Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 157/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 157/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 4298/301/2008

Dosar nr._

(2419/2012)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.157

Ședința publică de la 31.01.2013.

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - M.-A. N.-G.

JUDECĂTOR - I. D.

JUDECĂTOR - M. I.

GREFIER - M. C.

* * * * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenta reclamantă-pârâtă V. (fostă P., fostă S.) G. și de către recurentul pârât – reclamant S. G. L., împotriva deciziei civile nr. 607 A din 06.06.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._ .

P. are ca obiect – partaj bunuri comune.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul Panghe D., în calitate de reprezentant al recurentei reclamante-pârâte V. (fostă P., fostă S.) G., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2012, eliberată de Baroul București, atașată la fila 13 din dosar, lipsind recurentul pârât – reclamant S. G. L..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocatul recurentei reclamante-pârâte V. (fostă P., fostă S.) G. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul dispus de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, potrivit chitanței nr._/30.01.2013, privind achitarea sumei de 1.269 lei, fiind aplicat și un timbru judiciar în valoare de 5 lei, pe care instanța le anulează.

Solicită rectificarea citativului în sensul că numele actual al părții pe care o reprezintă este V. G., astfel cum a fost menționată și în Tranzacția depusă la dosar la termenul anterior, dovadă pe care o face cu certificatul de căsătorie al acesteia, pe care îl depune la dosar în copie certificată pentru conformitate cu originalul.

Curtea dispune rectificarea citativului în sensul că numele recurentei este V. (fostă P., fostă S.) G..

Avocatul recurentei arată că nu mai are cereri prealabile de formulat.

Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.

Avocatul recurentei V. (fostă P., fostă S.) G. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în parte a hotărârii recurate, schimbărea în tot a sentinței apelate, în sensul de a se lua act de tranzacția intervenită între părți, autentificată sub nr. 1.306/13.08.2012 de B.N.P. B. Steluța L., urmând a se pronunța o hotărâre de expedient.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

Cu privire la recursul declarat de către recurentul pârât – reclamant S. G. L., solicită anularea acestuia ca netimbrat.

CURTEA,

Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.3631/08.03.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosar nr._, a fost admisă în parte acțiunea principală formulată de reclamanta pârâtă S. G. împotriva pârâtului S. L. G., a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant, iar pe cale de consecință instanța: a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei următoarele bunuri comune: apartamentul nr. 192 situat în mun. București, sector 3, . . etaj 3, în valoare de 275.752 lei și autoturismul marca ROVER, nr.RJ75, în valoare de 45.103 lei; a constatat cotele de contribuție ale soților la dobândirea bunurilor comune de 35% pentru reclamanta pârâtă și de 65% pentru pârâtul reclamant; a dispus ieșirea din indiviziune a părților, în sensul că ambele bunuri au fost atribuite pârâtului reclamant, cu obligarea acestuia să plătească reclamantei pârâte o sultă de 112.299 lei; a compensat cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

C. majorată, de 65%, recunoscută în favoarea pârâtului reclamant la dobândirea bunurilor comune se explică prin faptul că acesta a vândut o garsonieră cu prețul de 28.000 Euro, iar din surse proprii a achitat avansul de 14.000 Euro pentru apartamentul în litigiu, aspect recunoscut la interogatoriu de reclamanta pârâtă.

Pentru achitarea diferenței de preț de 26.000 Euro, părțile au contractat un credit bancar de la Volksbank, refinanțat cu creditul de 25.500 Euro contractat ulterior de la ING Bank, pentru acesta din urmă fiind obținută și o extensie de credit de 13.000 Euro, prin protocolul încheiat cu banca la 30.05.2007.

Prima instanță a reținut ca nedovedită afirmația pârâtului reclamant, în sensul că tot din surse proprii - diferența de bani obținuți din vânzarea garsonierei sale - s-a efectuat și renovarea apartamentului în litigiu, declarațiile martorilor în acest sens fiind apreciate de judecătorie ca și contradictorii.

Veniturile salariale ale pârâtului reclamant au fost mai mari decât cele obținute de pârâta reclamantă, dar prima instanță a avut în vedere că acesta obținea de la serviciu nu numai salariul, ci și alte beneficii - produse alimentare, iar cu produse alimentare a fost ajutată familia și de părinții reclamantei pârâte.

La atribuirea bunurilor în favoarea pârâtului reclamant, prima instanță a avut în vedere cota majorată de contribuție la dobândirea bunurilor, recunoscută în favoarea acestuia, ca și faptul că se afla în posesia bunurilor de la data separării în fapt.

Împotriva sentinței civile susmenționate au declarat apel atât pârâtul reclamant S. L. G., cât și reclamanta pârâtă P. G. (fostă S.).

În motivare, apelantul pârât reclamant S. L. G. a susținut că probele administrate în cauză dovedesc, contrar celor reținute prin sentința apelată, faptul că din resursele proprii ale pârâtului reclamant, respectiv parte din prețul obținut prin vânzarea garsonierei pe care acesta o avea dinaintea căsătoriei, a fost amenajat apartamentul bun comun, în vara anului 2005.

Prima instanță a sistat starea de indiviziune părților, fără a ține seama de faptul că, urmare achitării creditelor, părțile au și datorii comune, respectiv ratele aferente creditului pentru 22 ani, astfel că sulta calculată în favoarea reclamantei pârâte nu este echitabilă.

Astfel, apelantul a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii în totalitate a cererii reconvenționale formulate de această parte.

Apelanta reclamantă pârâtă P. G. (fostă S.) a susținut că prima instanță trebuia să stabilească o contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, având în vedere că și reclamanta pârâtă a contribuit la plata ratelor pentru garsoniera achiziționată de pârâtul reclamant anterior căsătoriei.

Apelanta a precizat că, anterior căsătoriei cu pârâtul reclamant, părțile au fost în relații de prietenie, au locuit împreună, inclusiv în garsoniera pârâtului reclamant, timp în care și reclamanta pârâtă a contribuit la cheltuielile gospodăriei, ajutată fiind de părinții săi.

Pe de altă parte, pentru a vinde această garsonieră, în vederea cumpărării apartamentului în litigiu, reclamanta pârâtă a contribuit la achitarea anticipată a ratelor pentru această garsonieră.

Astfel, apelanta reclamantă pârâtă a susținut că au o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune și a solicitat să îi fie atribuit apartamentul bun comun.

Sentința apelată a mai fot criticată în ceea ce privește evaluarea apartamentului bun comun la suma de 64.200 Euro ( 275.572 lei), prin aceasta prima instanță raportându-se, în mod greșit, la evaluarea realizată de expert prin metoda capitalizării veniturilor.

Apelanta a considerat că apartamentul în litigiu trebuia evaluat la 65.213 Euro( 280.103 lei), care este valoarea de piață.

Prin întâmpinarea depusă la dosar (f.26), apelantul pârât reclamant a solicitat respingerea apelului formulat de apelanta reclamantă pârâtă.

Prin decizia civilă nr.607/A/06.06.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă respins ca nefondat apelul formulat de apelantul pârât reclamant S. L. B., împotriva sentinței civile nr. 3631/ 08.03.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București –Secția Civilă în dosar nr._ ; a admis apelul formulat de apelanta reclamanta pârâtă P. G. (fostă S.); a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a constatat că valoarea totală a masei partajabile este de 75.838 Euro, respectiv 65.213 Euro apartamentul nr.192 situat în mun. București, ., ., etaj 3, sector 3, 10.625 Euro – autoturismul marca ROVER nr. RJ 75; a obligat pârâtul reclamant să plătească reclamantei pârâte o sultă de 26.543, 30 Euro sau echivalentul în lei la data plății, la cursul BNR; a menținut în rest dispozițiile sentinței apelate și a compensat cheltuielile de judecată în apel.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 12.07.2003, iar căsătoria acestora a fost desfăcută prin divorț în baza sentinței civile nr. 3499/07.04.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosar nr. 841/ 301/2008, irevocabilă la aceeași dată.

Prin sentința de divorț, instanța a dispus disjungerea cererii principale și a cererii reconvenționale formulate de părți, având ca obiect partajul bunurilor comune, formându-se dosarul nr._ .

În ceea ce privește masa partajabilă, părțile au fost de acord cu activul, în sensul că în masa bunurilor comune trebuie inclus apartamentul nr.192 situat în mun. București, sector 3, ., ., etaj 3 și autoturismul marca ROVER, nr.RJ75.

Pe de altă parte, nu se contestă de către niciuna din părți faptul că autoturismul trebuie evaluat la valoarea indicată în sentința apelată - 45.103 lei.

