Marcă. Încheierea nr. 23/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2013

Încheierea nr. 23/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 30258/3/2011

ROMÂNIA

DOSAR NR._

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

ÎNCHEIERE

Ședința publică de la 23 aprilie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - M. S.

JUDECĂTOR - G. S.

GREFIER - M. L.

Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta – pârâtă . împotriva încheierii din data de 20.10.2011 și a sentinței civile nr. 1105/18.05.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă . MINERALĂ NATURALĂ SRL și intimatul – pârât O. DE S. PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta – pârâtă . reprezentată de avocat G. Milcev, ce depune în ședință publică împuternicire avocațială nr._/21.01.2013 și intimata – reclamantă . MINERALĂ NATURALĂ SRL reprezentată de avocat M. S., cu împuternicire avocațială nr._/28.01.2013, aflată la fila 30 din dosar, lipsind intimatul – pârât O. DE S. PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelanta – pârâtă a depus la data de 15.04.2013, un set de înscrisuri, într-un exemplar.

Apărătorul apelantei – pârâtă depune dovada transmiterii înscrisurilor depuse pentru acest termen de judecată către celelalte părți.

Apărătorul intimatei – reclamantă depune Normele tehnice din 1 septembrie 2005 de exploatare și comercializare a apelor minerale naturale. De asemenea, solicită apelantei – pârâtă să precizeze dacă excepțiile invocate sunt menținute în apel.

Curtea constată că excepțiile invocate de apelanta – pârâtă sunt formulate ca motive de apel.

Apărătorul apelantei – pârâtă precizează că se limitează la invocarea excepției prescripției dreptului la acțiune, cu privire la motivul de anulare prev. de art.5 alin.1 lit.f din Legea nr. 84/1998 și susține că nu mai susține celelalte excepții.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel.

Apărătorul apelantei – pârâtă solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și completat. Pe fondul cauzei solicită desființarea sentinței civile apelate, respingerea acțiunii formulată de partea adversă, în sensul respingerii cererii de anulare a mărcii, a cererii de decădere a părții pe care o reprezintă din dreptul asupra mărcii „Cheile Bicazului” și de interzicere a folosirii mărcii.

Pe aspectul prescripției dreptului la acțiune cu privire la invocarea disp. art.5 alin.1 lit.f din Legea nr. 84/1998, arată că acest motiv de anulare este un motiv absolut de respingere a înregistrării unei mărci și devine motiv de anulare a mărcii atunci când marca este înregistrată, conform art.47 alin.1 lit.a din Legea nr. 84/1998. Conform art.47 alin.3 din aceeași lege, dreptul de introduce acțiune se prescrie în termen de 5 ani, termen împlinit în cauza de față înainte de introducerea acțiunii, astfel încât acțiunea este prescrisă. Mai arată că instanța de fond ar fi trebuit să califice, pe de o parte, un motiv de anulare indicat de partea adversă, întemeiat pe art.5 alin.1 lit.f din Legea nr. 84/1998, cu referire la momentul înregistrării mărcii, iar pe de altă parte, analizarea pentru motivul de rea credință. Astfel, susține că pentru primul caz de anulare, acțiunea trebuie să fie respinsă ca prescrisă, iar pentru analiza situației înregistrării mărcii cu rea credință, consideră că nu s-a făcut dovada de către partea adversă, a relei credințe la înregistrare, respectiv aceasta nu a făcut dovada existenței sau inexistenței relei – credințe. Pentru a se susține că marca a fost înregistrată cu rea credință ar fi trebuit să se dovedească existența unui alt scop la momentul înregistrării mărcii. Precizează că a făcut dovada cu privire la utilizarea mărcii sale pe piață din anul 2007 până în prezent și nu s-a depus la dosarul cauzei vreo dovadă a unei confuzii cu privire la drepturile mărcii părții adverse.

De asemenea, arată că analiza motivului de anulare a mărcii apelantei se face în raport de momentul introducerii acțiunii și, deși se analizează motivul privind capacitatea pârâtei de a induce în eroare consumatorul, aceasta se face la momentul introducerii acțiunii. Astfel susține că se are în vedere un alt motiv de decădere, care are în vedere decăderea titularului unei mărci din drepturile la marcă atunci când aceasta, pe parcursul folosirii mărcii, devine de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la originea geografică. Pentru acest aspect, consideră că cererea de decădere ar trebui respinsă. Susține că în cauză nu s-au făcut dovezi cu privire la o schimbare a situației între momentul înregistrării mărcii și eventualele utilizări ulterioare, iar marca părții pe care o reprezintă nu induce în eroare consumatorul cu privire la originea geografică sau calitatea produselor.

În ce privește inducerea în eroare a consumatorului cu privire la originea geografică, consideră că nu există în cauza de față, față de faptul că nu există o dovadă cu privire la renumele acelei origini geografice pentru produsele în cauză și indică exemple relevante: sare – Praid, nămol – Techirghiol. În cazul de față susține că nu s-a făcut dovada împrejurării că zona Cheile Bicazului este cunoscută pentru apele minerale.

Raportat la situația de fapt, susține că sursa din care partea pe care o reprezintă extrage apa – localitatea Bicazul A. din județul N. este situată la punctul limită al zonei Cheile Bicazului. Astfel, arată că locul din care apelanta – pârâtă extrage apa nu induce în eroare consumatorul. Pe etichete se menționează sursa de extragere a apei, respectiv Bicazul A..

În ceeace privește calitatea produselor comercializate de apelanta – pârâtă, precizează că aceasta extrage apa din puț aflat la 60 m adâncime, astfel încât apa extrasă nu este poluată de activitatea umană. Mai arată că sursa de exploatare și locul de exploatare a apei apelantei – pârâtă este identificată în Ordinul nr.4/09.01.2013 privind aprobarea Listei apelor minerale naturale recunoscute în România, prin denumirea comunei Bicazul A.. Precizează că din Normele tehnice depuse în ședința publică de astăzi se observă care sunt diferențele dintre apele minerale și apa de izvor. Astfel, apa pe care apelanta – pârâtă o extrage este apa minerală.

Cu cheltuieli de judecată. Solicită amânarea pronunțării cauzei.

Apărătorul intimatei – reclamantă formulează concluzii de respingere a apelului, ca nefondat. De asemenea, solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune și a motivului de apel ce vizează această excepție.

Arată că reaua credință trebuie apreciată atât la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, cât și ulterior, iar în cauză, singura rațiune pentru care partea pe care o reprezintă a indicat disp. art.47 lit.a rap. la art.5 lit.f din Legea nr. 84/1998, a fost aceea de a simplifica expunerea motivelor invocate în cererea de chemare în judecată, iar raportul de relaționare între cele două motive de nulitate, nu funcționează în sensul invocat de către pârâtă. Precizează că reaua credință nu are reglementare proprie. Arată că apelanta – pârâtă a acționat cu rea credință, încercând să beneficieze de renume zonei Cheile Bicazului, dorind ascunderea provenienței. Susține că nu este vorba despre . de localitatea T. din . la 30 km.

Precizează că temeiul juridic în cauză îl constituie art.47 lit.c din Legea nr. 84/1998 și nu se mai poate pune problema prescripției.

Cu privire la teza relativă la faptul că nu s-a făcut dovada că prin activitatea pârâtei s-ar fi adus atingere unui drept al părții pe care o reprezintă, arată că reclamanta are o dublă legitimitate în justificarea calității procesuale, solicitând anularea mărcii pârâtei și fiind singura societate care a reușit să fie avizată să exploateze resursele naturale ale Parcului Național Cheile Bicazului. Susține că prin folosirea mărcii „Cheile Bicazului” s-a adus atingere atât reclamantei, cât și consumatorului.

Totodată, arată că reaua credință putea să fie acoperită în măsura în care după înregistrarea acestei mărci se obținea un loc de captare în Cheile Bicazului.

În ceeace privește decăderea pe care partea pe care o reprezintă a solicitat-o în subsidiar, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare. In ce privește incidența disp. art.46 lit.c din Legea nr. 84/1998, arată că înregistrarea conține un potențial deceptiv, ce nu a fost acoperit ulterior folosirii ei.

Pe fondul cauzei, arată că pârâta recunoaște că nu provine din Cheile Bicazului, dar se alătură în mod forțat zonei și susține că zona Cheile Bicazului face parte din Parcul Național Cheile Bicazului. Precizează că înscrisurile depuse de apelanta – pârâtă se încearcă inducerea ideii de alăturare a pârâtei cu reclamanta. Arată că sediul social și locul de îmbuteliere al apei reclamante se află în B. Chei, dar locul de captare este în inima parcului, la 6 km de locul de îmbuteliere. Această zonă este prin excelență curată, față de faptul că în zonă nu se poate construi. În acest context, orice persoană care trece prin Parcul Național „Cheile Bicazului” va avea în conștiința proprie garanția produsului ce provine din acea zonă.

Precizează că apelanta – pârâtă nu a extras niciodată apă de izvor naturală.

Cu cheltuieli de judecată, pe care le va solicita pe cale separată.

CURTEA,

Pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, urmează a dispune amânarea pronunțării cauzei.

DISPUNE:

Amână pronunțarea cauzei la data de 26.04.2013.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23.04.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

M. S. G. S.

GREFIER

M. L.

ROMÂNIA

DOSAR NR._

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 92A

Ședința publică de la 26 aprilie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - M. S.

JUDECĂTOR - G. S.

GREFIER - M. L.

Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta – pârâtă . împotriva încheierii din data de 20.10.2011 și a sentinței civile nr. 1105/18.05.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă . MINERALĂ NATURALĂ SRL și intimatul – pârât O. DE S. PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.04.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea la data de 26.04.2013, când în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:

CURTEA,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă la data de 26.04.2011 sub nr._, reclamanta S.C. I. M. APA MINERALA NATURALA S.R.L., a chemat în judecata pe pârâții S.C. N. G. S.R.L. și O. DE S. PENTRU INVENȚII și MĂRCI, solicitând instanței de control judiciar ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună:

Constatarea nulității mărcii "Cheile Bicazului" aparținând paratei; iar în subsidiar și în măsura în care se va respinge primul capăt de cerere, decăderea paratei din dreptul asupra mărcii "Cheile Bicazului";

Obligarea paratei de a sista orice activitate care implica folosirea mărcii "Cheile Bicazului", intrucat reprezintă un act de concurenta neloiala în înțelesul legii;

Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea procesului.

În motivarea cererii sale, reclamanta arată că este titulara mărcii "I. M." cu element figurativ anexat și cuprinzând culorile albastru, bleu și alb, care desemnează clasa de produse C1.32: bere, ape minerale și gazoase și alte băuturi nealcoolice, băuturi din fructe și sucuri din fructe; siropuri și alte preparate pentru fabricarea băuturilor, astfel cum rezulta din actele anexate acțiunii.

În concret, reclamanta, astfel cum rezulta și din referințele geografice prezente pe eticheta produselor de apa minerala naturala pe care le comercializează, are ca principal obiect de activitate captarea, îmbutelierea și comercializarea apelor naturale de izvor din Parcul Național Cheile Bicazului, rezervația Naturala Cheile Sugaului-Munticelu, potrivit clasificării oferite de HG nr. 1020/2005 și Ordinului Ministrului Sănătății Publice nr.341/2007, fiind vorba despre "apa de izvor care provine dintr-o apa ce iese în mod natural la suprafața și este captata și îmbuteliata la sursa".

Pentru conformitate, societatea reclamantă învederează și faptul că este singura producătoare distribuitoare de apă naturală de izvor din Parcul Național Cheile Bicazului - rezervația naturala Cheile Sugaului Munticelu, oferind spre consum publicului un produs natural 100% și garantat prin proprietăți specifice zonei de proveniența.

Exclusiv cu titlu de exemplu, învederează faptul ca modalitatea de îmbuteliere a apelor naturale de izvor pe care le comercializează societatea reclamantă este aceea a captării directe a izvoarelor care curg din masivul Munticelu, fără filtrare și fără prelucrare artificiala.

În contrapartida, astfel cum rezulta din Adresa nr._/30.08.2010 emisa de către Administrația Naționala "Apele Romane" - Administrația Bazinala de Apa Șiret - învederează faptul ca pârâta . S.R.L. comercializează apa care provine dintr-un puț forat, încadrându-se în nomenclatorul sus-menționat în categoria "apa de masa", iar nu apa minerala naturală de izvor.

Mai arată reclamanta că societatea pârâtă, încercând în mod șicanatoriu să beneficieze de notorietatea și calitățile produselor oferite de către reclamanta, introducând în rețeaua magazinelor "DEDEMAN", apa "Cheile Bicazului" sub denumirea "apa minerala naturala I. M./Cheile Bicazului", situație sancționată atât de către consumatori, cât și de către reprezentanții firmei DEDEMAN, astfel cum rezulta din actele anexate.

În acest sens, reclamanta arată faptul ca activitățile de exploatare comerciala a Rezervației Naturale Cheile Sugaului-Munticelu, prin captarea izvoarelor de apă și îmbutelierea apei naturale sub denumirea de "I. M.", au presupus o procedura extrem de complexa de avizare și autorizare a lucrărilor aferente, întrucât zona în discuție beneficiază de un regim juridic special, reglementat ca atare de către actele normative incidente în speța, respectiv de Legea nr. 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului, precum și de dispozițiile legale speciale în materia obținerii avizelor și autorizaților de mediu, în zone cu protecție speciala.

Spre pilda și exclusiv cu titlul de exemplu, mai arată reclamanta faptul ca, pentru a putea capta izvoarele naturale din Parcul Național Cheile Bicazului, a fost necesara parcurgerea unei proceduri extrem de greoaie, desfășurata pe parcursul a peste 4 ani, în conformitate cu dispozițiile Ordinului Ministerului Apelor și Protecției Mediului nr. 860 din 26 septembrie 2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului și de emitere a acordului de mediu, Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, din 25.06.1998, ratificata de Statul R. prin Legea nr. 86/10.05.2000 etc., fiind analizate în amănunt toate condițiile impuse de către legislația speciala, în vederea asigurării unei exploatări conforme cu normele naționale și internaționale de protecție a mediului a unei ape naturale care se recomanda prin calitățile ei intrinseci.

În acest sens au fost elaborate, printre altele Raportul la Studiul de evaluare a impactului asupra mediului, Precizări și răspunsuri la întrebările apărute în dezbaterea publică a Raportului la studiu și Completări și precizări aduse la Raportul la studiul de evaluarea impactului asupra mediului elaborate de Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Mediului - ICIM București (unitate atestată de Ministerul Mediului să elaboreze studii de impact); Studiul geologic asupra posibilităților de formare a travertinului în Cheile Șugăului, județul N., elaborat de Universitatea din București - Facultatea de Geologie și Geofizică; acordul Academiei Române - Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii nr. CJ 114/22.03.2004; avizul Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA- Direcția Silvică Miercurea C. - Parcul Național Cheile Bicazului-H.; avizul de gospodărirea apelor emis de AN Apele Române - Direcția Apelor Siret nr. 40 din 18.07.2005. etc.

După cum rezultă din analizarea concreta a mărcii care aparține societății pârâte - „Cheile Bicazului" -, aceasta desemnează o zona geografica care este de fapt un Parc Național, respectiv Parcul Național Cheile Bicazului-Hasmas, înființat prin Ordinul . MAPPM nr. 7/27.01.1990 referitor la înființarea parcurilor naționale în România, confirmat prin Legea 5/2000 privind „Planul de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III - a - arii protejate", și delimitat prin HG nr. 230/2003 privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora, este o arie naturală protejată de interes național corespunzătoare categoriei a II - a IUCN și care beneficiază de un regim de protecție specială, întocmai datorita caracteristicilor unice ale resurselor sale naturale, motiv pentru care reprezintă o garanție indiscutabila a purității produselor ce derivă din exploatarea legală a acestora.

În ceea ce privește Rezervația Naturală Cheile Sugaului-Munticelu, după cum reiese din Regulamentului Parcului Național Cheile Bicazului-Hasmas, art. 4 al. 2 lit. r, aceasta rezervație naturala reprezintă o componenta a Parcului Național, făcând parte din zona de protecție integrală a acestuia, pentru captarea surselor de apă indicate de către societatea reclamantă, fiind solicitat de către autoritățile competente un aviz special din partea Administrației Parcului Național Cheile Bicazului- Hasmas și din partea Academiei Romane, Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii, la care s-a făcut referire anterior.

În contrapartida, reclamanta arată faptul că apa comercializată sub marca „ Cheile Bicazului" nu are nicio legătura cu zona geografica la care face referire, după cum nu beneficiază nici de calitățile intrinseci bio-sferei care se regăsește în Parcul Național.

Astfel fiind, solicită admiterea acțiunii, pentru următoarele motive:

1. în ceea ce privește primul capăt de cerere, referitor la solicitarea anularii Mărcii „Cheile Bicazului" aparținând societății parate, arată faptul ca solicitarea de înregistrare a mărcii a fost efectuată cu rea-credință de către pârâta, aceasta cunoscând faptul ca prin denumirea propusa marca este de natura sa inducă în eroare publicul cu privire la originea geografica, calitatea sau natura produsului desemnat, în conformitate cu dispozițiile art. 47 lit. c raportat la dispozițiile art.5 lit. f din Legea nr. 84/1998, privind mărcile și indicațiile geografice.

Astfel fiind, mai arată faptul că, atât potrivit normelor interne, cât și Directivei Consiliului Comunităților Europene din data de 21 decembrie 1988 privind liceitatea semnelor care pot fi utilizate ca marca, semnele care cuprind indicații false sau înșelătoare nu pot constitui mărci în înțelesul legii, întrucât ar fi încălcate principalele funcții și scopuri ale a mărcilor în general și anume funcția de garanție a calității și de protecție a consumatorilor.

În ceea ce privește funcția de garantare a calității, este de observat faptul ca aceasta se afla . cu cea de protecție a consumatorilor, întrucât prin semnele distinctive cuprinse în marca care desemnează un produs acestea provoacă în conștiința consumatorului un criteriu de referința al calității, pe care consumatorul și-l însușește ca atare.

În măsura în care acest criteriu de referința al calității produsului achiziționat este înșelător sau cuprinde referiri la zone geografice din care produsul nu provine, este vorba de o marcă deceptivă care este sancționată de legiuitor, potrivit dispozițiilor legale sus-menționate.

Pentru conformitate, reclamanta mai arată faptul ca folosirea drept însemn distinctiv, pentru un produs, a unei zone geografice, celebra prin prisma calităților unice ale mediului ambiental (cu specific muntos), fără ca respectivul produs să provină din zona indicata, reprezintă o grava fraudare atât a intereselor altor producători care beneficiază potrivit legii de calitățile resurselor provenite din acea zona, cât și a publicului care este indus în eroare cu privire la natura produsului achiziționat.

Astfel fiind, caracterul deceptiv al unei mărci este apreciat prin raportare la nivelul de conștientizare al unui consumator mediu, care nu trebuie sa depună diligente suplimentare pentru a verifica veridicitatea indicațiilor cuprinse pe „etichetele" produselor consumate.

În acest sens, arată faptul ca „vecinătatea" localității Bicazul A. de Parcul Național Cheile Bicazului-Hasmas, nu impietează cu nimic asupra diferențelor notabile dintre cele doua zone geografice, mai ales datorita unicității ecosistemului protejat al Parcului Național, din care face parte și zona de captare a apelor minerale produse de către reclamantă, respectiv rezervația naturala „Cheile Sugaului-Munticelu", mai ales prin prisma calității incontestabile a apei naturale izvorâte din versanții cuprinși în Rezervație.

în ceea ce privește calitatea produselor oferite de către societatea pârâtă, reclamanta arată faptul ca atâta vreme cât din actele anexate cererii rezulta fără putință de tăgadă faptul ca apa comercializată de către pârâtă este, potrivit nomenclatorului oficial apa de masa provenita din forarea unui puț, însăși calificarea acesteia drept apa de izvor reprezintă o inducere în eroare a consumatorilor, precum și o lezare a intereselor reclamantei, care într-adevăr captează apa pe care o îmbuteliază direct de la sursă, respectiv din izvoarele naturale ale masivului Munticelu.

În aceiași ordine de idei, se arată faptul că apa naturală produsă de către societatea reclamantă este îmbuteliată direct de la sursă, fără procedee de filtrare sau prelucrare suplimentare, tocmai datorita proprietăților conferite de zona de proveniență, în aceste condiții obținând calificative de excelenta, atestate atât la nivel național, cât și internațional.

În acest context și față de caracterul deceptiv evident al mărcii deținute de către societatea pârâta, reclamanta solicită admiterea capătului de cerere, cu efectul anularii mărcii „Cheile Bicazului", pentru motivele mai sus indicate și în conformitate cu dispozițiile art. 47 din Legea nr. 84/1998, cu modificările și completările ulterioare.

În măsura în care nu va fi admis primul capăt al acțiunii, reclamanta solicită sa se dispună decăderea paratei din drepturile conferite de marca „Cheile Bicazului", în conformitate cu dispozițiile art. 46 lit. c din Legea nr. 84/1998, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel fiind, chiar și în ipoteza în care, la momentul solicitării de înregistrare a mărcii „Cheile Bicazului" de către societatea pârâta, aceasta nu a avut intenția de inducere în eroare a publicului sau de atribuire ilicita a unor calități inexistente, totuși aceste realități exista și conferă un caracter deceptiv mărcii înregistrate și uzitate de către pârâta, motiv pentru care titularul mărcii trebuie decăzut din dreptul de a beneficia de prerogativele conferite de marca.

În acest sens, dispozițiile art. 46 lit. c din Legea nr. 84/1998 prevăd în mod expres incidența sancțiunii decăderii, în cazul în care marca care desemnează un produs, după înregistrarea acesteia, se dovedește a fi susceptibila a induce publicul în eroare, în special cu privire la natura, calitatea sau proveniența geografica a produselor sau serviciilor pentru care a fost înregistrata".

Fără a reitera întreaga argumentație exprimata anterior, reclamanta solicită sa se constate incidența directa a textului de lege citat în prezenta speța, prin raportare la sugerarea drept zona de proveniența a unui produs în mod șicanator, prin însăși marca înregistrata a îl desemna, respectiv indicarea zonei „Cheile Bicazului" pentru un produs originar din loc. Bicazul A..

În legătura cu solicitarea de sistare a utilizării mărcii „Cheile Bicazului" și a celorlalte acte de concurenta neloiala întreprinse de către societatea pârâta, reclamanta învederează următoarele:

În afara faptului ca marca deținuta de către societatea pârâta reprezintă în sine un act de concurenta neloiala, în virtutea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 11/1991, menit a induce publicul în eroare cu privire la zona de proveniența a produsului comercializat, făcându-se confuzie în conștiința consumatorului cu singurul produs de apa minerala naturala originar din Parcul Național, respectiv apele I. M., societatea pârâta a provocat prin manopere dolosive și „alăturarea" celor doua mărci - Cheile Bicazului și I. M. -, în rețeaua de magazine DEDEMAN, produsele societății parate fiind comercializate sub denumirea: „Apa Minerala I. M./Cheile Bicazului”.

Astfel fiind, societatea pârâta și-a însușit în mod fraudulos calitățile, proprietățile și marca care desemnează și caracterizează produsele reclamantei, „acoperind" deficientele calitative ale produsului propriu, prin crearea unei veritabile confuzii, prin inducerea convingerii în rândul consumatorilor ca beneficiază de o apa minerala naturala de izvor.

Aceasta situație a fost adusa la cunoștința reclamantei de chiar consumatorii fideli ai produselor comercializate de reclamantă, care au fost convinși ca au schimbat marca folosita din I. M., în Cheile Bicazului, până când au constatat faptul ca apa achiziționată nu corespunde calitativ cu cea pe care o cunoșteau.

În acest sens, au fost făcute anumite sesizări, de către consumatori, adresate atât reclamantei, cât și Oficiului pentru Protecția Consumatorului sau Agenției Naționale pentru Resurse Minerale - C. de Inspecție Teritoriala Câmpulung Moldovenesc, prin intermediul cărora a fost sesizata aceasta confuzie creata de către societatea pârâta prin inducerea în eroare atat a consumatorilor, cat și a reprezentanților societății DEDEMAN.

Aceasta prejudiciabila situație a fost expusa și firmei DEDEMAN, care, prin adresa nr. 1935/16.07.2010, si-a cerut scuze în mod oficial pentru „eroarea regretabila și neintenționata" produsa prin „etichetarea greșita" a produselor apa naturala de izvor, sub denumirea I. M./Cheile Bicazului.

Fără a mai detalia aceasta atitudine contrara regulilor de concurenta loiala, întrucât atitudinea comerciala devianta a paratei reiese din dovezile anexate prezentei cereri, societatea pârâta a încercat sa „paraziteze" marca și calitățile net superioare care caracterizează produsele comercializate de către reclamanta, în scopul ilicit de a induce în conștiința publicului consumator o veritabila aparenta de fapt, menita a susține în mod fraudulos un produs care ar putea fi, în condiții normale, un concurent redutabil pentru clasa de produse din care face parte.

Nu în ultimul rând, învederează reclamanta faptul ca a inițiat și procedura concilierii prealabile prevăzuta de dispozițiile art. 720 C. Proc. Civ., nu într-atât pentru a respecta rigorile procedurale asupra cărora exista mai multe divergente doctrinare în materia litigiilor de proprietate intelectuala, cat mai ales în speranța de a ajunge la o înțelegere amiabila cu societatea pârâtă, care însă, după cum rezulta din punctul de vedere transmis reclamantei, nici măcar nu a avut eleganta deontologica de a se prezenta la concilierea astfel propusa, transmițând prin intermediul SCA N.&P. un răspuns sec la solicitările legitime.

Pentru aceste considerente, precum și pentru cele ce vor fi expuse în fața instanței, solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

În drept, acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. 47 lit. c, art. 5 lit. f, art. 46 lit. c din Legea nr. 84/1998, art. 5 din Legea nr. 11/1991, cu modificările și completările ulterioare, art. 998-999 C.Civ.

La data de 10.06.2011 pârâta S.C. N. G. S.R.L. a formulat întâmpinare, în temeiul art.115 și urmat. Cod proc. Civ., la cererea de chemare în judecată formulată de S.C. I. M. A. MINERALĂ NATURALĂ S.R.L. prin care invocă următoarele excepții: în ceea ce privește primul capăt de cerere, respectiv constatarea nulității și anularea mărcii "Cheile Bicazului", excepția tardivității introducerii acțiunii

Din temeiurile de fapt și de drept invocate de reclamantă, s-a constatat că aceasta invocă nulitatea înregistrării mărcii ca fiind solicitată cu rea-credință întemeind acțiunea pe dispozițiile art.47 alin.(l) lit. c) din Legea nr.84/1998 însă, justifică reaua-credință pe motivele prevăzute de art. 5 alin. (l) lit. f) din aceeași lege. Motivele de nulitate pentru înregistrarea mărcii făcute cu nerespectarea dispozițiilor art. 5 alin. (l) sunt motive distincte de cele întemeiate pe reaua-credință, primele fiind prevăzute de art. 47 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 84/1998 pentru care termenul de introducere a acțiunii în aceste cazuri este 5 ani de la data înregistrării mărcii potrivit art. 47 alin. (3) din lege.

Pentru aceste motive și văzând motivarea de fapt pe care reclamanta își întemeiază acest capăt de cerere, solicită să se constate că reaua-credință nu poate fi reținută, fiind un motiv distinct de nulitate decât cele prevăzute de art. 5 alin (l), motiv pentru care dreptul la acțiune este prescris.

În ceea ce privește reaua-credință invocată de reclamantă, ca fiind manifestată la momentul înregistrării cererii, practica juridică a statuat că acesta se analizează "prin antiteză cu buna-credință ce era necesar a se manifesta, în raporturile dintre părți, potrivit naturii acestora, comerciale și a practicilor corecte și loiale în plan comercial". Or, între reclamantă și firma pârâtei nu a existat niciun raport comercial sau de altă natură, nici la data înregistrării mărcii și nici înainte de acesta înregistrare.

2. Excepția lipsei de interes - a legitimării procesuale active

În condițiile în care, potrivit prevederilor art. 36 din Legea 84/1998, protecția de care se bucură titularul unei mărci înregistrate este limitată la produsele/serviciile pentru care a fost făcută înregistrarea, ținând seama și de condiția stabilită de art. 2 din Legea 84/1998 - aceea de a permite a se distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi, nu se poate reține ca demersul pârâtei de a-și înregistra marca "Cheile Bicazului" ar fi fost unul caracterizat de rea-credință respectiv că prin acesta s-ar fi urmărit prejudicierea drepturilor reclamantei asupra mărcii înregistrate de aceasta.

Din motivarea acțiunii nu reiese prin ce anume marca înregistrată de pârâtă - "Cheile Bicazului" - încalcă condiția privind scopul de a distinge produsele sau serviciile oferite de pârâtă de produsele sau serviciile oferite de firma reclamantă și care este dreptul material și profitul moral sau material pe care îl urmărește reclamanta prin promovarea acțiunii.

Consideră că reclamanta nu are un interes legitim, născut, actual direct și personal în sensul prevăzut de art. l lit. k) din Hotărârea nr. 1134/2010 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, pentru a putea promova această acțiune deoarece din motivarea acțiunii nu reiese care sunt interesele invocate că ar putea fi prejudiciate și nici elementele care să îl caracterizeze ca "legitim, născut, actual direct și personal".

Având în vedere că nulitatea operează numai pentru cauze anterioare sau concomitente perfectării actului juridic a cărei nulitate se invocă, respectiv cauze anterioare sau concomitente înregistrării mărcii, solicită să se constate că reclamanta nu poate justifica un interes în invocarea existenței acestor cauze datorită următoarelor aspecte:

- reclamanta nu este deținătoarea unei mărci anterioare celei pe care pârâta o deține. Marca pârâtei este înregistrată în anul 2005 iar marca reclamantei este înregistrată în anul 2006.

În practică, majoritatea instanțelor au stabilit că există rea-credință, în situația în care, titularul mărcii a cărei anulare se solicită, avea cunoștință la momentul depunerii la înregistrare a acesteia, de folosirea anterioară a semnului de către un alt comerciant, prezumându-se faptul că înregistrarea s-a făcut cu intenția de a acapara o parte a clientelei.

- reclamanta nu a invocat existența vreunui conflict sau similitudini de mărci, de natură să inducă publicul în eroare cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produselor sau serviciilor pârâtei raportat la originea geografică, calitatea sau natura produselor sau serviciilor reclamantei.

- reclamanta nu a invocat vreun motiv care, raportat la interesele acesteia, să constituie rea-credință la data înregistrării mărcii.

În ceea ce privește al doilea capăt de cerere privind decăderea pârâtei din drepturile conferite de marca "Cheile Bicazului", în conformitate cu dispozițiile art.46 lit. c) din Legea nr.84/1998, se invocă excepția lipsei de interes - a legitimării procesuale active

Pentru a face parte din categoria "persoanelor interesate" în sensul prevăzut de art. 46 din Legea nr. 84/1998, reclamanta trebuia să invoce și să dovedească faptul că are un interes legitim legat de marca înregistrată ce face obiectul prezentului dosar și să precizeze care sunt interesele ce ar putea fi prejudiciate de folosirea acestei mărci (art. l lit. k) din Hotărârea nr. 1134/2010).

Și în acest caz interesul reclamantei trebuie să fie născut, actual direct și personal.

Prin motivele arătate, reclamanta invocă interese generale ale producătorilor și ale publicului, fără a preciza, în concret care este interesul său personal, interes lezat de către pârâtă prin utilizarea mărcii.

De asemenea, potrivit art. 46 lit. c) din Legea nr.84/1998, decăderea din drepturile conferite de marcă poate fi dispusă dacă sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de acest articol și dacă solicitantul arată care este dreptul material pe care îl urmărește a-l proteja prin promovarea acestei acțiuni.

Reclamanta nu a arătat prin acțiunea sa prin ce modalitate marca pârâtei a devenit deceptivă, după data înregistrării, fiind susceptibilă a induce în eroare pe consumatorul mediu și cum influențează în mod negativ interesele acesteia.

În ceea ce privește al treilea capăt de cerere prin care se solicită sistarea utilizării mărcii "Cheile Bicazului" și a celorlalte acte de concurență neloială, societatea pârâta invocă excepția nulității cererii de chemare în judecată cu privire la capătul 3 de cerere pentru lipsa temeiului legal.

Al treilea capăt de cerere nu cuprinde temeiul legal în baza căruia solicită sistarea utilizării mărcii societății pârâte.

De asemenea, în motivarea acestui capăt de cerere se face trimitere la acte de concurență neloială prevăzute de art. 5 din Legea nr. 11/1991 fără a indica litera la care acestea se încadrează, motiv pentru care nu se poate stabili cu certitudine care este de fapt, cadrul procesual stabilit de reclamanta, pentru a putea invoca în cunoștința de cauză excepțiile și apărările pârâtei.

Excepția inadmisibilității acțiunii cu privire la acest capăt de cerere. Potrivit dispozițiilor art. 48 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, "titularul mărcii ulterior înregistrate nu se poate opune folosirii mărcii anterioare.."

Cum reclamanta este deținătoare a unei mărci diferite și înregistrată ulterior mărcii pârâtei, aceasta nu se poate opune folosirii mărcii anterioare.

În ceea ce privește fondul cauzei pârâta respinge acuzațiile aduse de reclamantă din următoarele motive: societatea pârâtă a înregistrat marca "Cheile Bicazului" în anul 2005 pentru clasele de produse/servicii 29, 32 și 35.

Sub protecția acestei mărci vinde, printre altele și produse reprezentând apă de izvor și (din 2011), apă minerală sub denumirea comercială Cheile Bicazului. Produsele menționate sunt fabricate și comercializate cu avizele și acordurile prevăzute de lege, în ceea ce privește conformitatea privind calitatea apei, date de Institutul de Sănătate Publică București și de Agenția Națională pentru Resurse Minerale.

Din 13.01.2011, apa Cheile Bicazului este recunoscută ca apa minerală naturală fiind cuprinsă în lista apelor minerale naturale recunoscute în România, aprobată la poziția 24 prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale pentru Resurse Minerale nr. 12/13.01.2011 privind aprobarea Listei apelor minerale naturale recunoscute în România. Ordinul este emis în temeiul art.5 alin.(l) din Normele tehnice de exploatare și comercializare a apelor minerale naturale HG nr. 1.020/2005.

În ceea ce privește primul capăt de cerere, în cazul respingerii excepției tardivității introducerii acțiunii formulate, învederează că, pornind de la faptul că nulitatea operează numai pentru cauze anterioare sau concomitente perfectării actului juridic a cărei nulitate se invocă, respectiv cauze anterioare sau concomitente înregistrării mărcii, în speță nu există o astfel de situație. Astfel, la data înregistrării mărcii pârâtei, nu exista o altă marcă înregistrată cu acesta denumire, pentru clasele de produse și servicii protejate de pârâtă.

Reclamanta, nu numai că nu are o marcă înregistrată cu acesta denumire, dar aceasta deține o marcă înregistrată ulterioară.

Denumirea propusă de marca societății pârâte nu putea să fie înregistrată cu rea-credința și cu intenția de a induce publicul în eroare cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produselor, deoarece denumirea în sine "Cheile Bicazului" nu este de natură să inducă publicul în eroare cu privire la caracteristicile menționate. Astfel, acesta denumire nu poate constitui o cauză anterioară sau concomitentă de nulitate a înregistrării mărcii.

Produsele protejate prin marca pârâtei au început a fi comercializate de către aceasta după obținerea tuturor aprobărilor și avizelor cerute de lege, ceea ce garantează calitatea și natura produselor sale.

În ceea ce privește originea geografică, apele comercializate de pârâtă provin din localitatea Bicazul A.. Cheile Bicazului formate de râul B. și afluenții se întind pe o distanta de 8 km, între Lacul R. și Bicazul A..

În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, învederează pârâta că, nu există nicio cauză ulterioară înregistrării mărcii sale care să confere acesteia un caracter deceptiv, datorat modului de folosire, de către aceasta a mărcii.

În cazul de față nu se poate discuta, în cadrul cererii în decădere întemeiată pe dispozițiile art. 46 lit. c) din Legea nr. 84/1998, aptitudinea semnului în sine de a avea sau nu caracter înșelător.

Premisa analizei cererii în decădere este aceea că, la momentul înregistrării, din perspectiva art. 5 lit. f) din Legea nr. 84/1998, marca nu a avut caracter deceptiv în privința unuia dintre elementele anume prevăzute, în cazul de față originea geografică, urmând a se verifica în speță în ce măsură a dobândit un potențial deceptiv, din cauza modului de folosire de către societatea pârâtă.

Menționează că de la data înregistrării mărcii, nu a schimbat locul din care capta și îmbutelia apa pe care o comercializa și nici nu a comercializat, sub acesta marcă, alte produse decât cele pentru care sunt protejate drepturile.

Mai arată pârâta că, în ceea ce privește calitatea produselor sale, aceasta este garantată de certificatele de calitate și avizele și acordurile de comercializare date de instituțiile abilitate în acest sens.

Pentru aceste motive, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 46 lit. c) din Lege nr. 84/1998 privind decăderea din dreptul de a folosi marca înregistrată "Cheile Bicazului" iar acuzele reclamantei sunt nefondate.

În ceea ce privește al treilea capăt de cerere, arată pârâta, nu numai că reclamanta nu menționează în concret pe ce categorie de acte de concurență neloială își întemeiază acțiunea, dar și încearcă sa inducă instanța în eroare cu privire la situația de fapt. Astfel, reclamanta a precizat în acțiune sa că, marca deținută de pârâtă reprezintă în sine un act de concurență neloială, cu menirea de a induce publicul în eroare pentru a face confuzie în conștiința consumatorului cu "singurul produs de apă minerală naturală originar din Parcul Național". Or, apa comercializată sub marca reclamantei " I. M.", nu face parte și, nu se regăsește pe Lista apelor minerale naturale recunoscute în România, aprobată prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale pentru Resurse Minerale nr. 12/13.01.2011. Din contră, apa comercializată de pârâtă sub denumirea de "Cheile Bicazului" este recunoscuta ca apă minerală, iar locul de proveniență și modul de captare este precizat în acest ordin.

În ceea ce privește manoperele dolosive, invocate de reclamantă, că ar fi folosite de către pârâtă, acestea nu există. Alăturarea celor doua mărci, I. M. și Cheile Bicazului, a fost făcută din greșeală de magazinul DEDEMAN, prin etichetarea greșită a raftului. Or, acest fapt nu se datorează culpei sau intenției pârâtei.

De asemenea, firma DEDEMAN, prin directorul de calitate-mediu, a recunoscut că dintr-o eroare, produsul "apa naturală de izvor" a fost etichetat greșit și a dispus remedierea erorii imediat.

Menționează, de asemenea că, pârâta nu a fost avertizată cu privire la acest aspect, nici de către societatea reclamantă și nici de către rețeaua de magazine DEDEMAN.

Prima referire la acest aspect, a fost făcută de reclamantă prin invitația la conciliere, deci după mai multe luni de la producerea acestui incident.

O eroare a lanțului de magazine DEDEMAM nu poate fi reținută ca acte de concurență neloială din partea pârâtei, chestiunile ce țin de procedura de etichetare a rafturilor și produselor expuse la vânzare sunt în directa responsabilitate a acestora.

Pentru motivele invocate mai sus, se solicită respingerea acțiunii formulată de către reclamantă.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și urmat. Cod proc civ și art. 112 Cod proc. civ. art. l lit. k) din Hotărârea nr. 1134/2010, art. 48 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, Ordinul Președintelui Agenției Naționale pentru Resurse Minerale nr. 12/13.01.2011.

La data de 20.05.2011 O. de S. pentru Invenții și Mărci (OSIM) a formulat întâmpinare, în temeiul art. 115 Cod procedură civilă și art. 89 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată, la cererea de chemare în judecată formulată de . MINERALĂ NATURALĂ SRL, în motivare arătând următoarele:

La data de 15.02.2005, . a solicitat înregistrarea mărcii naționale verbale "CHEILE BICAZULUI", pentru următoarele produse si servicii:

- clasa 29: „Carne, peste, pasări, vânat; extracte din carne, fructe si legume conservate, uscate si fierte; jeleuri, dulcețuri, compoturi; oua, lapte si produse lactate, uleiuri si grăsimi comestibile".

- clasa 32: „B.; ape minerale si gazoase si alte băuturi nealcoolice; băuturi din fructe si sucuri de fructe; siropuri si alte preparate pentru fabricarea băuturilor."

- clasa 35: „Publicitate; gestiune afacerilor comerciale; administrație comerciala; lucrări de birou."

La data de 17.03.2005, prin Decizia nr._, s-a constituit depozitul național reglementar al mărcii "CHEILE BICAZULUI", atribuindu-se număr de depozit M 2005_.

La data de 25.11.2005, Serviciul Mărci -OSIM a emis Decizia nr._ prin care s-a admis la înregistrare marca individuală, verbală "CHEILE BICAZULUI", pentru toate produsele si serviciile solicitate, atribuindu-se număr de marcă MN_.

La data de 12.05.2006 s-a eliberat certificatul de înregistrare. Durata de protecție a mărcii este până la data de 15.02.2005.

Prin acțiune s-a solicitat anularea mărcii "CHEILE BICAZULUI", pentru următoarele produse din clasa 32: „ ape minerale si gazoase", reclamantul neprecizând în mod explicit obiectul acțiunii sale, dar în motivarea acesteia se face referire doar la aceste produse.

Cu privire la legea aplicabilă, având în vedere că marca în litigiu a fost depusă la data de 15.02.2005, iar Decizia de admitere a mărcii este din 25.11.2005, legea aplicabilă in speță este Legea 84/1998 (fără modificările aduse prin Legea 66/2010).

Face această precizare, deoarece reclamantul a invocat, in motivarea acțiunii sale, temeiuri de drept din Legea nr. 84/1998 republicata.

Oricum, pe fond, textele legale relevante nu au suferit nici o modificare de natură a influența prezenta cauză, diferențele fiind doar formale și vizează inclusiv o numerotare diferită a articolelor invocate.

2. Cu privire la primul capăt de cerere - anularea mărcii "CHEILE BICAZULUI" nr._ primul motiv de anulare invocat de reclamantă a fost că marca "CHEILE BICAZULUI" nr._ a fost înregistrată cu încălcarea prevederilor art. 5 lit. f din Legea nr. 84/1998, respectiv că marca în litigiu este de natură sa inducă publicul in eroare cu privire la originea geografica, calitatea sau natura produsului sau serviciului.

Potrivit art. 48 alin. (3) din Legea nr. 84/1998, termenul în care poate fi cerută anularea înregistrării mărcii pentru motivele prevăzute la alin. (1) lit. a), respectiv nerespectarea dispozițiilor art. 5 alin (1), este de 5 ani și curge de la data înregistrării mărcii.

Deoarece marca "CHEILE BICAZULUI" nr._ a fost înregistrată la data de 25.11.2005, se solicită instanței sa constate că acțiunea, în raport cu acest temei de drept, este tardiv formulată, și, pe cale de consecință, să o respingă.

Cel de-al doilea motiv de anulare a mărcii invocat de reclamant este acela că marca "CHEILE BICAZULUI" nr._ a fost înregistrată cu rea-credință, potrivit art. 48(1), lit. c din Legea nr. 84/1998 ( art. 47 lit. c din Legea nr. 84/1998 republicată invocat de reclamant).

Cu privire la acest aspect, se precizează că, în cadrul procedurilor derulate din oficiu de către OSIM în vederea înregistrării mărcilor, nu se examinează buna sau reaua-credință a solicitanților la momentul depunerii cererii de înregistrare, reaua - credință fiind de competența instanțelor de judecată ca motiv de anulare a unei mărci și nu de refuz al protecției.

Prin urmare, se lasă la aprecierea instanței, dacă înregistrarea mărcii "CHEILE BICAZULUI" nr._ s-a făcut cu rea-credință.

De asemenea, se solicită ca instanța să aibă în vedere și faptul că pentru înregistrarea unei mărci nu este necesar ca solicitantul să facă dovada că deține autorizații/avize de punere pe piață a produselor pentru care dorește înregistrarea mărcii, fiind suficient ca acesta să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 3 lit. g) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.

Cu privire la al doilea capăt de cerere - decăderea pârâtei din drepturile ce decurg din înregistrarea mărcii "CHEILE BICAZULUI" nr._, în temeiul dispozițiilor art. 45 lit. c din Legea nr. 84/1998 (art. 46 lit. c din Legea nr. 84/1998 republicata - invocat de reclamant), instanța trebuie să aprecieze, pe baza probelor furnizate de părți dacă, în speță, sunt incidente prevederile art. 45 lit. c) din Legea nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.

În subsidiar, se menționează că OSIM a examinat marca "CHEILE BICAZULUI" nr._, cu privire la motivele absolute ( art. 5 din lege, inclusiv art. 5 lit. f) și motivele relative ( art. 6 ), si a constatat că, la data înregistrării, marca in litigiu întrunea condițiile prevăzute de lege.

OSIM invocă lipsa calității procesuale pasive cu privire la capătul trei din cererea de chemare în judecată, prin care se solicită sistarea a utilizării mărcii Cheile Bicazului și a celorlalte acte de concurență neloială întreprinse de pârâta ..

Potrivit art. 93 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, OSIM este organul de specialitate al administrației publice centrale, unica autoritate care asigură pe teritoriul României protecția mărcilor și indicațiilor geografice. Potrivit actului normativ menționat, atribuțiile OSIM sunt strict limitate la examinarea și publicarea cererilor de înregistrare a mărcii, precum și la eliberarea titlurilor de protecție care conferă titularilor lor drepturi exclusive pe teritoriul României. Așadar, OSIM nu are nici un fel de competență cu privire la interzicerea utilizării unei mărci și cu privire la acte de concurență neloiale.

În concluzie, OSIM nu are calitate procesuală pasivă cu privire la capătul trei al cererii de chemare în judecată, astfel că se solicită respingerea acesteia față de OSIM, ca fiind formulate față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Prin sentința civilă nr. 1105/18.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a cererea a fost admisă, constatându-se nulitatea mărcii Cheile Bicazului aparținând pârâtei și pârâta fiind obligată să sisteze orice activități care implică folosirea mărcii " Cheile Bicazului".

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că reclamanta este titulara mărcii „I. M.”, cu element figurativ cuprinzând culorile albastre, bleu și alb care desemnează clasa de produse 32: bere, ape minerale și gazoase și alte băuturi nealcoolice, băuturi din fructe și sucuri de fructe, siropuri și alte preparate pentru fabricarea băuturilor, înregistrată la O. de S. pentru Invenții și Mărci (OSIM) la 7.03.2006.

Așadar reclamanta are ca obiect de activitate captarea, îmbutelierea și comercializarea apelor minerale naturale de izvor, din Parcul Natural Cheile Bicazului, rezervația Naturală Cheile Sugăului-Munticelu.

La dosarul cauzei s-au depus Acordul de mediu nr.8/12.09.2006 emis de Agenția pentru Protecția mediului N. pentru amenajare (refacere), captare sursă de apă a conductei de aducțiune, împrejmuire captare, amplasate în . . Munticelu.

De asemenea, reclamanta a mai depus și Autorizația de mediu nr.260/2.11.2009 emisă de Agenția pentru protecția mediului N. (fila 81) pentru hală îmbuteliere ape minerale cu scopul valorificării izvoarelor captate din Parcul Național Cheile Bicazului-H., perimetrul Munticelu, jud. N..

În cuprinsul acestei autorizații se specifică faptul că titularul este obligat să exploateze construcțiile și instalațiile de captare, aducțiune, folosire, precum și dispozitivele de măsurare a debitelor și volumelor de apă, în conformitate cu prevederile regulamentului de exploatare și se vor respecta întocmai măsurile pentru protecția zăcământului și asigurării în timp a funcționării captărilor impuse prin studiile hidrogeologice întocmite de . Moldovenesc și Referatele de expertiză hidrogeologică nr.224/24.06.2008 și nr.423/3.09.2008 emise de INHGE București.

Din aceste documente rezultă că reclamanta captează direct izvoarele care curg din masivul Munticelu, fără filtrare și fără prelucrare artificială, după o procedură complexă de avizare și autorizare a lucrărilor aferente, fiind o zonă cu protecție specială.

În ceea ce o privește pe pârâtă, aceasta a înregistrat la O. de S. pentru Invenții și Mărci (OSIM) marca națională verbală „Cheile Bicazului” printre altele și pentru clasa 32: bere, ape minerale și gazoase și alte băuturi nealcoolice, așa cum rezultă din decizia O. de S. pentru Invenții și Mărci (OSIM) nr._ din 25.11.2005 (fila 47).

Prin întâmpinarea depusă la 10.06.2011 (fila 26), pârâta susține că sub protecția acestei mărci vinde și produse reprezentând ape de izvor și din 2011 apă minerală sub denumirea comercială „Cheile Bicazului”.

Produsele sunt fabricate și comercializate cu avizele și acordurile prevăzute de lege, în ceea ce privește conformitatea privind calitatea apei, date de Institutul de Sănătate Publică București și de Agenția Națională de Resurse Minerale.

În acest sens, la dosar (fila 105), s-a depus Confirmarea Notificării în Registrul apelor potabile îmbuteliate nr.1 din 28.03.2007.

În acest act se specifică: în conformitate cu Ordinele MS nr.273/2004, nr. 1059/2004 Institutul de Sănătate Publică București, în baza documentației depuse decide că următorul produs poate fi fabricat sau comercializat și utilizat în România, conform prevederilor legale în vigoare. Produsul: apă de izvor.

La fila 103 s-a depus Ordinul privind aprobarea listei apelor minerale naturale recunoscute în România, la poziția 24 fiind înscrisă „denumirea comercială” Cheile Bicazului.

Spre deosebire de reclamantă, pârâta nu a depus la dosarul cauzei acord de mediu sau autorizație de mediu, obligatorii în cazul captării de izvoare naturale, conform HGR 57/2009, OUG nr.195/2005 și Ordinului MMDD nr.1798/2007, astfel cum rezultă expres din aceste documente emise reclamantei.

La fila 108 s-a depus o adresă emisă de Facultatea de Geologie și Geofizică, Colectivul de Cercetări Mineralogice, Petrologice și de Mediu în care se specifică faptul că titulara mărcii Cheile Bicazului și producătoarea apelor minerale comercializate sub această denumire nu a obținut nici un aviz, acord sau autorizație de exploatare a surselor de apă din Parcul Național Cheile Bicazului. Sursa de alimentare a acestei societăți se află în localitatea T., ..N.. Se indică totodată firmele care pot confirma sursa de alimentare, respectiv Administrația Națională de A. Siret, aparținătoare a Agenției Naționale „Apele Române”, Administrația Parcului Național Cheile Bicazului Hașmaș SA, Agenția Națională de Resurse Minerale.

Se mai arată că denumirea Cheile Bicazului pentru apă îmbuteliată din puțul aparținând firmei pârâte, este inadecvată și nu are nici o legătură topografică și toponimică cu Cheile Bicazului.

Pârâta nu a depus nici un document la dosar care să dovedească faptul că apa comercializată sub numele de Cheile Bicazului este apă naturală de izvor, respectiv actele care au stat la baza înscrierii mărcii pârâtei între apele minerale naturale recunoscute în România.

În lipsa probelor, în raport de actele efectiv depuse, Tribunalul reține că pârâta comercializează apă potabilă, conform documentului depus la fila 105 dosar.

Față de actele depuse de părți la dosar, Tribunalul reține că prin dispozițiile art. 5 lit. f din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, sunt excluse de la protecție și nu pot fi înregistrate mărcile care sunt de natură să inducă publicul în eroare cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produsului sau a serviciului.

Aceasta reprezintă o condiție expres prevăzută de lege, care trebuie respectată la momentul înregistrării și cum nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, nici pârâta nu o poate face.

Ca dovadă că această condiție este foarte importantă pentru exercitarea dreptului de marcă, legiuitorul a reglementat posibilitatea decăderii titularului din drepturile conferite de marcă, dacă după data înregistrării mărcii, marca a devenit susceptibilă de a induce publicul în eroare, în special cu privire la natura, calitatea sau la proveniența geografică a produselor sau serviciilor pentru care a fost înregistrată.

De asemenea, prin art. 48 lit. l din Legea nr. 84/1998 se prevede că anularea înregistrării mărcii se poate cere dacă înregistrarea mărcii aduce atingere unor drepturi anterior dobândite cu privire la o indicație geografică protejată, un desen sau un model industrial protejat.

În speță, Tribunalul reține că pârâta nu a depus la dosar nici o dovadă din care să rezulte că aceasta comercializează apă naturală de izvor din Parcul Național Cheile Bicazului.

În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 5 lit. f din lege, potrivit cărora sunt excluse de la protecție și nu pot fi înregistrate mărcile care sunt de natură să inducă în eroare cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produsului sau serviciului: orice cumpărător al apei îmbuteliate sub marca „Cheile Bicazului” se gândește obligatoriu la o apă de izvor provenind din această rezervație Parcul Național Cheile Bicazului.

Fiind o condiție prevăzută de lege, în vigoare la momentul înregistrării, contemporană cu aceasta, nerespectarea ei atrage nulitatea înregistrării pentru că, deși pârâta a cunoscut restricțiile la înregistrarea mărcii, totuși a procedat contrar dispozițiilor în vigoare. Și orice persoană care cu intenție încalcă legea, este o persoană de rea credință.

Dreptul român al proprietății intelectuale nu a reglementat ca atare reaua credință, însă aceasta poate fi supusă analizei instanței de la caz la caz.

A reținut Tribunalul că, în speță, reaua credință este evidentă, astfel că a admis acțiunea formulată și a dispus nulitatea mărcii Cheile Bicazului ca efect al încălcării unui text imperativ al legii în vigoare la momentul înregistrării.

Anularea poate fi invocată de orice persoană interesată, în speță reclamanta, ca proprietar al unei mărci înregistrate pentru comercializarea apei naturale de izvor exploatată și din Parcul Național Cheile Bicazului, justificând astfel interes în invocarea relei credințe a pârâtei.

Pe cale de consecință, instanța a obligat pârâta să sisteze orice activitate care implică folosirea mărcii „Cheile Bicazului”.

Împotriva încheierii din data de 20.10.2011 și a Sentinței Civile nr. 1105/18.05.2012 pronunțată de Tribunalul București în dos. nr._ pârâta a declarat apel.

În motivarea apelului s-a arătat că la prima instanță pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat mai multe excepții, și anume:

1.excepția tardivității introducerii acțiunii și excepția lipsei de interes (a legitimării procesuale) - în ceea ce privește primul capăt de cerere;

2.excepția lipsei de interes (a legitimării procesuale) - în ceea ce privește al doilea capăt de cerere;

3.excepția nulității cererii de chemare în judecată și excepția inadmisibilității acțiunii cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere;

Prin încheierea din data de 20.10.2011 instanța s-a pronunțat cu privire la excepțiile invocate respingându-le pe toate.

I. Încheierea din data de 20.10.2011, prin care au fost respinse excepțiile invocate de pârâtă este nelegală și netemeinică deoarece instanța nu și-a motivat respingerea mai multor excepții invocate, iar cele pentru care a făcut o oarece motivare s-a dat cu o greșită interpretare și aplicare a legilor incidente în cauză dar și o greșită apreciere a situației de fapt.

1. în ceea ce privește excepția tardivității introducerii acțiunii cu privire la primul capăt de cerere, respectiv, constatarea nulității și anularea mărcii "Cheile Bicazului", atât prin întâmpinare dar și prin concluziile scrise depuse, pârâta a arătat că în raport cu temeiurile de fapt și de drept invocate de reclamantă și motivarea relei credințe invocate de acesta, primul capăt de cerere este tardiv formulat.

Reclamanta a invocat nulitatea înregistrării mărcii ca fiind făcută cu rea-credință întemeind acțiunea pe dispozițiile art. 47 alin. (l) lit. c) raportat la art. 5 alin. (l) lit. f) din Legea nr. 84/1998 justificând reaua-credință prin faptul că noi am "solicitat înregistrarea mărcii cunoscând faptul că prin denumirea propusă, marca este de natură să inducă în eroare publicul cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produsului desemnat".

Deși atât prin cererea de chemare în judecată cât și în ședința din data de 20.10.2011 reclamanta afirmă că "apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 5 lit. f) așa cum este consemnat și în încheiere" instanța își motivează respingerea excepției de tardivitate pe motivul că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe art. 47 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 84/1994 nemaifăcând nicio referire la art. 5 alin. (l) lit. f) din aceeași lege, și la faptul că motivarea relei-credințe a rămas aceeași, respectiv că a "solicitat înregistrarea mărcii cunoscând faptul că prin denumirea propusă, marca este de natură să inducă în eroare publicul cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produsului desemnat".

Pârâta a arătat că motivele prin care reclamanta justifică reaua credință a pârâtei sunt motive de nulitate pentru înregistrarea mărcii făcute cu nerespectarea dispozițiilor art. 5 alin. (l) lit. f) din Legea nr. 84/1998 care sunt motive distincte de cele prevăzute de art. 47 alin. (l) lit. c) din aceeași lege.

Astfel, înregistrarea mărcii cu încălcarea art. 5 alin. (l") lit. f) constituie motiv de anulare a mărcii prevăzut de art. 47 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 84/1998, acțiune pentru care termenul de introducere este 5 ani de la data înregistrării mărcii, conform art. 47 alin. (3) din aceeași lege.

Pentru aceste motive și văzând motivarea de fapt pe care reclamanta își întemeiază acest capăt de cerere, apelanta solicită să se constate că reaua-credință în sensul prevăzut de art. 47 alin. (l) lit. c) nu este motivată și deci nu poate fi reținută, fiind un motiv distinct de nulitate decât cele prevăzute de art. 5 alin. (l) din Legea nr. 84/1998„ motiv pentru care dreptul la acțiune este prescris.

2. Tot cu privire la primul capăt de cerere, pârâta a invocat excepția lipsei de interes al reclamantei în promovarea prezentei acțiuni excepție pe care în mod greșit instanța a respins-o, dând o interpretare greșită a legii și de asemenea, făcând o motivare total insuficientă și în afara celor susținute de noi.

Astfel, prima instanță a motivat respingerea excepției lipsei de interes invocată de pârâtă astfel "având în vedere că acțiunea este motivată, apreciază că interesul nu are legătură cu termenul de 5 ani, interesul fiind justificat prin faptul că produsele ce aparțin reclamantei reprezintă zona din care se exploatează marca pârâtei."

Consideră apelanta că această motivare nu este inteligibilă și o obligă să facă presupuneri pe sensul acestei motivații.

Menționează că nu a motivat în excepție că interesul ar avea vreo legătură cu termenul de 5 ani. Despre acest termen a făcut vorbire și l-a invocat în motivarea excepției tardivității acțiunii cu privire la primul capăt de cerere.

În ceea ce privește afirmația instanței că interesul reclamantei este justificat prin faptul că produsele ce aparțin reclamantei reprezintă zona din care se exploatează marca pârâtei, consideră că nu este pe deplin inteligibilă și nu răspunde în niciun fel motivării aduse de pârâtă în ceea ce privește lipsa de interes a reclamantei.

Prin întâmpinare a susținut că nulitatea operează numai pentru cauze anterioare sau concomitente perfectării actului juridic a cărui nulitate se invocă, respectiv cauze anterioare sau concomitente înregistrării mărcii, astfel că reclamanta nu poate justifica un interes în promovarea celui de-al doilea capăt de cerere datorită următoarelor aspecte:

reclamanta nu a invocat existența vreunui conflict sau similitudini de mărci, de natură să inducă publicul în eroare cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produselor sau serviciilor noastre raportat la originea geografică, calitatea sau natura produselor sau serviciilor reclamantei.
reclamanta nu este deținătoarea unei mărci anterioare celei pe care pârâta o deține. Marca pârâtei este înregistrată în anul 2005 iar marca reclamantei este înregistrată în anul 2006.

În practică, majoritatea instanțelor au stabilit că există rea-credință, în situația în care, titularul mărcii a cărei anulare se solicită, avea cunoștință la momentul depunerii la înregistrare a acesteia, de folosirea anterioară mărcii de către un alt comerciant, prezumându-se faptul că înregistrarea s-a făcut cu intenția de a acapara o parte a clientelei.

- reclamanta nu a invocat vreun motiv care, raportat la interesele acesteia, să constituie rea-credință la data înregistrării mărcii.

De asemenea, consideră că reclamanta nu are un interes legitim, născut, actual direct și personal în sensul prevăzut de art. l lit. k) din Hotărârea nr. 1134/2010 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, pentru a putea promova această acțiune deoarece, din motivarea acțiunii, nu reiese care sunt interesele invocate că ar putea fi prejudiciate și nici elementele care să îl caracterizeze ca "legitim, născut, actual direct și personal".

3. Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere prin care reclamanta a solicitat decăderea pârâtei din drepturile conferite de marca "Cheile Bicazului" a invocat prin întâmpinare excepția lipsei de interes.

În susținerea acestei excepții a argumentat că, și în acest caz, interesul reclamantei trebuie să fie născut, actual direct și personal și că, după cum se poate observa, din motivele invocate de reclamantă, aceasta invocă interese generale ale producătorilor și ale publicului, fără a preciza, în concret care este interesul personal al reclamantei, interes lezat de noi prin utilizarea mărcii.

De asemenea, a arătat că, potrivit art. 46 lit. c) din Legea nr. 84/1998, decăderea din drepturile conferite de marcă poate fi dispusă dacă sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de acest articol (după data înregistrării mărcii și ca urmare a folosirii mărcii) și dacă solicitantul arată care este dreptul material pe care îl urmărește al proteja prin promovarea acestei acțiuni.

Reclamanta nu a arătat prin acțiunea sa prin ce modalitate marca pârâtei a devenit deceptivă, după data înregistrării.

La această excepție, prima instanță de fond nu a răspuns, nemotivând în niciun fel respingerea excepției ridicate de noi.

4. În privința celui de-al treilea capăt de cerere prin care s-a solicitat sistarea utilizării mărcii "Cheile Bicazului" pe motivul că reprezintă un act de concurență neloială în înțelesul legii, a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa temeiului legal și excepția inadmisibilității acțiunii cu privire la acest capăt de cerere.

A invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru că reclamanta nu și-a întemeiat în drept acest capăt de cerere.

Prin cererea sa, reclamanta a făcut o trimitere generala la art. 5 din Legea nr. 11/1991 fără a indica litera la care consideră că se încadrează, motiv pentru care pârâta nu a putut să determine cadrul procesual în care aceasta înțelege să se judece.

Deși a arătat că cererea are aceste lipsuri și a insistat pe tot parcursul judecății să se indice temeiul legal, instanța nu a înțeles să pună în vedere reclamantei să-și completeze acțiunea sub sancțiunea suspendării cererii ba mai mult, s-a pronunțat asupra excepției ridicate în sensul că "neîntemeierea în drept a acțiunii nu cade în sarcina exclusivă a părții, iar nemotivarea în drept nu atrage nulitatea".

Consideră apelanta că instanța avea obligația să pună în vedere reclamantei să-și precizeze acțiunea în ceea ce privește temeiurile de drept ale capătului 3 de cerere, sub sancțiunea suspendării judecării cererii sau a anulării ei.

Chiar și în concluziile orale și scrise asupra fondului cauzei a ridicat această problemă iar instanța a ignorant acest aspect.

Procedând în acest fel a fost pusă în situația să nu poată face o apărare pliată pe pretențiile reclamantei motiv pentru care interesele sale procesuale au fost încălcate.

În susținerea excepției inadmisibilității acțiunii a arătat că, potrivit dispozițiilor art.48 alin.(2) din Legea nr.84/1998, care prevăd că "titularul mărcii ulterior înregistrate nu se poate opune folosirii mărcii anterioare.." reclamanta fiind deținătoarea unei mărci diferite și înregistrată ulterior mărcii pârâtei, aceasta nu se poate opune folosirii mărcii anterioare.

Contrar înscrisurilor depuse la dosarul cauzei din care rezulta cu certitudine că reclamanta nu avea o marcă înregistrată anterior înregistrării mărcii noastre, instanța a reținut că marca reclamantei este înregistrată anterior mărcii pârâtei, respingând excepția inadmisibilității acțiunii.

De asemenea, instanța nici măcar nu a făcu vreo trimitere la denumirea mărcii reclamantei și la anul înregistrării ei, cu atât mai puțin la numărul mărcii sau datei de depozit.

Din înscrisurile depuse la dosar reiese că singura marcă pe care o deține reclamanta în care sunt cuprinse indicațiile verbale Cheile Bicazului este marca nr._ ce are data de depozit 07.03.2006 iar data de acordare a mărcii este data de 04.01.2007. Mai mult, reclamanta a devenit titulara acestei mărci abia în anul 2009 fiind cesionară acestei mărci, cedentă fiind ..

De asemenea, din aceleași înscrisuri rezultă că Marca pârâtei cu nr._ cu indicația individuală verbală CHEILE BICAZULUI are data de depozit 15.02.2005 și cu data de acordare 03.11.2005.

În concluzie, prima instanță, în mod greșit a reținut că marca reclamantei este înregistrată anterior înregistrării mărcii pârâtei.

II. În ceea ce privește Sentința Civilă nr. 1105/18.05.2012 pronunțată de Tribunalul București în dos. nr._, prima instanță de fond a reținut în esență că

pârâta nu a depus la dosar niciun document care să dovedească faptul că apa comercializată sub numele Cheile Bicazului este apă naturală de izvor, respectiv actele care au stat la baza înscrierii mărcii pârâtei între apele minerale naturale recunoscute în România.

că în lipsa acestor probe Tribunalul reține că pârâta comercializează apă potabilă;

mai reține instanța că, în condițiile în care pârâta nu a depus la dosar nicio dovadă din care să rezulte că comercializează apă naturală de izvor din Parcul Național Cheile Bicazului devin incidente dispozițiile art.5 lit.(f) din Legea nr. 84/1998,

-și că în speță, reaua credință a pârâtei este evidentă pentru că a încălcat cu intenție legea.

că potrivit art.48 lit. l din Legea nr.84/1998 anularea înregistrării mărcii se poate cere dacă înregistrarea mărcii aduce atingere unor drepturi anterior dobândite cu privire la o indicație geografică, un desen sau un model industrial protejat.
și că, anularea poate fi invocată de orice persoană interesată, în speță reclamanta, ca proprietar al unei mărci înregistrate pentru comercializarea apei natural de izvor, exploatată și din Parcul Național Cheile Bicazului, justificând astfel, interes în invocarea relei credințe.

Consideră apelanta că Sentința Civilă nr.1105/18.05.2012 este nelegală si netemeinică pentru următoarele motive:

1. Prima instanță a constatat în mod greșit nulitatea mărcii Cheile Bicazului pe motivul relei-credințe ce rezultă, după opinia acesteia, din încălcarea dispozițiilor art. 5 lit. f) din Legea nr. 84/1998.

Motivul de nulitate a înregistrării mărcii prevăzut de art. 5 lit. f) din Legea nr. 84/1998 poate fi invocat în termen de 5 ani de la data înregistrării mărcii, așa cum rezultă din dispozițiile art. 47 alin. (l) lit. a) coroborat cu art. 47 alin. (3) din Legea nr. 84/1998.

Instanța a făcut o foarte gravă eroare ce rezultă din următoarele aspecte:

-inițial, instanța a respins excepția prescripției (tardivității) introducerii cererii de anulare a mărcii pe motivul că acțiunea este întemeiată pe art.47 alin. (l) lit. c) ignorând faptul că, atât prin cererea de chemare în judecată dar și prin încheierea din data de 20.11.2011, reclamanta susține că reaua-credință a pârâtei se încadrează în motivele prevăzute de art. 5 alin. (l) lit. f) din Legea nr. 84/1998;

Ulterior, după ce reclamanta își retrage acest temei legal, așa cum rezultă din încheierea din data de 10.05.2012, (afirmând că sub aspectul relei credințe apreciază că în cauză nu sunt incidente disp. art. 5 lit. f) fiind o corelare la exemplificare, cf. art. 889 C.p.c.), instanța admite acțiunea reclamantei pe motivul că reaua credință rezultă din încălcarea cu știință a art. 5 lit. f) din Legea nr. 84/1998 la data înregistrării mărcii.

Din punctul de vedere al apelantei, existența unui motiv de nulitate separat, care presupune potrivit art. 47 alin. l) lit. a), anularea mărcii înregistrate pentru motivele prevăzute de art. 5 lit. f) nu poate permite analizarea relei-credințe prevăzute de art. 47 alin. (l) lit. c), în raport cu motivul cuprins la litera a) din același articol.

Pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 47 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 84/1998, reclamanta trebuia să facă dovada că înregistrarea mărcii de către pârâta s-a făcut cu rea-credință, adică urmărindu-se în mod conștient, crearea unui prejudiciu societății reclamante.

În cazul de față, nu poate fi reținută reaua-credință în sarcina pârâtei nici la momentul anterior sau concomitent solicitării înregistrării mărcii și nici măcar ulterior înregistrării ei.

Reclamanta a depus la dosarul cauzei mai multe extrase din registrul online al mărcilor cu următoarele mărci înregistrate:

Marca nr._ cu denumirea I. M., data de depozit 02.08.1999 și cu data acordării mărcii 14.09.2000.

Marca nr._ cu denumirea I. M. și cu reproducerea grafică în care sunt cuprinse indicațiile verbale I. M. - Rezervația Naturală Cheile Șugăului-Munticelu cu data de depozit 14.04.2005 și cu data acordării mărcii 06.03.2006.

Marca nr._ cu denumirea I. M. și cu reproducerea grafică în care sunt cuprinse indicațiile verbale I. M. - Rezervația Naturală Cheile Bicazului-Munticelu cu data de depozit 07.03.2006 și cu data acordării mărcii 04.01.2007.

Reclamanta este titulara doar a mărcilor nr._ cu denumirea I. M. și nr._ I. M. și cu reproducerea grafică în care sunt cuprinse indicațiile verbale I. M. - Rezervația Naturală Cheile Bicazului-Munticelu. Ambele mărci au intrat în proprietatea reclamantei în anul 2009 prin cesiune de la ..

Singura marcă în care sunt cuprinse indicațiile verbale Cheile Bicazului este marca nr._ ce are data de depozit 07.03.2006 iar data de acordare a mărcii este data de 04.01.2007. Mai mult, reclamanta a devenit titulara acestei mărci abia în anul 2009 fiind cesionara acestei mărci, cedentă fiind ..

Cum marca ce face obiectul prezentei cauze și a cărei anulare o solicită reclamanta este Marca nr._ cu indicația individuală verbală CHEILE BICAZULUI cu data de depozit 15.02.2005 și cu data de acordare 03.11.2005 nu se poate pune problema ca reclamanta să fi avut marca înregistrată, cu indicația individuală verbală CHEILE BICAZULUI, anterior mărcii pârâtei. De asemenea, reclamanta nu a făcut vreo dovadă a faptului că ar fi folosit denumirea Cheile Bicazului anterior înregistrării mărcii pârâtei.

De asemenea, nu au existat niciun fel de raporturi între pârâtă și societatea reclamantă înainte de înregistrarea mărcii, pentru a se putea ajunge la vreo concluzie a fraudei comise de pârâta la înregistrarea mărcii.

Pornind de la faptul că nulitatea operează numai pentru cauze anterioare sau concomitente perfectării actului juridic a cărei nulitate se invocă adică anterioare sau concomitente înregistrării mărcii, reclamanta trebuie să facă dovada faptului că a folosit aceeași marcă, a cărei anulare o cere, ca semn distinctiv în activitățile sale, anterior înregistrării mărcii pârâtei și că a existat o relație anterioară între societatea reclamantă și societatea pârâtă care să îi fi permis pârâtei să cunoască împrejurarea că reclamanta folosea aceste însemne în activitatea sa și că în acest fel i s-a produs un prejudiciu. Or, reclamanta nu a făcut dovada acestor aspecte, și pe cale de consecință a relei credințe a pârâtei.

Susținerile instanței cum că pârâta ar fi trebuit să facă dovada faptul că apa comercializată sub numele Cheile Bicazului este apă naturală de izvor, respectiv că nu a depus actele care au stat la baza înscrierii mărcii sale între apele minerale naturale recunoscute în România nu numai că sunt total în afara cerințelor legale dar nici nu corespund realității.

Corespunzător obligației care îi revenea în baza art. 1169C.civ., nu pârâta ci reclamanta trebuia să facă dovada faptului că nu ar fi îndeplinit cerințele prevăzute de lege la data înregistrării mărcii pârâtei "Cheile Bicazului" și să facă proba faptului că ar fi avut vreun drept anterior asupra unei mărcii disputate, drept pe care pârâta să îl fi încălcat cu rea credință prin formularea cererii de înregistrare a mărcii în litigiu.

De asemenea, clasa de produse pentru care pârâta a formulat cerere de înregistrare a mărcii "Cheile Bicazului" este clasa 32 - bere, ape minerale și gazoase și alte băuturi nealcoolice, băuturi din fructe, siropuri și alte preparate pentru fabricarea băuturilor. Astfel că, la data înregistrării mărcii, pârâta nu avea nicio obligație să facem dovada faptului că am avea autorizație să comercializăm apă de izvor sau apă minerală, așa cum susține prima instanță. În categoria alte băuturi neealcolice intră diferite categorii de ape, autorizațiile putându-se lua și ulterior înregistrării mărcii, intrând chiar și apa potabilă reținută de instanță că a comercializa-o.

Apelanta arată că a deținut autorizații pentru toate categoriile de băuturi vândute de ea, inclusiv pentru apa minerală, care presupune o autorizare superioară apei de izvor, dovadă depusă la dosarul cauzei și, așa cum a menționat, autorizarea sa a fost dovedită chiar prin faptul că a depus la dosar Ordinul privind aprobarea Listei apelor minerale natural recunoscute în România.

Mai arată că instanța nu putea să ajungă la concluzia că apelanta a dorit să inducă publicul în eroare cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produsului desemnat prin marcă deoarece apa pe care a vândut-o și o vinde și la ora actuală este etichetată cu respectarea tuturor regulilor stabilite de Hotărârea Guvernului nr. 1020/2005 pentru aprobarea Normelor tehnice de exploatare și comercializare a apelor minerale naturale. Astfel că, pe eticheta produsului este menționat și locul de unde extrage și îmbuteliază apa, categoria de apă vândută, așa cum este clasificată de Hotărârea Guvernului nr. 1020/2005.

Apelanta mai arată că, în speța de față, nu era de competența instanței să analizeze autorizațiile apelantei de producție, de mediu, sau extractivă a apelor ci să analizeze îndeplinirea condițiilor prevăzute de Lege nr.84/1998 pentru a analiza temeinicia solicitărilor reclamantei. Pentru constatarea calității apei, a sursei de proveniență și alte asemenea sunt competente instituțiile prevăzute de acest act normative, respectiv Agenția Națională pentru Resurse Minerale și Ministerul Sănătății.

2. În ceea ce privește susținerea instanței că, potrivit art. 48 lit. l din Legea nr. 84/1998, anularea înregistrării mărcii se poate cere dacă înregistrarea mărcii aduce atingere unor drepturi anterior dobândite cu privire la o indicație geografică, un desen sau un model industrial protejat, apelanta arată că, de fapt, instanța se referă la art. 47 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 84/1998.

Apelanta mai arată că acțiunea reclamantei nu a fost întemeiată nici pe art. 47 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 84/1998 și nici pe art. 48 lit. l din aceeași lege, motiv pentru care instanța nu avea a se pronunța pe aceste situații. Totodată, reclamanta nu a făcut dovada faptului că ar fi avut drepturi anterior dobândite.

3. În ceea ce privește decizia primei instanțe prin care o obligă să sisteze orice activitate care implică folosirea mărcii "Cheile Bicazului", apelanta arată că instanța nu a motivat nici în fapt și nici în drept acesta decizie.

De asemenea, reclamanta nu este titulara mărcii "Cheile Bicazului" pentru ca instanța sa poată dispune această măsură.

4. Din analiza probelor administrate în dosarul cauzei apelanta învederează următoarele:

Reclamanta a depus la dosarul cauzei mai multe extrase din registrul online al mărcilor cu următoarele mărci înregistrate:

Marca nr._ cu denumirea I. M., data de depozit 02.08.1999 și cu data acordării mărcii 14.09.2000.

Din aceste înscrisuri rezultă cu certitudine că reclamanta este titulara mărcii nr._ și a mărcii nr._ din anul 2009 an în care prin cesiune a dobândit drepturile conferite de cele două mărci de la ..

Dintre aceste 2 mărci doar marca nr._ conține în cuprinsul reprezentării grafice și indicațiile verbale Cheile Bicazului.

Marca nr._ care conține în cuprinsul reprezentării grafice și indicațiile verbale Cheile Bicazului are data de depozit 07.03.2006 deci o dată ulterioară înregistrării mărcii noastre nr._ "Cheile Bicazului" care are ca data de depozit 15.02.2005 iar data de acordare 03.11.2005.

Reclamanta a mai depus adresele de corespondență cu firma . prin care a dorit să dovedească faptul că apelanta ar fi încercat să inducă în eroare consumatorii. Or, arată apelanta, prin răspunsul acestei din urmă societăți nr. 1935/16.07.2010 aceasta a recunoscut că din eroarea sa produsul "apă naturală de izvor" a fost etichetat greșit la raft și că imediat s-a dispus remedierea situației.

Având în vedere că eroarea s-a produs la etichetarea rafturilor de magazin a rețelei de magazine DEDEMAN nu poate fi reținută în sarcina apelantei vreo culpă sau intenție în ceea ce privește produsele sale.

Tot în încercarea dovedirii acțiunii sale reclamanta a mai depus o . adrese emise de Universitatea din București - Facultatea de Geologie și Geofizică ca răspuns la solicitarea reclamantei.

Cu privire la aceste adrese apelanta învederă că Universitatea din București - Facultatea de Geologie și Geofizică - Colectivul de Cercetări Mineralogice, Petrologice și de Mediu nu are nicio competență să exprime păreri cu privire la folosirea adecvată sau nu a denumirii "Cheile Bicazului" pentru apa îmbuteliată de apelantă.

Universitatea din București - Facultatea de Geologie și Geofizică - Colectivul de Cercetări Mineralogice nu are competentă în ceea ce privește mărcile și a condițiilor de utilizare a lor conform legii.

Mai mult, conform art. 3 alin. (2) din Regulamentul Parcului Național CHEILE BICAZULUI -H., localitățile limitrofe PNCB-H sunt considerate următoarele: Sândominic, B., Voșlobeni, Tomești, B.-Chei, Bicazul A., Bârnadu, Bicăjel, Dămuc, Trei Fântâni și G.. De asemenea, trebuie avut în vedere că localitatea Bicazul A. se află chiar în imediata apropiere a formațiunii Cheile Bicazului, astfel că și în această privință nu este improprie folosirea denumirii Cheile Bicazului pentru apa îmbuteliată de apelantă.

Mai susține apelanta că din înscrisurile depuse de apelantă și din interogatoriul administrat rezultă că marca sa este înregistrată înaintea mărcii reclamantei.

În realitate reclamanta deține și utilizează o marcă ce cuprinde indicații și denumiri greșite. Astfel, reclamanta are înregistrată reprezentarea grafică I. M. - Rezervația Naturală Cheile Bicazului-Munticelu. Or, denumirea corectă a rezervației este Rezervația Naturală Cheile Șugăului-Munticelu.

În fapt, reclamanta deține o marcă ce are o reprezentare grafică incorectă si în realitate urmărește să anuleze marca apelantei pentru a putea să o înregistreze în beneficiul ei.

Reclamanta încercă să inducă în eroare instanța făcând referire, în răspunsul la întrebarea nr. l din interogatoriul administrat acesteia, la marca nr._ ce cuprinde indicațiile verbale I. M. - Rezervația Naturală Cheile Șugăului-Munticelu. Or, marca nr._ nu este înregistrată pe numele societății reclamante ci titular al acesteia este și la acesta data ., de asemenea, nu cuprinde indicația verbală Cheile Bicazului.

La 29.01.2013 apelanta a depus completare a motivelor de apel, prin care a invocat următoarele:

I. În analiza excepției prescripției, în mod greșit instanța de fond după ce s-a pronunțat prin încheierea interlocutorie din data de 20.10.2011 asupra excepției prescripției apreciind-o ca fiind neîntemeiată întrucât acțiunea a fost fundamentată pe dispozițiile art. 47 alin.1 lit. c, ulterior, prin sentința pronunțată face totală abstracție de această dispoziție analizând acțiunea exclusiv din punctul de vedere al art. 47 alin. 1 lit. a.

Astfel, în ședința publică din 20.10.2011 s-a pus în discuția părților excepția tardivității (prescripției) cererii având ca obiect anularea Mărcii Cheile Bicazului MN_ (în continuare „Marca" sau „Marca Cheile Bicazului"). Intimata - Reclamanta a susținut în cadrul dezbaterilor publice de la acea dată faptul că în principal acțiunea se referă la reaua - credință invocată" și că, raportat la acest motiv, acțiunea nu este prescrisă. În soluționarea excepției, instanța reține în mod expres că: "având în vedere că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe lit. c art. 47 alin. 1 din Legea 84/1998, respinge excepția tardivității urmând ca la pronunțarea hotărârii să aibă în vedere aspectele Invocate cu privire la reaua-credință." În ciuda acestei rețineri tocmai temeiul de drept al relei-credințe invocat de Intimata - Reclamanta a fost pierdut din vedere de către instanța de fond la pronunțarea sentinței, care, în mod greșit a substituit analizei criteriilor relei-credințe motivul de anulare a mărcii ce vizează inducerea în eroare a publicului cu privire la originea geografică a produselor.

II. În mod greșit instanța de fond a subsumat motivul absolut de refuz prevăzut de art. 5 alin. 1 lit. f motivului anulării mărcii pentru înregistrarea cu rea-credință considerând în consecință ca acțiunea de fond nu este prescrisă. In fapt, cu motivarea astfel cum a fost susținută de reclamanți, acțiunea în anularea Mărcii subscrisei „Cheile Bicazului", înregistrată din data de 15.02.2005, pentru clasele de produse și servicii 29, 32 și 35 este prescrisă.

Analizând acțiunea introductivă rezulta cu claritate că motivarea în fapt a cauzelor de nulitate a Mărcii Cheile Bicazului are în vedere inducerea în eroare a publicului cu privire la originea geografică a produselor (art. 5 alin. 1 lit. f). Astfel Intimata - Reclamantă precizează în paragraful 1 al paginii a 4-a a cererii de chemare in judecata astfel: "subscrisa reclamanta învederam faptul ca apa comercializata sub marca "Cheile Bicazului" nu are nicio legătura cu zona geografica la care face referire, după cum nu beneficiază nici de calități intrinseci biosferei care se regăsește in Parcul Național". De asemenea in cuprinsul paragrafului 6 al aceleiași pagini se menționează că: "În măsura în care acest criteriu de referința al calității produsului achiziționat este înșelător sau cuprinde referiri la zone geografice din care produsul nu provine, suntem în prezenta unei mărci deceptive care este sancționată de legiuitor, potrivit dispozițiilor legale sus menționate".

În ceea ce privește motivarea în drept, Intimata - Reclamantă invocă cu privire la primul capăt de cerere (privind nulitatea) dispozițiile art. 47 alin. 1 lit. c și dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. f. Această din urmă reglementare (art. 5 alin. 1 lit. f) nu privește în fapt motive de nulitate ci motive absolute de refuz de la înregistrare a mărcii, dar ele pot deveni cauze de nulitate prin raportare la dispozițiile art. 47 alin. 1 lit. a. Această din urmă reglementare însă nu este invocată de către Intimata - Reclamantă tocmai pentru că ea este supusă unui termen de prescripție de 5 ani, termen împlinit în cauză.

Prin această modalitate improprie de motivare a acțiunii Intimata - Reclamantă încearcă și reușește să inducă în eroare instanța de fond subsumând motivării în fapt a acțiunii (motivare ce vizează exclusiv un motiv absolut de refuz) temeiului de drept al relei-credințe. Această subsumare rezultă cu evidență din paragraful 10, penultima filă a sentinței în care se reține că: "Fiind o condiție prevăzută de lege, în vigoare la momentul înregistrării, contemporană cu aceasta, nerespectarea ei atrage nulitatea înregistrării pentru că, deși pârâta a cunoscut restricțiile la înregistrarea mărcii, totuși a procedat contrar dispozițiilor în vigoare. Și orice persoană care cu intenție încalcă legea, este o persoană de rea-credință".

În mod corect instanța de fond ar fi trebuit să califice fiecare motivare de fapt a Intimatei - Reclamante, context în care ar fi trebuit să concluzioneze în sensul invocării unui motiv de anulare justificat de inducerea în eroare a publicului cu privire la originea geografică și a unui motiv de anulare ce vizează atitudinea de rea-credința a solicitantului mărcii vizate. Or, instanța de fond în mod greșit preia susținerea reclamantei în sensul că "înregistrarea mărcii a fost efectuată cu rea-credință de către parata, aceasta cunoscând faptul ce prin denumirea propusa marca este de natura sa inducă in eroare publicul cu privire la originea geografica, calitatea sau natura produsului desemnat, in conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 1 lit. c raportat la dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. f din Legea nr. 84/1998".

Nu se poate accepta susținerea Intimatei - Reclamante și reținerea instanței în sensul că aplicarea art. 5 alin. 1 lit. f din Legea nr. 84/ 1998 atrage automat și aplicarea art. 47 alin. 1 lit. c din Legea nr. 84/ 1998, deoarece în acest fel s-ar eluda prevederile privind prescripția acțiunii în anularea mărcii. Având în vedere că potrivit art. 47 alin. 3 pentru cauzele de anulare prevăzute la art. 47 alin. 1 lit. a, b, d și e din Legea nr. 84/ 1998 este instituit termenul de prescripție de 5 ani, iar potrivit art. 47 alin. 2 pentru cauza prevăzută la art. 47 alin. 1 lit. c din Legea nr. 84/1998 acțiunea în anulare poate fi introdusă oricând pe parcursul perioadei de protecție a mărcii, considerăm că a admite că nerespectarea art. 5 alin. 1 din Legea nr. 84/ 1998 la înregistrarea Mărcii Cheile Bicazului ar presupune că înregistrarea mărcii s-a făcut cu rea-credință, atunci s-ar ajunge în situația că termenul de prescripție de 5 ani să rămână fără aplicare pentru ipoteza art. 47 alin. 1 lit. a, contrar prevederilor dispoziției art. 47 alin. 3.

III. Critici suplimentare aduse Sentinței civile nr. 1105/18.05.2012 pronunțată de Tribunalul București

1. Instanța de fond confundă diferitele motivele pentru care se poate dispune anularea unei mărci.

Instanța subsumează motivul prevăzut la art. 47 alin. 1 lit. a raportat la art. 5 alin. 1 lit. f din Legea nr. 84/1998 conform căruia înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea dispoziției potrivit căreia marca nu trebuie să fie de natură să inducă publicul în eroare în special cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produsului motivului prevăzut la art. 47 alin. 1 lit. c conform căreia marca poate fi anulată dacă a fost înregistrată cu rea-credință.

În ceea ce privește motivul inducerii publicului în eroare cu privire la anumite caracteristici ale produselor, printre care sunt avute în vedere în special calitatea, natura sau originea geografică, scopul urmărit de legiuitor pentru instituirea acestui motiv absolut de anulare este acela al protecției intereselor generale ale consumatorilor.

Pe de altă parte, în ceea ce privește reaua-credință, aceasta este relativizată la interesele unui terț care ar putea fi prejudiciat prin înregistrarea unui mărci făcută cu alt scop decât cel de identificare a produselor sau serviciilor solicitantului. Astfel, spre exemplu, un terț ar putea fi prejudiciat prin înregistrarea unei mărci care produce confuzie cu o marcă a sa anterioară.

Prin urmare anularea unei mărci pentru motivul inducerii publicului în eroare este distinct de motivul înregistrării cu rea-credință a mărcii, condițiile pentru a se constata existenta oricăruia dintre cele două motive de anulare sunt diferite si. prin urmare, nu pot fi substituite sau completate unele prin altele.

Apreciază apelanta că în mod greșit instanța de fond a considerat că înregistrarea Mărcii Cheile Bicazului s-a făcut cu rea-credință fără a analiza elementele care în practică duc la stabilirea existenței sau inexistenței relei-credințe. Astfel, în decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza 529/2007 Chocoladefabriken Lindt & Sprungli AG v Franz Hauswirth GmbH para. 42 și urm. se arată că:

„Pentru a aprecia existența relei-credințe, trebuie să se ia în considerare și intenția solicitantului la momentul depunerii cererii de înregistrare. Este important în această privință să se menționeze că, [...], intenția solicitantului la momentul pertinent este un element subiectiv care trebuie stabilit prin trimitere la circumstanțele obiective ale speței. Astfel, intenția de a împiedica un terț să comercializeze un produs poate, în anumite împrejurări, să constituie un element al relei-credințe a solicitantului. Acesta lucru este valabil în special atunci când, ulterior, se adeverește că solicitantul a înregistrat un semn ca marcă [...] fără intenția de a-l utiliza, cu unicul scop de a împiedica . unui terț. [...] Tot astfel, faptul că un terț utilizează de multă vreme un semn pentru un produs identic sau similar ce poate conduce la confuzie cu marca solicitată, iar acest semn beneficiază de un anumit nivel de protecție juridică este un factor pertinent pentru a aprecia existența relei-credințe a solicitantului."

Ca atare, ceea ce ar fi trebuit să se dovedească în cauză pentru a se putea susține că Marca Cheile Bicazului a fost înregistrată cu rea-credință, este că intenția subscrisei la momentul înregistrării Mărcii, nu a fost de a înregistra Marca Cheile Bicazului cu scopul de a identifica pe piață produsele sale și de a le distinge de cele aparținând unor alți comercianți, ci a urmărit un alt scop, cum ar fi împiedicarea altor comercianți de a utiliza semnul ales ca marcă sau de a se profita de renumele sau imaginea unui alt semn ce se bucură de o anumită protecție juridică ca urmare a unui risc de confuzie cu acest semn.

Consideră de asemenea relevantă Decizia Comisiei de Anulări din 23.11.2004 (CTM AALBORG No._) în care s-a arătat că nu constituie o dovadă de rea-credință solicitarea ulterioară de a înregistra un semn ca marcă comunitară după ce înregistrarea aceluiași semn ca marcă națională a fost refuzată datorită caracterului descriptiv al semnului (caracterul descriptiv fiind de asemenea un motiv absolut de respingere a înregistrării).

Prin urmare consideră că solicitarea de a înregistra ca marca un semn care este susceptibil să încalce oricare din motivele absolute menționate la art. 5 alin. 1 nu ar putea fi asimilată ipso facto unei fapte de rea-credință.

2. Instanța de fond face confuzie între sancțiunea anulării mărcii și sancțiunea decăderii din drepturile conferite de marcă.

Astfel cum am arătat, în mod greșit instanța de fond a decis anularea Mărcii Cheile Bicazului întrucât a apreciat că induce publicul în eroare cu privire la originea geografică. Instanța însă, nu raportează această inducere în eroare la momentul înregistrării mărcii, ci la un moment ulterior, pe parcursul folosinței acesteia. Or analizarea acestui motiv prin raportarea sa la un moment ulterior înregistrării Mărcii, nu poate constitui decât un motiv de decădere.

Decăderea este sancțiunea care intervine ca urmare a acțiunilor sau inacțiunilor titularului unei mărci ulterior momentului înregistrării mărcii. Printre motivele prevăzute de Legea nr. 84/ 1998 care atrag sancțiunea decăderii este enumerat și motivul de la art. 46 alin. 1 lit. c, conform căruia „după data înregistrării și ca urmare a folosirii mărcii de către titular sau cu consimțământul acestuia, marca a devenit susceptibilă a induce publicul în eroare, în special cu privire la natura, calitatea sau proveniența geografică a produselor ori serviciilor pentru care a fost înregistrată". Ca atare se are în vedere situația în care marcă a devenit deceptivă, ca o consecință a acțiunilor titularului mărcii ulterior înregistrării mărcii.

În doctrină s-a stabilit că „acest text, are în vedere existența inițială a unei mărci valide, care ulterior înregistrării își pierde acest caracter. De data aceasta, rezultatul se produce, potrivit legii, ca urmare a folosirii mărcii, fie de către titular, fie cu acordul acestuia în situația în care marca ar fi fost deceptivă de la început, sancțiunea ar fi fost anularea înregistrării".

Având în vedere precizările făcute cu privire la cele două sancțiuni, consideră apelanta că instanța de fond se pronunță cu privire la anularea Mărcii Cheile Bicazului având în vedere neîndeplinirea condițiilor privind înregistrarea Mărcii, însă în realitate prin analiza probatoriului a avut în vedere neîndeplinirea condițiilor înregistrării Mărcii la momentul introducerii acțiunii, deci ulterior înregistrării Mărcii. Astfel, instanța precizează că "în speță, Tribunalul reține că pârâta nu a depus la dosar nici o dovadă din care să rezulte că aceasta comercializează apă minerală de izvor din Parcul Național Cheile Bicazului" și, în aceste condiții, arată instanța în continuare că prin raportare la art. 5 lit. f din Legea nr. 84/ 1998 acest fapt atrage anularea înregistrării mărcii.

Este evident că deși pentru analizarea cauzei de anulare instanța trebuia să verifice nerespectarea la momentul înregistrării Mărcii a dispozițiilor legale invocate, în realitate instanța a evaluat respectarea acestor dispoziții la momentul judecării cauzei.

Din perspectiva anulării Mărcii (presupunând că acțiunea în anulare întemeiată pe faptul că marca induce publicul în eroare nu ar fi fost prescrisă așa cum am arătat la punctul I) chiar dacă în cauză s-ar fi evaluat corect, respectiv în funcție de momentul înregistrării Mărcii, condiția ca Marca să fie de natură să inducă publicul în eroare cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produsului sau a serviciului, considerăm că această condiție nu este îndeplinită, așa cum vom arăta în cele ce urmează (pct. III. 3).

Cu privire la decăderea apelantei din drepturile asupra Mărcii, deși instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, apreciază apelanta că aceasta este neîntemeiată.

Pentru a se dispune decăderea în temeiul dobândirii unui caracter deceptiv cu privire la originea geografică, ar trebui îndeplinită, în mod prealabil, condiția dovedirii renumelui de care se bucură zona Cheile Bicazului în legătură cu produsele și serviciile din clasele 29, 32 și 35 (astfel cum vom arata mai jos la pct.lll.3). Subsecvent îndeplinirii acestei condiții ar trebui să se demonstreze că au intervenit fapte ulterioare înregistrării Mărcii care au făcut ca Marca Cheile Bicazului să ajungă să fie de natură să inducă publicul în eroare cu privire la originea geografică. Este esențial faptul că dispoziția legală cu privire la acțiunea în decădere prevede expres că aceasta poate fi primită numai în cazul în care prin fapte ulterioare înregistrării Marca a ajuns să inducă publicul în eroare. Prin urmare dacă Marca era de natură să inducă publicul în eroare încă de la data înregistrării acesteia singura modalitate de acțiune împotriva înregistrării era acțiunea în anulare care, pentru acest temei, trebuia introdusă în termen de 5 ani de la data înregistrării, iar nu acțiunea în decădere.

În cauză, circumstanțele care ar putea fi luate în considerare pentru a se stabili dacă Marca Cheile Bicazului este deceptivă pentru categoriile de produse și servicii pentru care a fost înregistrată (clasele de produse și servicii 29, 32 și 35) au rămas aceleași încă de la momentul depunerii cererii de înregistrare a Mărcii, prin urmare în lipsa dovedirii unor circumstanțe noi ulterioare înregistrării și consecințe ale acțiunii subscrisei, acțiunea în decădere este neîntemeiată pentru acest motiv.

Pentru motivele absolute de refuz intervenite ulterior înregistrării mărcii, cum ar fi spre exemplu, că marca a devenit după momentul înregistrării un termen generic pentru bunurile și serviciile desemnate, sancțiunea care trebuie aplicată nu poate fi decât sancțiunea decăderii titularului mărcii din drepturile conferite de marcă.

În concluzie, în lipsa dovedirii renumelui zonei Cheile Bicazului pentru produsele și serviciile din clasele 29, 32 și 35 și în lipsa dovedirii faptelor ulterioare înregistrării Mărcii care ar conduce la calificarea Mărcii ca fiind de natură să inducă publicul în eroare cu privire la originea geografică acțiunea în decădere este neîntemeiată.

3. Marca Cheile Bicazului nu induce în eroare publicul cu privire la originea geografică nici la momentul înregistrării mărcii si nici ulterior.

Din modalitatea de reglementare a textului de lege art. 5 alin. 1 lit. f rezultă în mod evident că nu este suficient ca marca să constea într-o denumire geografică ci trebuie în mod obligatoriu îndeplinită condiția inducerii în eroare a consumatorului.

Cu privire la inducerea în eroare cu privire la originea geografică a produsului, trebuie amintit că în doctrină și practică se apreciază că: „O obiecție cu privire la o marcă ca fiind de natură să inducă în eroare cu privire la originea geografică a produselor/serviciilor se poate ridica numai dacă acestea au o oarecare reputație în zona respectivă și nu provin de acolo".

Astfel, spre exemplu, în cazul mărcii „Geneva", pentru clasa 14 („Ceasuri") s-ar putea considera că marca este susceptibilă de a induce publicul în eroare cu privire la originea geografică deoarece Elveția este o țară renumită în producerea și comercializarea ceasurilor și având în vedere că orașul Geneva aparține acestui stat, se consideră că publicul poate fi indus în eroare cu privire la originea reală a produselor dacă solicitantul produce ceasuri într-o altă țară decât Elveția.

În baza precizării făcute, consideră că în speță, ar fi trebuit în mod preliminar să se arate că zona „Cheile Bicazului" se bucură de o oarecare reputație pentru produsele și serviciile din clasele 29, 32 și 35. Având în vedere că în cauză nu s-a demonstrat mai întâi că regiunea Cheile Bicazului se bucură de un oarecare renume pentru produsele și serviciile desemnate de Marca, considerăm că Marca Cheile Bicazului nu induce în eroare publicul cu privire la originea geografica nici la momentul înregistrării mărcii si nici ulterior.

În plus, raportat la situația de fapt, precizează apelanta ca sursa din care aceasta captează apa este situata in loc. Bicazul A., jud. N., localitate care este limitrofa Parcului Național Cheile Bicazului - Hasmas, după cum de altfel și loc. B.-Chei, in care se afla sursele de extragere a apei de către Intimata - Reclamanta este limitrofa Parcului Național Cheile Bicazului. Astfel potrivit Art. 3 alin. 2 din Regulamentul Parcului Național CHEILE BICAZULUI - H. ("PNCB-H") „localitățile limitrofe PNCB-H sunt considerate următoarele: Sândominic, B., Voșlobeni, Tomești, B.-Chei, Bicazul A., Bârnadu, Bicăjel, Dămuc, Trei Fântâni și G.".

Problema care se pune după părerea apelantei este dacă înregistrarea ca marcă de către aceasta a unei denumiri care indica o zona mai mare și mai cunoscută (cum ar fi Cheile Bicazului în raport cu Bicazul A.) este de natură a încălca drepturile unui comerciant care produce în zona mai mare și mai cunoscută. Sau comerciantul în cauză își poate comercializa produsele indicând cu exactitate elementele care consideră că îl diferențiază, utilizând chiar denumirea înregistrata ca marca de celalalt comerciant („captare direct de la sursa", „captare din Parcul Național „captare din Rezervația Naturală ..."). Observăm că și Intimata - Reclamantă are aceeași abordare identificându-și produsele tot după zona mai mare și mai cunoscută „Cheile Bicazului" deși extragerea apei sale este din „Cheile Sugaului", în vecinătatea limitei Parcului Național Cheile Bicazului, astfel cum reiese din Adresa nr. 78/ 2006 a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva Parcul Național Cheile Bicazului-Hasmas „prin prezenta vă aducem la cunoștința Hotărârea nr. 1 a Consiliului Științific [...] care este de acord cu solicitarea S.C. Total M. S.R.L. de reabilitare, captare și aducțiune apa din izvoarele 2A și 2B din vecinătatea limitei Parcului Național Cheile Bicazului! (Rezervația Naturală Cheile Sugaului)" sau așa cum reiese din afirmațiile Reclamantei din Adresa nr. 98/ 2010 către AN Apele Romane „noi deținem și exploatăm izvoare în . Parcul Național Cheile Bicazului-Hasmas" deși . limitrofă Parcului Național Cheile Bicazului conform art. 3 din Regulamentul Parcului Național Cheile Bicazului-Hasmas. Prin urmare atât Intimata - Reclamanta cât și Apelanta - Pârâtă folosesc denumirea „Cheile Bicazului" pentru a identifica aria geografica mai mare și potențial mai cunoscută. Intimata - Reclamanta a și înregistrat o marcă ce conține denumirea „Cheile Bicazului" (marca MN_ „I. M. - Rezervația Naturala Cheile Bicazului Munticelu"), deși așa cum am arătat captarea apei o realizează din Cheile Sugaului, limitrofa Cheilor Bicazului, motivul este ușor de înțeles - aria geografică limitrofă e mai mare și mai cunoscută.

Problema care se pune in continuare este aceea daca folosirea denumirii ariei geografice mai mare si mai cunoscute este o folosire nelegala, daca este afectat, indus in eroare consumatorul prin aceasta referire. După părerea noastră consumatorul nu este afectat având in vedere ca nu s-a dovedit ca zona „Cheile Bicazului" este o zona cu renume pentru ape de izvor/ ape minerale, prin urmare acesta nu ar face o legătura directa si de neevitat intre denumirea Cheile Bicazului si o anumita calitate a apei. Facem precizarea faptului ca marca Apelantei - Pârâtă este „Cheile Bicazului" și nu „Parcul Național Cheile Bicazului" astfel ca produsele subscrisei doar se identifica cu zona mai mare și mai cunoscută limitrofă punctului de extracție dar nu are incluse referiri care să indice proveniența apei din interiorul Parcului Național.

Trebuie de asemenea observat că nici OSIM în analiza motivului absolut de refuz a înregistrării Mărcii Cheile Bicazului nu a considerat că aceasta este de natură să inducă publicul în eroare cu privire la originea geografică. În plus, acest motiv de refuz a fost examinat de OSIM și cu ocazia înregistrării unei alte mărci aparținând subscrisei, respectiv marca „BICAZU A. CHEILE BICAZULUI" MN_, înregistrata din 16.11.2005. Având în vedere că OSIM nu a considerat la înregistrarea nici uneia dintre cele doua mărci ca acestea reprezintă denumiri cunoscute în rândul publicului încât să ne solicite dovezi suplimentare privind locul din care este extrasa apa comercializata de subscrisa sau limitarea clasei de produse desemnate de mărcile subscrisei la produse provenite din regiunea Parcului Național Cheile Bicazului - Hasmas, consideram ca se verifica concluzia ca denumirea Cheile Bicazului poate fi utilizata si pentru identificarea unor produse care nu provin neapărat din arealele geografice respective.

Apelanta consideră nerelevante adresele depuse de Intimata - Reclamanta provenind de la Universitatea din București - Facultatea de Geologie si Geofizica și de la Regia Naționala a Pădurilor Romsilva Administrația Parcului Național Cheile Bicazului deoarece considerăm pe de o parte, ca Intimata - Reclamanta nu a precizat calitatea și competența acestor autorități în analiza cauzei dedusa judecații iar pe de altă parte, chiar dacă aceasta ar fi demonstrat competența autorităților menționate, atât întrebările puse de Intimata - Reclamanta cât și răspunsurile acestor autorități sunt vădit deformate. Astfel, Intimata - Reclamantă întreabă „dacă societății comerciale N. G. S.R.L i-a fost eliberat vreun aviz... de exploatare/captare a surselor de apa din Parcul Național Cheile Bicazului", or Apelanta - Pârâta nu a afirmat și nici pretins nici în cadrul înregistrării Mărcii și nici prin mențiunile de pe eticheta produsului ca produsele sale provin din Parcul Național Cheile Bicazului, ci doar a dat produselor sale denumirea zonei cea mai cunoscută limitrofă punctului său de extracție. Și, așa cum am arătat mai sus, câtă vreme nu s-a făcut dovada că zona este faimoasă pentru produsele astfel denumite nu se poate concluziona că publicul consumator va deduce automat că produsele ce poartă Marca Cheile Bicazului provin din Parcul Național Cheile Bicazului, însă publicul consumator poate deduce că acestea au o legătura chiar și de vecinătate cu zona Cheile Bicazului, fapt ce corespunde adevărului.

4. Marca Cheile Bicazului nu induce în eroare consumatorii cu privire la calitatea produselor

Deși nu se precizează în mod expres în cadrul acțiunii introductive criteriul calității produselor ca motiv de anulare, în fapt în majoritatea susținerilor și a probatoriului administrat Intimata - Reclamantă pretinde că Marca Cheile Bicazului induce publicul în eroare și cu privire la calitatea produselor.

Cu privire la acest aspect, apreciază apelanta că Intimata - Reclamantă ar fi trebuit să dovedească în mod preliminar că denumirea "Cheile Bicazului" sugerează în mintea consumatorului un reper de calitate.

Deși Intimata - Reclamanta menționează în paragraful 3 pag. 3 al cererii de chemare în judecată că "[Parcul Național Cheile Bicazului] beneficiază de un regim de protecție specială, tocmai datorita caracteristicilor unice ale resurselor sale naturale, motiv pentru care reprezintă o garanție indiscutabila a produselor ce deriva din exploatarea legala a acestora", constatăm că susținerea Intimatei - Reclamante privind existenta unor proprietăți deosebite ale produselor provenite din regiunea Cheile Bicazului nu este probată cu niciun fel de dovezi.

Cu atât mai puțin, nu este dovedit ca publicul relevant cunoaște pretinsele proprietăți deosebite ale produselor provenite din regiunea Cheile Bicazului, încât să se poată aprecia că atunci când publicul va intra în contact cu un produs având marca Cheile Bicazului va considera în mod automat că produsul respectiv se bucura de calitățile deosebite atribuite produselor din regiunea Cheile Bicazului si prin urmare daca produsul nu provine din zona Cheile Bicazului, publicul va fi indus in eroare cu privire la calitățile produsului respectiv.

Consideră apelanta ca susținerile Intimatei - Reclamante privind inducerea în eroare cu privire la calitatea produselor apelantei este neîntemeiată.

Din contră, cu privire la calitatea produselor comercializate de apelantă, aceasta arată că, potrivit Anexei 1, pct. 24 din Ordinul 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România se observa ca loc. Bicazul A. (din care apelanta realizează extragerea apei) face parte din categoria situri de importanță comunitară pentru care este instituit regimul de arie naturală protejata. Includerea loc. Bicazul A. în categoria siturilor protejate de interes atât național cât și comunitar, dovedește odată în plus grija apelantei pentru calitatea produselor extrase din zona respectivă.

Mai arată apelanta că extragerea realizată de Apelanta - Pârâtă se face din puț forat cu o adâncime de 60 m, prin urmare calitatea apei este cu atât mai mult indiscutabila având în vedere că la acea adâncime este improbabil ca apa să poată fi poluata prin activitatea umana. Având în vedere adâncimea puțului cel mai probabil extragerea se face din debitele subterane ale râurilor care curg pe sub masivul muntos Hasmas, aceleași cu cele care ies la suprafață mai jos, în zona unde captează și îmbuteliază apa Intimata - Reclamantă.

5. Instanța de proprietate intelectuală nu este competentă să se pronunțe cu privire la modalitatea de extragere/captare a apei și a clasificării produselor rezultate în urma extragerii.

În mod greșit instanța de fond analizează și concluzionează cu privire la categoria de produse din care fac parte produsele comercializate de subscrisa, respectiv de Intimata - Reclamantă.

Cu privire la modalitatea de extragere/ captare a apei, atât de către subscrisa cât și de către Intimata - Reclamantă, consideră că aceasta nu face obiectul prezentului dosar deoarece (i) pe de o parte în denumirea Mărcii nu este menționata nici ce fel de apa se comercializează nici modalitatea de captare a acesteia, iar (ii) pe de altă parte nu poate fi de competenta instanței specializate de proprietate intelectuală verificarea și amendarea procedurii de emitere a autorizațiilor de extragere și clasificare a apei.

Totuși, dacă instanța va considera necesar să analizeze aceste aspecte, apelanta face următoarele precizări:

(i) Este greșită și nerelevantă analiza și concluzia instanței de fond cu privire la ce fel de apă se comercializează de către Apelanta - Pârâtă și la modalitatea de captare a acesteia și datorită faptului că înregistrarea Mărcii Cheile Bicazului s-a realizat pentru întreaga Clasa 32 cuprinzând „ape minerale și gazoase" aceasta putând prin urmare să fie folosită pe orice produs din această clasă (apa minerală, apa plată, apa carbogazificată, apa de izvor, apa de masă, etc.). Mai mult, trebuie observat ca in cuprinsul Mărcii nu este nicio mențiune care sa indice un anumit produs (cum ar fi de exemplu: apa minerală, apa de izvor, apa plată, apa carbogazificată).

Daca marca apelantei s-ar fi denumit de pilda "Apa minerala Cheile Bicazului" publicul ar fi putut fi indus în eroare cu privire la natura produselor comercializate de subscrisa, dacă în fapt acestea ar fi fost apa de izvor neomologata ca apa minerala. În acest caz, instanța ar fi trebuit să verifice dacă într-adevăr produsul desemnat de marca corespunde realității. Însă, Marca Cheile Bicazului neconținând în denumire sa vreo indicație cu privire la un anumit produs, aceasta poate fi folosită pentru toate produsele pentru care este înregistrată deci pentru orice fel de apă, fie aceasta apă minerală, apa plată, apa carbogazificată, apa de izvor, apa de masă.

Pe de alta parte consideră apelanta că în mai mare măsura este Intimata - Reclamantă să inducă publicul consumator în eroare datorită denumirii acesteia „I. M. Apa Minerală Naturală S.R.L" având în vedere că aceasta a declarat că nu produce și comercializează „apa minerală": răspunsul la întrebarea nr. 9 din Interogatoriu „Societatea noastră nu a comercializat niciodată produse sub denumirea apa minerală".

(ii) În cauza atât Apelanta - Pârâtă cât și Intimata - Reclamantă utilizează pe eticheta de produs proveniența apelor comercializate: Apelanta - Pârâtă se refera la Bicazul A. / Intimata - Reclamantă se referă la B. Chei; Apelanta - Pârâtă se refera la apa de izvor în mod corect după clasificarea dată în Adresa A.N. Apele Romane nr._/30.08.2010 „referitor la încadrarea apei îmbuteliate de S.C. N. G. S.R.L ... facem precizarea că orice apa provenită dintr-o sursă naturală și care nu a fost omologată ca și apa minerală naturală poate fi îmbuteliată sub denumirea apă de masă sau apă de izvor": de asemenea începând cu anul 2011 Apelanta - Pârâtă se refera în mod corect la apa minerala conform Ordinului nr. 12/ 2011 al Președintelui ANRM în care apare în „Lista apelor minerale naturale recunoscute în România - poziția 24 - denumirea „Cheile Bicazului" din sursa Bicazul Ardelelean (forai FH1) locul de exploatare Bicazul A. (județul N.)".

Mai mult decât atât autorizațiile în baza cărora Apelanta - Pârâtă face extragerea apelor nu au fost contestate de Intimata - Reclamantă.

Astfel consideră apelanta că în mod greșit instanța analizează în cuprinsul penultimelor două pagini din sentință situațiile de fapt care rezultă din documentele depuse la dosar cu privire la modul în care se face extracția apelor, locul, produsul rezultat și concluzionează că "În lipsa probelor, în raport cu actele efectiv depuse, Tribunalul retine că pârâta comercializează apă potabilă, conform documentului depus la fila 105 din dosar". Concluzia instanței este greșită și prin prisma faptului că orice apă destinată consumului este "apa potabilă" iar documentul de la fila 105 indicat de instanță, deși poartă în titlu mențiunea "Registrul apelor potabile" (de unde probabil instanța a preluat noțiunea de apă potabilă) se referă în paragraful 2 la produsul "apă de izvor" al Apelantei - Pârâte.

6. Instanța de fond în mod greșit a dispus anularea în totalitate a Mărcii Cheile Bicazului, deși în cauză motivele de fapt și de drept invocate priveau doar cauze de anulare cu privire la produsele apă de izvor și apă minerală.

În primul rând că Marca Cheile Bicazului este înregistrată pentru toate produsele și serviciile din clasele 29, 32 si 35. Se observă din dosarul cauzei ca toate motivele în fapt și în drept invocate privesc produsele apă de izvor și apă minerală.

Ca atare, consideră apelanta că și dacă s-ar aprecia că sunt îndeplinite condițiile privind anularea sau decăderea din drepturile conferite de marcă, cu privire la produse și servicii care nu privesc produsele apă de izvor și apă minerală nu este formulată nicio susținere.

Pentru aceste motive, este criticabila sentința instanței ce pronunță anularea Mărcii Cheile Bicazului, fără a face vreo limitare cu privire la produsele pentru care Marca este anulată.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Cu privire la excepția tardivității acțiunii, a arătat că temeiul juridic al cererii sale este reprezentat de art. 47 lit. c din Legea nr. 84/1998, respectiv pentru motivul că marca Cheile Bicazului a fost înregistrată cu rea-credință de către pârâtă, cunoscând faptul că produsele comercializate de către aceasta nu provin din Cheile Bicazului, iar indicarea art. 5 lit. f din aceeași lege a fost menită exclusiv pentru a contura noțiunea de rea-credință.

Cu privire la excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, intimata arată că motivul invocat generează o nulitate absolută, grevată pe interesul general care trebuia protejat (art. 47 alin. 1 lit. c din Legea nr. 84/1998), calitatea procesuală a reclamantei fiind bivalentă, parțial întemeiată pe atributul exclusiv de a fi singura societate autorizată de a exploata resurse naturale în Parcul Național Cheile Bicazului”, această calitate fiind completată cu cea de persoană interesată în înțelesul legii la respectarea drepturilor consumatorilor, care sunt lezați prin inducerea în eroare cu privire la calitățile intrinseci ale unui produs care le este oferit sub o marca care nu corespunde realității și care este aptă a crea confuzie cu privire la originea reală a produsului astfel comercializat.

Intimata arată că interesul sau lezat de către apelantă este legat de faptul că pe piață există produse de proveniență diferită, cu producători diferiți, cu caracteristici diferite, cu proprietăți fizico-chimice și organoleptice diferite, cu ambalaje diferite, cu etichete diferite, dar pe toate apărând denumirea ”Cheile Bicazului”, fiind astfel clară concurența neloială pe care apelanta o face intimatei.

Intimata a mai arătat că și consumatorii sunt induși în eroare, fiindu-le inoculată abuziv ideea că beneficiază de calitățile unui produs originar din ”Cheile Bicazului – arie naturală protejată”, în timp ce Bicazul A., . este captată apa se află în afara ariei protejate.

În legătură cu excepția lipsei de interes față de capătul al doilea de cerere, relativ la constatarea caracterului deceptiv al mărcii pârâtei, în condițiile art. 46 lit. c din Legea nr. 84/1998 și în subsidiar față de primul capăt al cererii, intimata arată că marca aplicată produselor comercializate de pârâtă a dobândit caracter deceptiv prin inducerea în eroare a publicului cu privire la natura, calitatea sau proveniența geografică a produselor, întrucât dacă marca înregisrată nu era folosită nu se crea nici un prejudiciu, însă, odată cu comercializarea apei de masă Cheile Bicazului, aceată culpă latentă a fost activată, motiv pentru care pot deveni incidente pe lângă dispozițiile art. 47 alin. 1 lit. c din lege și dispozițiile art. 46 lit. c.

Cu privire la excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa temeiului legal al celui de-al treilea capăt de cerere, intimata a arătat că și-a precizat oral acțiunea, în fața instanței de fond, indicând în concret dispozițiile art. 5 lit. a din Legea nr. 11/2991, coroborată cu dispozițiile art. 998, 999 C.civ.

Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 48 alin. 1 și 2 din Legea nr. 84/1998, intimata arată că această excepție este străină de obiectul cauzei, așa cum a reținut instanța de fond, întrucât cauza nu privește concurența între două mărci, ci reaua-credință a pârâtei la înregistrarea unei mărci care desemnează o gamă de produse care nu sunt originare din zona sugerată de marcă.

Pe fondul cauzei, intimata a reiterat situația de fapt și a arătat că apelul este nefondat.

OSIM a formulat întâmpinare, prin care arată că este întemeiată susținerea apelantei potrivit căreia art. 5 alin. 1 lit. f din Legea nr. 84/1998 rep. sunt dispoziții ce privesc motivele absolute de admitere la înregistrare a mărcii, precum și motive de anulare a mărcii prevăzute de art. 47 lit. a din lege, că ipoteza prevăzută de art. 47 lit. c este un motiv distinct de anulare, reaua-credință nu se apreciază în raport de motivele prevăzute de art. 5 alin. 1 lit. a).

De asemenea, consideră că aprecierea potrivit căreia marca Cheile Bicazului, MN_ induce publicul în eroare cu privire la proveniența geografică a produselor, după data înregistrării mărcii, poate constitui motiv de decădere a mărcii, potrivit art. 46 alin. 1 lit. c și nicidecum unul de anulare, această situație neregăsindu-se în niciuna din ipotezele prevăzute de art. 47 din lege.

Totodată, arată că marca Cheile Bicazului, MN_ este înregistrată pentru produse/servicii din clasele 29, 32 și 35. Acțiunea a avut ca obiect anularea mărcii Cheile Bicazului pentru produsele apa de izvor și apă minerală. Prin urmare, în mod eronat instanța de fond dispus anularea mărcii în litigiu pentru toate produsele și serviciile pentru care a fost înregistrată.

Intimatul OSIM a arătat că își menține susținerile din fața primei instanțe.

Analizând lucrările dosarului în raport cu motivele de apel formulate, Curtea reține următoarele:

Motivele de apel formulate împotriva încheierii din 20.10.2011 sunt nefondate.

Astfel, cererea reclamantei de anulare a mărcii pentru înregistrarea cu rea-credință nu poate fi considerată tardiv formulată sau prescrisă având în vedere că potrivit art. 47 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 anularea mărcii pentru înregistrarea cu rea-credință poate fi solicitată oricând în perioada de protecție a mărcii.

Atât timp cât anularea a fost solicitată invocându-se reaua-credință la înregistrare, sunt irelevante împrejurările invocate în susținerea tezei relei-credințe, deci și invocarea încălcării cu intenție a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. f din Legea nr. 84/1998.

Excepția lipsei de interes în promovarea cererii a fost corect respinsă de către prima instanță.

Pentru a exista interes în formularea cererii de anulare a unei mărci pentru rea-credință nu este obligatoriu ca reclamanta să fie titulara unei mărci similare cu marca a cărei anulare se solicită, interesul putând fi determinat și de alte împrejurări.

Reclamanta și-a justificat interesul de a solicita anularea mărcii pârâtei prin faptul că marca pârâtei desemnează o zonă geografică în care reclamanta îmbuteliază propriile produse și, în opinia reclamantei, produsele pârâtei nu provin din zona geografică respectivă, astfel că o parte din consumatorii potențial interesați de produsele din acea zonă oferite de reclamantă se vor orienta spre produsele pârâtei considerând că acestea provin din zona geografică desemnată prin marca pârâtei.

Părțile fiind competitori pe aceeași piață, interesul reclamantei în promovarea cererii este născut, actual, direct și personal. Interesul reclamantei este și legitim, întrucât urmărește păstrarea clientelei interesate de produsele oferite de reclamantă datorită împrejurării că produsele provin din zona geografică în discuție.

Același interes justifică și cererea de decădere a pârâtei din drepturile conferite de marcă, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 46 alin. 1 lit. c din Legea nr. 84/1998.

Argumentele invocate de pârâtă în susținerea excepției lipsei de interes vizează temeinicia cererii de chemare în judecată, iar nu interesul în promovarea acesteia.

Cât privește excepția nulității capătului de cerere întemeiat pe concurența neloială pentru neindicare temeiului de drept al acestuia, Curtea constată că în mod corect a fost respinsă de către prima instanță.

Astfel, neindicarea temeiului de drept al cererii nu constituie motiv de nulitate expresă, conform art. 133 raportat la art. 112 C.proc.civ.

Prin urmare, pentru a se dispune anularea cererii în condițiile art. 105 alin. 2 C.proc.civ., era necesar ca pârâta să invoce și să dovedească o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea cererii.

Or, pârâta a invocat împrejurarea că neindicarea temeiului de drept a pus-o în situația de a nu putea să facă o apărare pliată pe pretențiile reclamantei.

Această susținere nu poate fi însă primită, întrucât reclamanta a indicat motivele de fapt pe care își întemeiază cererea, astfel că pârâta și-a putut face apărarea prin raportare la aceste motive.

Pe de altă parte, reclamanta a indicat un temei de drept generic (art. 5 din Legea nr. 11/1991), astfel că, prin coroborare cu temeiurile de fapt invocate, au dat posibilitatea pârâtei să formuleze apărări prin raportare la elementele concrete din cererea de chemare în judecată.

Și excepția inadmisibilității celui de-al treilea capăt de cerere a fost corect respinsă de prima instanță, chiar dacă motivarea respingerii acesteia este greșită.

Astfel, greșit a reținut prima instanță că marca reclamantei este înregistrată anterior mărcii reclamantei.

Marca pârâtei – Cheile Bicazului_ a dobândit protecție începând cu 15.02.2005.

Reclamanta a cesionat drepturile asupra mărcii I. M._, înregistrată de . protecție de la 2.08.1999. Această marcă nu face vreo referire la zona geografică Cheile Bicazului. Cealaltă marcă al cărei titular este reclamanta – I. M._ a dobândit protecție de la 7.03.2006 (data de depozit). În reprezentarea grafică a acestei mărci există mențiunea ”Rezervația Naturală Cheile Bicazului – Munticelu”.

Prin urmare, singura marcă a reclamantei care ar putea genera un conflict cu marca pârâtei este marca_, care a fost înregistrată de către reclamantă ulterior înregistrării mărcii pârâtei.

Chiar dacă cele reținute de prima instanță cu privire la acest aspect sunt greșite, soluția respingerii excepției inadmisibilității este corectă.

Astfel, al treilea capăt al cererii reclamantei a fost întemeiat pe concurența neloială, iar nu pe drepturile titularului de marcă, așa încât dispozițiile art. 48 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 invocate de pârâtă în susținerea excepției nu au legătură cu capătul de cerere în discuție.

Cât privește motivele de apel formulate împotriva sentinței civile nr. 1105/18.05.2012, Curtea reține următoarele:

În mod greșit prima instanță a reținut reaua-credință a pârâtei la înregistrarea mărcii ”Cheile Bicazului”.

Astfel, prima instanță a reținut reaua-credință din faptul că pârâta a înregistrat marca ”Cheile Bicazului” dar nu a făcut dovada că apa comercializată de ea sub această marcă este apă naturală de izvor din Parcul Național Cheile Bicazului.

Din lipsa acestei dovezi, prima instanță a dedus că pârâta, la momentul înregistrării mărcii, a încălcat cu bună-știință dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. f din Legea nr. 84/1998, având intenția de a induce în eroare cumpărătorii cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produsului, orice cumpărător al apei comercializate sub marca Cheile Bicazului gândindu-se obligatoriu la o apa de izvor provenind din Rezervația Parcul Național Cheile Bicazului.

Curtea constată că marca ”Cheile Bicazului” este înregistrată pentru clasa de produse 32: bere, ape minerale și gazoase și alte băuturi nealcoolice, băuturi din fructe, siropuri și alte preparate pentru fabricarea băuturilor, precum și pentru clasele 29 și 35.

La momentul înregistrării unei mărci nu se verifică dacă petentul ce urmează să fie titular al mărcii deține toate avizele legale necesare pentru fabricarea și comercializarea produselor ori prestarea serviciilor pentru care se solicită înregistrarea mărcii.

Ca atare, eventuala lipsă a unor astfel de avize nu poate, prin ea însăși, să contureze existența relei-credințe la înregistrare.

În al doilea rând, produsul comercializat de pârâtă sub marca ”Cheile Bicazului” face parte din produsele din grupa 32 pentru care marca este înregistrată.

Prin urmare, nu se poate reține nici înregistrarea mărcii cu intenția de a bloca înregistrarea unor mărci identice sau similare pentru produse din clasa 32.

În al treilea rând, marca înregistrată de pârâtă este una verbala, cuprinzând doar cuvintele Cheile Bicazului. În cuprinsul mărcii nu se face vreo referire la Rezervația Parcul Național Cheile Bicazului-H..

Apa comercializată de pârâtă sub marca ”Cheile Bicazului” este extrasă din satul T., .>

Potrivit wikipedia ”Cheile au fost formate de râul B. și fac legătura între Transilvania și M..

Zona Cheile Bicazului, cu o lungime de peste 6 km de la Lacul R. în amonte până la localitatea Bicazul A. în aval, este străbătută de …”.

Prin urmare, potrivit informațiilor la care publicul larg are acces, Bicazul A., de unde pârâta extrage apa comercializată, face parte din zona geografică Cheile Bicazului.

De asemenea, potrivit art. 3 alin. 2 din Regulamentul Parcului Național Cheile Bicazului-Hașmaș, ”localitățile limitrofe PNCB-H sunt considerate următoarele: Sândominic, B., Voșlobeni, Tomești, B.-Chei, Bicazul A., Bărnodu, Bicăjel, Dămuc, Trei Fântâni și Gheorghieni”.

Prin urmare, apa comercializată de pârâta sub numele Cheile Bicazului este extrasă din zona cu același nume, așa încât nu este întemeiată susținerea reclamantei în sensul că marca în litigiu ar fi de natură să inducă în eroare cumpărătorii cu privire la originea geografică a produsului.

Neputându-se reține o potențială inducere în eroare generată de marca în litigiu, este evident că nu se pune nici problema înregistrării acesteia cu intenția de a induce o astfel de eroare în rândul consumatorilor.

Prin urmare, față de cele reținute mai sus, Curtea constată că prima instanță a reținut greșit existența relei-credințe a pârâtei la înregistrarea mărcii ”Cheile Bicazului”, apelul fiind întemeiat sub acest aspect.

De asemenea, sunt întemeiate și criticile referitoare la greșita reținere de către prima instanță a înregistrării mărcii pârâtei cu atingerea unor drepturi anterior dobândite cu privire la o indicație geografică, un desen sau un modul industrial protejat, în condițiile în care reclamanta nu a invocat cauza de anulare a mărcii prevăzută de art. 47 alin. 1 lit. e din Legea nr. 84/1998.

Susținerea apelantei în sensul că prima instanță nu a motivat în fapt și în drept dispoziția de a obliga pe pârâta să sisteze orice activitate care implică folosirea mărcii ”Cheile Bicazului” nu poate fi primită, întrucât din considerentele sentinței apelate rezultă că obligarea pârâtei de a sista orice activitate care implică folosirea mărcii ”Cheile Bicazului” este consecința anulării mărcii ”Cheile Bicazului”.

Curtea mai reține că prima instanță nu a analizat cererea de obligare a pârâtei de a sista orice activitate care implică folosirea mărcii ”Cheile Bicazului” din perspectiva concurenței neloiale, invocată de reclamanta în capătul al doilea de cerere, lăsând astfel nesoluționat acest capăt de cerere.

În consecință, față de cele reținute, Curtea constată întemeiat apelul în limitele precizate mai sus, urmând să îl admită și, schimbând în parte sentința apelată, să respingă ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect anularea mărcii pârâtei.

Curtea reține și împrejurarea că prima instanță, urmare a admiterii primului capăt de cerere, nu a analizat și capătul de cerere subsidiar acestuia, astfel că se impune anularea în rest a hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecarea capătului de cerere subsidiar, referitor la solicitarea de decădere a pârâtei, în temeiul art. 46 alin. 1 lit. c din Legea nr. 84/1998, din drepturile conferite de marca ”Cheile Bicazului”.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelanta – pârâtă ., cu sediul ales la SCA Milcev B., în București, .. 23, ., ., împotriva încheierii din data de 20.10.2011 și a sentinței civile nr. 1105/18.05.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă . MINERALĂ NATURALĂ SRL cu sediul ales la SCA V. & Asociații, în București, ., nr. 58, sector 1 și intimatul – pârât O. DE S. PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI cu sediul în București, .. 5, sector 3.

Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că:

Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect anularea mărcii pârâtei.

Anulează hotărârea în rest și trimite cauza spre rejudecarea capătului de cerere subsidiar.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.04.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

M. S. G. S.

GREFIER

M. L.

Red. MS

Tehnored. NC/MS

5 exemplare/data redactării………….

Tribunalul București – Secția a V-a Civilă

Judecător: S. M.

← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1639/2013. Curtea de...		Marcă. Decizia nr. 58/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Marcă. Încheierea nr. 23/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Marcă. Încheierea nr. 23/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI