Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1509/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1509/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 29595/3/2012
Dosar nr._
(1369/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1509
Ședința publică de la 7 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât H. M. A., împotriva deciziei civile nr.980 A din 24.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. M. A..
Cauza are ca obiect – partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-pârât H. M. A., personal și asistat de avocat T. F., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 25.03.2013, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar și avocat D. M., în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante M. M. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 03.10.2013, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură, a unei întâmpinări formulate de intimata - reclamantă M. M. A., la data de 01.10.2013.
Apărătorul recurentului-pârât depune la dosar chitanța CEC în sumă de 4 lei reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță prin rezoluția administrativă, timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei și solicită comunicarea întâmpinării, învederând că a luat cunoștință de cuprinsul acesteia în această dimineață.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat si probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului-pârât apreciază că instanța de apel a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile art.673 ind.11 din codul de procedură civilă nesocotind caracterul imperativ al textului de lege, în cazul în care niciunul dintre coproprietari nu solicită atribuirea bunului.
Menționează că instanța de apel nu a avut în vedere faptul că, singurul bun supus partajului este autoturismul marca Opel Astra, având în vedere că, anterior, prin încheierea din 26.01.2012, conform art. 673 ind.11 alin.2 din Codul de procedură civilă, instanța a dispus ca vânzarea unicului bun să se facă prin bună învoială a părților înăuntrul termenului fixat până la încheierea de admitere în principiu. Întrucât la termenul din 21.06.2012 nu s-a prezentat dovada vânzării prin bună învoială, instanța a dispus vânzarea autoturismului și nu a avut în vedere că formele de procedură reglementate de dispozițiile art.673 ind.11 din Codul de procedură civilă sunt de strictă aplicare, având caracter imperativ.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei civile atacate în sensul respingerii apelului ca nefondat și menținerea încheierii din 21.06.2012, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală.
Menționează că în mod eronat se susține că unicul bun partajabil este autoturismul, în discuție fiind și depozitele bancare, chiar și în situația în care prin încheierea de admitere în principiu acestea nu au fost incluse în masa bunurilor comune; încheierea fiind atacabilă odată cu fondul, nefiind stabilit în mod definitiv că unicul bun este autoturismul.
Arată că nu se putea vorbi despre vânzarea autoturismului de bună învoială, deoarece recurentul nu a prezentat mașina pentru expertizare și nici nu a comunicat avarierea acestuia.
De asemenea, arată că, recurentul a reținut toate bunurile mobile, economiile din toată perioada conviețuirii, iar reclamanta a renunțat la partajarea acestora datorită plății onorariului pentru expertizarea bunurilor.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință publică din 26.01.2012 s-a dispus vânzarea prin bună învoială a bunului comun: autoturism marca „Opel” urmare a poziției procesuale a părților de a nu cere atribuirea bunului, dimpotrivă, de a cere atribuirea forțată a bunului către cealaltă parte.
Prin aceeași încheiere s-a stabilit termen de depunere a dovezii vânzării bunului pentru 21.06.2012.
La termenul de judecată stabilit părțile au învederat că nu s-a procedat la vânzarea bunului prin bună învoială; la această dată reclamanta-pârâtă a reiterat cererea de atribuire a bunului către pârâtul reclamant, considerându-se îndreptățită la primirea unei sulte din partea pârâtului-reclamant.
Prin Încheierea din ședința publică de la 21.06.2012, dată de Judecătoria Sectorului 6 București – Secția Civilă în dosarul nr._/303/2010, s-a dispus vânzarea bunului – autoturism marca OPEL - prin intermediul B. B. C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că procedura instituită de dispozițiile art. 67311 și următoarele C.pr.civilă permite părților formularea de cereri de atribuire provizorie a bunului până la momentul procesual vizat de art. 67311 alin.1 C.pr.civilă; situațiile vizate de acest text de lege (printre care se numără și situația în care niciunul dintre proprietari nu a cerut atribuirea), au în vedere constatarea de către instanță că singura posibilitate de partajare pe cale judiciară este aceea a vânzării bunului, pentru motivul că în cauză este întrunită una dintre premisele la care se referă art. 67311 alin.1 C.pr.civilă.
Instanța a reținut că din acest moment în care s-a dispus vânzarea bunului, procedura de împărțeală este cea reglementată de art. 67311 C.pr.civilă, partea neputând ea „reveni” asupra măsurii dispuse de instanță sub pretextul că deși i s-a respins o cerere anterioară de atribuire forțată către cealaltă parte, reiterează cererea.