Instanța de apel a reținut că pârâtul nici în cererea reconvențională precizată, nici în cererea de apel nu a indicat, în concret, care este cota majorată de contribuție pe care o invocă în favoarea sa, dar a contestat că ar fi cota de 65% ce i-a fost recunoscută de prima instanță.

Pe de altă parte, nici reclamanta pârâtă în acțiunea principală, nici pârâtul reclamant, în cererea reconvențională, nu au solicitat stabilirea unui anume pasiv. În ceea ce îl privește pe pârâtul reclamant, în cererea reconvențională ( f.28 dosar nr._ ) a arătat: „…instanța urmează a aprecia, cu privire la suma ce reprezintă contravaloarea ratelor achitate împreună de noi, din totalul acestora rate revenindu-ne fiecăruia o cotă de 50%. În mod evident, în situația atribuirii în natură a acestor bunuri, se va dispune și cu privire la preluarea de către subsemnat a obligaților ce rezultă din contractele de credit”.

Potrivit art. 294 C.pr.civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.

Raportat la dispozițiile legale susmenționate, instanța de apel a apreciat că susținerile formulate de apelantul pârât reclamant - în sensul că prima instanță a sistat starea de indiviziune părților, fără a ține seama de faptul că, urmare achitării creditelor, părțile au și datorii comune, respectiv ratele aferente creditului pentru 22 ani - sunt neîntemeiate, iar problema pasivului masei partajabile nu poate fi invocată pentru prima dată în apel, deoarece reprezintă o cerere nouă, inadmisibilă conform art. 294 C.pr.civ.

Cât privește contribuția soților la dobândirea bunurilor comune, tribunalul a avut în vedere că aceasta se stabilește în raport de totalitatea bunurilor ce intră în masa partajabilă și în raport de veniturile părților în raport de întreaga durată a căsătoriei.

Apartamentul bun comun a fost achiziționat în baza contractului de vânzare-cumpărare cu garanție imobiliară autentificat sub nr.877/07.07.2005 de notar public V. V., pentru prețul de 40.000 Euro, achitat, conform mențiunilor din acest contract: 14.000 Euro din sursele proprii ale părților, în calitate de cumpărători; 26.000 Euro din creditul acordat părților conform convenției de credit încheiată cu Volksbank Romania SA.

Autoturismul a fost achiziționat la data de 22.03.2007, pentru prețul de_ Euro.

La interogatoriu (întrebarea nr.1), reclamanta pârâtă a recunoscut faptul că cei 14 000 Euro menționați în contract ca fiind achitați din sursele proprii ale cumpărătorilor provin din prețul obținut prin vânzarea unei garsoniere bunul propriu al pârâtului reclamant.

Cât privește autoturismul, din interogatoriul luat reclamantei pârâte (întrebarea nr.7) rezultă că cei 12.500 Euro provin din refinanțarea creditului de investiții imobiliare acordat de Volksbank.

Astfel, la fila 13 dosar fond se află contractul de credit pentru investiții imobiliare, încheiat la 07.05.2007 de ambele părți, în calitate de împrumutați, cu ING BANK N.V. Amsterdam, în cuantum de 25.500 Euro, pentru refinanțarea creditului de investiții imobiliare; acest credit a fost extins în baza protocolului încheiat la 30.05.2007, cu suma de 15.000 Euro, ambele părți având calitatea de împrumutați.

Având în vedere cele de mai sus, instanța de apel a constatat că 35% din valoarea apartamentului bun comun a fost achitat din contribuția exclusivă a apelantului pârât reclamant, respectiv din prețul obținut din vânzarea garsonierei bun propriu și care, la rândul său, reprezintă bun propriu deoarece reprezintă valoarea care înlocuiește un bun propriu, conform art.31 lit.f) Codul familiei.

Pretențiile reclamantei pârâte în sensul că a avut o contribuție la achitarea garsonierei bun propriu al pârâtului reclamant puteau fi valorificate prin invocarea de către aceasta a unui drept de creanță împotriva pârâtului reclamant, iar nu prin invocarea ca și contribuție la dobândirea bunului comun.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâtul reclamant a fost angajat pe întreaga durată a căsniciei, în timp ce reclamanta pârâtă s-a angajat din anul 2005.

Pe cale de consecință, între 2003 -2005, s-a reținut că reclamanta pârâtă a avut ca și contribuție la dobândirea bunurilor comune munca prestată de aceasta în gospodărie. După anul 2005, reclamanta pârâtă a avut venituri aproximativ egale cu ale pârâtului reclamant, la care se adăugau alte beneficii acordate de cele două unități de procesare produse din carne la care aceasta a fost angajată ca manager al calității, respectiv bonuri de masă, carne și produse din carne, prime de sărbători; aceste avantaje, care depășeau nivelul veniturilor soților, au fost acordate pentru perioada 2005 – desfacerea căsătoriei, deci o perioadă de timp egală cu cea în care, după căsătorie, reclamanta pârâtă nu a avut un serviciu.

Cât privește îmbunătățirile la apartamentul în litigiu, evaluate de pârâtul reclamant la 10.000 Euro, s-a reținut că martorii audiați în cauză au confirmat efectuarea acestora, cu contribuția ambilor soți .

Astfel, s-a apreciat că, chiar dacă s-ar admite că pârâtul reclamant a folosit în acest scop 10.000 Euro – resurse proprii din prețul obținut prin vânzarea garsonierei bun propriu, nu trebuie neglijat ajutorul dat de familia reclamantei pârâte.

Având în vedere cele de mai sus, tribunalul a apreciat că, în raport de sursele de venituri ale soților pe întreaga durată a căsătoriei și în raport de bunurile comune în litigiu, în mod corect a reținut prima instanță cotele de contribuție de 35% pentru reclamanta pârâtă și de 65% pentru pârâtul reclamant, astfel că sunt neîntemeiate criticile formulate în apel sub acest aspect, de către ambele părți.

Pe de altă parte, s-a apreciat ca fiind întemeiate criticile formulate de apelanta reclamantă pârâtă cu privire la evaluarea masei partajabile.

Astfel, conform raportului de expertiză în construcții efectuat la prima instanță de expert V. E., valoarea de piață a apartamentului în litigiu este de 65.213 Euro, iar această valoare urmează a fi luată în considerare la partajare, fiind valoarea consacrată în doctrină și în practica judiciară majoritară. Pe de altă parte, autoturismul în litigiu a fost evaluat de expert Z. I., în raportul de expertiză topo efectuat la prima instanță, la 10.625 Euro.

Având în vedere cele de mai sus, s-a reținut ca valoare a masei partajabile suma totală de 75.828 Euro, astfel că sulta care trebuie achitată reclamantei pârâte, aferentă cotei sale de contribuție de 35%, este de 26.543,30 Euro sau echivalentul în lei la data plății, la cursul BNR.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs ambele părți.

Prin recursul declarat, recurentul pârât reclamant S. G. L. a solicitat modificarea în tot a deciziei apelate, în sensul admiterii cererii reconvenționale.

În motivare, recurentul a susținut că prin cererea reconvențională a solicitat instanței de fond partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu P. G. (fostă S.), respectiv: apartamentul nr.192 situat în București, ., ., ., compus din 3 camere si dependințe si autoturismul marca Rover Rj 75 cu număr de înmatriculare_, prin atribuirea acestora în natură către pârâtul-reclamant, cu stabilirea sultelor corespunzătoare.

În ceea ce privește cota de contribuție, a solicitat instanței să constate că a avut o cotă de contribuție exclusivă de 35% la dobândirea apartamentului, în condițiile în care suma de 14.000 euro ce a constituit avans provenea din veniturile sale proprii, rezultate din vânzarea unui bun propriu (o garsonieră situată în ..17, sector 3 înstrăinată cu prețul de 28.000 euro). De asemenea, a mai arătat că imediat după ce s-a cumpărat apartamentul, a mai investit din sume proprii (bani ramași din prețul garsonierei) cca. 10.000 euro pentru lucrări de reparații, îmbunătățiri și amenajări efectuate în apartamentul bun comun.

Pe de altă parte, reclamanta-pârâtă S. G. a solicitat constatarea unei cote de contribuție egală pentru fiecare parte și atribuirea apartamentului fost domiciliu conjugal.

Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, depuse și recunoscute de părți, pentru achitarea prețului vânzării-cumpărării apartamentului si autoturismului, părțile au contractat credite, în curs de derulare – Contract nr._/_ pentru suma de 25.000 euro, cu o extensie de 15.000 lei (prin Protocolul din 30.05.2007), contractele fiind semnate cu garanție imobiliara. Recurentul a precizat că părțile au achitat împreuna ratele creditelor, până la momentul pronunțării sentinței instanței de fond, astfel încât la stabilirea sultei se impune a se ține seama de sumele achitate, raportat la valoarea bunurilor partajabile.

Instanța de fond, analizând materialul probator, a admis în parte cererile, constatând ca masa partajabila se compune din cele doua bunuri: apartamentul din . de 275.752 lei și autoturismul în valoare de 45.103 lei, reclamanta-pârâta având o cota de 35%, iar pârâtul cota de 65%, stabilind sultele corespunzătoare acestor valori, fără a se ține însă seama de datoriile comune, contractate de soți, pentru dobândirea celor două bunuri.

Recurentul a arătat că instanța a reținut în favoarea sa faptul că a achitat din venituri proprii suma de 14.000 euro (avansul), dar a completat cotele de contribuție ca și cum creditele nu ar fi existat. In aceleași condiții a stabilit instanța de fond si sulta datorata de paratul-reclamant, la suma de 112.299 lei (35% din valoarea totala a masei partajabile), fără a avea în vedere ca va achita în continuare, ratele creditului, pentru 22 de ani, în timp ce reclamanta-pârâta va primi o sumă substanțială care depășește cu mult cota de 50% din totalul ratelor achitate împreună de părți.

Apelul declarat de pârâtul reclamant împotriva sentinței nr.3631 din 08.03.2010 pronunțata în acest dosar, viza netemeinicia acesteia, hotărârea fiind dată în contradicție cu materialul probator administrat în cauză, arătând că instanța de fond a procedat la sistarea stării de devălmășie, a stabilit cotele de contribuție și a stabilit sulta fără a se raporta la datoriile comune (credite) și sumele totale achitate de părți.

La solicitarea pârâtului reclamant, Tribunalul a încuviințat efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea corectă a sultei, față de faptul că, deși bunurile dobândite de foștii soți S., sunt bunuri comune, achitate integral, există un contract de împrumut în derulare, suma împrumutată fiind folosită exclusiv la achitarea prețului celor două bunuri. Pe cale de consecință, partea care ar fi preluat în deplină proprietate și posesie bunurile, urma să preia și obligația achitării ratelor aferente creditului contractat.

Astfel, potrivit calculului defalcat al ratelor achitate, părțile au achitat împreună doar suma de 14.562,12 euro (compusă din 4832, 30 euro achitați la VOLKSBANK ROMÂNIA S.A. și 9.729,82 euro achitați la ING BANK NV AMSTERDAM). Raportat la această sumă, cota de 50 % reprezintă 7281,06 euro.

Tribunalul a respins apelul declarat de pârâtul reclamant, apreciind că critica privind ignorarea de către instanța de fond a cuantumului datoriilor comune contractate pentru achiziționarea bunurilor de fac obiectul partajului, constituie o cerere nouă, inadmisibilă faza procesuală a apelului.

Recurentul pârât reclamant a precizat faptul că a învederat existența contractelor de credit în chiar cuprinsul cererii reconvenționale și a solicitat atât instanței de fond, cât și instanței de apel ca stabilirea sultei să fie făcută în raport de cuantumul sumelor ce au fost efectiv achitate de părți, întrucât partea care va primi bunurile în proprietate și posesie, ca urmare a partajului, va prelua și obligația achitării creditului.

In mod greșit, instanța de apel a ignorat fondul apărărilor pârâtului reclamant, pronunțând o hotărâre nelegală cu încălcarea dispozițiilor art. 673 ind. 5 Cod procedură civilă, în sensul că nu a avut în vedere datoriile contractate de foștii soți pentru dobândirea bunurilor comune ce fac obiectul partajului.

Analizând situația de drept si de fapt, reclamanta pârâtă ar primi o sumă care depășește cu mult valoarea reală a dreptului său prin raportare la contribuția efectivă avută la dobândirea acesteia. Chiar dacă, prin contractul de împrumut, obligația reclamantei pârâte ar subzista în restituirea sumelor împrumutate, interesul acesteia nu va mai exista întrucât, în situația nerestituirii împrumutului, executarea garanției imobiliare asupra apartamentului nu îi va aduce niciun prejudiciu.

Pe de altă parte, în cota de contribuție stabilită pentru reclamanta-pârâtă ar trebui să se regăsească sumele efectiv achitate de aceasta pentru dobândirea bunurilor. Or, până la acest moment, părțile au achitat împreună doar o mică parte din prețul apartamentului, acesta fiind achitat de Bancă în numele cumpărătorilor care au contractat împrumutul.

Așadar, nu se poate vorbi de o contribuție efectivă a părților la dobândirea bunurilor comune fără a se raporta la contractual de credit, întrucât sumele real achitate de părți, din venituri proprii și/sau comune sunt: 14.000 euro, cu titlu de avans din prețul apartamentului; 4832, 30 euro, cu titlu de rate și dobânzi aferente creditului contractat la VOLKSBANK ROMÂNIA S.A.; 9.729,82 euro, cu titlu de rate și dobânzi aferente refinanțării acordate de ING BANK NV AMSTERDAM. Din acestea, doar suma de 14.562,12 euro sunt din venituri comune.

Raportat la valoarea totală a bunurilor comune, recurentul a susținut că se poate observa că sulta a fost stabilită pe o bază greșită de calcul și cu ignorarea nejustificată a contribuției reale, efective, a părților la achitarea prețului acestor bunuri.

Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei recurate în sensul stabilirii corecte a sultei prin raportare la contribuția reală la dobândirea bunurilor, dar și la pasivul comun.

Recurenta reclamantă pârâtă V. G. a solicitat modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul stabilirii unei cote egale de contribuție la dobândirea bunurilor comune, în proporție de 50% - 50% pentru fiecare dintre părți și atribuirii către reclamanta pârâtă a apartamentului bun comun, așa cum a solicitat în fața instanțelor de fond.

În motivare, recurenta reclamantă pârâtă a susținut că hotărârea este nelegala în ceea ce privește stabilirea cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune, modalitatea ieșirii din indiviziune prin atribuirea apartamentului bun comun în deplina proprietate și liniștita posesie a pârâtului reclamant S. G. L. și lipsa unui termen în care pârâtul reclamant să fie obligat a plăti suma stabilită cu titlu de sultă.

Recurenta a susținut că nici instanța de fond, nici instanța de apel nu au ținut cont de înscrisurile aflate la dosarul cauzei și de depozițiile martorei lonescu C. Palmira propusă de recurentă, probe din care rezultă contribuția sa directă atât la plata ratelor pentru garsonieră în perioada 2002-2005, cât și la restituirea anticipată a ratelor rămase de rambursat pentru aceasta în data de 10.05.2005.

Așa cum a arătat în fata instanței de apel, în cuprinsul contractului de vânzare a garsonierei a fost menționată ca vânzător în baza contribuției sale la achitarea integrală a garsonierei în timpul căsătoriei.

Mai mult, așa cum rezultă din declarația martorei lonescu C., aflată la dosarul cauzei, înainte de vânzare, garsoniera a fost renovată cu ajutorul părinților săi, în scopul de a-i crește valoarea.

Anterior achiziționării garsonierei pe numele pârâtului a fost în relații de concubinaj, timp în care au locuit împreuna cu chirie, având relații premergătoare specifice căsătoriei. Ulterior, împreună au hotărât să demareze procedurile privind cumpărarea garsonierei și, pentru că nu dispuneau de suma necesară, a fost nevoie de contractarea unui credit ipotecar. Pentru ca pârâtul reclamant S. G. avea statut de salariat, actele pentru cumpărarea garsonierei s-au întocmit pe numele acestuia. După cumpărarea garsonierei la data de 20.06.2002, chiar daca recurenta era studentă, a contribuit la sarcinile gospodăriei, fiind ajutata în permanență de părinții săi atât cu bani, cât și cu alimente. In data de 12.07.2003 s-au căsătorit, iar după absolvirea facultății, la data de 03.12.2003, s-a angajat.

Așa cum a arătat, atât în perioada premergătoare căsătoriei cât și ulterior, a gospodărit împreuna cu pârâtul reclamant timp în care au achitat împreuna ratele pentru garsonieră. Mai mult, pentru a o putea vinde, în data de 10.05.2005, a achitat anticipat ratele ramase, din bani comuni, motiv pentru care a figurat ca vânzător în contractul de vânzare a garsonierei.

In practica judiciară și în literatura de specialitate s-a statuat pe drept cuvânt că stabilirea cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune se stabilește în raport de totalitatea bunurilor dobândite și nu în raport de fiecare bun în parte, avându-se în vedere, totodată, întreaga perioadă a căsătoriei.

Recurenta reclamantă pârâtă a susținut că hotărârile pronunțate sunt date cu încălcarea art. 673 ind. 10 C.proc.civ, în sensul că, atribuirea apartamentului bun comun către pârâtul reclamant s-a făcut prin hotărâre asupra fondului fără a se stabili un termen în care pârâtul să fie obligat a-i plăti sulta stabilită.

In situația în care se va menține dispozițiile sentinței privitoare la modalitate ieșirii din indiviziune prin atribuirea apartamentului către paratul reclamant S. G. în temeiul art.673 ind. 10, a solicitat a se stabili un termen în care pârâtul reclamant să fie obligat a-i plăti sulta stabilită.

La termenul de judecată din data de 31 ianuarie 2013, recurenta reclamantă pârâtă, prin avocat, a învederat instanței că părțile au convenit asupra chestiunilor litigioase din prezenta cauză în ce privește masa partajabilă constând în apartamentul nr. 192 situat în municipiul București, ., . și autoturismul marca Rover cu nr. de înmatriculare_, convenția lor fiind înscrisă într-un act notarial intitulat „TRANZACȚIE”, autentificat sub nr. 1306/13 august 2012 de BNP B. Steluța L.. Ca urmare, a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul de a se lua act de tranzacția intervenită între părți, urmând a se pronunța o hotărâre de expedient.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în ce privește obiectul acestuia, bunurile supuse partajării, constată că litigiul de față privește persoane care au capacitatea legală de a tranzacționa, că actul intitulat tranzacție este expresia voinței libere, dovadă mențiunile din încheierea de autentificare a acestui act, iar prin încheierea tranzacției nu se încalcă nicio dispoziție imperativă a legii.

Ca urmare, Curtea, apreciind că sunt întrunite cerințele art. 271 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenta reclamantă pârâtă V. (fosta P., fostă S.) G. împotriva deciziei civile nr.607/A/06.06.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, va modifica în parte decizia atacată în sensul că va schimba în tot sentința apelată, va lua act și va consfinți tranzacția încheiată de părți și autentificată sub nr.1306/13.08.2012 la B.N.P. B. Steluța L., menținând celelalte dispoziții ale deciziei atacate: „TRANZACȚIE” „Subsemnații V. (fosta P., fostă S.) G., recurentă intimată reclamantă pârâtă și S. L.-G., recurent intimat pârât reclamant în dosarul nr._ aflat pe rolul Curții de Apel București, având ca obiect partaj bunuri comune ca urmare a desfacerii căsătoriei, pentru stingerea litigiului dintre noi, având în vedere și masa partajabilă alcătuită din apartamentul nr. 192 situat în mun. București, ., . 5, etaj sector 3 și autoturismul marca Rover cu nr.de înmatriculare_, în temeiul art.2267 C.civ. am hotărât încheierea prezentei tranzacții judiciare după cum urmează: Eu V. (fosta P., fostă S.) G., înțeleg să preiau în patrimoniul meu apartamentul compus din trei camere situat în București, sector 3, ., ., . G. L. înțeleg să preiau în patrimoniul meu autoturismul marca

Rover cu nr. de inmatriculare_ ; Eu, V. (fosta P., fostă S.) G., am plătit azi, data autentificării prezentei tranzacții, lui S. G. L., suma de 20 000 (douazecimii) Euro în schimbul preluării în patrimoniul meu a apartamentului descris mai sus. Tot ca urmare a preluării

apartamentului, mă oblig sa achit integral și în avans creditul acordat în baza contractului de credit nr._/30.05.2007, încheiat cu ING Bank; De asemenea, eu V. (fosta P., fostă S.) G., mă oblig sa achit integral și în avans și creditul acordat în baza contractului de credit nr._/07.05.2007încheiat cu ING Bank; Noi V. (fosta P., fostă S.) G. si S. G. L., ne declaram

de acord, fără nicio rezerva, cu termenii prezentei tranzacții și ne obligăm să cerem notarului public autentificarea sa. De asemenea, ne obligam să prezentăm această tranzacție instanței de judecata la primul termen de judecată care urmează datei autentificării sale. In conformitate cu prevederile Legii nr.677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la lucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, noi, părțile, declarăm că suntem de acord cu prelucrarea lor, în vederea întocmirii actului notarial și cu furnizarea informațiilor referitoare la datele noastre personale și la conținutul actului notarial, către autoritățile abilitate de lege la cererea acestora. Prezenta tranzacție nu produce efectele unui act de partaj voluntar, ea urmând a fi depusă la Curtea de Apel București, în dosarul nr._ pentru a fi consfințită printr-o sentință judecătorească, definitivă și irevocabilă. Noi, părțile evaluăm tranzacția la suma de 75.838 (șaptezecișicincimiioptsutetreizecișiopt) EURO, echivalentul a 344.274,18 (treisutepatruzecișipatrumiidouăsutesaptezecișipatrulei șioptsprezecebani) lei, la cursul B.N.R. de astăzi, data autentificării, de 1 EURO = 4,5396 lei. Aceasta tranzacție a fost redactata de avocat Panghe A. la cererea ambelor părți, potrivit indicațiilor acestora și autentificată în 4 exemplare la Biroul Notarului Public B. STELUȚA L., mun.București, ., . 4, sector 4, astăzi 13 august 2012. V. G.. L.S. Indescrifrabil. S. G. L.. L.S.Indescifrabil”.

În referire la recursul declarat de recurentul pârât reclamant, Curtea constată următoarele:

La termenul de judecată din 31.01.2013, recurenta reclamantă pârâtă prin avocat a invocat excepția de netimbrare a cererii de recurs formulate de recurentul pârât reclamant.

Deliberând cu prioritate, conform dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, asupra excepției de netimbrare a cererii de recurs formulate de recurentul pârât reclamant, Curtea a apreciat că este întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 2 cu referire la art. 11 alin. 1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, pentru cererea de recurs pendinte recurentul pârât reclamant datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 2111,5 lei, iar conform art.3 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar, valoarea timbrului judiciar datorat este de 5 lei.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de timbrare până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

Curtea constată că recurentul pârât reclamant a fost legal citat pentru termenul din 31 ianuarie 2013 cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2111,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 5 lei, dovada de citare regăsindu-se la fila 18 din dosarul de recurs, aceasta îndeplinind toate condițiile de valabilitate prevăzute sub sancțiunea nulității de art.100 alin. 3 Cod de procedură civilă.

Cu toate acestea, recurentul pârât reclamant nu și-a îndeplinit obligația legală de timbrare până la termenul acordat.

În consecință, în baza dispozițiilor legale sus-menționate, având în vedere, totodată, că recurentul pârât reclamant nu a justificat poziția adoptată de neplată a taxelor datorate prin motive obiective, mai presus de voința lui, Curtea urmează a dispune anularea recursului declarat de către această parte ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta reclamantă pârâtă V. (fosta P., fostă S.) G. împotriva deciziei civile nr.607/A/06.06.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._ .

Modifică în parte decizia atacată în sensul că schimbată în tot sentința apelată.

Ia act și consfințește tranzacția părților încheiată de părți și autentificată sub nr.1306/13.08.2012 la B.N.P. B. Steluța L.: TRANZACȚIE „Subsemnații V. (fosta P., fostă S.) G., recurentă intimată reclamantă pârâtă și S. L.-G., recurent intimat pârât reclamant în dosarul nr._ aflat pe rolul Curții de Apel București, având ca obiect partaj bunuri comune ca urmare a desfacerii căsătoriei, pentru stingerea litigiului dintre noi, având în vedere și masa partajabilă alcătuită din apartamentul nr. 192 situat în mun. București, ., . 5, etaj sector 3 și autoturismul marca Rover cu nr.de înmatriculare_, în temeiul art.2267 C.civ. am hotărât încheierea prezentei tranzacții judiciare după cum urmează: Eu V. (fosta P., fostă S.) G., înțeleg să preiau în patrimoniul meu apartamentul compus din trei camere situat în București, sector 3, ., . G. L. înțeleg să preiau în patrimoniul meu autoturismul marca Rover cu nr. de inmatriculare_ ; Eu, V. (fosta P., fostă S.) G., am plătit azi, data autentificării prezentei tranzacții, lui S. G. L., suma de 20 000 (douazecimii) Euro în schimbul preluării în patrimoniul meu a apartamentului descris mai sus. Tot ca urmare a preluării

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul pârât reclamant S. G. L. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

M.-A. I. D. M. I.

N.-G.

GREFIER

M. C.

Red.I.D.

Tehnored.I.D/B.I.

2 ex/6.02.2012

-----------------------------------------

T.B- Secția a V-a – C.C.

- S.V.

Jud.Sector 3 – G.C.

← Răpire internaţională de copii. Decizia nr. 571/2013. Curtea...		Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... →

Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 157/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 157/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI