirile parfumurilor produse de reclamante, prin încălcarea drepturilor exclusive ale reclamantelor asupra mărcilor înregistrate pentru produse din clasa 3 parfumuri, mărci notorii înregistrate internațional și comunitar. Aceste apărări ale pârâtelor reprezintă apărări de fond și nu pot înlătura calitatea de persoană care poate fi obligată în raportul juridic dedus judecății, așa încât tribunalul reține că se justifică legitimarea pasivă a pârâtelor menționate și va respinge pentru motivele arătate excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora ca neîntemeiată, în baza disp. art. 137 C.pr.civ., urmând ca susținerile pârâtelor să fie analizate pe fondul cauzei.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R.&R. SA, tribunalul a constatat că această excepție este întemeiată, întrucât pârâta nu justifică legitimarea pasivă în cauză. Astfel, tribunalul constată că pârâta R.&R. are în obiectul de activitate și efectuarea unor servicii specifice societății informaționale, iar răspunderea furnizorilor de servicii din cadrul cărora face parte și pârâta este reglementată în Legea nr. 365/2002, la art. 14, privind stocarea permanentă a informației (stocarea-hosting), stabilindu-se că dacă un serviciu al societății informaționale constă în stocarea informației furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu răspunde pentru informația stocată la cererea unui destinatar, cu condiția ca furnizorul de servicii să nu aibă cunoștință despre faptul că activitatea stocată este nelegală și ar putea vătăma drepturile unui terț; de asemenea, furnizorul de servicii, având cunoștință despre faptul că activitatea sau informația respectivă este nelegală, ori despre fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitatea sau informația în cauză ar putea vătăma drepturile unui terț, să acționeze rapid în vederea eliminării sau blocării accesului la aceste servicii. Pârâta care desfășoară activitatea de găzduire web către diferiți clienți a informațiilor furnizate de către aceștia a dat curs notificărilor emise de reprezentanții reclamantelor, în sensul că a precizat că nu este proprietarul domeniilor sau site-urilor, activitatea sa rezumându-se la furnizarea de servicii de internet (găzduire și alocarea de adresă IP).

Tribunalul a constatat astfel că pârâta nu are dreptul să intervină în vreun fel asupra conținutului site-ului găzduit, întreaga răspundere asupra conținutului informației având-o numai beneficiarul serviciilor. De asemenea, conform art.15, alin.2 din legea nr. 365/2002, răspunderea furnizorului de servicii este antrenată în situația în care caracterul nelegal al activității furnizorului a fost constatat printr-o decizie a unei autorități publice, aceasta fiind Autoritatea de reglementare în comunicații și tehnologia informației.

Referitor la cererea reclamantei prin care a solicitat obligarea pârâtei la indicarea persoanelor deținătoare ale site-urilor, tribunalul constată că această cerere vine în contradicție cu obligația pârâtei, în calitate de operator de date cu caracter personal, care conform dispozițiilor din legea nr. 506/2004 si nr. 677/2001 poate efectua operațiuni de prelucrare a datelor cu caracter personal, în care se include și dezvăluirea către terți a datelor respective, numai dacă persoana vizată și-a dat acordul în mod expres și neechivoc și numai către autoritățile expres determinate de lege.

Având în vedere aspectele expuse mai înainte, tribunalul constată că în cauză nu se poate vorbi de o răspundere civilă delictuală a pârâtei, aceasta neputând fi obligată în raportul juridic dedus judecății în cauză.

În speță, a considerat tribunalul că sunt aplicabile prin asemănare și cele stabilite de CEJ prin Hot. din 16.feb.2012, cauza C-360/10 (Belgische Vereniging van Auteurs…SABAM vs. Netlog NV), prin care s-a statuat că Directivele 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă( „Directiva privind comerțul electronic”); 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională și 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, coroborate și interpretate în raport de cerințele care rezultă din protecția drepturilor fundamentale aplicabile trebuie interpretate în sensul că se opun unei somații adresate unui furnizor de servicii de stocare de a institui sistemul de filtrare:

-a informațiilor stocate pe serverele sale de utilizatorii serviciilor sale;

-care se aplică, fără deosebire, ansamblului utilizatorilor;

-cu titlu preventiv;

-pe cheltuiala sa exclusivă și

-pentru o perioadă nelimitată,

apt să identifice fișiere electronice care conțin opere muzicale, cinematografice sau audiovizuale, cu privire la care solicitantul pretinde că deține drepturi de proprietate intelectuală, în vederea blocării punerii la dispoziția publicului a respectivelor opere care încalcă dreptul de autor.

În consecință, față de considerentele expuse mai înainte, tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R.&R. și pe cale de consecință va respinge acțiunea precizată a reclamantelor îndreptată împotriva acestei pârâte.

Referitor la fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamanta Bulgari S.p.A. deține marca „BULGARI JASMIN NOIR"; recl. C. K. Cosmetic Corporation (CK CC) deține mărcile „ETERNITY MOMENT", „SECRET OBSESSION" și „EUPHORIA"; recl. CK Trade M. Trust( CK TT) deține mărcile „C. K.", „C. K. M." și „CK ONE"; recl. C. S. anonyme deține mărcile „C.", „C.", „No5", „MADEMOISELLE C.", „CHANCE", „ALLURE" și „C. ALLURE", recl. C. G. Gmbh)C.) deține marca „JOOP!"; recl. D. S.p.A deține mărcile „ONLY T. BRAVE", „D." și „D. ONLY T. BRAVE"; recl. Giorgoi A. S.p.A deține mărcile „A.", „G. A.", „ATTITUDE", „EMPORIO A.","„AQUA DI GIO", „ARMANIMANIA", „EMPORIO A. DIAMONDS"; „ONDE", „Emporio A. lei/elle/she/ella/", „Emporio A.... lui/il/he ...", reclamanta H. B. Trade management GmbH&Co KG deține mărcile „H. B.", „B. ORANGE", „B. WOMAN", „B. SELECTION",„H.", și „B.", reclamanta J. C. S. anonyme deține marca „C."; reclamanta L. SA deține „L." și „L. ESSENTIAL", reclamanta L. Parfum set Beaute &Cie deține mărcile „L.", „MIRACLE",, „HYPNOSE" și „LE MAGNIFIQUE"; reclamanta L"O. S. anonyme deține „AMOR AMOR", „AMOR AMOR SUNSHINE", „NOA" și „FUEL FOR LIFE"; reclamanta P. R. S.A.S. deține mărcile „MADAME R." și "R."; reclamanta Procetr&G. International Operations SA (P&G IO) deține mărcile „L. BIAGIOTTI R.", „L. BIAGIOTTI" și "L. BIAGIOTTI R. UOMO"; recl. P& G M. C. GmbH (P&G MC) deține mărcile „G. SABATINI" și „NAOMI CAMPBEL"; reclamanta T. P./Lauren company L.p. deține mărcile „RALPH LAUREN", „P. BLACK", „NOTORIOUS" și „RALPH LAUREN LOVE"; recl. Y. S. Laurent P. (YSL) deține marca „Y. S. LAURENT"; recl. Z. D. SA deține mărcile „D.", „D. COOL WATER", „COOL WATER", „ECHO", „Z. D." și „D. ADVENTURE". Reclamantele au depus la dosar lista mărcilor pe care le-au înregistrat( f. 9093), precum și extrase Romarin privind mărcile pentru care dețin drepturi exclusive, conform disp. art. 36 din legea 84/1998 rep. privind mărcile și indicațiile geografice( 93-238).

Tribunalul a constatat că reclamantele din cauză au făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv extrase din reviste, extrase site-uri, lucrări de specialitate etc.( f. 239-319) că sunt companii renumite în întreaga lume pentru produsele lor din clasa 3 ( parfumuri și produse cosmetice), bucurându-se de o largă apreciere din partea consumatorilor, pe plan internațional dar și în România, unde au devenit mărci notorii, produsele reclamantelor atingând un grad foarte ridicat de cunoaștere de către public.

Reclamantele au arătat prin cererea de chemare în judecată că pârâta FM G. C. S.R.L. este importator și distribuitor oficial în România pentru produsele FM ale companiei FM G., la dosar fiind depuse cataloage ale acestor produse, din care reiese acest aspect, catalogul aparținând FM G. C. SRL, FM G. Romania, f. 350 – 352; f. 825). De asemenea, catalogul produselor FM este prezent pe site-ul www.parfumuri.go, în dreptul fiecărui produs fiind menționat numele unor mărci notorii, printre care mărcile reclamantelor ( f. 329 – 335; f. 353- 362), făcându-se referire la FM G. C. și la faptul că produsele aparțin acestei societăți. Modalitățile de comercializare de către pârâtă a produselor FM sunt prin vânzări în sistem Multi Level Marketing, direct sau online.

Tribunalul constată că sunt întemeiate susținerile reclamantelor, în sensul că pârâta se folosește de mărcile notorii aparținând reclamantelor, de vreme ce pe site-ul www.parfumuri.go.ro este postat la secțiunea colecția de parfumuri catalogul produselor FM, iar în dreptul fiecăruia este menționat numele unor mărci notorii, redate în mod identic sau cvasi-identic, printre care mărcile reclamantelor. De asemenea, pe același site www.parfumuri.go.ro este publicat un alt catalog în care sunt prezentate, însoțite de o scurtă descriere, produsele FM comercializate, iar la pagina 56 este un tabel în care produsele de parfumerie FM, identificate prin denumire și codul aferent (coloana din mijloc) sunt grupate în funcție de familia și grupa de arome din care fac parte (coloana din stânga), fiind prezentate prin comparație cu parfumuri purtând mărci cunoscute, printre care și mărcile reclamantelor redate în mod identic sau cvasi-identic, având arome corespunzătoare (coloana din dreapta). Pârâta a recunoscut că produsele sale sunt furnizate de FM G., depunând la dosar facturi emise distribuitorului, iar din facturi se observă că în dreptul fiecărui parfum se găsește un cod care este prezent în tabelul comparativ conținând mărcile notorii. La f. 428 – 430 se regăsește lista aromelor alternative pentru clienții FM ROMANIA, în care sunt menționate codurile produselor FM, alături de corespondentul în parfumul celebru respectiv, iar pe site-ul www.shopmania.ro sunt prezentate parfumurile FM, fiecărui cod al acestora corespunzându-i un parfum de marcă ( f. 1038-1065). Conform adresei comunicate avocaților reclamantelor, unul dintre foștii distribuitori ai pârâtei FM G. C. folosea același tabel comparativ, reținut de organele poliției din Dâmbovița( f. 1031).

Tribunalul a constatat că firma mamă FM G. WORLD este din Polonia și a fost înființată în 2004 ( f. 320), având filiale în mai multe țări printre care România, unul dintre asociați fiind cetățean polonez, iar sistemul său de lucru este cu distribuitori care au devenit membri la FM G., comercializarea produselor FM fiind făcută prin sistemul MLM. Astfel, pârâtele E. C. și F. C. au fost la un moment dat distribuitori ai produselor FM în România, având la un moment dat site-uri pe care au promovat produsele respective (f. 430-437), dar pârâta F. în perioada 2009 – 2010 a fost declarată inactivă la MFP, iar pârâta E. a pierdut calitatea de distribuitor al FM G..

Tribunalul a constatat că în prezent pârâta FM G. C. a încetat comercializarea produselor FM parfumuri prin compararea codurilor acestor produse cu diverse parfumuri de marcă, prin încălcarea drepturilor exclusive ale reclamantelor cu privire la marcă. Pârâta a depus la dosar ( f. 489- 616 ) în original și în copie cataloage din 2010 și 2011 în care sunt prezentate diverse produse cosmetice și parfumuri FM, fiind menționate alături de codurile acestora descrierea parfumului și prețul, aceleași mențiuni regăsindu-se și în tabelele de la sfârșitul catalogului. Produsele FM provin de la FM G. WORLD din Polonia, având design propriu, comercializarea făcându-se sub mărcile "FM Federico Mahora" și mărci derivate înregistrate de către FM G. World. Cataloagele ce conțin produsele pârâtei sunt traduse în limba română pentru România, sistemul de vânzare fiind MLM, fiind folosite aceleași cataloage, traduse în limba țării respective. Pârâta FM G. C. SRL folosește în prezent domeniile de internet: www.fmgroupcosmetics.ro, www.parfumfm.ro, www.fmcosmetics.ro și comercializează produsele exclusiv către persoanele fizice si juridice care au calitatea de membru al FM G..

Față de cele menționate mai înainte, tribunalul a constatat că în prezent pârâtele nu mai săvârșesc acte de încălcare a drepturilor reclamantelor Bulgari S.p.A., C. K. Cosmetic Corporation (CK CC), C. K. Trademark Trust (CK TT), prin C. G. GmbH, C., S. anonyme (C.), C. G. GmbH (C.), D. S.p.A. (D.), G. A. S., H. B. Trade M. Management GmbH&Co. KG (H. B.), prin P. &G. International Operations SA, J. C., S. anonyme, L. SA (L.), L. P. ."O., S. anonyme, P. R. S.A.S, P.&G. International Operations SA (P&G IO), P&G M. C. GmbH (P&G MC), T. P./Lauren Company L.p. (P.), Y. S. Laurent P. (YSL), Z. D. S.A. (D.), așa încât cererea acestora va fi admisă în parte, în sensul că pârâtele FM G. C., E. C. și F. S. C. vor fi obligate să înceteze folosirea în activitatea lor comercială a semnelor identice sau similare mărcilor înregistrată ale reclamantelor, urmând a fi obligate totodată să înceteze folosirea pe site-urile proprii a respectivelor semne, cererea de acordare a daunelor cominatorii urmând a fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că nu există temei pentru admiterea acesteia în această fază procesuală.

Referitor la prejudiciul material solicitat de la fiecare pârâtă în parte de reclamante, conform calculului efectuat (f. 1020-1023), tribunalul a constatat că s-au solicitat de la fiecare pârâtă suma de 49.815,55 lei pentru fiecare titular de marcă, despăgubiri materiale, precum și suma de 49.815,55 lei pentru fiecare titular de marcă, cu titlu de despăgubiri morale, dar nu s-a făcut dovada prejudiciului material și nici a prejudiciului moral suferit de reclamante, pârâtele dând dovadă de bună credință ca urmare a notificării reclamantelor, prin sistarea activităților de promovare a propriilor produse prin folosirea semnelor identice sau similare mărcilor reclamantelor.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele, solicitând modificarea ei în parte, în sensul: 1) obligării pârâtei .: la furnizarea informațiilor și înscrisurilor ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-urile indicate în acțiune, a materialelor publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe internet, de a înceta folosirea în activitatea comercială a unor semne identice sau similare cu mărcile înregistrate ale reclamantelor pentru produse identice sau similare cu produsele din clasa 3 (conform Clasificării de la Nisa) și la plata prejudiciului material de 4.617,66 lei și a prejudiciului moral de 4.617,66 lei pentru fiecare titular de marcă; 2) obligării pârâtelor S.C. E. C. S.R.L. și S.C. F.-S. C. S.R.L.: la furnizarea informațiilor și înscrisurilor ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-urile www.parfum-by-federico. ro, respectiv www.fm-parfum.wgz.ro, a materialelor publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe internet; 3) admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata prejudiciului cauzat prin folosirea fără drept a mărcilor înregistrate aparținând reclamantelor, și anume: . SRL la plata prejudiciului material de 49.815,56 lei și a prejudiciului moral de 49.815,56 lei pentru fiecare titular de marcă, . la plata prejudiciului material de 2.308,83 lei și a prejudiciului moral de 2.308,83 lei pentru fiecare titular de marcă, . SRL la plata prejudiciului material de 2.308,83 lei și a prejudiciului moral de 2.308,83 lei pentru fiecare titular de marcă; 4) obligării pârâtelor la plata integrală, în solidar, a cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea în primă instanță a dosarului, în sumă totală de 57.948,84 Ron precum și a celor ocazionate de judecarea apelului; de asemenea, apelantele au solicitat menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.