S-a apreciat că o astfel de cerere de atribuire se putea formula până la termenul din 26.01.2012, când instanța a dispus vânzarea bunului; cererea a fost formulată și respinsă de instanță; din acest moment singura procedură permisă de textul art. 67311 C.pr.civilă este aceea a determinării modalității de vânzare, în sensul că dacă părțile nu au reușit să vândă bunul prin bună învoială, în termenul stabilit, „instanța, prin încheiere, va dispune ca vânzarea să fie efectuată prin executorul judecătoresc” (art. 67311 alin . 3 C.pr.civilă.
Instanța a apreciat că textul de lege este clar, nu comportă interpretări, nu distinge asupra cauzelor ce au făcut nerealizabilă vânzarea prin bună învoială (dacă sunt cauze imputabile sau neimputabile vreuneia dintre părți).
S-a reținut că dispoziția instanței de vânzare a bunului nu poate fi „desființată” decât în căile de atac; ea nu poate fi lipsită de efecte juridice prin manifestarea voinței unilaterale a unei dintre părțile procesului, cu atât mai mult cu cât partea adversă solicită continuarea procedurii expres instituită de lege - respectiv a vânzării prin intermediul executorului judecătoresc.
Instanța a apreciat că continuarea procedurii de vânzare a bunului nu poate fi stopată decât prin acordul ambelor părți din proces (care, beneficiind de dispozițiile art. 271 C.pr.civilă se pot înfățișa oricând în cursul procesului pentru a cere pronunțarea unei hotărâri care să consfințească învoiala lor).
Prin urmare, s-a apreciat că insistența părții reclamante–pârâte (de a se atribui acest bun părții adverse) poate fi valorificată printr-o propunere de tranzacționare făcută părții pârâte-reclamante iar în măsura în care se va realiza acordul de voință instanța va analiza cererea din perspectiva dreptului părților de a dispune asupra bunului comun; în cazul în care un astfel de acord nu se realizează, s-a apreciat că singura procedură de finalizare a cererii de partajare a bunurilor comune este cea prevăzută de art. 67311 alin . 3 C.pr.civilă.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat apel motivat reclamanta M. M. A..
A susținut că la adoptarea acestei soluții instanța a reținut ca prin încheierea din 26.01.2012 s-a dispus vânzarea prin buna învoiala a bunului comun - autoturism marca Opel, motivat de faptul ca niciuna dintre părți nu a dorit sa i se atribuie mașina, stabilindu-se termen pentru depunerea dovezii la 21.06.2012.
Întrucât la 21.06.2012 nu s-a prezentat dovada stabilita, s-a hotărât vânzarea prin executor judecătoresc conf. art. 67311 alin. 3 C.pr.civilă întrucât procedura de vânzare nu poate fi stopata decât prin acordul ambelor părți.
Consideră că aceste dispoziții legale sunt aplicabile în cazul bunei-credințe a părților, bună-credință care în speța nu se poate reține.
Arată că pe tot parcursul procedurii, pârâtul a împiedicat soluționarea în termen firesc a cauzei, refuzând la mai multe termene sa prezinte, la expertiza autoturismul.
Invocă Adresa nr. 579.781/17.04.2012 a Direcției Generale de Politie - Municipiul București - Brigada Rutiera - în care nu se comunica faptul ca la 03.02.2012 autoturismul marca "Opel Astra" înmatriculat sub nr._ a fost implicat într-un accident, având avariate aripile stânga, dreapta din fata, bara protecție fata, parbriz si cele doua faruri.
Consideră că prima instanță nu a observat reaua credința a pârâtului care în cele câteva anunțuri din mai si ultim 9 iunie 2012 în care se menționează ca autoturismul nu este avariat fără a mai menționa faptul ca prețul 1-a fixat fără a o consulta.
Arată că ea nu a putut încerca valorificarea autoturismului pentru ca în prezent nu cunoaște adresa la care este garat autoturismul.
Întrucât valoarea autoturismului a fost mult diminuata din culpa exclusiva a pârâtului care l-a avariat, reclamanta consideră că nu poate fi prejudiciată, la despărțire autoturismul fiind în foarte buna stare (la acea data, având doar un an vechime), astfel că instanța putea în baza art. 67310 (4), așa cum a solicitat în ședința din 21.06.2012, să i-l atribuie pârâtului, obligându-1 la plata sultei conform raportului de expertiză.
În consecință, a solicitat admiterea apelului, modificarea încheierii în sensul atribuirii autoturismului pârâtului si obligarea acestuia sa-i plătească sulta de ½ din valoarea stabilita în raportul de expertiza, având în vedere data de 02.11.2007, data despărțirii în fapt, după această dată autoturismul fiind folosit exclusiv de pârât.
Analizând, cererile părților, probele administrate în cauză, Încheierea atacată și motivele de apel invocate de către reclamantă, tribunalul a apreciat că apelul este întemeiat și ca atare a fost admis conform art.296 C.pr.civilă, schimbată în tot încheierea din 21.06.2012, în sensul că s-a respins cererea de vânzare a autoturismului prin Biroul Executorului Judecătoresc și s-a dispus continuarea judecății privind partajul bunurilor comune, conform art.6735 și art. 6739 C.pr.civilă.
Tribunalul a reținut că prin cererea din 2 septembrie 2010, reclamanta M. M.-A. a solicitat împărțirea autoturismului marca Opel care se afla la data respectivă în posesia pârâtului H. M.-A..
Prin întâmpinările și cererile sale reconvenționale (filele 22-26 din dosar), pârâtul H. M.-A. nu a negat posesia autoturismului marca Opel, caracterul de bun comun sau starea lui de degradare, nefăcând nici-o precizare cu privire la acest bun.
În aceste condiții, a fost pronunțată încheierea de admitere în principiu din 19 mai 2011 prin care autoturismul a fost reținut ca bun comun.
Pârâtul H. M.-A. nu a prezentat autoturismul marca Opel pentru expertizare (filele 433-438), astfel că expertul ing. V. Lauric a ținut cont de vechimea autoturismului din 2006 și de o stare normală de uzură, stabilind că la nivelul lunii noiembrie 2007 autoturismul avea valoarea de 10.711 Euro, iar la data expertizării din luna noiembrie 2011, avea o valoare de 6.546 Euro.
La data de 26 ianuarie 2012, pârâtul H. M.-A., nefiind de acord cu valoarea autoturismului marca Opel stabilită prin expertiză, a solicitat ca bunul să fie atribuit în lotul reclamantei, sau să se facă aplicarea dispozițiilor art. 67311 C. pr. civilă, respectiv, să fie vândut autoturismul marca Opel prin bună-învoială sau prin executorul judecătoresc, prima instanță apelând la această procedură pentru motivele arătate mai sus.
Abia după încuviințarea acestei proceduri, prin investigațiile făcute de reclamantă (fila nr. 481 din dosar), Brigada Rutieră a Mun. București i-a comunicat că de fapt, autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare_ a fost avariat într-un accident de circulație care s-a produs la 3 februarie 2012.
Prin încheierea din 21.06.2012, prima instanță a dispus vânzarea bunului prin intermediul B. B. C. conform art.67311 alin. 3 C. pr. civilă constatând că ar fi aplicabile dispozițiile art.67311 alin. 1 și 3 C. pr. civilă, în sensul că niciuna dintre părți nu a solicitat atribuirea bunului în lotul său, iar vânzarea prin bună învoială nu s-a realizat.
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă prin decizia civilă nr.980/24.10.2012 a admis apelul formulat de reclamanta M. M. A., împotriva Încheierii din 21.06.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2010, în contradictoriu cu intimatul pârât H. M. A.; a schimbat în tot Încheierea din 21.06.2012, în sensul că: a respins cererea de vânzare a autoturismului prin Biroul Executorului Judecătoresc și a dispus continuarea judecății privind partajul bunurilor comune, conform art. 6735 și art. 6739 C.pr.civilă.
În considerentele deciziei s-a arătat că tribunalul a apreciat că prima instanță a trecut greșit la aplicarea art. 67311 C. pr. civilă, fără să aibă în vedere aspectul că dispozițiile art. 67311 C. pr. civilă, au în vedere bunuri și situații de natura celor prevăzute în art. 67310 C. pr. civilă, și că nu se aplică în orice situație de partaj.
Astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 67310 C. pr. civilă, “în cazul în care împărțeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinația economică, la cererea unuia dintre coproprietari, instanța, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun”.
Dispoziția vizează astfel, bunuri a căror “împărțeală în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinația economică”, situație care nu se regăsește în cazul de față.
În continuare, art. 67310 C. pr. civilă reglementează procedura de împărțire în ipoteza în care unul sau mai mulți coproprietari cer atribuirea bunului.
Art. 67311 C. pr. civilă care urmează, se referă la aceeași categorie de bunuri (a căror împărțeala în natură nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestora ori le-ar modifica în mod păgubitor destinația economică), dar reglementează ipoteza în care “niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, deși acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au depus, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalți coproprietari”.
Astfel, potrivit art. 67311 C. pr. civilă, “în cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, deși acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au depus, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalți coproprietari, instanța, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind totodată dacă vânzarea se va face de către părți prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc”.
În cazul de față, este adevărat că autoturismul nu poate fi divizat în natură, întrucât i s-ar modifica în mod păgubitor destinația economică, dar prima instanță a omis să aibă în vedere că nu este sesizată cu împărțirea acestui bun privit “ut singuli”, ci, este sesizată cu împărțirea masei de bunuri comune din care face parte și autoturismul marca Opel Astra.
Raportat la întreaga masă partajabilă a bunurilor comune, la modul de posedare și de folosire a bunului, există alte criterii de atribuire a acestuia în natură și nu se justifică vânzarea bunului pentru a putea face posibil partajul bunurilor comune.
Așa cum s-a reținut mai sus, bunul a fost și este și în prezent în posesia pârâtului H. M. A., acesta răspunzând de avariile suferite de autoturism din culpa ori neglijența sa.
Este posibil partajul bunurilor comune inclusiv prin atribuirea bunului în lotul său, iar aspectul că nu dorește să primească în lotul său un autoturism avariat, nu constituie un motiv temeinic, în măsură să justifice scoaterea bunului la vânzare pentru a face posibil partajul cu care este sesizată instanța.
Astfel, tribunalul a apreciat că în mod neîntemeiat prima instanță a trecut la vânzarea bunului (prin bună învoială sau prin executor), întrucât nu suntem într-o imposibilitate obiectivă de împărțire a bunurilor comune care să justifice apelarea la procedura vânzării.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs H. M. A. invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cu referire la art.67311 Cod procedură civilă .
Se susține că, deși s-a apreciat corect că bunul nu poate fi divizat în natură tribunalul a considerat greșit că nu este singurul bun din masa partajabilă.
În realitate, autoturismul Opel Astra este singurul bun de împărțit și nici una dintre părți nu îl doresc în natură, astfel încât există o imposibilitate obiectivă de împărțire a bunurilor comune. În plus, se arată că dispozițiile art.67311 Cod procedură civilă sunt de strictă interpretare și au caracter imperativ .
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea va admite recursul având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.67311 Cod procedură civilă în cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, deși acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-a depus, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalți coproprietari, instanța, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind, totodată, dacă vânzarea se va face de către părți prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc.
În cazul în care, vânzarea prin bună învoială nu se realizează în termenul prevăzut de alin.2, instanța, prin încheiere, va dispune ca vânzarea să fie efectuată de executorul judecătoresc.
În cauză, prin încheierea din 19.05.2011 Judecătoria sectorului 6 București a admis în principiu și în parte cererea principală și cererea reconvențională având ca obiect partajarea bunurilor comune, a constatat că masa bunurilor comune se compune din autoturism marca Opel Astra precum și o . bunuri mobile și, a respins ca neîntemeiate cererile de includere în masa partajabilă a imobilului situat în București, ..134, ., ., sectorul 6 și a economiilor bănești în valoare de 10.000 lei, imobilul din ..134 fiind considerat bun propriu al pârâtului – reclamant.
Ulterior pronunțării acestei încheieri (fila 419 d.f.), în ședința publică de la 29.09.2011, reclamanta personal a declarat în fața instanței că renunță la partajarea bunurilor mobile, acestea fiind în posesia pârâtului, pârâtul prin apărător fiind de acord cu cererea de renunțare la partajarea bunurilor mobile.
Prin urmare, singurul bun din masa bunurilor comune rămas de împărțit între soți este autoturismul Opel Astra, pe care, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, niciunul dintre foștii soți nu l-a solicitat în natură.
În aceste condiții, singura modalitate de partajare a acestuia rămâne cea prevăzută de art.673 ind.11 C.proc.civ. și, după cum s-a dovedit în cauză, nefiind posibilă împărțirea de bună voie, este necesar ca vânzarea să se realizeze prin executorul judecătoresc.
Față de această situație de fapt, Curtea va admite recursul, va modifica decizia în sensul că va respinge apelul ca nefondat.
În temeiul art.274 C.proc.civ., va obliga intimata la 2004 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât H. M. A., împotriva deciziei civile nr.980 A din 24.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. M. A..
Modifică decizia în sensul că respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta M. M. A. împotriva încheierii din 21.06.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București.
Obligă intimata la 2.004 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/30.10.2013
-------------------------------------------
T.B.-Secția a V-a – C.D.C.
- S.V.
Jud.Sector 6 – V-M.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
