Obligaţie de a face. Decizia nr. 1346/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1346/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 36635/299/2010
Dosar nr._
(664/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1346
Ședința publică de la 16.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - FĂNICA PENA
JUDECĂTOR - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul-pârât D. D., împotriva deciziei civile nr.12.A. din 11.01.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. G..
P. are ca obiect – obligația de a face.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 02.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 09.09.2013, 16.09.2013, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2778/16.02.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul-pârât P. G., în contradictoriu cu pârâtul - reclamant D. D., ca neîntemeiată; s-a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată; s-a respins cererea reclamantului-pârât de obligarea a pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată; s-a luat act că pârâtul-reclamant nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrata pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 05.08.2010 sub numărul unic_, reclamantul P. G. a chemat în judecată pe pârâtul D. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul la a-și da acordul notarial pentru obținerea autorizației de construcție a unui acoperiș tip șarpantă la construcția existentă.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței faptul că 8 proprietari locuiesc într-un imobil construit în regie proprie, finalizat în anul 1980, ce cuprinse demisol, parter și 3 etaje, imobilul a fost construit cu terasă izolată cu carton asfaltat și smoală ce a fost reparată la intervale mici pe același principiu. A arătat reclamantul că în anul 2003 s-a refăcut izolația hidro cu 2 straturi de fibră cu ardezie, în 2006 și 2009 s-a reparat di nou cu aceleași materiale, costul acestor reparații fiind suportat în totalitate de reclamant.
A mai învederat reclamantul că în 11.02.2010 izolația a fost deteriorată grav pe o suprafață de circa 30% datorită unui strat de gheață ce s-a topit, s-a infiltrat în apartamente pe tavane și pereți, fiind necesară decuplarea instalației electrice.
A mai arătat reclamantul că panta terasei este mică, burlanele îngheață, astfel că stratul de zăpadă și gheață de aproximativ 30 cm din iarna 2010 a provocat deteriorări grave și că nefiind o izolație termică și hidro corespunzătoare în apartamente nu este asigurată o temperatură mai mare de 15-16 grade C în timp de iarnă.
A mai arătat reclamantul că 7 proprietari din totalul de 8 au fost de acord cu construirea acoperișului tip șarpantă învelit în tablă, cu înălțime minimă care să asigure panta necesară scurgerii apei din ploi și zăpezii, că s-a obținut certificatul de urbanism nr. 558/_/ 30.04.2010, dar pentru obținerea autorizației de construire este necesar și acordul pârâtului.
Reclamantul nu și-a întemeiat în drept cererea formulată.
În susținerea cererii de chemare în judecată, a depus înscrisuri.
Acțiunea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru de 8 lei conform chitanței aflată la fila 65 dosar, fiind aplicat timbru judiciar de 0,30 lei pe verso-ul aceleiași file.
La data de 21.09.2010, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a învederat instanței faptul că proiectul pentru construirea imobilului situat în . D., nr. 16, sector 1 București în regim de demisol, parter și 3 etaje a fost întocmit în anul 1971 de regia Ing. G. I., execuția clădirii a fost contractată de IJECOOP Ilfov, clădirea fiind dată în folosință în 20.12.1979. Despre construirea șarpantei, pârâtul a arătat că a aflat în data de 12.07.2010, semnând cu obiecțiuni unul din cele două exemplare ale procesului-verbal al întrunirii proprietarilor, la data de 30.08.2010 i s-a comunicat în scris de reclamant că sa eliberat certificatul de urbanism și că a fost chemat în judecată pentru neacordarea acordului de construire a acoperișului de tip șarpantă, că nu i s-a adus la cunoștință costurile lucrării. A arătat pârâtul că el consideră că ar fi mai rațional să se repare corespunzător terasa actuală, infiltrațiile datorându-se slabei calități a lucrărilor executare.
A mai arătat pârâtul că nu este de acord cu această lucrare, deoarece clădirea a fost proiectată în 1971 neținându-se cont de normativele de construcții elaborate după cutremurul din 1977, că structura de rezistență a clădirii a suferit solicitările produse de cutremurul din 1977, că proiectul inițial al clădirii a fost modificat în anul 1976 fiind executate lucrări de dărâmare a unui balcon executat lateral și a grinzilor sale cu un ciocan pneumatic, operațiune ce a produs vibrații puternice în structura de rezistență a clădirii. A mai arătat pârâtul, tot legat de structura de rezistență a clădirii, că în apartamentul său a apărut o fisură la stâlpul de rezistență în unul din cele 2 dormitoare. A mai pus în discuție pârâtul calitatea lucrărilor de construcție a imobilului și faptul că prin această lucrare se vor amplifica solicitările structurii de rezistență a clădirii datorită greutății ce se adaugă prin aceasta.
Prin completarea la întâmpinare depusă de pârât la data de 15.11.2010, pârâtul a invocat faptul că această clădire nu a fost expertizată seismic, că infiltrațiile de apă s-au produs datorită neglijenței, nefiind deszăpezită terasa imediat, au existat deficiențe de calitate în realizarea construcției blocului, că este mai rațional să fie reparată terasa blocului, iar pe viitor să se facă deszăpeziri din timp. A mai arătat pârâtul că prin amplasarea acestei șarpante peste terasa existentă se va amplifica solicitarea la verticală a structurii de rezistență a blocului și se va majora și solicitarea la orizontală cauzată de presiunea vântului ori a eventualelor furtuni.
Pârâtul nu și-a întemeiat în drept întâmpinarea formulată.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a depus înscrisuri.
La data de 12.09.2011, pârâtul - reclamant a formulat cererea reconvențională având ca obiect obligarea reclamantului-pârât la plata sumei de 50.000 lei reprezentând daune morale.
În motivarea cererii pârâtul-reclamant a învederat în esență că în data de 21.03.2011 a fost numit cârcotaș de avocatul reclamantului, termen insultător și nemeritat, iar în data de 10.08.2011 în fața d-nei. expert reclamantul l-a apelat într-un mod insultător, el fiind un om cu un trecut profesional onorabil.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba cu expertiză tehnică în specialitatea construcții civile, fiind depus la dosarul cauzei raportul de expertiză întocmit de expert Patriciia D.- f. 219-224, interogatoriul pârâtului-reclamant D. D.- f. 244, interogatoriul reclamantului- pârâta P. G.- f. 245.
La solicitarea instanței, au fost depuse la dosarul cauzei expertiza tehnică efectuată pentru emiterea autorizației de construire întocmita de inginer P. S. și expert tehnic inginer G. S. expert tehnic atestat MLPAT- f. 93-97, memoriul de rezistență întocmit de . & SIP SRL expert tehnic inginer G. S. expert tehnic atestat MLPAT- f. 98- 107.
La data de 09.01.2012 au fost cerute lămuriri în persoană expertului tehnic judiciar, fiind depuse la data de 03.02.2011 precizările în scris ale expertului tehnic judiciar.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
În fapt, reclamantul-pârât P. G. este proprietarul apartamentului nr. 8 din imobilul situat în București, sector 1, . D., nr. 16, aspect necontestat de pârâtul-reclamant.
Pârâtul-reclamant D. D. este proprietarul apartamentului nr.6 din imobilul situat în București, sector 1, . D., nr. 16, aspect necontestat de reclamantul-pârât.
La data de 30.04.2010, în urma cererii formulată de reclamantul-pârât P. G., s-a emis de Primăria Municipiului București prin primarul general certificatul de urbanism nr._ pentru construirea unui acoperiș tip șarpantă la construcția existentă care în prezent are acoperiș tip terasă, efectuarea lucrării fiind permisă în baza unei expertize tehnice întocmita de expert tehnic atestat MLPAT, cu avizul ISC-ITCBI și a documentației tehnice întocmita în conformitate cu legislația în vigoare, cu avizul MCPN și care va menționa măsurile de siguranță și stabilitate a construcției existente, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 3-4 dosar.
În iunie 2010 s-a întocmit de expert tehnic atestat MLPAT, inginer S. G. raportul de expertiză tehnică avându-se în vedere Legea privind calitatea în construcții nr. 10/1995 și OUG 67/1997 pentru modificarea și completarea OG nr. 20/1994 privind punerea în siguranță a fondului construit existent, Codul de proiectare seismică și Normativul pentru proiectarea structurilor de fundare directă, raport în care, în urma considerentelor expuse, s-a concluzionat că în urma construirii acoperișului tip șarpantă de lemn în condițiile prevăzute în prezenta expertiză și în proiectul întocmit care a fost avizat de expert, nu influențează negativ rezistența, stabilitatea și siguranța în exploatarea construcției existente, nefiind necesare lucrări de consolidare, așa cum rezultă din raportul depus la filele 94-96 dosar.
La pct. 4 al raportului s-a reținut de expertul tehnic atestat MLPAT că această construcție a fost construită în anul 1980, fiind descrisă structura de rezistență, iar la punctul 6 - încadrarea construcției în clase de risc seismic, expertul a detaliat criteriile pe baza cărora a făcut încadrarea clădirii în gradul de risc seismic, respectiv a avut în vedere zona seismică, alcătuirea construcției, comportarea în exploatare și la acțiuni seismice, vechimea construcției, numărul de cutremure semnificative prin care a trecut, degradările structurale înregistrate în urma cutremurelor, încadrând clădirea în clasa Rs III.
Din înscrisul aflat la fila 97 dosar, rezultă că numitul S. G. este autorizat în rezistența și stabilitatea la solicitările statice, dinamice inclusiv la cele seismice construcțiilor civile.
Ulterior, după precizările făcute de pârâtul-reclamant privind data edificării structurii de rezistență clădiri în anul 1977 și construirea etajelor superioare după anul 1977, expertul tehnic atestat MLPAT a emis nota de constatare aflată la fila 331 dosar, în care a consemnat faptul că parterul și etajul 1 al clădirii au fost construite înainte de anul 1977, iar etajele 2 și 3 după această dată, că proiectul în original se află în posesia reclamantului-pârât unde sunt arătate elementele structurii de rezistență cu armarea stâlpilor, grinzilor și planșeelor, că modificările proiectului au fost făcute la propunerea proiectantului de către constructorul IJCOOP Ilfov, proiectul inițial după care s-a construit imobilul prevede dimensiunile stâlpilor și grinzilor, fiind specificate aceste dimensiuni. Expertul concluzionează că alcătuirea constructivă și dimensionarea elementelor de construcție sunt corespunzătoare Normelor actuale în construcții. De asemenea, prin această notă, expertul a consemnat că se elimină din proiect înființarea unei mansarde în structura acoperișului și se va construi o șarpantă obișnuită din lemn cu învelitoare din tablă ușoară tip Lindab. În aceeași notă, expertul a consemnat că acoperișul blocului putea fi prevăzut de la început tip șarpantă de lemn, astfel că nu se pune problema încărcăturilor suplimentare din șarpantă.
În iulie 2010 s-a întocmit și memoriul de rezistență pentru construirea acoperișului tip șarpantă de expert tehnic atestat MLPAT, inginer S. G., depus la filele 99-102 dosar.
La fila 115 dosar s-a depus procesul-verbal al Adunării Proprietarilor din data de 24.05.2010, în care s-a consemnat ordinea de zi - acoperișul imobilului, fiind propusă soluția acoperișului tip șarpantă, fiind semnat de 7 din cei 8 proprietari, lipsind semnătura pârâtului - reclamant.
Prin adresa nr. 2980/A/21.09.2010 emisă de Inspectoratul de Stat în Construcții ITC București Ilfov- f. 304- s-a constatat la controlul documentației anexate cererii pentru obținerea acordului ITC București Ilfov că expertiza nu cuprinde evaluarea capacității seismice a clădirii existente conform P 100-3/2008 (stabilire nivel cunoaștere, calcul R 1, R 2, R 3, încadrare în clasa de risc seismic, concluzii), că expertiza tehnică trebuie să aibă releveul la zi al tuturor apartamentelor clădirii întocmit prin inspectarea la interior, cu atașarea releveelor la expertiză și documentar foto (din modul de redactare al adresei rezultând că expertiza tehnică supusă avizării nu îndeplinea aceste condiții), că în expertiză se vor trata eventualele modificări efectuate în decursul timpului, că expertiza va analiza influența acestora asupra stabilității și rezistenței construcției, că expertiza tehnică din dosar nu menționează inspecțiile și încercările efectuate conform P 100-3/2008. Din această adresă instanța reține că ITC București-Ilfov nu a avizat raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic atestat MLPAT, inginer S. G., fiind necesară corectarea documentației depusă de reclamantul-pârât la această instituție.
În drept, potrivit art. 41 din Legea nr. 230/2007, modificările constructive …… se vor putea face numai pe baza deciziei comitetului executiv, cu acordul proprietarilor direct afectați și, după caz, pe baza unui proiect tehnic întocmit de instituții de specialitate, verificat de un expert autorizat, precum și cu autorizație pentru executarea de lucrări, eliberate în condițiile legii.
Mai reține instanța că potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, proprietarilor le revine obligația de a lua măsuri pentru consolidarea sau modernizarea clădirii, pentru reabilitarea termică și eficiența energetică, potrivit prevederilor legale.
Potrivit art. 480 C.civ., proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
În dreptul român principalele îngrădiri legale ale dreptului de proprietate privată se referă printre altele și la obligațiile propter rem, instituții juridice specifice raporturilor de vecinătate.
Paragraful 2 al art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană recunoaște statelor contractante puterea de a reglementa utilizarea bunurilor de către proprietar în conformitate cu interesul general, cu referire în speță la materia raporturilor de vecinătate care nu încalcă prerogativele precitatului articol din norma europeană, astfel că simpla invocare a garanțiilor de proprietate din Convenție nu determină reținerea existenței unei încălcări a dreptului.
Raportând situația de fapt reținută mai sus la normele juridice precitate, instanța reține că situația litigioasă dedusă judecății vizează limitele de exercitare ale dreptului de proprietate pentru imobilele apartamente dintr-un condominiu și raporturile de vecinătate între proprietarii exclusivi dintr-un condominiu. De asemenea, mai reține instanța că atributele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate în mod abuziv, cu depășirea limitelor sale interne sau externe, pentru a nu aduce prejudicii celorlalți proprietari în exercitarea drepturilor lor.
În acest sens, din raporturile de vecinătate derivă pentru fiecare proprietar obligația ca în exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate exclusiv să nu îi stânjenească cu nimic pe ceilalți proprietari din același condominiu în exercitarea propriilor prerogative ale dreptului lor exclusiv. Exercitarea dreptului de proprietate peste limitele stabilite de lege constituie un abuz de drept (art. 3 din Decretul nr. 31/1954).
Astfel, condiția legală de a se obține acordul proprietarilor din condominiu pentru modificările constructive vizează tocmai exercitarea de către fiecare proprietar din condominiu a prerogativelor de proprietate.
Mai reține instanța că pe lângă dreptul de exercitare al prerogativelor, există în sarcina proprietarilor și obligația de a conserva și întreține spațiile comune ale condominiului.
În ce privește obligația pârâtului reglementată de art.16 alin.1 din Legea nr. 230/2007, reține următoarele:
Această obligație legală a proprietarilor din condominiu de a asigura administrarea și întreținerea spațiilor comune din imobil se constituie într-un caz reglementat al obligațiilor reale de a face, propter rem, reprezentând îndatoriri ce revin proprietarului unui bun determinat și care are ca izvor legea, obligații instituite ca un accesoriu al dreptului real asupra fondului, ca adevărate sarcini reale ce incumbă titularului unui drept real.
Prin natura specifică a acestor construcții, aceea că apartamentele în proprietate exclusivă sunt în relație de dependență prin părțile de utilitate comună, se nasc raporturi de vecinătate specifice ce se pot constitui într-o limitare a prorogativelor dreptului de proprietate, limitând astfel caracterul de drept absolut recunoscut de legiuitor dreptului de proprietate în considerarea apărării drepturilor.
Din perspectiva raporturilor de vecinătate, nu putem vorbi de nerespectarea prin refuzul pârâtului-reclamant a obligației reale de a face, propter rem, de a asigura întreținerea corespunzătoare a spațiilor comune, atâta timp cât refuzul de a-și da acordul vizează lucrări de modificare ale construcției prin înlocuirea terasei clădirii cu o șarpantă din lemn, lucrare ce presupune analizarea în prealabil a rezistenței seismice a construcției. Din adresa ITC București Ilfov rezultă neconformitatea raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert tehnic S. G. față de prevederile P 100-3/2008, documentația fiind refuzată la avizare. În aceste condiții, dacă autoritatea publică competentă a aviza documentația tehnică a refuzat avizarea pe motive de neconformitate a documentației, cu atât mai mult refuzul pârâtului-reclamant în a-și da acordul pentru efectuarea lucrării este justificat de rațiuni de siguranță în exploatarea construcției. Mai reține instanța că pârâtul nu s-a opus la repararea terasei prin efectuarea lucrărilor de înlocuire a stratului hidroizolant, ci s-a opus la modificările constructive ale clădirii, astfel că strict sub aspectul îndeplinirii de către proprietarii din condominiu a obligației de a întreține în exploatare părțile comune din condominiu, instanța nu poate reține nerespectarea acestei obligații de către pârâtul-reclamant
În ce privește existența unui abuz de drept al pârâtului în exercitarea prerogativelor de proprietar, instanța reține următoarele considerente:
Prin aceeași normă juridică s-a instituit obligația pentru reclamantul-pârât de a obține acordul proprietarilor din condominiu, (toți proprietarii fiind afectați de înlăturarea terasei și înlocuirea cu o șarpantă de lemn - pe de o parte pentru că lucrarea ar putea avea consecințe asupra rezistenței clădirii, iar pe de altă parte pentru că toți proprietari sunt ținuți a suporta costurile aferente lucrării și consecințele imediate ale activităților de construcție), obligație corelativă unui drept subiectiv al proprietarilor cărora li se cere acordul de a fi sau nu de acord cu această schimbare și nu unei obligații de a-și da acordul.
Pentru situația abuzului de drept material invocată de reclamant, instanța reține că nu s-a făcut dovada în cauză a exercitării cu rea-credință a dreptului pârâtului-reclamant, atâta timp cât din adresa emisă de ITC București Ilfov rezultă o . neconformități ale expertizei tehnice efectuată în cauză de reclamant pentru obținerea autorizației de construire, cu referire pe de o parte la normativul tehnic în baza căruia trebuia efectuată lucrarea, iar pe de altă parte la însăși lipsurile din considerentele raportului.
În aceste condiții, instanța nu poate reține că refuzul pârâtului-reclamant este abuziv, acesta invocând chiar aceste erori în documentația tehnică.
Refuzul pârâtului de a-și exprima cordul a avut în vedere consecințele aduse condominiului prin această modificare constructivă, fiind exprimat cu respectarea limitelor externe și interne ale dreptului recunoscut lor de a refuza sau a fi de acord cu modificarea constructivă, astfel că instanța a apreciat că în cauză nu se poate reține exercitarea de către pârât a unui drept în mod abuziv.
În ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant, având ca obiect obligarea reclamantului-pârâta la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 998 C.civ., cel ce cauzează altuia un prejudiciu este obligat a-l repara.
Condițiile răspunderii civile delictuale ca fundament al daunelor morale sunt: existența unei fapte ilicite a reclamantului, existența unui prejudiciu creat pârâtului, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției.
Sub aspectul îndeplinirii condiției existenței unei fapte ilicite a reclamantului-pârât, instanța reține că nu este îndeplinită în cauză.
Astfel, din răspunsul pârâtului-reclamant la întrebarea nr.4 din interogatoriu - f. 244 dosar - rezultă că faptele reclamantului invocate de pârât ca și fundament al cererii privind daunele morale sunt reprezentate de chemarea în judecată a pârâtului și expertiza pe prezumții false. În ce privește modalitatea în care pârâtului i s-au adus prejudicii în plan social, acesta a arătat că nu știe.
Raportat la mărturisirea pârâtului - reclamant obținută în urma administrării interogatoriului, instanța a reținut că fapta reclamantului de a-l chema în judecată pe pârât nu constituie decât o concretizare efectivă a dreptului de acces la justiție, care nu are natura unei fapte ilicite prin ea însăși, fără a se fi invocat în cauză și dovedit un exercițiu abuziv al acestui drept din partea reclamantului-pârât.
În ce privește folosirea de către reclamant a documentației tehnice întocmite pentru obținerea autorizației de construire, instanța a reținut că, de asemenea, nu se constituie într-o faptă ilicită, atâta timp cât raportul de expertiză tehnică a fost întocmit de expert tehnic atestat MLPAT, S. G., competent în domeniu, reclamantul parcurgând procedura reglementată de Legea nr. 50/1991 pentru autorizarea executării lucrărilor de construire, iar eventualele erori ale raportului de expertiză extrajudiciar presupune fapta unui terț pentru care reclamantul-pârât nu este ținut a răspunde.
În ce privește folosirea de către reclamant a termenului "cârcotaș", instanța nu a reținut că aceasta constituie o insultă de natură a fundamenta pretenția pârâtului sub aspectul daunelor morale, de altfel, pârâtul-reclamant neputând preciza la interogatoriu în ce modalitate și sub ce aspect i s-a încălcat dreptul la imagine, la viața profesională, așa cum rezultă din răspunsul la întrebarea nr. 3.
Sub aspectul influenței prezentei cauze asupra stării de sănătate, instanța a reținut că nu s-au făcut probe în cauză asupra naturii de cauză a acestei împrejurări, înscrisurile care atestă starea medicală făcând o probă insuficientă în a se reține legătura de determinare între parcurgerea prezentei proceduri jurisdicționale și apariția problemelor medicale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 998,999 C.civ. s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere în pretenții al pârâtului-reclamant având ca obiect daune morale.
În temeiul disp. art. 274 C.pr.civ., reținând că reclamantul-pârât este partea care a căzut în pretenții, cheltuielile făcute de acesta în prezenta cauză vizând capătul principal de cerere și nefiind făcute cheltuieli pentru apărarea împotriva reconvenționalei, s-a respins cererea reclamantului de obligarea a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
S-a luat act că pârâtul nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.2778/16.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a formulat recurs reclamantul P. G. – ce a făcut obiectul dosarului înregistrat la Tribunalul București - Secția a V-a Civilă sub nr._, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel cum s-a reținut în considerente de către tribunal:
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinică și nelegală, întrucât deși exista la dosar raportul de expertiză tehnică iar prin adresa nr. 2980/A/21.09.2010 emisă de către ITC București-Ilfov această instituție nu a avizat raportul tehnic, totuși instanța nu a solicitat corectarea acestei documentații ci a dispus efectuarea unei noi expertize.
S-a susținut că instanța de fond a înlăturat în mod neîntemeiat susținerile reclamantului, fără să țină cont de următoarele aspecte:
- nota prin care se răspunde la observațiile pârâtului în sensul că proiectul de construcție a fost făcut de o instituție de stat și nu de către o persoană particulară și corespunde normelor actuale, lucrările au fost supervizate de un inginer constructor ce locuiește în .-verbal de recepție prin care este de acord cu calitatea lucrărilor,
- daunele suferite de reclamant sunt importante, soluția reparării nu rezolvă problemele, clădirea urmând a se deteriora din cauza infiltrațiilor și pericolelor electrice, fiind grave probleme și la balcoanele de la etajul doi și hol parter;problema nu constă în slaba calitate a lucrărilor, astfel cum susține pârâtul, ci în aceea că scurgerile îngheață și blochează eliminarea apei de pe terasă.
- deszăpezirea terasei nu este o soluție viabilă, mai ales într-un imobil în care proprietarii sunt în vârstă de 80 de ani, iar pârâtul și fiul său au distrus izolația prin montarea unor antene pe aceasta,
- 7 din 8 proprietari și-au manifestat deja acordul pentru construirea acoperișului,
- expertiza tehnică a fost întocmită de un expert atestat MLPAT, raportul fiind întocmit în conformitate cu prevederile L 10/1995 șo OUG 67/1997, Codul de proiectare seismică și Normativul privind proiectarea structurilor de fundare directă, prin raport concluzionându-se că șarpanta nu influențează negativ rezistența, stabilitatea și siguranța în exploatarea clădirii existente, nefiind necesare lucrări de consolidare,
- punctul 4 al raportului descrie structura de rezistență, iar punctul 6 încadrarea construcției în clasa a III-a de risc seismic, detaliind toate criteriile în baza cărora a fost făcută această încadrare, expertul fiind autorizat în specialitatea rezistența și stabilitatea la solicitările statice, dinamice, inclusiv seismice,
- s-a emis o nouă constatare prin care expertul concluzionează că alcătuirea constructivă și dimensionarea elementelor de construcție sunt corespunzătoare normelor actuale în construcții și acoperișul putea fi prevăzut de la început tip șarpantă de lemn, astfel încât nu se pune problema încărcărilor suplimentare din șarpantă,
S-a susținut, de asemenea, că instanța de fond nu a admis aceste probe și a acceptat unilateral susținerile pârâtului, numind un nou expert judiciar de a cărui opinie nu a ținut cont, că onorariul expertului nu a fost achitat de către pârât și că reclamantul s-a conformat prevederilor art. 41 din L 230/2007, în sensul că a întocmit proiectul tehnic.
În opinia recurentului, în mod eronat a reținut instanța de fond incidența paragrafului 2 al art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la CEDO în favoarea pârâtului, întrucât acesta nu este afectat, în vreme ce reclamantul trebuie să suporte neajunsurile cauzate de situația actuală a imobilului,reparațiile făcute până în prezent nefiind o soluție viabilă.
De asemenea, se arată, în mod eronat instanța a reținut existența unor erori și neconformități în documentația tehnică existentă, întrucât expertul S. G. a considerat suficientă expertiza seismică efectuată. Pentru obținerea autorizației de construire era necesar un proiect tehnic avizat de inspectorat, lucru care va fi corectat și decis pe viitor și că prin promovarea cererii s-a dorit obținerea sau eliminarea posibilității ca un singur proprietar să hotărască pentru toți ceilalți 7, în condițiile în care nu era o persoană direct afectată. Pârâtul a avut, în plus, o atitudine prin care a încercat să împiedice aplicarea dispozițiilor legale privind hotărârile asociației de proprietari și a acționat în contradicție cu interesul celorlalți proprietari ai imobilului.
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
În motivare, intimatul a arătat că temeiurile invocate de recurent sunt contradictorii, întrucât deși acesta arată că a obținut acordul notarial al celorlalți coproprietari, a indicat ca temei al recursului existenta unei hotărâri a adunării generale a proprietarilor, precizând totodată că apartamentul pârâtului nu este afectat, deși proiectul reprezintă o modificare constructivă a clădirii.
A mai susținut intimatul că reclamantul și-a stabilit cadrul procesual, obiectul acțiunii fiind obligarea pârâtului la a-și da acordul pentru obținerea autorizației de construcție a unui acoperiș tip șarpantă, că pârâtul nu s-a opus la repararea terasei, în vederea înlăturării efectelor negative menționate de recurent, ci doar la modificările constructive ale imobilului, în mod justificat, având în vedere refuzul autorității publice competente de a aviza documentația tehnică menționată de reclamant.
Intimatul a susținut că prezenta acțiune reprezintă un abuz de drept al reclamantului, pe fondul unor neînțelegeri preexistente între părți, că se consideră îndreptățit să refuze a-și da acordul la modificări câtă vreme reclamantul a refuzat să îi pună la dispoziție documentele și soluția propusă nu a fost avizată de autoritatea competentă și că și-a exercitat drepturile în cadrul prevăzut de lege, reclamantul fiind cel care ar fi trebuit să își exercite drepturile cu respectarea drepturilor celorlalți proprietari. În plus, susține, referirea la hotărârea asociației de proprietari este irelevantă, câtă vreme nu această entitate formulează acțiunea, ci reclamantul, în nume propriu.
În ceea ce privește situația imobilului, intimatul susține că aceasta a fost prezentată în mod eronat de către recurent, că imobilul a fost proiectat în anul 1971, astfel încât nu s-a ținut seama de normativele adoptate după cutremurul din 1977, că expertiza tehnică întocmită în anul 2010 și memoriul tehnic din același an au fost elaborate pe baza premisei incorecte că imobilul ar fi fost edificat în anul 1980, deși structura de rezistență fusese finalizată anterior anului 1977, autorizația de construire din anul 1974 prevăzând că se va realiza in întregime construcția până în luna decembrie 1975. În adresa ITC București Ilfov se arată că expertiza nu cuprinde evaluarea capacității seismice a clădirii existente, că expertiza trebuie să aibă releveul la zi, să trateze eventualele modificări intervenite pe parcursul timpului influența acestora asupra stabilității și rezistenței construcției, că expertiza nu menționează inspecțiile și încercările efectuate conform P 100-3/2008. De asemenea, mai susține intimatul, în expertiză nu s-a ținut seama nici de alte date privind istoria imobilului.
Cu privire la soluția tehnică menționată de către recurent, intimatul a arătat că reclamantul face afirmații nereale. Astfel, proiectul nu a fost realizat de o instituție de stat, ci de o persoană particulară, fiind însușit de Cooperativa de Prestări Servicii de Proiectare, imobilul a fost finalizat în 1979 iar nu în 1980, pârâtul este afectat, balcoanele cu probleme de la etajul doi amintite în cererea de recurs fiind cele de la apartamentul său și nu a distrus izolația .
Mai arată intimatul că în nota de constatare aflată la fila 225 din dosar se precizează că se va construi o șarpantă obișnuită din lemn cu învelitoare din tablă ușoară Lindab, în recurs fiind însă indicată țiglă metalică, iar paragraful a din aceeași notă de constatare este contrazis de nota din planul etajului aflată la filele 19-20, care precizează că fundația, hoch-parterul și etajul I au fost construite înainte de 17.06.1976.
În ceea ce privește atitudinea sa, intimatul arată că în mod corect a reținut instanța de fond că nu s-a opus la repararea terasei, ci la modificările constructive ale clădirii, că a propus recurentului să renunțe la soluția construirii acoperișului, că în scrisoarea trimisă intimatului la 30.08.2010 recurentul a recunoscut că nu a existat o întrunire a asociației de proprietari, astfel încât, în opinia intimatului, proiectul era deja executat la acea dată fără înștiințarea sa. De asemenea, contestă afirmațiile recurentului, arătând că s-a implicat în lucrările comune, întreținând grădina, curățând zăpada din jurul blocului și întocmind petiții comune către primării și că nu a avut o atitudine negativă, nu s-a opus la nici o plată pe parcursul construcției imobilului sau ulterior, iar acoperișul a fost comandat de reclamant pe ascuns și fără înștiințarea sa prealabilă.
La termenul din 02.11.2012, calea de atac a fost calificată apel.
În apel nu a fost solicitată administrarea de probe noi.
Prin decizia civilă nr.12/A/11.01.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, s-a admis apelul declarat de apelantul P. G. în contradictoriu cu intimatul D. D., împotriva sentinței civile nr.2778/16.02.2012 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
S-a schimbat în parte sentința, în sensul că:
S-a admis cererea principală formulată de reclamantul-pârât P. G. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant D. D..
A fost obligat pârâtul-reclamant să își dea acordul pentru obținerea autorizației de construire a unui acoperiș tip șarpantă la imobilul situat în București, sector 1, . D., nr. 16.
A fost obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantulu-pârât 1652,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, în considerentele deciziei din apel s-au reținut următoarele:
„Potrivit art. 41 din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, modificările constructive […] se vor putea face numai pe baza deciziei comitetului executiv, cu acordul proprietarilor direct afectați și, după caz, pe baza unui proiect tehnic întocmit de instituții de specialitate, verificat de un expert autorizat, precum și cu autorizația pentru executarea de lucrări, eliberate în condițiile legii.
Din probele administrate a rezultat că, în fapt, reclamantul și pârâtul sunt proprietari ai unor apartamente din imobilul situat în București, . D. nr. 16, respectiv reclamantul este proprietarul apartamentului nr. 8, iar pârâtul al apartamentului nr. 6. Astfel cum s-a consemnat în procesul-verbal din 24.05.2010 (f. 115 dosar fond), dintre cei 8 proprietari ai apartamentelor din imobil, 7, inclusiv reclamantul, au fost de acord cu realizarea unui acoperiș tip șarpantă, pe care au apreciat-o necesară ca urmare a faptului că acoperișul actual (terasă orizontală cu izolație bituminoasă) nu mai asigură etanșeitatea, producându-se infiltrații. În acest sens, ei au dat declarații autentificate (f. 110 și urm. dosar fond).
Din cererile depuse la dosar de către intimatul-pârât pe parcursul procesului rezultă că acesta își întemeiază refuzul pe aceea că, în opinia sa, imobilul prezintă deja probleme ale structurii de rezistență și un asemenea acoperiș ar afecta negativ rezistența seismică a construcției. Mai invocă pârâtul faptul că proiectul tehnic întocmit cu acordul celorlalți coproprietari nu a primit avizul autorităților.
Este necontestat în cauză că înlocuirea acoperișului reprezintă o modificare constructivă, fiind aplicabile prevederile art. 41 din Legea 230/2007. De asemenea, nu este contestat faptul că modificarea afectează toți proprietarii din imobil, prin aceea că sunt ținuți cu toții să suporte cheltuielile și că acoperișul este în proprietate comună, fiind necesar, prin urmare, acordul tuturor pentru efectuarea modificării.
Trebuie observat, însă, că textul delege menționat stabilește mai multe condiții distincte pentru efectuarea modificărilor: (1) existența deciziei comitetului executiv, (2) acordul proprietarilor direct afectați (3) existența unui proiect tehnic întocmit de instituții de specialitate, verificat de un expert autorizat, (4) existența autorizației pentru executarea de lucrări, eliberată în condițiile legii. Prin urmare, exprimarea acordului la o modificare constructivă este doar una dintre condițiile necesare efectuării acesteia, condiție diferită de cea a existenței unui proiect și care, în nici un caz, nu acoperă eventuale deficiențe tehnice ale acestuia. În mod firesc, în lipsa unui proiect tehnic corespunzător și a tuturor avizelor și autorizațiilor impuse de lege, modificarea nu va fi posibilă.
Sarcina de a aprecia asupra caracteristicilor tehnice ale proiectului și a conformității acestuia cu normele de construire revine însă experților și autorităților competente să acorde autorizațiile și avizele.
Or, în speță pârâtul refuză de principiu construirea acoperișului, invocând în principal chestiuni tehnice legate de proiect. Din probele administrate în fața instanței de fond rezultă că, pe de o parte, realizarea unui acoperiș tip șarpantă nu afectează negativ rezistența, stabilitatea și siguranța în exploatare a construcției (raportul de expertiză tehnică întocmit în fața instanței de fond, f. 219), iar pe de altă parte că documentația s-a restituit asociației de proprietari de către Inspectoratul de Stat în Construcții pentru mai multe motive distincte, dintre care unele tehnice, legate de modalitatea de întocmire a expertizei, fără a menționa expres că modificarea ar afecta structura de rezistență, și un motiv distinct legat de lipsa acordului proprietarului .. 304 dosar fond).
În condițiile în care acordul său este o condiție distinctă de cele tehnice, privind documentația ce trebuie să însoțească proiectul de modificare a construcției, refuzul pârâtului de a-și exprima acordul pe considerente tehnice este unul abuziv.
Astfel, prin abuz de drept se înțelege deturnarea unui drept de la scopul în care a fost recunoscut de legiuitor și utilizarea sa în scopul de a vătăma interesele legitime ale altor persoane.
Din probele administrate rezultă că, pe fondul neînțelegerilor preexistente ale pârâtului cu reclamantul, neînțelegeri dovedite chiar de afirmațiile pârâtului din cererea adresată instanței, în care invocă nemulțumiri legate de conduita reclamantului (f.6), și de afirmațiile în susținerea cererii reconvenționale, pârâtul deturnează dreptul său de a-și exprima acordul la modificările constructive de la scopul în care a fost recunoscut de legiuitor, utilizându-l pentru a vătăma interesele legitime ale reclamantului.
Astfel, dreptul coproprietarului de a-și exprima acordul la modificările construcției este recunoscut prin art. 41 din Legea 230/2007, citat mai sus, în scopul protejării drepturilor sale asupra apartamentului și a cotei-părți din spațiile comune. În condițiile în care drepturile pârâtului nu sunt afectate de modificările constructive propuse, întrucât acestea nu s-ar putea realiza fără respectarea tuturor cerințelor tehnice, care urmează a fi verificate de autoritățile competente, refuzul său de a-și exprima acordul este abuziv.
Din probele administrate a rezultat că reclamantul, fiind proprietarul unui apartament de la ultimul etaj, este direct afectat de infiltrațiile provocate de terasă, în vreme ce pârâtul, al cărui apartament este situat la un etaj inferior, nu este supus acestor neajunsuri. În cererile adresate instanței (f. 6, f. 85) pârâtul insistă pentru soluția „deszăpezirii terasei”, recomandă soluții tehnice, deși acestea nu sunt de competența sa, și invocă aspecte legate de costurile energiei și situația combustibililor fosili. Aceste cereri, coroborate cu restul probelor administrate, formează pe deplin convingerea instanței în sensul că refuzul pârâtului este, în realitate, motivat de considerente străine scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea actului normativ (art. 41 din Legea 230/2007) și vatămă în mod nejustificat interesele altor coproprietari”.
Tribunalul a apreciat că se impune, prin urmare, admiterea apelului și, în temeiul art. 296 C.pr. civ., schimbarea în parte a sentinței apelate, în ceea ce privește soluția pe cererea principală, în sensul admiterii acesteia și obligării pârâtului să își dea acordul pentru obținerea autorizației de construire a unui acoperiș tip șarpantă la imobilul situat în București, sector 1, . D., nr. 16.
În temeiul art. 274 C.pr. civ., a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată, solicitate la ultimul termen în fața instanței de fond, în cuantum de 1652,3 lei, reprezentând: 8 lei taxă judiciară de timbru, 0,3 lei timbru judiciar (f. 65), 744 lei onorariu de avocat (f. 64) și 900 lei onorariu expert achitat de reclamant (f.159).
Împotriva deciziei civile nr.12/A/1.01.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._ (2010 a formulat recurs pârâtul reclamant D. D., criticând-o pentru nelegalitate, cu invocarea prevederilor art.304 pct.9 C.proc.civ.
În motivarea recursului s-a arătat de către recurent că prin soluția din apel, de obligare a sa la darea acordului pentru obținerea autorizației de construire a unui acoperiș tip șarpantă la imobilul situat în București, sector 1, . D. nr.16, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1652,3 lei, i-a fost încălcat dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei, care face parte din „drepturile omului” și că nu i s-a acordat nici dreptul constituțional de a fi egal în fața legii, fiind discriminat în raport cu reclamantul, care a fost tratat părtinitor.
Recurentul a reiterat aspecte detaliate privind istoricul imobilului în cauză, insistându-se asupra faptului că imobilul s-a construit în baza unui proiect imobiliar elaborat, nu de un institut specializat, ci de către un particular, lucrările au început în anul 1975, parterul și etajul 1 fiind efectuate înainte de data de 17.06.1976, iar structura de rezistență pentru etajele nr.2 și 3 fiind construite după această dată și înainte de cutremurul din 1977 care a afectat imobilul, la peretele exterior al apartamentului familiei sale de la etajul 2, impunându-se lucrări de refacere, în plus reparațiile efectuate la terasa imobilului pentru a nu se infiltra apa de la ploi și topirea zăpezilor în apartamente, s-au efectuat de fiecare dată neprofesionist, cu echipe de lucrători fără pregătire corespunzătoare etc, iar la imobil, în timp au avut loc modificări în construcție pentru care s-au efectuat lucrări ce au afectat imobilul, producându-se fisuri în pereții imobilului, impunându-se noi intervenții de refacere, etc.
Or, expertiza tehnică extrajudiciară din iunie 2010, efectuată la solicitarea reclamantului de către expertul tehnic M.L.P.A.T. G. S., s-a elaborat fără a se avea în vedere aspectele susmenționate pe care recurentul le-a învederat de fiecare dată, în întâlnirile la nivel de locatari – proprietari ai imobilului, expertiza pornind de la niște premise false, incorecte, ca și Memoriul întocmit în iulie 2010, respectiv că imobilul s-ar fi construit în anul 1980, după cutremurul din 1977, când s-au impus măsuri legale în materie de construcții care să respecte standardele impuse pentru asigurarea rezistenței la riscurile de seismicitate.
Urmare a adreselor recurentului, expertul a „recunoscut” aspectele învederate, în temeiul cărora s-a aprobat modificarea proiectului inițial al imobilului, care viza practic o mansardare a terasei la care avea acces doar intimatul pârât, cu o încărcătură de materiale de natură să afecteze însăși structura de rezistență a clădirii.
Recurentul mai arată că nu a fost înștiințat în scris asupra datei privind evaluarea situației de fapt a imobilului în vederea efectuării expertizei tehnice pentru a fi prezent și a lămuri la fața locului aceste aspecte, pentru ca expertiza extrajudiciară să pornească de la premise corecte, reale privind starea imobilului.
Practic a fost chemat în instanță spre a fi obligat a-și da acordul pentru construirea unui acoperiș tip șarpantă la a cărei proiectare și documentație, reclamantul i-a refuzat accesul.
Instanța de apel face referire la asociațiile de proprietari și obligațiile prevăzute de Legea nr.230/2007, în condițiile în care nu s-a înființat, potrivit legii, o asociație de proprietari, iar în 1974 când s-a contractat construcția imobilului, a existat o asociație de locatari, care nu mai există.
În mod greșit, așadar, instanța de apel a reținut că recurentul refuză de principiu construirea acoperișului, invocând în principal chestiuni tehnice legate de proiect, învederând că până la vârsta sa de 79 ani nu a fost niciodată chemat în judecată, în calitate de pârât, iar pregătirea sa profesională în proiectare – cercetare în țară și S.U.A., chiar dacă nu în materie de construire de locuințe, i-au permis să-și exprime un punct de vedere cu privire la lucrarea ce ar urma să fie efectuată, potrivit situației exacte a imobilului.
În plus, apartamentul pe care îl deține recurentul pârât aparține în coproprietatea sa și a soției sale, D. M., care nu a fost chemată în judecată în cauză, aceasta suferind și un atac cerebral pe fondul atmosferei de dușmănie provocată de către reclamant, după ce recurentul nu și-a dat acordul în condițiile arătate, reclamantul aducându-i reproșuri, insulte și acuzații nefondate.
Cu privire la expertiza tehnică judiciară, deși trebuiau inspectate toate apartamentele din imobil, au fost prezente doar cele două părți în cauză, recurentul asistând doar câteva minute la studierea situației de la fața locului, întrucât examinarea documentației timp de două ore a avut loc în apartamentul reclamantului, în care nu i s-a permis accesul.
Întrucât la termenul din 21.03.2011 avocatul reclamantului i-a adus un prejudiciu de imagine, numindu-l „cârcotaș”, prin prezenta solicită d-lui avocat al reclamantului Streangă M. daune morale de 1000 lei
Precizează recurentul că nu se opune reparării terasei existente, dar fără modificarea constructivă a imobilului și propune ca o firmă specializată să efectueze lucrările.
S-a solicitat, pe cale de consecință, admiterea recursului, anularea soluției instanței de apel de a-l obliga pe recurentul pârât la a-și da acordul pentru obținerea autorizației de construcție a unui acoperiș tip șarpantă la imobilul în litigiu și respectiv, anularea soluției de obligare a sa la plata reclamantului pârât a cheltuielilor de judecată în sumă de 1653,3 lei.
S-au solicitat și cheltuieli de judecată în cuantum de 900 lei.
În sprijinul recursului s-au atașat în copii – anexe, autorizația executare lucrări din 1974 și contractul de construire din același an.
În cererea precizatoare depusă la dosar la 03.06.2013, s-a invocat excepția lipsei coparticipării procesual pasive, întrucât în cauză nu s-a introdus și coproprietara apartamentului comun al recurentului, soția sa D. M., astfel cum impun prevederile art.41 din Legea nr.230/2007, solicitându-se admiterea excepției.
Pe criticile vizând fondul, s-au invocat prevederile art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ., în sensul:
1) Instanța de apel a considerat în mod greșit că acordul este o condiție pentru modificarea construcției independentă, separată de celelalte condiții prevăzute de art.41 din Legea nr.230/2007, care a fost interpretat greșit.
Recurentul își poate exprima acordul doar în condițiile în care cunoaște cu exactitate în ce constau modificările la imobilul de locuit și a impactului acestor modificări asupra imobilului, în caz contrar, acordul său este unul viciat, sancționat cu nulitatea pentru eroare asupra obiectului „error in corpore”.
2) În mod greșit, Tribunalul a apreciat refuzul acordului său, ca fiind unul abuziv, refuzul fiind generat de proasta și incompleta întocmire a documentației tehnice privind structura de rezistență din beton armat a imobilului, puse în evidență în recursul formulat.
Pentru a se putea decide o soluție adecvată (șarpantă, reparat acoperișul de o firmă specializată, acoperiș de tablă de 1 m înălțime și nu de 3 m, etc), trebuia, în prealabil, să se facă verificările cerute prin adresa la I.T.C. din data de 21.09.2010. Or, reclamantul, cu de la sine putere și pe ascuns, a decis să elibereze certificatul de urbanism la 30.04.2010 pentru soluția cu acoperiș tip șarpantă peste terasa existentă.
Recursul nu este fondat.
Mai întâi, Curtea constată că excepția lipsei coparticipării procesuale pasive invocată nu poate fi primită, în temeiul art.41 din Legea nr.230/2007, ce ar sugera soluția respingerii acțiunii ca inadmisibilă – pentru nechemarea în judecată, deopotrivă, a celor doi coproprietari ai apartamentului nr.6, situat în București, . D. nr.16, sector 1 – respectiv alături de recurentul pârât D. D. și a soției coproprietare D. M. -, întrucât acordul cerut a fi suplinit prin hotărâre judecătorească în pricina pendinte se circumscrie sferei actelor juridice de administrare – conservare a bunului aflat în coproprietate forțată (terasă), asupra căruia proprietarii dintr-un condominiu sunt obligați a le efectua pentru menținerea utilității bunului, respectiv a le susține și spre a nu fi afectate interesele locatarilor vătămați din acel imobil, cu privire la folosința normală a apartamentului pe care îl dețin.
Potrivit art.643 alin.1 din Noul cod civil „fiecare coproprietar poate sta în justiție, indiferent de calitatea procesuală, în orice acțiune privitoare la coproprietate…” (sublin.red), hotărârea judecătorească având ori nu opozabilitate față de cel ce nu a fost chemat în judecată, potrivit art.643 alin.2 N.C.C.
Potrivit art.63 din legea nr.71/2011 de aplicare a Noului Cod de procedură civilă, prevederile art.643 alin.1 și 2 sunt aplicabile și în cazurile în care, hotărârea judecătorească nu a rămas definitivă până la data intrării în vigoare a Noului Cod Civil (la 01.10.2011), situație care se regăsește în cauză.
Se constată că excepția lipsei coparticipării procesuale pasive nu a fost invocată la fond și apel, ci direct în recurs.
În al doilea rând, Curtea constată că apartamentele din imobilul în litigiu s-au construit în urma asocierii proprietarilor, așadar există o asociație de proprietari chiar dacă ea nu este constituită în forma, condițiile și evidențele ulterioare impuse de noua lege nr.230/2007, fiind indiferentă schimbarea în timp a proprietarilor inițiali ai apartamentelor, care au consimțit la construirea imobilului.
În al treilea rând, criticile vizând interpretarea greșită a prevederilor art.41 din Legea nr.230/2007 de către instanța de apel nu sunt fondate, textul de lege reglementând condițiile necesare pentru efectuarea modificărilor constructive la imobilul – condominiu (cu 8 apartamente în speță) care să asigure folosința normală a imobilului, în condițiile în care, astfel cum părțile recunosc, reparațiile anterioare nu au fost suficiente pentru a înlătura infiltrațiile de apă de pe terasa blocului, afectând mai multe apartamente, cele mai afectate fiind cele de la ultimul etaj – între care cel al reclamantului, astfel cum rezultă din probele administrate.
Iar aceste condiții, astfel cum sunt prevăzute de art.41 din Legea nr.230/2007 sunt:
1. decizia comitetului executiv;
2. acordul proprietarilor direct afectați;
3. un proiect tehnic care să fie întocmit de instituții de specialitate;
4. autorizația de construcție emisă cu respectarea cerințelor legii.
Curtea constată că cele mai multe critici ale recurentului pârât vizează aspectele tehnice și cerințele de respectare a siguranței în construcții – aspecte reale – dar care țin de condițiile tehnice pe care instituțiile de specialitate sunt chemate să le respecte, acordul proprietarilor pentru lucrarea de construcție fiind una din cerințele pentru a se putea demara celelalte condiții de ordin tehnic, avizare și autorizare de către instituțiile abilitate, și care nu țin de competențele pârâtului, chiar dacă observațiile sale sunt pertinente, astfel cum parțial rezultă din probele administrate.
Or, șapte dintre proprietarii apartamentelor din imobil și-au dat acordul pentru construirea unei terase tip șarpantă care să pună capăt neajunsurilor privind utilizarea în condiții bune a imobilului, lipsind doar acordul pârâtului – solicitat pentru a se obține autorizația legală de construire ce urma să fie eliberată de către Serviciul specializat din cadrul primăriei – care invocă aspecte tehnice și de siguranță în construcții, criticând expertiza tehnică și certificatul de urbanism – ce constituie doar elemente supuse avizărilor legale și respectiv autorizării de către cei abilitați potrivit legii, să aprecieze și să dispună.
Întreaga procedură legală demarată în baza art.41 din Legea nr.230/2007 a fost paralizată de lipsa acordului unui singur proprietar din imobil, pârâtul.
O astfel de poziție a fost apreciată în mod legal, drept un refuz abuziv, nerezonabil, în raport cu interesele comune ce țin de asigurarea unei utilizări firești, în condiții normale a întregului imobil, atitudine menținută și în prezentul recurs, respectiv în concluziile de respingere a acțiunii deduse judecății.
Recurentul pârât a avut posibilitatea în pricina dedusă judecății să-și susțină apărările cu probele administrate și participarea la dezbaterile cauzei potrivit normelor procedurale civile, astfel că nu pot fi primite criticile, în sensul că recurentul ar fi avut parte de un proces inechitabil, fiind discriminat.
Critica vizând greșita obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată în cauză nu este fondată, instanța de apel făcând o aplicare corectă a prevederilor art.274 C.proc.civ., pârâtul ca parte căzută în pretenții, ca urmare a admiterii acțiunii, fiind în mod legal obligat și la cheltuielile efectuate în proces privind onorariul de expert și onorariul de avocat al părții adverse.
Criticile privind modul în care s-a efectuat expertiza tehnică judiciară, din punctul de vedere al prezenței părților implicate, a inspecției și constatărilor efectuate și a concluziilor acestora, nu pot face obiectul analizei în recurs, aspectele ținând de formularea de obiecțiuni la primul termen de la depunerea raportului de expertiză la fond, potrivit art.208 – 212 C.proc.civ. și supuse atenției instanței de fond și remediilor reglementate de textele de lege susmenționate.
Solicitarea de daune morale de 1000 lei care să fie acordate recurentului pârât de către avocatul părții adverse, care i-ar fi adus un prejudiciu de imagine, numindu-l „cârcotaș”, Curtea constată că prima instanță a apreciat în mod rezonabil că termenul utilizat nu este de natură a aduce atingere imaginii, onoarei, demnității pârâtului, astfel încât să fundamenteze dreptul de obținere de daune morale în temeiul art.998 și urm. C.civ., aspect menținut în mod legal prin decizia din apel.
Înscrisurile depuse în recurs nu sunt în măsură să justifice o reformare a deciziei recurate, respectiv a sentinței primei instanțe.
Pentru considerentele reținute, potrivit art.312 C.proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
Potrivit art.274 alin.3 C.proc.civ., Curtea va obliga pe recurentul căzut în pretenții în faza procesuală a recursului la cheltuieli de judecată către intimatul reclamant, în cuantum de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât D. D., împotriva deciziei civile nr.12.A din 11.01.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. G..
Obligă recurentul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, intimatului, reduse conform art. 274 alin.3 C.proc.civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. P. C. M. T. D. A.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.F.P.
Tehnored.B.I.
2 ex/23.10.2013
----------------------------------------------
T.B.-Secția a V-a – S.G.N.
- M.G.
Jud.Sector 1 – L.G.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2/2013. Curtea de Apel... | Succesiune. Decizia nr. 741/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