În motivarea apelului s-au arătat următoarele:

I. Ca o chestiune prealabilă, au susținut apelantele că intimatele-pârâte au o poziție procesuală diferită în cauză prin aceea că în raport cu pârâta R.&R. SA, prima instanță nu a analizat cauza în fond, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive, spre deosebire de situația celorlalte pârâte care au beneficiat de o judecată în fond sub aspectul tuturor capetelor de cerere. În această situație, având în vedere dispozițiilor art. 297 Cod Proc. Civ., apelantele au solicitat ca în situația în care nu vor fi îndeplinite condițiile judecării în fond a cererii îndreptate împotriva pârâtei R.&R. SA direct în apel, instanța să constate că sunt îndeplinite condițiile de disjungere și să procedeze la disjungerea cauzelor anterior judecării apelului.

Această solicitare a fost respinsă de instanța de apel.

II. De asemenea, au susținut apelantele că pârâta R.& R. SA are calitate procesuală pasivă, indicând următoarele:

1. Condițiile legale de limitare a răspunderii și jurisprudența relevantă

Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic care transpune Directiva 2000/31/CE, în articolul 14 prevede condițiile de limitare a răspunderii furnizorului de servicii pentru informația stocată la cererea unui destinatar (hosting), dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

,,a) furnizorul de servicii nu are cunoștință despre faptul că activitatea sau informația stocată este nelegală și, în ceea ce privește acțiunile în daune, nu are cunoștință despre fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitatea sau informația in cauza ar putea vătăma drepturile unui terț;

b) având cunoștința despre faptul că activitatea sau informația respectivă este nelegală ori despre fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitatea ori informația în cauză ar putea vătăma drepturile unui tert, furnizorul de servicii acționează rapid în vederea eliminării sau a blocării accesului la aceasta.”

În cauzele reunite 236/2008, 237/2008, 238/2008, Google France SARL, Curtea de Justiție a UE a arătat că, dacă furnizorul de servicii de internet nu a avut un rol activ, atunci acesta nu poate fi ținut să răspundă, cu excepția cazului în care, luând cunoștință de caracterul ilicit al activității, acesta nu a acționat în mod prompt pentru înlăturarea sau blocarea accesului la informațiile respective.

În cauza 324/2009, L"O. v. Ebay, curtea a reținut că operatorul unei piețe are dreptul să presupună, pană la momentul în care este informat în mod efectiv despre situația contrarie, că participanții de pe piață acționează legal. Exonerarea nu se aplică dacă operatorul a fost informat că utilizarea aduce atingere mărcii.

Dacă operatorul pieței online nu a jucat un rol activ în sensul vizat la paragraful anterior și, în consecință, furnizarea de servicii intră în domeniul de aplicare al articolului 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31, într-o cauză în care s-ar putea pronunța obligarea la plata de daune interese, operatorul amintit nu se poate prevala de exonerarea de răspunderea prevăzută de această dispoziție în cazul în care a avut cunoștință de fapte sau de împrejurări pe baza cărora un operator economic diligent ar fi trebuit să remarce nelegalitatea ofertelor de vânzare în cauză și, în ipoteza unei astfel de cunoștințe, nu a acționat prompt în conformitate cu alineatul (1) litera (b) al articolului 14 menționat.

Conform textului legal și a deciziilor mai sus menționate, susțin apelantele că prima instanță trebuia să rețină că în speța de față nu sunt îndeplinite condițiile de limitare a răspunderii furnizorului de servicii, acesta fiind ținut să răspundă alături de celelalte companii pârâte pentru atingerea adusă drepturilor de proprietate intelectuală ale reclamantelor prin intermediului site-urilor pe care R.&R. le găzduiește.

Oricum, se arată, din Legea comerțului electronic și din dispozițiile Directivei rezultă că, în cazurile de limitare a răspunderii intermediarului, nu se înlătură și obligația de încetare a serviciului furnizat și de furnizarea informațiilor necesare pentru oprirea actului de contrafacere, pentru acest aspect, intermediarul va răspunde întotdeauna și necondiționat. Intermediarul trebuie să aibă o conduită activă în înlăturarea actului de încălcare, pentru a se aplica limitarea răspunderii, în caz contrar fiind supuși unei răspunderi integrale, inclusiv la plata despăgubirilor.

2. Consideră apelantele că instanța de fond a identificat corect condițiile pentru limitarea răspunderii furnizorului de servicii de găzduire a unor pagini web, dar, în mod contradictoriu, speței a aplicat alte condiții.

Înainte de argumentele propriu zise, Tribunalul citează dispozițiile art. 14 din Legea 365/2002 și reține că totuși, dacă furnizorul are cunoștințe despre aceste aspecte, are si obligația de a acționa rapid în vederea eliminării sau blocării accesului la aceste servicii.

Ipoteza legală este corect reținută de instanță și este pe deplin aplicabilă în speță. Tot în mod corect, instanța reține și situația de fapt, anume că societatea R.&R. a fost notificată de companiile reclamante cu privire la încălcarea mărcilor pe care le dețin, încălcare ce a avut loc prin intermediul unor site-uri găzduite de această companie. Instanța mai arată și că societatea R.&R. a răspuns notificării reclamantelor în sensul că nu este proprietarul acelor domenii/site-uri.

În final, însă, în loc să aplice textul legal citat și să constate că situația de fapt se încadrează întocmai în această ipoteză, consideră apelantele că instanța ajunge la o concluzie nelegală și contradictorie celor inițial reținute chiar de către aceasta. Astfel, instanța concluzionează în sensul că întreaga răspundere în această speță aparține doar entităților care folosesc site-urile, deoarece furnizorul de servicii nu are control asupra datelor stocate, astfel că nu poate fi ținut răspunzător pentru datele stocate la cererea unui terț.

În opinia apelantelor, motivarea hotărârii este contradictorie, deoarece, pe de o parte instanța arată că furnizorul de servicii nu răspunde cu condiția ca acesta să nu aibă cunoștință despre faptul că datele stocate sunt nelegale și pe de altă parte, cu toate că admite că această condiție nu este îndeplinită (R.&R. avea cunoștință de nelegalitatea datelor), apreciază că această companie în calitate de furnizor de servicii nu este responsabilă.

În fine, deși instanța amintește și o altă condiție care limitează răspunderea, aceea ca furnizorul să acționeze rapid în vederea eliminării sau blocării accesului la aceste servicii, totuși instanța nu mai analizează în concret îndeplinirea sau nu a acestei condiții și nu mai verifică dacă furnizorul a luat vreo măsură din cele menționate. Subliniem că o astfel de măsură nu a fost luată de R.&R..

Au arătat apelantele că motivarea contradictorie a primei instanțe trebuie îndepărtată de instanța de apel, care urmează să constate că societatea R.&R. se încadrează întocmai în ipoteza legală reținută de Tribunal, deoarece această companie a fost notificată despre natura nelegală a datelor existente pe site-urile găzduite de aceasta și nu a acționat în sensul de a înlătura acele date sau de a bloca accesul la acestea, prin urmare, trebuie atrasă răspunderea acesteia.

Instanța de fond a reținut greșit, în opinia apelantelor, că pârâta R.&R. nu este proprietara site-urilor prin intermediul cărora au avut loc încălcările mărcilor aparținând reclamantelor, deși am dovedit prin înscrisuri că domeniile de internet go.ro și home.ro aparțin pârâtei, iar aceasta din urmă a confirmat acest aspect de fapt care rămăsese nedisputat de părți.

În calitatea sa de proprietară a site-urilor, aceasta oferă clienților serviciul de găzduire (hosting) a unor subpagini ale altor persoane sau societăți care pot prin intermediul acestora să ofere servicii sau produse ori să facă orice altceva. Aceasta este și situația în speța de față. Dacă unui furnizor i se aduce la cunoștință o încălcare, el trebuie să acționeze împotriva oricărui act ilicit realizat prin intermediul serviciului, prin oprirea furnizării acestuia și blocarea accesului dacă serviciul presupune și o stocare a informației.

În plus, dovedirea condițiilor de limitare a răspunderii potrivit legii este o chestiune care trebuia să fie analizată în fondul cererii de chemare în judecată, calitatea procesuală pasivă a R.&R. fiind justificată tocmai prin existența unei pretenții bazate pe raportul juridic existent între părți rezultat din conduita ilicită a pârâtei prin găzduirea ilicită a unei subpagini web prin intermediul cărora drepturile reclamantelor au fost încălcate.

În realitate, susțin apelantele, nici pârâta, nici instanța, prin argumentele expuse, nu neagă calitatea procesuală a acesteia, ci doar justifică netemeinicia cererii prin îndeplinirea în cauză a condițiilor de limitare a răspunderii pârâtei.

3. Au mai susținut apelantele că instanța consideră că e nevoie de hotărârea unei autorități administrative (ANRCTI) pentru angajarea răspunderii efective a furnizorului de servicii

În primul rând, consideră apelantele, în mod nelegal, instanța a restrâns noțiunea de autoritate publică la Autoritatea de reglementare în comunicații și tehnologia informației (ANRCTI), cu toate că, potrivit legii comerțului electronic, mai exact a art. 17, prin autorități publice se înțeleg acele autorități ale administrației publice sau, acolo unde este cazul, instanțe de judecată, a căror competență în materia respectivă este stabilită prin dispozițiile legale în vigoare, aplicabile în fiecare caz.

Prin urmare, inclusiv instanța judecătorească este competentă în astfel de cazuri să constate încălcarea unor drepturi de proprietate intelectuală. Prin intermediul acestei acțiuni, exact asta urmăresc reclamantele, să obțină hotărârea unei instanțe prin care să se atragă răspunderea furnizorului pentru încălcarea mărcilor ce le aparțin.

Deci, se arată, în mod eronat a considerat instanța că nu poate pronunța o hotărâre de atragere a răspunderii companiei R.&R. în lipsa unei decizii a ANRCTI, câtă vreme această posibilitate îi este expres conferită de legiuitor. Legea nu condiționează hotărârea instanței de existența deciziei unei alte autorități, ci pune autoritățile administrației publice pe același plan cu instanțele de judecată, hotărârea oricăreia dintre acestea fiind suficientă pentru antrenarea răspunderii.

În fine, nici legea română, nici directiva nu consideră că acțiunea sau inacțiunea culpabilă a furnizorului de internet trebuie apreciată doar ulterior deciziei unei autorități administrative care să determine caracterul ilicit al faptelor, dimpotrivă actele normative menționate precum și deciziile CJUE citate stabilesc că atitudinea activă de înlăturare a faptelor trebuie manifestată de furnizor de îndată ce a luat la cunoștință de faptele reclamate. De la acel moment se poate aprecia conduita furnizorului de internet care are opțiunea de a intra sub incidența legii privind limitarea răspunderii sale pentru faptele săvârșite deja până la acel moment, sau poate sta în pasivitate urmând a se apăra pe fond, dar fără a mai beneficia de clemența specială a dispozițiilor care limitează de drept răspunderea sa.

4. În opinia apelantelor, prima instanță a considerat în mod nelegal că R.&R. nu poate fi obligată să ne transmită informații potrivit OUG 100/2005 deoarece acest fapt este interzis de legislația privind prelucrarea datelor cu caracter personal. Instanța nu a motivat respingerea cererii de furnizare a informațiilor în raport cu pârâtele S.C. E. C. S.R.L. și S.C. F.-S. C. S.R.L.

Acest argument al instanței este greșit, în opinia apelantelor, deoarece încalcă principiul de drept „specialia generalibus derogant”", adică legea specială derogă de la legea generală. Instanța greșește deoarece legea privind protecția datelor cu caracter personal este legea cadru generală, iar de la dispozițiile sale derogă anumite dispoziții speciale. în speța de față, dispozițiile speciale sunt reprezentate de Directiva 2004/48/CE din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală astfel cum a fost transpusă prin OUG 100/2005, mai exact este vorba de art. 8 din această Ordonanță privind dreptul la informare.

Astfel, aceste dispoziții speciale îndreptățesc titularul de drepturi de proprietate intelectuală să solicite prin intermediul instanțelor obligarea pârâtei la furnizarea anumitor date. Dacă instanța ar fi avut în vedere principiul de drept mai sus menționat, și ar fi respectat regula aplicării legii speciale în favoarea legii generale, având în vedere totodată și dispozițiile exprese prevăzute în textele de lege mai sus menționate, atunci în mod cert că nu ar fi putut să pronunțe decât o hotărâre de obligare a pârâtei R.&R. la furnizarea informațiilor solicitate de reclamante. Procedând în sens contrar, instanța limitează totodată și mijloacele de protecție garantate de legiuitor titularului de drepturi de proprietate intelectuală.

În fine, chiar dispozițiile art.1 alin. 2 din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, arată că pot fi furnizate aceste tip de date dacă prin legi speciale se prevede altfel: „Exercitarea drepturilor prevăzute în prezenta lege nu poate fi restrânsă decât în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege.”

Consideră apelantele că tot aceste argumente au stat la baza respingerii capătului de cerere prin care reclamantele au cerut obligarea pârâtelor S.C. E. C. S.R.L. și S.C. F.-S. C. S.R.L. la furnizarea informațiilor și datelor solicitate, cu toate că instanța a omis să precizeze acest aspect. Prin urmare, se poate susține și că hotărârea instanței este nemotivată pe acest capăt de cerere.

5. Hotărârea SABAM, arată apelantele, se referă la o altă situație de fapt care nu este incidență în speță

În ceea ce privește incidența în speță a hotărârii pronunțate de CJUE la data de 16.02.2012 în cauza C-360/10 Sabam vs. Netlog, arătăm că această hotărâre nu este singulară sub aspectul reliefat de instanță, așa cum am amintit anterior, se pot reține în același sens și spețele Google France SARL sau L"O. v. Ebay, dar și multe alte decizii prin care s-a statuat că nu se poate cere furnizorului de servicii aplicarea unui sistem de filtrare, cu caracter general, aplicabil tuturor utilizatorilor serviciilor sale pentru o perioadă nedeterminată în viitor.

Apelantele au arătat că sunt de acord cu aceste aspecte, motiv pentru care nici nu au cerut instanței obligarea pârâtei R.&R. la instituirea unor asemenea filtre. Apelantele au avut în vedere anumiți utilizatori, bine definiți și am identificat în concret site-urile prin intermediul cărora sunt încălcate drepturile reclamantelor. În concluzie, nu se poate susține că solicitarea reclamantelor este una cu caracter general care să vină în contradicție cu principiile deciziilor mai sus menționate, inclusiv cu cea invocată de instanță.

Mai mult decât atât, chiar dacă reclamantele ar fi solicitat o astfel de măsură cu titlu general, într-o astfel de situație, instanța avea posibilitatea să limiteze solicitările formulate strict la ceea ce formează obiectul cauzei și în limitele legii, să admită în parte cererea reclamantelor.

Prin urmare, hotărârea SABAM invocată de instanță nu are incidență în speță pentru motivele mai sus menționate, prin urmare, acest argument al instanței în baza căruia s-a respins acțiunea împotriva acestei pârâte apare a fi străin cauzei și se impune a fi înlăturat de instanța de apel.

III. Au mai arătat apelantele că toate pârâtele sunt în situația răspunderii pentru prejudiciul cauzat și trebuie obligate la plata de daune potrivit OUG 100/2005, întrucât:

1. încetarea faptelor ilicite, stabilită doar în temeiul susținerilor pârâtei, nu prezintă relevanță sub aspectul obligării la plata daunelor

Limitarea răspunderii pârâtelor în sensul respingerii cererii de reparare a prejudiciului cauzat în baza argumentului că pârâtele nu mai încalcă în prezent drepturile reclamantelor, este contrară practicii anterioare constante a instanțelor.

Încetarea faptelor ilicite nu conduce nici la înlăturarea caracterului ilicit al acestora. Conduita pârâtelor poate fi fluctuantă pe parcursul procesului pentru a obține respingerea acțiunii, prin urmare valorificarea drepturilor reclamantelor nu trebuie să fie la îndemâna pârâtelor, nu trebuie condiționată de poziția exprimată în procesul de față. în baza simplei afirmații a pârâtelor în sensul că au încetat actele ilicite, instanța nu poate să respingă capătul de cerere privind obligarea acestora la plata daunelor.

Susțin apelantele că hotărârea instanței este și contradictorie deoarece admițând acțiunea în contrafacere și dispunând încetarea actului vătămător, instanța a reținut implicit existența caracterului ilicit al faptelor, aspect care trebuie reținut în același fel și la analiza condițiilor pentru obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri.

2. Buna credință nu este de natură să transforme fapte ilicite în fapte licite pentru care pârâtele să nu mai fie obligate la repararea prejudiciilor, nu este exoneratoare de răspundere și oricum pârâtele din acest dosar nu au fost de bună credință având în vedere modalitatea de comerț pe care o desfășoară.

Susțin apelantele că:

A) Pârâtele nu au fost de bună credință și B) Buna credință nu e exoneratoare de răspundere

3. Reclamantele au suferit un prejudiciu prin comiterea acestor fapte ilicite, fiind afectat beneficiul titularului mărcii, atât prin câștigurile nejustificate ale celui care săvârșește actele ce aduc atingere mărcilor profitând de renumele acestora, cât si prin pierderile de imagine suferite de titular în urma actelor ilicite.

Aceste prejudicii atrag obligarea făptuitorului la plata de despăgubiri materiale și morale, prevăzute în mod expres de lege, respectiv de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2005, ordonanță care prevede inclusiv modalitățile de calcul.

A. Cu privire la prejudiciul material, reclamantele au solicitat repararea acestui prejudiciu prin acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul valorii minime a unei licențe pentru fiecare titular de marcă. Valoarea unei licențe reprezintă un procent simbolic de 0,1 % pentru FM G. C. SRL, respectiv 1% din încasările celorlalte pârâte, pentru perioada în care au desfășurat actele de contrafacere. Pentru pârâta R.&R., reclamantele au solicitat o sumă minimă reprezentând 1 % din cifra de afaceri a pârâtelor cărora le-a acordat găzduire pe site-urile mai sus indicate.

Prin natura cauzei nu există o altă posibilitate de evaluare pentru că mărcile nu însoțesc sticluțele, fiind încălcate prin intermediul unui tabel comparativ. Astfel, aceasta e singura posibilitate permisă de legiuitor, suma solicitată fiind mai mică decât valoarea minimă a unei licențe, pragul inferior stabilit de lege. A nu acorda deloc despăgubiri însemnă că instanța a pus într-o situație mai favorabilă companiile ce comercializează produse fără acordul titularilor de marcă față de societățile care comercializează în mod legal respectivele produse și care plătesc redevențe titularilor de marcă. Astfel, s-ar încuraja acțiunile de contrafacere și nicidecum încetarea acestora.

în fața primei instanțe am subliniat toate aceste aspecte și am arătat că OUG 100/ 2005 permite ca instanța să ia în calcul orice element economic al cauzei și că într-o cauză în care pârâtele au comis același tip de încălcare, instanțele române au acceptat această modalitate de calcul ca fiind o compensație minimală la care titularul are dreptul, (dosar_/3/2008, sentința civilă nr. 191/10.02.2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă)

B. Cu privire la prejudiciul moral, reclamantele au învederat că nu există un algoritm matematic sau anumite principii contabile în baza cărora să se calculeze prejudiciul moral. Cuantumul acestui tip de prejudiciu se deduce în urma unei estimări judiciare ce are la bază criterii legale, jurisprudențiale, dar și circumstanțele specifice ale cazului. Solicitând despăgubiri morale în același cuantum cu cele materiale apreciază că au făcut o estimare minimală, mai rezonabilă, ce se încadrează în limitele permise de legiuitor.

IV. În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, apelantele au invocat atât natura pricinii, în speță: caracterul complex al cazului, gradul de dificultate a dosarului determinat de necesitatea asigurării unor apărări de către persoane specializate în domeniul respectării drepturilor de proprietate intelectuală, dar și munca îndeplinită de avocat, formularea de notificări, cerere de chemare în judecată, cerere de probatorii, interogatorii, pregătirea documentelor în vederea probării cererii de chemare în judecată, participarea la ședințele de judecată, dosarul având peste 13 termene, etc. Mai mult, s-a arătat că hotărârea nu conține nicio motivare cu privire la reducerea cheltuielilor de judecată la suma de 15.000 de lei, iar pentru argumentele mai sus expuse, apreciem că se impunea acordarea cheltuielilor în cuantumul solicitat.

În drept, apelantele au invocat dispozițiile art. 282 și urm C. pr. civ., pe dispozițiile art. 8 din OUG nr. 100/2005, art. 14, art. 17din Legea 365/2002.

Intimata R.& R. S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea căii de atac.

În motivare, intimata a arătat că:

1. În mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât, astfel cum a arătat și prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond, faptele puse în sarcina celorlalte pârâte, de către reprezentantul reclamantelor, prin cererea de chemare în judecată, precum și prin cererea completatoare, și anume de importare, distribuire și comercializare a unor produse de parfumerie, sunt străine de activitățile sale comerciale, activități care nu privesc vânzarea de produse prin sistem Multi Level Marketing, direct sau online, prin intermediul unor site-uri, așa cum susțin reclamantele.

Arată intimata că, prin notificări anterioare cererii introductive de chemare în judecată, a fost înștiințată de faptul săvârșirii unor acte de contrafacere prin intermediul subdomeniului parfumlafel.go.ro, cerându-i-se „întreprinderea de activități, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni prin intermediul subdomeniului parfumlafel.go.ro” și dezvăluirea identității persoanelor care au creat contul parfumlafel.go.ro, precum si închiderea accesului la subdomeniul susmenționat; notificărilor emise de S.C.A. T. & T. București li s-a răspuns prin adresa din data de 30.09.2010, ocazie cu care au fost explicate aspectele legate de Regulile de utilizare ale domeniului/subdomeniului web, limitele răspunderii proprietarului de domeniu web, în ceea ce privește faptele utilizatorului, precum și respectarea legislației în vigoare în materie; s-a răspuns reprezentantei reclamantelor, S.C.A. T. și T. faptul că, în ceea ce privește dezvăluirea identității unor persoane, susceptibile de săvârșirea unor fapte de natura contravenționala sau penala, în sensul aflării adevărului, acest lucru se poate realiza doar prin intermediul autorităților competente în materie, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de Legea nr. 161/ 2003 Titlul III privind prevenirea si combaterea criminalității informatice, precum și cu prevederile cuprinde în Legea nr. 365/ 2002 privind comerțul electronic, cu respectarea dispozițiilor Legii nr.677/2001 actualizată.

De asemenea a fost înștiințată în data de 30.09.2010, reprezentantă reclamantelor susmenționate, de faptul că respectivul cont de utilizator al subdomeniului parfumlafel.go.ro a fost dezactivat, și cu toate acestea, în mod neîntemeiat, consideră intimata, a fost chemată în judecată, împreună cu celelalte pârâte-intimate, în condițiile în care pe portalul www.home.ro, la punctul 19 din Capitolul -Termene și condiții este prevăzut în mod expres: „R. & R. respecta drepturile de proprietate intelectuala ale altora si cerem utilizatorilor serviciilor noastre să facă același lucru”.

În opinia intimatei, capătul de cerere formulat, prin cererea completatoare a acțiunii introductive a reclamantelor, privind obligarea R. & R., operator de comunicații si furnizor de servicii in acest domeniu, de a comunica reprezentantei reclamantelor, S.C.A. T. & T. București, informații si înscrisuri care să dovedească proveniența unor produse comercializate prin intermediul unor site-uri, produse considerate a fi neconforme cu produsele originale, precum și de a divulga identitatea unor persoane sau a unor utilizatori de servicii de internet, care se presupune ca ar fi implicate în distribuirea unor produse de parfumerie, de natura sa aducă vreo atingere intereselor economice ale reclamantelor, este în totalitate de neadmis, întrucât ar pune în acea situație ca furnizorul de servicii de internet, să se pronunțe asupra caracterului nelegal al conținutului postat de utilizatorul de servicii de internet doar pe baza unei simple cereri, fără a fi emisă o decizie a unei autorități publice de reglementare în domeniu sau o hotărâre judecătorească, lucru care ar veni în contradicție cu dispozițiile legii nr. 365/2002. privind comerțul electronic, dar și cu dispozițiile legii nr. 677/2001, privind protecția datelor cu caracter personal.

În opinia intimatei, instanța de fond a reținut în mod corect aceste aspecte și a dat eficienta respectării acestor principii și dispoziții legale.

Cu toate acestea, în cererea de recurs a reclamantelor, s-a susținut că nu a existat un rol activ al intimatei în înlăturarea unei acțiuni ilicite a unui utilizator de servicii de internet, în faza anterioară cererii de chemare în judecată, omițându-se a se preciza ca, prin răspunsul oferit de R. & R. către S.C.A. T. & T. București, intimata a dovedit o atitudine activă față de reprezentanta reclamantelor, însă nu a putut divulga acesteia informații așa cum reclamantele ar fi dorit, în sensul încălcării dispozițiilor Legii nr.677/2001, privind protecția datelor cu caracter personal, ci a indicat acestora sa inițieze demersuri la autoritățile competente în domeniu, pentru ca acestea din urma să formuleze către intimată adrese de punere la dispoziție a unor date/informații cu caracter confidențial, cu privire la un utilizator de internet, cu date de identificare după IP, conform dispozițiilor legale, lucru care aceștia nu l-au făcut.

2. Mai arată intimata că acțiunea reclamantelor împotriva furnizorului de servicii R. & R. este neîntemeiată, întrucât fapta ilicită nu există în ceea ce o privește: nu este vorba, în cauză, de vreun prejudiciu cauzat de intimată, nu există raport de cauzalitate între presupusa faptă și presupusul prejudiciu și nici existenta vinovăției nu a fost probată de reclamante.

Intimata S.C. F.M. G. C. S.R.L. a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității căii de atac și chestiuni legate de taxele de timbru, iar pe fond solicitând respingerea căii de atac.

În motivare, intimata a arătat că:

1. reclamantele nu au putut proba reaua sa credință, probele prezentate neavând legătura cu . SRL, niciunul dintre site-urile internet indicate nefiind legat în vreun fel de . SRL.

a) Toate probele pe care reclamantele își întemeiază susținerile sunt pretinse „print screen” -uri ale unor pagini de internet al căror conținut nu a fost probat și despre care există documente oficiale care atesta că nu există vreo legătura între site-urile precizate și pârâta S.C. FM G. C. S.R.L. Toate pretinsele activități comerciale precizate de către reclamante prin cererea de chemare in judecata prin care s-ar încălca mărcile reclamantelor sunt precizate doar in legătura cu site-urile internet cu care intimata nu are nicio legătura; intimata nu a comandat, nu a autorizat, nu a încuviințat în nicjun mod existența acestor site-uri. Orice legătura cu FM G. si produsele originale ale FM G. precizata in conținutul acestor site-uri internet este una abuzivă și postata fără acordul si autorizarea S.C. FM G. C. S.R.L.

Acest fapt este atestat si prin Adresa de răspuns de la I.C.I. (Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică) - care se regăsește la filele 926-931 din dosarul de fond al cauzei și care probează dincolo de orice dubiu ca pârâta S.C. FM G. C. S.R.L nu are nicio legătura cu site-urile precizate de Reclamante.

Ulterior reclamantele au mai depus și alte print-uri pe care intimata le-a contestat. Fără legătură cu pârâta S.C. FM G. C. S.R.L. sunt toate înscrisurile depuse de către reclamanta ca reprezentând pretinse anunțuri pe site-ul www.bestjobs.ro.

b) intimata nu a deținut site-uri internet găzduite de intimata R.&R.

c) Nici restul documentelor depuse de reclamante nu justifica atragerea răspunderii intimatei.

d) Nu a fost probat conținutul real al site-urilor internet indicate.

Arată intimata că a solicitat instanței de fond să procedeze la verificarea conținutului real al acestor pagini de internet însă cererea noastră a fost respinsă în mod nejustificat.

2. fost probată buna sa credința prin documentele depuse la dosarul de fond din care rezultă măsurile de preîntâmpinare luate de aceasta.

a) Arată intimata că a pus la dispoziția reclamantelor o cale extrem de simpla și eficienta pentru a soluționa orice forma de încălcare a drepturilor acestora de către eventuali distribuitori FM G. care nu și-ar respecta obligațiile asumate prin Regulamentul FM

b) intimata nu este responsabilă de conținutul altor site-uri sau materiale publicitare decât cele oficiale ale FM G. C. S.R.L.

c) Produsele S.C. FM G. C. S.RX- sunt comercializate sub marca proprie, în recipienți și ambalaje care ilustrează fără nicio putință de confuzie producătorul FM G., produsele acestuia si atributele acestora si care nu prezintă niciun fel de mențiuni cu privire la mărcile Reclamantelor.

3. Față de modul în care au înțeles reclamantele să inițieze demersurile lor legale, se poate reține că reclamantele nu au precizat care anume sunt mărcile despre care pretind ca au fost încălcate, depunând în anexele la cererea introductivă doar dovada deținerii unor mărci. Nu există la dosarul cauzei niciun criteriu de individualizare a prejudiciului solicitat pentru fiecare reclamanta, în modalitatea de calcul pretinsă de acestea, raportarea făcându-se la o pretinsa „licența” și ulterior la un procent raportat la cifra de afaceri a pârâtelor.

Nu se menționează si nici nu se probează ca vreuna, dintre aceste mărci ar fi fost încălcată, deși sarcina probei și obligația de a proba prejudiciul revine reclamantelor.

Mai arată intimata că a) reclamantele nu au putut dovedi ca au suferit vreun prejudiciu efectiv, b) pârâta S.C. FM G. C. a săvârșit pretinsele fapte ilicite, c)nu a fost probată vreo legătură de cauzalitate între S.C. FM G. C. S.R.L. și acțiunile menționate de reclamante, d) nu a fost probată vinovăția sa.

Intimata S.C. E. C. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea căii de atac.

În motivare, intimata a arătat că:

I. nu a comercializat niciodată produse sau servicii care să poarte mărcile reclamantelor, societatea neavând activitate în prezent; Reclamantele au prezentat la prima instanță pagini care nu corespund conținutului site-ului pârâtei www.parfum-by-federico.ro.

II. Nu se justifică acordarea unui prejudiciu pentru reclamante deoarece acesta nu există, iar intimata nu poate fi ținută responsabilă pentru pretinsele fapte; societatea nu a comercializat produse prin internet iar informațiile despre furnizorul german de esențe, deși adevărată, nu este de natura să producă vreun prejudiciu. Site-ul internet a fost suspendat pentru a se lămuri chestiunile legate de conținut și nu a mai fost reactivat, cu toate că nu s-au probat cele susținute de reclamante.

La termenul din 18.09.2013 s-a constatat că în speță este incidentă calea de atac a apelului, s-a respins cererea de disjungere formulată de apelante și s-au stabilit taxele de timbru.

În apel nu au fost administrate probe noi.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că apelul este fondat, în limitele ce vor fi arătate, pentru următoarele considerente:

Cu privire la pârâta S.C. R. & R. S.A., se constată că, în urma completărilor succesive ale cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat primei instanțe să soluționeze, în contradictoriu cu această pârâtă, următoarele capete de cerere:

1. Încetarea actelor de distribuție și/ sau de folosire în orice mod în activitatea comercială a pârâtelor, a unor semne identice sau similare cu mărcile înregistrate ale reclamantelor enumerate în Anexa 19 la cererea de chemare în judecată, pentru produse identice sau similare cu produsele din clasa 3, sub sancțiunea plății amenzii civile maxime/zi de întârziere prevăzute de art. 580/3 C.pr.civ.

2. Interzicerea folosirii pe site-urile proprii și /sau pe site-urile găzduite și/ sau administrate pentru terți a unor semne identice sau similare cu mărcile înregistrate ale reclamantelor enumerate în cererea de chemare în judecată, pentru produse identice sau similare cu produsele din clasa 3, sub sancțiunea plății amenzii civile maxime/zi de întârziere, prevăzute de art. 580/3 C.pr.civ.

3. Obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor materiale în cuantum provizoriu de 1.000 de Euro, precum și a despăgubirilor morale în valoare estimată provizorie de 2.000 de Euro către fiecare titular de marcă pentru prejudiciul cauzat prin folosirea fără drept a mărcilor înregistrate aparținând reclamantelor sau în situația în care nu se poate stabili cu exactitate suma, solicităm despăgubiri reprezentând echivalentul valorii minime a unei licențe pentru fiecare titular, conform primei cereri completatoare,

4. Obligarea pârâtei S.C. R. & R. S.A. de a furniza informațiile și înscrisurile ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-urile www.parfumuri.go.ro și www.parfumfm.home.ro, a materialelor publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe internet, conform celei de-a doua cereri completatoare.

Prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte cu privire la toate capetele de cerere îndreptate împotriva sa.

În ceea ce privește primul capăt de cerere, soluția primei instanțe este corectă, întrucât chiar din susținerile reclamantelor rezultă că această pârâtă are doar calitatea de furnizor de servicii de internet care găzduiește site-urile indicate în cerere și nu utilizează în activitatea comercială proprie semne identice sau similare cu mărcile reclamantelor.

De asemenea, față de modalitatea de redactare a petitului capătului doi enumerat mai sus, se impune concluzia că soluția primei instanțe de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R.&R. este corectă.

Astfel, din textele legale citate de apelanta-reclamantă (art. 14 lit. a și b din L 365/2002) și din considerentele deciziilor CEJ/CJUE indicate în motivarea apelului rezultă că obligația furnizorului de servicii de internet este aceea de a acționa rapid în vederea eliminării sau blocării accesului la aceste servicii, iar această obligație se naște în momentul când furnizorul ia cunoștință despre activitatea nelegală desfășurată prin intermediul site-urilor găzduite sau despre fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitatea sau informația în cauză ar putea vătăma drepturile unui terț.

Or, apelantele-reclamante au solicitat „interzicerea folosirii pe site-urile proprii și /sau pe site-urile găzduite și/sau administrate pentru terți a unor semne identice sau similare cu mărcile înregistrate ale reclamantelor […]”. Astfel cum s-a arătat însă mai sus, pârâta R.&R. nu folosește ea însăși semnele, astfel încât să i se interzică o asemenea folosire, iar ceea ce ar putea ea interzice terților (în speță, celorlalte pârâte) este accesul la serviciile de hosting pe care le furnizează, în virtutea obligației citate mai sus, alături de posibilitatea de a elimina informațiile vătămătoare, însă nu acesta este conținutul cererii formulate împotriva pârâtei R. & R..

Aceeași soluție se impune și cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere, având ca obiect daunele materiale și morale solicitate de la pârâta R. & R., întrucât, astfel cum a fost formulată cererea, rezultă că se solicită de la această pârâtă „prejudiciul cauzat prin folosirea fără drept a mărcilor”. Or, așa cum s-a arătat mai sus, intimata-pârâtă R.&R. nu realizează ea însăși acte de folosire a unor semne identice sau similare cu mărcile apelantelor-reclamante, astfel încât nu poate avea calitate procesuală pasivă nici pe acest capăt de cerere.

Rezultă cu claritate din motivarea cererii adresate primei instanțe (f.417 fond) faptul că reclamantele nu au solicitat de la această pârâtă repararea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligațiilor care îi reveneau în calitatea sa de furnizor de servicii de hosting, ci doar pentru o pretinsă folosire în activitatea comercială a semnelor identice sau similare cu mărcile reclamantelor, pe temeiul art. 36 și 37 din L 84/2998 și art. 14 din OUG 100/2005, texte ce au în vedere persoana care a încălcat drepturile exclusive conferite de marcă, respectiv care a desfășurat o activitate de contrafacere.

Or, față de dispozițiile art. 294 alin. 1 C.pr. civ., nu s-ar putea schimba în apel cauza cererii, solicitându-se prejudicii pe temeiul L 365/2002, invocată în motivele de apel.

În ceea ce privește însă cel din urmă capăt de cerere îndreptat împotriva pârâtei R. & R., se constată că în mod greșit prima instanță a constatat lipsa calității procesuale pasive a acesteia.

Astfel, cererea formulată de reclamantă având ca obiect obligarea pârâtei S.C. R. & R. S.A. de a furniza informațiile și înscrisurile ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-urile www.parfumuri.go.ro și www.parfumfm.home.ro, a materialelor publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe internet a fost întemeiată pe art. 8 lit. a-d din OUG 100/2005, text care are următorul conținut:

„În cadrul unei acțiuni în justiție având ca obiect încălcarea unui drept de proprietate industrială și ca urmare a unei cereri a reclamantului, justificată și proporțională în raport cu cauza, instanța judecătorească competentă poate să ordone ca informații privind originea și rețelele de distribuție a mărfurilor sau serviciilor, care aduc atingere unui drept de proprietate industrială protejat, să fie furnizate de către persoana care a încălcat un drept protejat sau de către orice altă persoană care:

a) deține în scop comercial mărfuri contrafăcute;

b) utilizează în scop comercial servicii contrafăcute;

c) a fost găsită în timp ce utiliza servicii contrafăcute la scară comercială;

d) furnizează, în scop comercial, servicii utilizate în activități de contrafacere; sau

e) a fost semnalată, de către o persoană prevăzută la lit. a), b) sau c), ca intervenind în producerea, fabricarea ori distribuirea mărfurilor sau în furnizarea serviciilor.”

Or, pârâta în discuție se încadrează în dispozițiile literei d a textului citat, întrucât s-a arătat în dezvoltarea motivelor cererii că serviciile sale de hosting, furnizate în scop comercial, au fost utilizate în activități de contrafacere.

În aceste condiții, se constată că apelul este fondat sub acest aspect.

În ceea ce privește soluția ce se impune a fi pronunțată ca urmare a admiterii apelului, se va reține, mai întâi, ca acțiunea ce a format obiectul dosarului de fond a fost introdusă pe rolul Tribunalului București la data de 23.11.2010, moment la care art. 297 alin. 1 C.pr. civ. avea următorul conținut: „În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.”. Textul a fost modificat pe parcursul soluționării cauzei prin dispozițiile L 202/2010, în sensul limitării posibilității instanței de apel de a trimite cauza la prima instanță doar la situația când părțile au solicitat acest lucru prin cererea de apel sau prin întâmpinare.

Conform Deciziei nr. 2/2013 pronunțate de ÎCCJ în recurs în interesul legii, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea soluționării proceselor, dispozițiile art. 297 alin. 1 din C.pr. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, nu se aplică proceselor în care prima instanță a fost investita înainte de . Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea soluționării proceselor.

Cum L 202/2010 a intrat în vigoare la data de 25.11.2010, ulterior deci învestirii Tribunalului București, se impune aplicarea formei anterioare a art. 297 alin. 1 C.pr. civ. și, prin urmare, desființarea în parte a sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în ceea ce privește cererea formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. R. R. S.A. având ca obiect obligarea pârâtei la furnizarea către reclamante a informațiilor și înscrisurilor ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-urile www.parfumuri.go.ro și www.parfumfm.home.ro, a materialelor publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe internet.

Cu privire la cea cererea formulată în contradictoriu cu pârâtele S.C. E. C. S.R.L. și S.C. F. –S. C. S.R.L., (a doua cerere completatoare)se constată că aceasta nu a fost analizată de către instanța de fond, soluția asupra sa neregăsindu-se în dispozitivul sentinței iar motivarea nefăcând vreo referire la solicitarea reclamantelor de a fi obligate pârâtele să furnizeze reclamantelor informațiile și înscrisurile ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-urile www.parfum-by-federico.ro și www.fm-parfum.wgz.ro, a materialelor publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe internet.

Fată de această împrejurare, constatând că și sub acest aspect în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului acestei cereri și având în vedere aplicabilitatea art. 297 alin. 1 C.pr. civ. în forma anterioară datei de 25.11.2010, se impune trimiterea spre rejudecare la prima instanță și a acestei cereri.

Cu privire la cererea având ca obiect acordarea daunelor materiale și morale formulată în contradictoriu cu pârâtele . S.R.L., S.C E. C. S.R.L. și S.C. F. –S. C. S.R.L.(cererea inițială, prima cerere completatoare și precizarea ulterioară), se constată că prima instanță a respins solicitarea reclamantei de acordare a daunelor materiale și morale cu motivarea că „nu s-a făcut dovada prejudiciului material și moral suferit de reclamante, pârâtele dând dovadă de bună credință ca urmare a notificării reclamantelor prin sistarea activităților de promovare a propriilor produse prin folosirea semnelor identice sau similare mărcilor reclamantelor”.

Mai întâi, se impune precizarea că, prin aceeași sentință, instanța de fond a constatat că pârâtele menționate au săvârșit actele de încălcare a drepturilor reclamantelor asupra mărcilor menționate în acțiune (aspect care, de altfel, a intrat în puterea de lucru judecat ca urmare a neexercitării căii de atac de către aceste pârâte și nu mai poate fi repus în discuție, în pofida faptului că intimatele au încercat să procedeze astfel prin întâmpinările la apel).

Se observă că ceea ce reclamantele au solicitat a fost repararea prejudiciilor create pe perioada desfășurării activității ilicite, iar nu pentru o eventuală perioadă ulterioară încetării acestora, astfel că prima instanță avea de analizat existența condițiilor răspunderii civile delictuale, inclusiv vinovăția pârâtelor, pentru perioada de până la sistarea activității menționată în motivarea sentinței atacate.

În plus, reclamantele au expus pe larg atât în ce constau prejudiciile afirmate cât și modalitatea de calcul a acestora, întemeiate pe înscrisuri (f. 1024 și urm. fond), aspecte pe care prima instanță nu le-a analizat în niciun fel.

Se constată, așadar, că, deși formal, cererea menționată a fost respinsă ca neîntemeiată prin dispozitivul sentinței apelate, prima instanță a omis cu totul a o analiza în concret pe fond, prin raportare la susținerile părților din proces, situație care se încadrează, de asemenea, în ipoteza art. 297 alin. 1 C.pr. civ. vizând soluționarea procesului fără a intra în judecata fondului.

Și cu privire la această cerere, față de considerentele deciziei în interesul legii nr. 2/2013 a ÎCCJ, se impune trimiterea spre rejudecare la prima instanță.

Față de cele de mai sus, se va admite apelul, desființa în parte sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe în ceea ce privește:

- cererea formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. R. R. S.A. având ca obiect obligarea pârâtei la furnizarea către reclamante a informațiilor și înscrisurilor ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-urile www.parfumuri.go.ro și www.parfumfm.home.ro, a materialelor publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe internet.

- cererea formulată în contradictoriu cu pârâtele S.C. E. C. S.R.L. și S.C. F. –S. C. S.R.L. având ca obiect obligarea acestora să furnizeze reclamantelor informațiile și înscrisurile ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-urile www.parfum-by-federico.ro și www.fm-parfum.wgz.ro, a materialelor publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe internet.

- cererea formulată în contradictoriu cu pârâtele . S.R.L., S.C E. C. S.R.L. și S.C. F. –S. C. S.R.L. având ca obiect acordarea daunelor materiale și morale.

Față de limitele criticilor formulate în apel și de considerentele de mai sus privind legalitatea soluției asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. & R. cu privire la trei dintre cele patru capete de cerere formulate împotriva sa, urmează a fi menținute restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelantele–reclamante B. S. (B.), C. K. COSMETIC CORPORATION (CK CC), C. K. TRADEMARK TRUST (CK TT), C., S. ANONYME (C.), C. G. GMBH (C.), D. S. (D.), G. A. PPA ( A.), H. B. TRADE M. MANAGEMENT GMBH & CO KG (H. B.), J. C., S. ANONYME (C.), L. SA(L.), L. P. .), L"O., S. ANONYME (L"O.), P. R. S.A.S (RACHAS), P. & G. INTERNAȚIONAL OPERATIONS SA (P & G IO), P & G M. C. GMBH ( P & G MC), T. P./LAUREN. COMPANY L.P.(P.), Y. S. LAURENT P.(YSL), Z. D. S.A.(D.), cu sediul ales la SCA T.& ASOCIAȚII în sector 5, București, .. 17, împotriva sentinței civile nr.338/13.02.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S.C. FM G. C. SRL cu sediul în sector 4, București, . B, S.C. E. C. S.R.L. cu sediul în Târgoviște, ., ., ap. 14, . SRL cu sediul în Moreni, ., ap. 10, . cu sediul în sector 5, București, .. 75.

Desființează în parte sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe în ceea ce privește:

- cererea formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. R. R. S.A. având ca obiect obligarea pârâtei la furnizarea către reclamante a informațiilor și înscrisurilor ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-urile www.parfum-by-federico.ro și www.fm-parfum.wgz.ro, a materialelor publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe internet.

- cererea formulată în contradictoriu cu pârâtele S.C. E. C. S.R.L. și S.C. F. -S. C. S.R.L. având ca obiect obligarea acestora să furnizeze reclamantelor informațiile și înscrisurile ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-urile www.parfum-by-federico.ro și www.fm-parfum.wgz.ro, a materialelor publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe internet.

-cererea formulată în contradictoriu cu pârâtele . S.R.L., S.C E. C. S.R.L. și S.C. F. -S. C. S.R.L. având ca obiect acordarea daunelor materiale și morale.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

C. B. T. S. G. N.

GREFIER

P. B. B.

Red: SGN

Tehnored: .> 5 ex./………………

Tribunalul București - Secția a III-a Civilă

Judecător: C. M.

← Drept de autor şi drepturi conexe. Încheierea nr. 9/2013....		Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1639/2013. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Marcă. Decizia nr. 100/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Marcă. Decizia nr. 13/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Marcă. Decizia nr. 216/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Drept de autor şi drepturi conexe. Încheierea nr. 9/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1639/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Marcă. Încheierea nr. 23/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI