Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 195/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 195/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 7540/94/2010
Dosar nr._
(2614/2012)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.195
Ședința publică din 05.02.2013
Curtea constituită din:
Președinte - L. D.
Judecător - S. G. P.
Judecător - M. V.
Grefier - E. C.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-intimați S. G. C. și S. E. împotriva deciziei civile nr. 745 A din 10.07.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S.C. D. L. S.R.L. (fostă S.C. D. L. IFN S.A.)
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru partaj bunuri comune.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se că procedura de citare este legal îndeplinită, iar recurenții au depus la dosar chitanța CEC Bank nr._/1 din 04.02.2013, în cuantum de 97 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,30 lei, aferente cererii de recurs.
Curtea constatând că recurenții au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C. proc. civ., reține dosarul spre soluționare, analizând cu prioritate motivul de recurs pe care-l invocă din oficiu, respectiv al nelegalei compuneri a completului care a pronunțat hotărârea atacată, complet de apel, în raport de calea procedurală aleasă de creditoare pentru soluționarea cererii de partajare a bunurilor comune aparținând intimaților S. G. C. și S. E..
CURTEA
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 03.08.2010, sub nr._, contestatoarea . a chemat în judecată pe intimații S. G. C. și S. E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună partajarea imobilului teren în suprafață de 778 mp situat în .. cadastral 664/15 și a construcțiilor edificate pe acesta.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că are calitatea de creditoare a intimatului S. G. C. iar executarea silită pornită împotriva acestuia nu a putut continua întrucât bunurile identificate sunt bunuri comune, dobândite în devălmășie cu intimata S. E..
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 493 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 1177/09.03.2011, Judecătoria B. a admis, în parte, cererea formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații S. G. C. și S. E.; a constatat că intimații au dobândit în timpul căsătoriei, în cote de câte ½ fiecare, terenul în suprafață de 778 mp cu nr.cadastral 664/13, înscris în cartea funciară nr.3273 a comunei Găneasa; a dispus încetarea proprietății devălmașe a soților asupra terenului; a atribuit intimatului S. G. C. în deplină proprietate lotul 1 în suprafață de 389 mp, identificat conform raportului de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expert P. E., raport ce face parte din prezenta hotărâre; a atribuit intimatei S. E. în deplină proprietate lotul 2, în suprafață de 389 mp, identificat conform aceluiași raport de expertiză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în dosarul de executare nr. 63/2010 al B. D. O. C. s-a pornit executarea silită împotriva debitorului S. Dino-C. la cererea creditoarei ..; din dosarul de executare nu rezultă existența altor bunuri urmăribile în patrimoniul debitorului iar acesta nu a invocat existența unor bunuri proprii.
A mai reținut prima instanță că potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5998/20.11.2002, intimații au dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 7500 mp. În urma dezmembrărilor, în cartea funciară nr. 3273 a comunei Găneasa intimatul, căsătorit, figurează, în prezent, ca proprietar a suprafeței de 778 mp teren (al treisprezecelea lot rezultat în urma dezmembrării din anul 2008), având număr cadastral 664/13; din actele comunicate de OCPI Ilfov rezultă că numele soției este S. E.. În cartea funciară nu este menționat și dreptul de proprietate asupra vreunei construcții pe lotul dezmembrat. Din declarația cuprinsă în actul de dezmembrare rezultă că, în anul 2008, pe lotul 13 se afla o magazie, însă dreptul de proprietate asupra acesteia nu a fost înscris în cartea funciară.
A mai reținut prima instanță că mențiunile referitoare la autorizația de construire și procesul-verbal de recepție parțială a construcțiilor datează din anul 2007, când terenul nu era dezmembrat (astfel încât construcțiile la care acestea se referă se pot afla pe oricare din loturi); prin urmare, nu s-a dovedit că în prezent intimații ar fi titularii vreunui drept de proprietate asupra unei construcții.
În drept, sub aspect procedural, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 4001 C.proc.civ., potrivit cărora împărțirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare.
Potrivit art. 33 alin.2 C.familiei, „după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere împărțirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale. În acest din urmă caz, bunurile atribuite prin împărțire fiecărui soț devin proprii”. Intimatul-debitor nu a invocat și cu atât mai puțin, nu a dovedit d că ar deține bunuri proprii care ar putea fi urmărite.
Conform art. 30 din Codul Familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Orice convenție contrară este nulă. Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.
Prin urmare, s-a reținut, în patrimoniul intimaților, ca bun comune dobândit în timpul căsătoriei, dreptul de proprietate asupra terenului mai sus menționat. Întrucât nu s-a făcut dovada unor cote de contribuție diferite, în temeiul prezumției simple întemeiate pe principiul egalității soților, s-a constatat că fiecăruia dintre intimați îi revine o cotă de ½ din bunurile comune.
Față de concluziile raportului de expertiză în specialitatea topografie, care nu a fost necontestat și care arată că este posibilă partajarea terenului în două loturi egale, prima instanță a dispus efectuarea partajului în natură.
Întrucât din raportul de expertiză a rezultat existența, în fapt, a unei construcții pe teren, fără însă ca reclamanta să lămurească situația juridică a acesteia, lotul pe care se găsește construcția a fost atribuită intimatei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, la data de 13.04.2011, intimații S. G. C. și S. E., solicitând admiterea recursului iar, pe fondul cauzei, respingereacererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că intimatul S. G. C. are calitatea de debitor avalist al creditoarei, prin urmare el răspunde cu bunurile proprii, iar în subsidiar cu bunurile care se afla în proprietate comună cu soția, S. E. că, în urma probatoriului administrat, prima instanță în mod greșit a reținut că intimatul S. G. C. nu are bunuri proprii care să fie urmăribile, în dosar nefiind făcute suficiente diligențe pentru a se verifica existența lor și că există mai multe imobile aflate în proprietatea intimaților, respectiv terenuri pe care nu sunt edificate construcții.
Au mai arătat recurenții-intimați că imobilul supus partajului este alcătuit din teren și construcție, ambele aflate în proprietatea comună a soților și că intimata-creditoare că nu se justifică un interes în urmărirea acestui imobil, întrucât acesta este deja ipotecat la Banca Transilvania.
In drept, cererea de recursau fost intemeiată pe dispozițiile art. 302 și art.304 si urm. Cod de procedură civilă.
Prin încheierea de ședință din data de 16.01.2012, tribunalul a calificat ca fiind apel calea de atac declarată, în raport de dispozițiile art.402 alin.2 Cod de procedură civilă, raportat la art.4001 Cod de procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.745 A/10.07.2012, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții – intimați S. G. C. și S. E., reținând că Judecătoria B. a dispus efectuarea unei expertize, pentru identificarea imobilului indicat de creditoare ca fiind în proprietatea comună a soților, în suprafață de 778 mp, nr. cadastral 664/13 situat în intravilanul comunei Găneasa, . 395/4, terenul fiind identificat prin schița anexă la acest raport de expertiză reținut; astfel cum rezultă din considerentele raportului de expertiză întocmit în cauză de expert P. E., pe acest teren se află ridicată o magazie, astfel că propunerea de lotizare a avut în vedere această construcție, fiindu-i atribuit intimatului-debitor lotul liber de construcții.
Prin cererea de apel (astfel cum a fost calificată de tribunal), apelanții au invocat existența unor bunuri proprii ale apelantului-debitor S. G. C., însă din înscrisurile depuse a rezultat că este vorba despre dreptul de proprietate asupra unor loturi obținute ca urmare a dezmembrării suprafeței de 7500 mp, ce are același regim de proprietate comună în devălmășie.
A mai reținut tribunalul că autorizația de construire nr.311/23.12.1992 a fost emisă înainte de dezmembrarea terenului de 7500 mp în mai multe loturi, nefiind făcută dovada celor susținute de apelanți, respectiv existența unei construcții autorizate pe lotul a cărui partajare s-a dispus în prezenta cauză.
Apreciind că apelanții-intimați nu au făcut dovada existenței unor bunuri proprii ale recurentului-debitor, care să fie urmărite cu precădere, tribunalul, în baza art. 296 Cod de procedură civilă, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, la data de 16.10.2012, intimații S. G. C. și S. E., solicitând admiterea recursului, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În esență, recurenții –intimați au arătat că atât instanța de apel, cât și cea de fond au reținut în mod greșit faptul că nu ar deține și alte bunuri urmăribile,și nu au ținut cont de dovezile depuse la dosar cu privire la existența unei construcții tip vilă aflate pe terenul partajat, omologând într-un mod nejustificat un raport de expertiză eronat.
Au mai arătat recurenții –intimați că deși la dosarul au fost depuse înscrisuri din care rezultă că plătesc impozit pentru respectiva construcție, chiar dacă nu au procedat la intabularea acesteia în Cartea Funciară, precum și înscrisuri care dovedesc că dețin în proprietate alte terenuri libere care pot fi urmărite de creditoare, instanța nu le-a avut în vedere și nu le-a dat eficiență.
În opinia recurenților-intimați, aceștia nu aveau obligația de a indica bunurile comune, ci creditoarea trebuia să le arate în cererea prin care a solicitat partajarea bunurilor comune, în timpul căsătoriei.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 302, 304 pct. 9 și urm. Cod de procedură civilă.
Intimata-creditoare nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 97 lei, achitată cu chitanța nr._/1 eliberată la data de 04.02.2013 de CEC Bank, conform dispozițiilor art.2 alin.2 și 11 alin.1 din Legea nr.146/1997; conform dispozițiilor art.3 alin.1 din OG nr.32/1995 s-a depus timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
Analizând decizia recurată prin prisma motivului de ordine publică al nelegalei compuneri a instanței, invocat din oficiu, conform dispozițiilor art.306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.33 din Codul familiei, ca regulă generală, creditorii personali ai unuia dintre soți nu pot urmări bunurile commune pentru satisfacerea creanțelor însă, dacă soțul debitor nu are bunuri proprii ori acestea nu sunt suficiente, creditorii personali pot cere partajul bunurilor commune, dar numai în măsura necesară acoperirii creanțelor.
Această regulă este prevăzută și de art.493 alin.1 Cod procedură civilă.
Partajul bunurilor comune, la cererea creditorului personal al unuia dintre soți este supus acelorași dispoziții ca și partajul cerut de soți.
În consecință, cererea formulată pe cale principală este de competența în primă instanță a judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat imobilul ce face obiectul cererii de partaj, conform dispozițiilor art. 1 alin.1 corobotat cu art.2 pct.1 lit.b și 13 alin.1 Cod procedură civilă iar hotărârea pronunțată în primă instanță este supusă căilor de atac de reformare în conformitate cu dispozițiile art. 282 și 282 ind.1 și 299 Cod procedură civilă.
Potrivit raportului de expertiză efectuat la judecata în primă instanță de expert P. E., valoarea de piață a terenului ce face obiectul cererii de partaj este de 46.382 lei, astfel că, potrivit art. 282 ind.1 Cod procedură civilă, sentința nu este susceptibilă de apel.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, aceasta poate fi atacată cu recurs, care se soluționează de instanța ierarhic superioară, respectiv tribunalul în a cărui circumscipție se găsește judecătoria care a solționat în primă instanță.
Curtea reține că la calificarea căii de atac declarate împotriva sentinței nr.1177/09.03.2011, Tribunalul București a reținut incidența dispozițiilor art.402 alin.2 și 400 ind.1 Cod procedură civilă, apreciind așadar că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă o contestație la executare în cadrul căreia s-a solicitat împărțirea bunurilor commune.
Curtea apreciază că deși intimata din prezenta cauză are calitatea de creditoare personală a recurentului și s-a adresat executorului judecătoresc pentru punerea în executare silită a titlului executoriu, nu se poate considera că sunt incidente dispozițiile art.402 alin.2 și 400 ind.1 Cod procedură civilă, deoarece în cauză nu a fost formulată o contestație la executare în cadrul căreia să se ceară pe cale incidentală partajul bunurilor comune, ci creditoarea, constatând că nu poate identifica bunuri proprii ale debitorului a formulat o cerere de partaj al bunurilor pe care debitorul le deține în devălmășie, cerere care așa cum s-a menționat este supusă dispozițiilor art. 282 ind.1 Cod procedură civilă, prin raportare la valoarea bunului ce face obiectul cererii de partaj.
Împărțirea bunurilor comune în cadrul contestației la executare, potrivit dispozițiilor art.400 ind.1 Cod procedură civilă (care atrage aplicabilitatea normei speciale reglementate de art. 402 alin.2 Cod procedură civilă, respectiv posibilitatea atacării hotărârii de primă instanță cu apel și recurs) presupune începerea executării asupra unui bun aflat în devălmășie și existența unui dosar având ca obiect o contestație la executare formulată de cei interesați sau vătămați prin executare, dosar în care să se solicite, pe cale incidentală partajul bunurilor comune.
În speță, cererea de partaj bunuri comune la cererea creditorului unuia dintre proprietarii devălmași s-a făcut pe cale principală, astfel că în mod greșit tribunalul s-a considerat investit cu o cerere de apel, calea de atac, conform principiului legalității și dispozițiilor legale sus-menționate fiind recursul.
Prin urmare sunt incidente dispozițiile art.304 pct.1 Cod procedură civilă, astfel că în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă recursul va fi admis, decizia recurată va fi casată iar cauza va fi trimisă Tribunalului București în vederea judecării recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1177/09.03.2011 pronunțate de Judecătoria B..
Față de motivul de ordine publică invocat din oficiu, pe Curtea l-a găsit întemeiat, respectiv acela că instanța care a pronunțat decizia recurată nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, nu se impune analiza motivelor de recurs formulate de recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții-intimați S. G. C., S. E. împotriva deciziei civile nr. 745 A din 10.07.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-creditoare S.C. D. L. S.R.L. (fostă S.C. D. L. IFN S.A.)
Casează decizia și trimite cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare, în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. D. S.-G. P. M. V.
GREFIER
E. C.
Red.S.G.P.
Tehdact.R.L./S.G.P.
2 ex./20.02.2013
TB-S.4 - S.E.P.; A.C.
Jud.B. – S.G.N.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1728/2013.... → |
|---|
