Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1696/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1696/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 40331/299/2009
Dosar nr._
(1544/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1696
Ședința publică de la 28.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât, Ț. C. G., împotriva deciziei civile nr.506.A. din 16.05.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, P. K. și intimații-pârâți M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
P. are ca obiect – revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilierul juridic, M. I., în calitate de reprezentant al intimatului-pârât, M. București prin Primarul General, în baza delegației de la dosar, lipsesc, recurentul-pârât, Ț. C. G., intimatul reclamant, P. K. și intimatul pârât, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că recurentul-pârât, Ț. C. G. a depus la dosar, în data de 25.10.2013, dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4,00 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, solicitând totodată instanței și judecarea cauzei în lipsă, avocatul depunând și delegația avocațială.
De asemenea, se referă instanței faptul că, la data de 05.09.2013 la dosar, s-a depus din partea Cabinetului de Avocatură, B. Pinkerton D., o petiție, prin care se aduce la cunoștință faptul că restituie motivele de recurs și că reclamantul, Pslatidis K. nu își mai are domiciliul ales la cabinetul respectiv.
Curtea, în urma verificărilor efectuate în dosar, constată că nu mai este indicată altă adresă de schimbare a domiciliului reclamantului, conform art. 98 C.p.civ și faptul că în apel și în fond acesta a fost citat la domiciliul ales.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul declarat.
Consilierul juridic al intimatului-pârât, M. București prin Primarul General, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de apel.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/03.06.2011, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței internaționale a instanțelor române; a respins acțiunea formulată de reclamant ca inadmisibilă; a respins cererea reconvențională ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.506 A/16.05.2013, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins cererea de disjungere a apelului formulată de apelantul pârât Ț. C. G., a admis excepția perimării apelurilor declarate de apelantul reclamant P. K. și apelantul pârât Ț. C. G., a constatat perimate apelurile declarate de apelantul reclamant P. K. și apelantul pârât Ț. C. G., împotriva sentinței civile nr._/03.06.2011, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. București prin Primarul General și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin încheierea de ședință din data de 15.03.2012, s-a a dispus în temeiul art.155/1 C.proc.civ., suspendarea apelurilor întrucât apelantul reclamant nu a indicat domiciliul său, fiind imposibil de administrat proba cu interogatoriul încuviințat apelantului pârât.
Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 03.04.2013, în perioada 15.03.2012 – 03.04.2013. În acest interval de timp, apelanții și intimații nu au îndeplinit nici un act de procedură și nici nu au solicitat repunerea cauzei pe rol.
Potrivit art.248 Cod de procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Întrucât perimarea este o sancțiune procedurală aplicată pentru lipsa de stăruință a părților în judecată, care operează de drept la împlinirea termenului de un an de la ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, sancțiune care nu poate fi înlăturată prin niciun alt act de procedură îndeplinit după împlinirea termenului perimării, văzând și dispozițiile art. 252 și urm. Cod de procedură civilă, tribunalul a admis excepția perimării apelurilor și a constatat, în consecință, perimate ambele apeluri.
A constatat perimat și apelul formulat de apelantul pârât, chiar dacă suspendarea cauzei nu s-a produs din culpa sa.
Tribunalul a considerat că sancțiunea perimării apelului formulat de apelanta pârâtă, intervine în această speță, independent de motivul suspendării și de persoana vinovată de această sancțiune, întrucât soluționarea apelului formulat de pârât depinde de soluționarea apelului formulat de reclamant, astfel și apelantul pârât trebuia să depună diligențe în vederea aflării domiciliului reclamantului pentru administrarea probelor încuviințate. Lăsarea în nelucrare a apelului formulat de pârât, duce la perimare întrucât există prezumția de desistare a părții de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.
Constând că nici apelantul pârât nu a întreprins nici un demers în sensul repunerii cauzei pe rol, lăsând în nelucrare apelul său, tribunalul a apreciat că nu se impune disjungerea apelului formulat de apelantul pârât, întrucât a intervenit perimarea căii de atac.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurentul Ț. C. G., solicitând casarea în parte a hotărârii recurate, deoarece hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a art.248 Cod de procedură civilă.
Verificând legalitatea deciziei recurate, Curtea a constatat recursul nefondat și l-a respins în temeiul art.312 Cod de procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Curtea a constatat că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.248 Cod de procedură civilă, care arată că orice cerere de chemare în judecată (…) apel (…) se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Singura excepție reglementată de legiuitor privește obligația instanței de a efectua actul de procedură din oficiu, împrejurare în care legiuitorul apreciază „partea nu se socotește în vină”.
Câtă vreme recurentul din prezenta cauză a formulat apel, apel ce a fost suspendat prin încheierea din 15.03.2012 și a lăsat să curgă termenul imperativ de un an prevăzut de art.248 Cod de procedură civilă și nu a făcut nici un act de procedură în sensul art.249 Cod de procedură civilă de întrerupere a cursului perimării ca parte care „justifică un interes” perimarea a operat și împotriva sa.
În fața instanței de apel recurentul a beneficiat de asistență calificată, la fila 11 din dosar fiind depusă împuternicirea avocațială a apărătorului ales de acesta.
Este adevărat că perimarea are o natură juridică mixtă, atât de sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și de prezumție de desistare ce rezultă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată. Sancțiunea perimării intervine independent de motivul suspendării și de persoana vinovată de aceasta, prezumția de desistare operând împotriva recurentului, care a lăsat în nelucrare apelul pe care l-a declarat.
Cum perimarea curge de drept și recurentul nu a făcut dovada în condițiile art.249 Cod de procedură civilă că a efectuat un act de procedură pentru a întrerupe cursul sancțiunii, în mod corect tribunalul a constatat că ambele apeluri s-au perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul – pârât Ț. C. G., împotriva deciziei civile nr.506 A/16.05.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul – reclamant P. K. și intimații – pârâți M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL și S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
2 ex./27.11.2013
TB-S.4 – L.I.F.; R.E.G.
Jud.S.1 – E.M.S.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1733/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1448/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
