Succesiune. Decizia nr. 1215/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1215/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 1951/192/2008
Dosar nr._ (776/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1215
Ședința publică de la 04.07.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - IONELIA DRĂGAN
JUDECĂTOR - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
GREFIER - I. A. G.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenta - reclamantă C. N. precum și de recurentul - pârât N. I., împotriva deciziei civile nr. 148 din 20.11.2012, pronunțată de Tribunalul G. - Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât N. M. și intimata - intervenientă P. C. B. DEAL.
P. are ca obiect - succesiune.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 27.06.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 04.07.2013, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 221/26.01.2011 a Judecătoriei B. V., s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C. N., în contradictoriu cu pârâții N. I., N. M.; a admis cererea de intervenție formulată de P. . a dispus ieșirea din indiviziune a părților astfel: pentru terenuri omologhează raportul de expertiză topo întocmit în cauză de inginer expert B. G. în varianta 1; cât privește construcțiile, a omologat în parte raportul de expertiză refăcut, întocmit în cauză de inginer expert T. R. M.; a atribuit pârâtului N. I. casa de locuit și anexele gospodărești; a obligat pârâtul N. I. să plătească reclamantei C. N. și pârâtului N. M. sulte în valoare de câte_,308 lei pentru fiecare și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin certificatele de moștenitor nr.120/2003 și nr.58/2007 emise de BNP H. R. a fost stabilita componenta masei succesorale, moștenitorii și cotele de 1/3 ce se cuvin fiecărui moștenitor al defuncților N. C. și N. D., autorii părților din dosar.
Potrivit raportului de expertiză în construcții, refăcut, întocmit de inginer expert T. R. M., imobilul construcție și anexa nu este comod partajabil în natură și a fost evaluat la suma de_ lei.
Prima instanță a reținut că expertul în construcții a evaluat imobilul la un preț de 407 euro/mp, deși în Ghidul notarilor publici, în anul 2010, prețul unei asemenea construcții este de 150 euro/mp.
Cât privește cererea de intervenție accesorie, judecătorul fondului a reținut că la data de 8 iulie 2009, prin încheierea de autentificare nr.1221 înregistrata la BNP S. N., paratul N. I. a făcut ofertă de donație din cota sa indiviză de 1/3, un procent de 8% din suprafața de teren extravilan de 3600 mp (din acte) si 3639 mp (din măsurători) adică 96 mp ce va avea destinația de drum de acces, proprietate publică a comunei B. Deal.
La data de 21 iulie 2009, Consiliul Local al . Hotărârea nr. 46 a acceptat oferta de donație, mandatând primarul comunei pentru încheierea în forma autentică a donației.
Instanța de fond având în vedere că prin drumul public de acces toate părțile din dosar vor avea intrare către loturile de teren ce le aparțin, a admis cererea de intervenție astfel cum a fost formulată.
Văzând și disp.art. 728 C.civ. si 673 și urm. C.p.c., pentru ieșirea din indiviziune a părților cu privire la terenuri, instanța de fond a omologat în totalitate varianta 1 a raportului de expertiza topo întocmit de inginer expert B. G..
Privitor la construcții, instanța de fond a omologat în parte raportul de expertiză în construcții în sensul că din Ghidul privind preturile orientative ale proprietăților pentru . construcțiilor fără îmbunătățiri este de_,124 lei.
Prin urmare, instanța de fond a atribuit pârâtului N. I. casa de locuit si anexele și l-a obligat să plătească reclamantei C. N. și pârâtului N. M. câte 14.995,308 lei cu titlu de sulte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantă C. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelanta a arătat, în esență, că instanța de fond a redus în mod neîntemeiat valoarea sultei, apreciind că valoarea imobilului supus partajului este una mult redusă față de valoarea reală și că nu s-a încheiat un contract de donație valabil între intimatul pârât N. I. și .>
În cauză a formulat întâmpinare intimatul pârât N. I., solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței de fond, apreciind că valoarea imobilului supus partajului a fost corect stabilită de instanța de fond, părțile fiind de acord cu valoarea stabilită de Ghidul Notarilor pentru proprietățile din B. Deal.
Întâmpinare a formulat și . respingerea apelului și menținerea sentinței de fond.
Prin decizia civilă nr.148/20.11.2012, Tribunalul G. a admis apelul; a schimbat în parte sentința atacată astfel: a omologat completarea la raportul de expertiză topografică întocmit de expert judiciar B. G., care face parte integrantă din prezenta hotărâre și a atribuit părților din proces terenurile determinate în varianta nr. 3 a completării raportului de expertiză; a obligat pârâtul N. I. să plătească reclamantei C. N. și pârâtului N. M. sulte în valoare de 27.116 lei pentru fiecare; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele considerente de fapt și de drept:
În privința partajelor, este de principiu ca în cazul în care nu există un acord al părților cu privire la valoarea bunurilor supuse partajului, acestea se evaluează la valoarea lor de circulație actuală, din momentul partajului.
Părțile nu au convenit în niciun fel în privința valorii imobilului-construcție supus partajului, ci numai asupra valorii terenurilor în suprafață de 1200 mp așa cum reiese din cuprinsul încheierii din 12.01.2011 a instanței de fond (fila 284).
Expertul judiciar T. R. M. a determinat valoarea cotei de 5/8 a imobilului (și anexelor acestuia) supus partajului la suma de 81.349 lei, propunând ca acesta să fie atribuit pârâtului N. I., stabilind valoarea sultei cuvenite fiecăreia dintre celelalte părți, la 27.116 lei. Această evaluare nu a fost contrazisă printr-o altă expertiză tehnică de specialitate și nu se poate lua în considerare o evaluare făcută de Ghidul Notarilor Publici, în funcție de care se stabilesc onorariile acestora și taxele de timbru, neexistând nici un criteriu legal sau convențional în acest sens.
Deoarece suprafața de 96 mp a făcut obiectul ofertei de donație autentificată sub nr.1221/01.07.2009 a pârâtului N. I. către P. B. Deal, în aplicarea principiului siguranței raporturilor de drept civil, instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize în care această suprafață de teren să fie imputată lotului acestuia, expertul judiciar B. G. întocmind o variantă de lotizare în acest sens. În această variantă de lotizare, pârâtul N. I. primește un lot cu o suprafață de 1116,93mp, în timp ce părțile celelalte primesc fiecare loturi de 1212,93 mp, prin urmare critica adusă de apelanta reclamantă C. N. noii variante de lotizare, în sensul că i se diminuează lotul său în mod nejustificat, este nefondată.
Tribunalul a apreciat ca fiind nefondată și critica apelantei privind greșita admitere a cererii de intervenție accesorie a C. B. Deal, aceasta având interesul atât personal, cât și de a sprijini apărarea pârâtului N. I. în privința executării ofertei de donație.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanta C. N. și pârâtul N. I..
Recurenta reclamantă C. N. a solicitat, în principal, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, iar în subsidiar, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat și menținerii în parte a soluției pronunțate la fond de Judecătoria B. V., prin sentința civilă nr.221/26.01.2011, în ceea ce privește lotizarea terenurilor ce au format obiectul partajului, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.
În motivare, recurenta reclamantă a susținut că instanța de apel a încălcat principiul continuității completului de judecată, invocând dispozițiile art.304 pct.2 C.pr.civ. - când hotărârea s-a dat de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii.
A susținut recurenta că decizia atacată este anulabilă pentru nerespectarea principiului continuității judecării cauzei întrucât, în apel, părțile au pus concluzii pe fond în fața altui complet de judecată decât cel care a pronunțat decizia.
În consecință, prin încălcarea principiului continuității judecării cauzei, drepturile și interesele reclamantei sunt grav afectate, vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea deciziei, în condițiile art.105 alin.2 C.pr.civ. În acest caz, vătămarea constă în faptul ca nici reclamanta și nici instanța de control judiciar nu pot verifica dacă cele expuse în concluziile finale au făcut sau nu obiectul analizei instanței de fond la momentul pronunțării deciziei. Recurenta a apreciat că prin acest mod de soluționare a apelului i s-a încălcat în mod evident dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, reglementat de dispozițiile art. 6 Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Invocând dispozițiile art.304 pct. 9 C.pr.civ., recurenta reclamantă a susținut că instanța de apel a soluționat cauza și a dispus omologarea completării la raportul de expertiza topografică cu încălcarea gravă a principiilor tantum devolutum quantum apellatum, al disponibilității părților, non reformatio in pejus și a dreptului reclamantei la un proces echitabil.
Așa cum a arătat și mai sus, reclamanta a fost singura parte care a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond, criticând respectiva hotărâre pentru faptul că instanța de fond nu a avut în vedere la determinarea sultei pentru construcțievaloarea stabilită în raportul de expertiză tehnică și că a admis în mod neîntemeiat cererea de intervenție accesorie a Primăriei C. B. Deal.
Recurenta a arătat că nu a contestat niciodată modalitatea de partajare a terenurilorce au format obiectul lotizării, aspect pe care l-a reiterat în mod expres în fața instanței de apel la interpelarea acesteia, la momentul discutării timbrajului.
Cu toate acestea, instanța de apel, din oficiu, a considerat necesară administrarea probei cu expertiză topografică, solicitând expertului să formuleze o propunere de lotizare astfel încât oferta de donație a intimatului N. lulian să devină valabilă și, totodată, cererea de intervenție accesorie a Primăriei C. B. Deal să poată fi admisă.
Or, procedând în această manieră, instanța de apel a încălcat în mod grav principiile de drept tantum devolutum quantum apellatum, al disponibilității părților, non reformatio in pejus și dreptul său la un proces echitabil.
Astfel, principiul tantum devolutum quantum apellatum a fost încălcat întrucât reclamanta nu a supus atenției instanței de apel modalitatea de lotizare a terenurilor, fiind de acord cu soluția pronunțată de instanța de fond sub acest aspect, motiv pentru care respectiva parte din sentință a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi repusă în discuția părților.
Principiul disponibilității părților a fost, de asemenea, încălcat nu doar din considerentele mai sus arătate, ci și din punctul de vedere al atitudinii procesuale a intimaților N. I. și P. C. B. Deal, care au arătat în repetate rânduri în fața instanței de apel faptul că renunță la oferta de donație analizată în prezenta cauză. Or, chiar dacă această renunțare nu îmbracă forma cerută de lege, instanța de apel, în virtutea rolului sau activ, era datoare să țină cont de ea și să ceară părților respective să depună la dosarul cauzei o cerere în acest sens care să respecte cerințele legale.
În ceea ce privește principiul non reformatio in pejus, instanța de apel l-a încălcat întrucât, prin decizia recurata reclamantei i s-a creat o situație mai grea, fiindu-i impusă o variantă de lotizare a terenurilor care o dezavantajează în mod evident. Astfel, chiar dacă lotul atribuit reclamantei prin varianta 3 de lotizare este aparent mai mare ca suprafața decât cel atribuit la fond lotul respectiv este mai îngust și, astfel, mai dezavantajat sub aspectul utilității sale.
Nu în ultimul rând, dreptul la un proces echitabil i-a fost încălcat întrucât s-a ajuns la situația absurdă în care o instanță de judecată să întreprindă demersuri, în propria sa cale de atac și împotriva voinței sale, menite să avantajeze părțile adverse și care să conducă la validarea cu caracter retroactiv a unui act juridic contestat de reclamantă prin cererea de apel. Recurenta a susținut că principiul siguranței raporturilor de drept civil invocat de instanța de apel nu poate fi aplicat în prezenta cauză întrucât respectivul act juridic civil a cărui siguranța se dorește a fi asigurată s-a încheiat din dorința de a prejudicia alte persoane și, mai mult, actul în sine este lovit de nulitate.
Recurenta reclamantă a susținut că instanța de apel nu a analizat motivele sale de apel referitoare la inadmisibilitatea cererii de intervenție formulată de P. C. B. Deal și a admis această cerere în mod eronat, cu încălcarea legii.
Deși reclamanta a criticat faptul că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de intervenție formulată de P. C. B. Deal, instanța de apel nu a analizat aceste motive, rezumându-se doar la a aprecia admisibilă respectiva cerere pe motiv că varianta 3 de lotizare propusă reclamantei, nu ar dezavantaja-o, iar primăria ar avea astfel interes în prezenta cauză.
Or, criticile reclamantei cu privire la acest aspect vizau si alte elemente de drept care nu au mai fost analizate de instanța de apel, recurenta susținând în continuare, în fata instanței de recurs, respectivele critici.
Astfel, pe lângă faptul că cererea de intervenție nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 49 C.pr.civ., iar oferta de donație este lovită de nulitate, prin admiterea cererii de intervenție și prin soluția pronunțata de instanța de apel, s-a ajuns la o expropriere forțată a reclamantei pentru o parte din lotul ce i-a fost atribuit ca urmare a partajului, fapt ce reprezintă o gravă încălcare a dreptului său de proprietate.
Mai mult, atât instanța de fond cât și cea de apel au ignorat cu desăvârșire faptul că cererea de intervenție a fost formulată de numitul B. E., în calitate de primar, în nume propriu, iar nu în numele Primăriei, astfel că intervenient ar fi fost în fapt B. E., iar nu P., aspect față de care intervenientul nu justifică nici calitate procesuală și nici interes.
Prin recursul declarat, pârâtul N. I. a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul menținerii dispozițiilor instanței de fond privitoare la omologarea în parte a raportului de expertiză, refăcut, cât privește construcțiile, întocmit de ing.exp.T. R. M. și obligarea recurentului la plata unor sulte de câte 14.995,308 lei pentru fiecare intimat.
Invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 C.proc.civ., recurentul a susținut că din examinarea considerentelor hotărârii instanței de apel rezultă că hotărârea de obligare a recurentului la plata sultelor în valoare de 27.116 lei pentru fiecare intimat este nemotivată sau cel puțin insuficient motivată.
Recurentul a arătat că instanța de apel nu a reținut în mod corect întreaga situație de fapt și de drept.
Astfel, recurentul a arătat că a formulat obiecțiuni, cum de altfel a procedat și intimata C. N., la expertiza tehnică efectuată de ing.T. R. M..
Urmare a răspunsului expertului la obiecțiuni, la termenul din data de 17.11.2010, a solicitat instanței de fond să încuviințeze proba cu raportul de evaluare din Ghidul Notarilor Publici în care se regăsesc preturile pentru .>
Conștient de situația imprevizibilă a valorii imobilelor din perioada actuală, ce ar conduce la tergiversarea soluționării cauzei, prin solicitarea unor contraexpertize, obiecțiuni, completări s.a., a supus aprecierii instanței valoarea construcțiilor, așa cum sunt stabilite în Ghidul Notarilor Publici privind preturile proprietăților pentru .>
Susținerile sale au fost consemnate în încheierea din 12.01.2011, aflată Ia fila 284 din dosar și nu are nicio legătura cu terenul de 1.200 mp extravilan care a fost lotizat și atribuit intimaților într-una din variantele propuse de expertul judiciar specialitatea topografie, B. G., prin raportul de expertiza topografică din data de 30.06.2009, necontestat de nici una din părți.
O dovada a faptului ca părțile au înțeles să se raporteze cu privire la construcții, la preturile din Ghid este și faptul că intimații nu s-au opus administrării acestei probe.
Instanța de fond a omologat în parte raportul de expertiză tehnică efectuat de ing.T. R. M. și a aplicat - cu privire la valoarea construcțiilor fără îmbunătățiri - prețurile stabilite în Ghidul Notarilor Publici pentru .>
Prețurile stabilite de expert reflectă valoarea construcțiilor din timpul „bulei imobiliare" (anii 2005-2007) și nicidecum valoarea reală, în continuă scădere după anul 2007.
Susținerea instanței de apel referitoare la faptul că raportul de evaluare conținut în Ghidul Notarilor Publici pentru . ar fi o proba, ci doar un instrument utilizat pentru stabilirea de onorarii și taxe de timbru nu poate fi reținută, întrucât documentul menționat are valoarea unui înscris care dovedește valoarea de circulație a construcțiilor care fac obiectul pricinii.
A mai arătat că în dreptul modern, inclusiv în dreptul român, s-a adoptat principiul liberei aprecieri a probelor caracterizat prin faptul că legea nu tarifează probele, instanțele fiind libere să primească orice dovezi și să le aprecieze numai după convingerea pe care și-o formează în urma examinării ansamblului lor, fără nici o îngrădire sau amestec al legii.
Reclamanta C. N. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de recurentul pârât N. I. și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În prealabil, recurenta a susținut că recursul promovat de pârât excede motivelor de nelegalitate prevăzute de art.304, având nu numai un caracter nefondat, dar fiind și nul.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs, recurentul pârât înțelege să critice modul în care instanța de apel a analizat materialul probator și nicidecum o eventuală nemotivare a hotărârii sau o încălcare a legii de către instanța de apel, criticând astfel hotărârea pentru aspecte de fapt și nu de nelegalitate.
De asemenea, recurenta reclamantă consideră ca fiind netemeinice și nefondate susținerile recurentului pârât în ceea ce privește modul în care instanța de apel a soluționat petitul din cererea sa de apel, referitor la sulta stabilită în sarcina recurentului pârât pentru construcția în discuție.
Pârâtul N. I. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de reclamantă, ca nefondat.
Cu privire la motivul de casare invocat (art.304 pct.2 C.Proc.civ.), recurentul a arătat că există identitate între compunerea completului în fața căruia s-a dezbătut apelul pe fond și cel care a pronunțat hotărârea.
., atât doctrina cât și jurisprudența au stabilit că nu este incident motivul de casare prevăzut de art.304 pct.2 C.proc.civ.
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9
C.proc.civ., instanța de apel a dispus completarea raportului de expertiza topografica având în vedere nemulțumirea recurentei-intimate arătată prin cererea de apel. A susținut și pe timpul judecării apelului, că potrivit raportului de expertiză topografică, omologat de prima instanța, suprafața sa de teren a fost diminuată.
Urmare a insistenței recurentei-intimate, și nu din oficiu, instanța de apel a dispus completarea raportului de expertiza de către expertul B. G., în sensul de a întocmi o varianta la raportul de expertiza în care suprafața de 96 mp, să se regăsească în lotul pârâtului, nu neapărat fizic, ci în sensul de a se imputa doar asupra lotului ce-i revine.
Expertul a completat raportul de expertiza și a dat satisfacție recurentei-intimate. Dovada este faptul că nu a formulat niciun fel de critici sau obiecțiuni la completarea raportului de expertiza, pe care și l-a însușit.
Cu certitudine, instanța de apel nu a încălcat nici principiul tantum devolutum quantum apellatum si nici principiul non reformatio in pejus.
Cu privire la celelalte critici formulate prin cererea de recurs, recurentul pârât a precizat că prima instanța a admis cererea de intervenție formulata de . pârâtului de a face o liberalitate, în acord cu voința defuncților părinți, nu depinde de voința celorlalți succesori, atâta timp cât porțiunea de teren pe care o donează îi aparține și nu prejudiciază în niciun fel drepturile acestora. Destinația de drum de acces, proprietatea publica a comunei B. Deal, va profita atât recurentei-intimate, cât si terților.
Suprafața de teren ce-i revine recurentei-intimate nu a fost diminuata, ci dimpotrivă, este mai mare.
Cu privire la susținerea privitoare la semnarea cererii de intervenție de către primarul B. I., în nume propriu, a arătat că recurenta-intimata este în eroare. După cum se poate constata, cererea de intervenție este formulata și semnată de B. E., în calitate de primar, reprezentant al unității administrativ teritoriale - ..62. alin.(1) din Legea nr.215/2001, cu modificările si completările ulterioare). Or, așa cum este unanim acceptat, primăria reprezintă structura funcționala cu activitate permanenta constituita din primar, viceprimar, secretar și aparatul de specialitate al primarului, având drept scop soluționarea problemelor curente ale colectivității locale. Oferta de donație este perfect valabila.
În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi.
Curtea, analizând concomitent atât recursul declarat de recurenta reclamantă, cât și recursul declarat de recurentul pârât, dat fiind interdependența motivelor de recurs formulate, constată următoarele:
Prioritar, Curtea va analiza susținerea recurentei reclamante de nulitate a recursului declarat de recurentul pârât, învederată în cuprinsul întâmpinării formulată de către aceasta, întrucât nu se arată în concret în ce a constat nemotivarea instanței de apel și care este încălcarea sau aplicarea greșită a legii săvârșită de instanța de apel.
O asemenea susținere, Curtea o constată nefondată, având în vedere că invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă este susținută de nemotivarea deciziei de către instanța de apel cu referire la obligarea sa la plata sultelor de 27.116 lei pentru fiecare intimat, cât și a modalității de calcul a acestor sulte.
Constatând că susținerile recurentului pârât se constituie în două motive de nelegalitate ce se impun a fi analizate prin raportare la art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, Curtea apreciază nefondată susținerea recurentei reclamante în sensul nulității recursului.
În referire la primul motiv de recurs invocat de recurenta reclamantă în sensul că hotărârea s-a dat de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii, și prin aceasta s-a încălcat principiul continuității completului de judecată, deși apărătorul acestei părți a arătat că nu îl mai susține, Curtea va trece însă la analizarea sa față de faptul că partea pe care o reprezintă nu a dat mandat apărătorului său în acest sens, nefăcându-se o dovadă certă a renunțării la judecata acestui motiv de recurs în condițiile cerute de lege (procură specială de renunțare), recurenta reclamanta nefiind nici prezentă în fața instanței de recurs pentru a confirma cele susținute de apărătorul său.
În privința acestui motiv de recurs, Curtea îl apreciază ca nefondat dat fiind că atât la data la care s-au luat concluziile pe fond ale părților asupra apelului declarat, cât și la darea hotărârii, au participat aceeași judecători, aspecte confirmate de încheierea de amânare a pronunțării, din data de 13 noiembrie 2012, cât și de hotărârea pronunțată, ambele acte procedurale fiind semnate de aceeași judecători și anume G. U. și G. T..
Într-adevăr, pe parcursul soluționării cauzei în apel componența completului de judecată s-a schimbat, însă art. 304 pct. 2 Cod procedură civilă impune doar condiția ca hotărârea să fie pronunțată de către aceeași judecători în fața cărora au avut loc dezbaterile pe fond, condiție care, în pricina de față, este îndeplinită în faza procesuală a apelului, cu referire la care s-a formulat critica.
În referire la sultele la care a fost obligat recurentul pârât, Curtea constată că, într-adevăr, instanța de apel nu a prezentat în raționamentul subsumat deciziei pronunțate de unde ar decurge aceste valori ale sultelor, arătând doar că în privința construcțiilor ce s-au solicitat a fi partajate, părțile nu au căzut de acord în privința valorii acestora, reținându-se, totodată, și faptul că nu se poate face o evaluarea a acestora în raport de Ghidul Notarilor Publici, fapt ce ar fi determinat în opinia acestei instanțe validarea raportului de expertiză întocmit de expertul judiciar T. R. M., în faza procesuală a fondului, în care s-au stabilit sultele cuvenite celorlalte părți. Or, instanța de apel nu lămurește ce înrâurire a avut expertiza în specialitatea topografie nou efectuată în apel asupra sultelor astfel stabilite anterior, în raționamentul său neprezentând legătura indisolubilă între loturile atribuite, într-o altă variantă în apel, și sultele stabilite într-un alt cuantum decât cel stabilit la instanța de fond. Într-adevăr, deși în cuprinsul dispozitivului, instanța de apel a stabilit în sarcina intimatului pârât N. I. sulte într-un cuantum diferit decât cel de la fond, în cuprinsul considerentelor sale nu prezintă dacă acest cuantum a rezultat urmare a completării raportului de expertiză topografică și achiesării la varianta 3 din această completare, or, aceste sulte ar rezulta din raportul de expertiză construcții, în prezentarea căruia s-a făcut trimitere la cuantumul de 27.116 lei.
Potrivit dispozițiilor art.261 alin.1 pct.5 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, motivele de fapt și de drept care au formatconvingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Curtea urmează să aibă în vedere faptul că legiuitorul a avut în vedere la adoptarea acestui text de lege interesul unei bune administrări a justiției, cât și posibilitatea instanțelor de judecată superioare de a exercita un control efectiv și eficient asupra modului de desfășurare a procesului civil în fazele procesuale anterioare.
Curtea constată că decizia atacată cu recurs nu cuprinde premisele de fapt care au condus instanța la soluția litigiului cuprinsă în dispozitiv.
Față de aceste împrejurări, Curtea constată că în cauză nu este pe deplin explicat și fundamentat raționamentul instanței devolutive pentru a lăsa instanței superioare de control posibilitatea să cenzureze acest raționament.
Totodată, Curtea are în vedere faptul că lipsa motivării, în forma și limitele circumscrise de textul de lege susmenționat, a fost privită în jurisprudența instanțelor naționale ca fiind echivalentă necercetării fondului cauzei, situație care atrage după sine, sancțiunea casării hotărârii, respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cum dispozițiile art. 261 alin. 1 din codul de procedură civilă au caracter imperativ, iar încălcarea lor este sancționată cu nulitatea actului procedural în cauză, în condițiile art.105 alin.2 din Codul de procedură civilă, urmează a se înlătura consecințele acestei încălcări prin desființarea încheierii recurate.
Prin urmare, în raport de aceste aspecte care configurează conținutul unor neregularități procedurale evidente, dar și esențiale în raport cu judecata anterioară, luând în considerare și jurisprudența instanțelor de judecată, Curtea urmează să facă aplicația dispozițiilor art. 312 alin 1, 3 și 5 din Codul de procedură civilă.
În procesul de elaborare a unei hotărârii judecătorești, ca act final al oricărei judecăți, instanța trebuie să pună de acord, prin motivare, faptele alegate, respectiv consecințele desprinse din operațiunea de apreciere a acestora, în raport de regulile de drept aplicabile raportului juridic litigios.
Or, decizia atacată nefiind motivată potrivit cerințelor mai sus descrise, nu poate conduce la situația premisă pentru o judecată concretă și efectivă în recurs, conform căreia partea interesată poate deduce judecății orice ipoteză de aplicare greșită a legii din cele prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă.
Instanța de recurs apreciază că soluția casării cu trimitere se impune și ca o garanție a respectării dreptului prevăzut de art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform căruia orice persoană are dreptul ca o instanță să judece orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil,pentru situația de față, în sistemul dublului grad de jurisdicție.
Această dispoziție de drept convențional consacră nu numai dreptul concret de acces Ia o instanță de judecată, ci și toate celelalte garanții, inclusiv Ia motivarea hotărârii judecătorești pronunțate, aspecte care înseamnă, în esență, conținutul intrinsec al dreptului Ia un proces echitabil.
În acest sens, Curtea a reținut și interpretarea obligatorie dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prevederilor art. 6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în cauza Albina împotriva României (hotărârea din 28 aprilie 2005) potrivit cu care: „dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 6.1 din Convenție, include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980) acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate” adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, articolul 6 implică mai ales în sarcina „instanței” obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența”.
Mai mult, în privința cuantumului sultelor, în raport de care urmează a fi analizată atât critica recurentului pârât referitoare la modalitatea de stabilire a acestora, cât și critica recurentei reclamante referitoare la omologarea completării raportului de expertiză topografică, Curtea reține următoarele:
Cererea de sesizare a instanței de fond a vizat partajarea unor bunuri imobile, constând în terenuri și construcții, pentru evaluarea și lotizarea cărora instanța de fond a dispus prin încheierea de admitere în principiu efectuarea a două expertize în specialitatea topografie și construcții.
Pentru efectuarea expertizei în specialitatea topografie a fost desemnat expertul tehnic judiciar B. G., iar pentru expertiza construcții, a fost desemnat T. R. M..
Recurenta reclamantă a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză construcții susținând, în esență, că valoarea stabilită pentru imobilul construcție este mult sub cea reală existentă pe piața imobiliară respectiv că obiectivul stabilit de instanță constă în stabilirea valorii reale de piață a construcțiilor, nu a fost în mod corect realizat de către expert, valoarea construcțiilor stabilită de către expert, aceea de 81.349 lei, fiind cu mult diminuată față de valoarea reală a acestora. Aceeași parte a critica și concluziile expertului privind îmbunătățirile aduse imobilului susținută de către pârâtul N. I..
La data de 17.03.2010, reclamanta a arătat că refacerea raportului de expertiză se impune pentru stabilirea valorii reale și actualizate de circulație a imobilului - construcție și anexe gospodărești - prin folosirea unor valori corecte și reale cu privire la toate suprafețele măsurate și folosirea în mod corect a unităților de măsură, această parte prezentând instanței și alte aspecte pe care le apreciază concludente în refacerea raportului de expertiză.
Expertul în specialitatea construcții a răspuns obiecțiunilor formulate de către ambele părți, arătând că stabilirea valorii de circulație a construcțiilor și îmbunătățirilor s-a făcut utilizând îndreptarul tehnic pentru evaluarea imediată, la prețul zilei, a costurilor elementelor și construcțiilor - procentual și valoric - Editura Matrixrom, București, Ediția februarie 2007. Expertul a precizat că valorile prin raportare la acest îndreptar se actualizează la nivelul lunii septembrie prin aplicarea unui coeficient funcție de evoluția prețurilor la bunuri de consum. De asemenea, acesta a precizat că a aplicat coeficientul de uzură, folosind Ghidul cuprinzând coeficienții de uzură fizică, normală la mijloacele fixe din grupa l, construcții indicativ P135 - 99, anexa nr.34 construcții pentru locuință, în același răspuns la obiecțiuni, expertul construcții a precizat că împrejmuirea a fost evaluată folosind Decretul nr.256/1984 la care s-a aplicat coeficientul de uzură și coeficientul de actualizare.
Deși expertul a menționat cele de mai sus în răspunsul său cuprins în „Refacerea raportului de expertiză tehnică", reclamanta a formulat din nou obiecțiuni la acesta, susținând că expertul nici de această dată nu a evaluat corect imobilul construcție împreună cu anexele gospodărești, acesta repetând practic același raționament.
Instanța de fond, deși a dispus revenirea cu adresă la expert, acesta și-a menținut punctul de vedere exprimat și menționat mai sus.
Potrivit hotărârii instanței de fond, aceasta a omologat raportul de expertiză construcții întocmit de expertul T. R. M., în parte, astfel cum rezultă din dispozitivul acestei sentințe.
În considerentele primei instanțe, aceasta a reținut că, privitor la construcții, instanța a omologat în parte raportul de expertiză construcții, având în vedere Ghidul privind prețurile orientative ale proprietăților pentru . construcțiilor fără îmbunătățiri fiind reținută de către instanța de fond ca fiind de 44.986,124 lei.
Potrivit cererii de recurs calificată ca și apel, formulată de către reclamantă, aceasta a formulat două critici în legătură cu hotărârea primei instanțe și anume, cu privire la omologarea în parte a raportului de expertiză tehnic în construcții, contestând pe această cale valoarea sultei de 14.995,308 lei, stabilită de către instanța de fond, sumă pe care a considerat-o ca fiind nereală în raport de valoarea construcțiilor la momentul efectuării expertizei. Prin această primă critică, apelanta reclamantă a susținut că instanța de fond, în mod greșit a avut în vedere valoarea construcțiilor stabilită de către expert T. R. M., care, în mod nejustificat, a stabilit o valoare nereală în raport cu valoarea actuală a imobilului. Prin raportare la Ghidul notarilor publici, instanța de fond a redus practic fără nici un temei valoarea sultei la o sumă derizorie, față de valoarea reală a construcției.
Prin aceeași cerere de apel, apelanta a precizat că referitor la întinderea și valoarea îmbunătățirilor, își menține punctul de vedere.
În mod neechivoc, apelanta a solicitat la finalul acestei prime critici refacerea raportului de expertiză și stabilirea valorii reale de circulație a construcțiilor și anexelor gospodărești care, în opinia sa, a fost nejustificat evaluată.
Apelanta reclamantă a precizat că sentința atacată suferă și o a doua critică cu referire la admiterea cererii de intervenție de către instanța de fond.
Prin urmare, făcând o analiză succintă a criticilor de apel, Curtea constată că aceasta nu a formulat nicio critică concretă referitoare la modalitatea de lotizare la care s-a oprit instanța de fond. Prin urmare, variantele de partajare la care prima instanță s-a oprit nu au fost criticate, astfel încât acestea au intrat în puterea lucrului judecat, instanța de apel neputând, prin soluția adoptată, recurge la o altă lotizare.
La data de 13.03.2012, instanța de apel a constatat cauza în stare de judecată, acordând părților cuvântul în susținerea apelului și, respectiv, în apărare, această dată fiind și prima zi de înfățișare calificată în acord cu dispozițiile art.134 C.proc.civ.
Curtea reține că până la această dată, apelanta reclamantă nu a depus la dosarul cauzei nicio cerere precizatoare a cererii de apel, astfel că în mod greșit instanța de apel, la data de 10.04.2012, face referire în dispozitivul încheierii la motivele de apel formulate și precizate.
Într-adevăr, la data de 13.03.2012, apărătorul apelantei a solicitat „admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul stabilirii valorii sultelor, raportat la valoarea reală a imobilelor și în raport de valoarea estimativă din Ghidul notarilor publici".
Or, raportarea în sens afirmativ la valoarea estimativă din Ghidul notarilor publici nu poate fi decât o greșeală materială, de vreme ce același apărător a susținut în continuare că valorile menționate în acest ghid sunt valori orientative și că în mod eronat prima instanță a limitat valorile imobilelor la valorile din acest ghid.
Mai mult, Curtea are în vedere că și în fata instanței de fond, la data de 20.10.2010, apărătorul pârâtului a solicitat instanței să se revină cu adresă la expertul topo B. G., întrucât acesta a omis la efectuarea raportului de expertiză să evalueze și să facă propuneri de lotizare pentru terenul în suprafață de 1200 m.p. cuprins în titlul de proprietate nr._/2002, aspect cu care apărătorul reclamantei a fost de acord, instanța dispunând în consecință, dispoziție care a fost corectată de către instanța de fond, în sensul că adresa urma a se face în mod corect expertului T. R..
La data de 12.01.2011, apărătorul pârâtului N. I. a arătat că nu se mai impune revenirea cu adresă la expertul T. R., motivând că există Grila notarilor publici, din cuprinsul aceleiași încheieri de ședință rezultând că și apărătorul reclamantului, având cuvântul, a precizat că este de acord cu cererea formulată de către acest pârât, prin apărător.
Or, prin raportare la cele învederate mai sus, Curtea nu poate valida susținerea recurentului pârât, în sensul că recurenta ar fi fost de acord cu stabilirea valorii construcțiilor în raport de Ghidul notarilor publici, de vreme ce discuția s-a purtat doar cu privire la suprafața de teren de 1.200 m.p. De altfel, apărătorul recurentei nici nu a făcut vreo dovadă în sensul renunțării la poziția adoptată, vizând evaluarea imobilelor construcții, în baza unui raport de expertiză, la dosarul cauzei neregăsindu-se o împuternicire de renunțare expresă a părții care i-a dat mandat acestui apărător, această parte nefiind nici prezentă la termenul de judecată din 12.01.2011, care să fi avut valoarea unei achiesări la cele susținute de apărătorul său.
Așa fiind, în mod greșit instanța de fond a pronunțat o hotărâre prin raportare la valorile prezentate în Ghidul notarilor publici pentru .>
Curtea constată fondate susținerile recurentei reclamante cu privire la încălcarea principiilor tantum devolutum quantum apellatum, al disponibilității părților, non reformatio in pejus și a dreptului său la un proces echitabil, toate aceste principii și dispoziții legale care reglementează dreptul reclamantei la un proces echitabil fiind încălcate tocmai prin faptul că reclamanta a fost singura care a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond, criticând respectiva hotărâre din perspectiva faptului că nu s-a avut în vedere la determinarea sultei pentru construcție valoarea stabilită în raportul de expertiză tehnică și, mai mult, o valoarea reală a construcțiilor.
Cu toate acestea, instanța de apel, din oficiu, a considerat necesară administrarea probei cu expertiză topografică, solicitând expertului să formuleze o propunere de lotizare, astfel încât oferta de donație a intimatului N. I. să poată fi realizată.
. de 10.04.2012, instanța a apreciat util ca expertul topo să întocmească o variantă la raportul de expertiză în care suprafața de 96 m.p. să se regăsească în lotul intimatului pârât, prin raportare la oferta de donație făcută de către acesta. Apărătorul apelantei reclamante a arătat, într-adevăr, că nu se opune ideii de a fi atribuit terenul respectiv intimatului pârât, însă a prezentat și unele obiecțiuni în legătură cu această variantă, ceea ce conduce instanța la concluzia că nici apărătorul recurentei reclamante nu a achiesat întrutotul și fără obiecțiuni la aceste considerații apreciate ca fiind utile ale instanței de apel.
Mai mult, Curtea are în vedere că apărătorul recurentei reclamante nu a avut un mandat expres din partea părții care o reprezenta, în sensul de a achiesa la o altă variantă de lotizare, fără a mai reface discuția anterior prezentată, în sensul că nici nu ar mai fi fost posibilă alegerea unei alte variante de lotizare, de vreme ce această chestiune excedea cererii de apel.
De altfel, la data de 13.11.2012, dată când au fost închise dezbaterile asupra apelului, reclamanta și apărătorul acesteia au lipsit, însă prin notele scrise depuse în perioada de amânare a pronunțării cauzei, această parte și-a menținut poziția cu referire la valoarea reală a construcțiilor rezultată dintr-o expertiză tehnică construcții.
Instanța urmează a primi susținerile recurentei reclamante, în sensul încălcării principiului non reformation in pejus, în sensul că acestei părți i s-a creat o situație mai grea, fiindu-i impusă o variantă de lotizare a terenurilor care o dezavantajează. Astfel cum chiar recurenta reclamantă a susținut, lotul atribuit acesteia prin varianta III de lotizare este mai mare ca suprafață decât cel atribuit la fond, însă lotul respectiv este mai îngust, dacă se scoate din calcul drumul de acces.
Or, nu este de competența instanței să aprecieze ceea ce pentru parte reprezintă un avantaj sau dezavantaj, fiind suficient ca aceasta să susțină un atare prejudiciu prin atribuirea unui lot cu o lățime mai mică.
Prin urmare, de vreme ce numai reclamanta a formulat apel, iar aceasta susține că prin atribuirea unui alt lot de teren i s-a îngreunat situația în propria cale de atac, dat fiind lățimea mai mică a lotului, Curtea nu poate decât să valideze susținerea acesteia, întrucât numai această parte este în măsură să considere în avantajul său o suprafață mai mică, dar cu o deschidere a terenului mai mare decât o suprafață atribuită mai mare și cu o lățime a terenului atribuit mai mică.
De vreme ce instanța de apel a dispus în contra a ceea ce a solicitat partea prin cererea de apel, în mod corect aceasta, respectiv recurenta reclamantă, a susținut că a fost încălcat principiul disponibilității. Într-adevăr, în fața instanței de apel, intimatul pârât a învederat că renunță la oferta de donație făcută Primăriei C. B. Deal. Cum această ofertă de donație nu a fost atacată de către reclamantă și cum renunțarea la oferta sus arătată nu îmbracă forma cerută de lege, în mod greșit a susținut recurenta reclamantă că instanța de apel, în virtutea rolului său activ, era datoare să ceară intimatului pârât N. I. să depună la dosarul cauzei actele necesare care să respecte cerințele legale.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, soarta procesului din perspectiva lotizării nu mai putea fi influențată de vreme ce niciuna dintre părți nu a formulat critici privind modalitatea de partajare.
Curtea are în vedere, totodată, că instanța de apel nu avea căderea să oblige intimatul pârât să depună acte în sensul renunțării la oferta de donație, atâta vreme cât această ofertă de donație nu a fost supusă analizei din perspectiva condițiilor de fond și formă.
În referire la principiul siguranței raporturilor de drept civil, invocat de instanța de apel, Curtea are în vedere că, de vreme ce oferta de donație nu a fost acceptată de către intimata intervenientă, nu se poate vorbi de o donație în sensul legii, ca act juridic civil producător de consecințe juridice. La această concluzie, Curtea a ajuns prin raportare la însăși hotărârea nr.46/21.07.2009 emisă de . conținutul căreia se consemnează că pentru încheierea contractului de donație în formă autentică se mandatează primarul comunei, acest mandat nefiind dus la îndeplinire potrivit actelor și lucrărilor dosarului.
Nu poate fi primită însă susținerea recurentei reclamante, în sensul că principiul siguranței raporturilor de drept civil invocat de instanța de apel nu poate fi aplicat întrucât oferta de donație a fost încheiată din dorința de a prejudicia alte persoane și, mai mult, actul în sine este lovit de nulitate. Aceasta deoarece, în cauza de față, așa cum s-a arătat mai sus, instanța nu a fost învestită cu analizarea acestui act juridic, a condițiilor de nulitate prescrise de lege, care ar conduce la invalidarea acestui act juridic, respectiv a condițiilor impuse de lege, ca respectivul act juridic să fie un act legal și care să nu încalce normele de conviețuire și ordinea publică.
Așa fiind, prin raportare la aspectele arătate mai sus, Curtea constată fondat motivul de nelegalitate întemeiat de recurenta reclamantă pe dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ., însă instanța, găsind fondate și criticile privind nepronunțarea instanței de apel asupra motivelor care susțineau reevaluarea corectă a imobilului construcție prin raportare la valorile reale ale casei și anexelor gospodărești, apreciază incident și motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.5 C.proc.civ., această parte fiind în mod evident vătămată prin nerefacerea raportului de expertiză având ca obiectiv stabilirea valorii reale de circulație a construcțiilor.
În mod greșit instanța de apel nu a validat solicitarea cererea apelantei-reclamante de efectuare a unei noi expertize construcții în apel, punând-o pe aceasta în situația de a nu-si putea dovedi motivele de apel si încălcându-i astfel dreptul de a administra proba solicitata, în condițiile art. 292 C.pr.civ., prin cererea de motivare a apelului. Curtea are în vedere faptul că expertul construcții nu s-a raportat în expertiza întocmită la valori reale corespunzător valorilor imobilelor similare din zona respectivă.
Astfel, expertul avea obligația de a analiza tranzacții încheiate referitoare la imobile similare din zona în care este situat imobilul construcție, ce s-a solicitat a fi partajat, iar în lipsa acestora avea a se raporta la oferte publicate pe diverse rețele de socializare (articole de presă, site-uri, etc).
Curtea nu poate pierde din vedere faptul că expertul nu a anexat raportului de expertiză niciun act justificativ, normativ sau cu altă valoare, care să ofere instanței un criteriu în efectuarea controlului ierarhic.
În referire la cererea de intervenție, Curtea retine că instanța de fond a admis-o, această soluție reflectându-se în modalitatea de partajare a bunurilor indivize. Or, de vreme ce apelanta reclamantă nu a formulat critici cu referire la lotizare, susținerile acesteia legate de admisibilitatea acestei cereri apar ca lipsite de fundament.
Recurenta reclamantă a susținut că oferta de donație este lovită de nulitate, astfel că cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de către P. C. B. Deal nu poate fi primită.
Or, o asemenea susținere nu poate fi făcută de vreme ce instanța de fond nu a fost învestită cu vreun capăt de cerere în sensul constatării nulității ofertei de donație.
În mod greșit s-a susținut că prin soluția pronunțată de instanța de apel s-a ajuns la o expropriere forțată a recurentei reclamante pentru o parte din lotul ce i-a fost atribuit ca urmare a partajului, această critică nemaiputând fi primită, de vreme ce apelanta reclamantă nu a formulat critici în legătură cu lotizarea și suprafața de teren atribuită.
Deși recurenta reclamantă a susținut că instanța de apel nu a motivat criticile formulate prin cererea de apel, referitoare la cererea de intervenție, Curtea nu poate primi această susținere, având în vedere că în considerentele instanței de apel, aceasta a prezentat argumentele pentru care critica apelantei cu acest obiect este nefondată, reținând interesul atât personal al intervenientei accesorii, cât și interesul acesteia de a sprijini apărarea pârâtei în privința executării ofertei de donație.
Chiar dacă această motivare este succintă, concluzia la care a ajuns instanța de apel nu poate fi considerată nemotivată, hotărârea cuprinzând argumentele care au format convingerea instanței într-un mod neechivoc și suficient cât să constituie o argumentație în sensul respingerii criticii apelantei reclamante cu acest obiect și menținerii soluției primei instanțe.
De altfel, Curtea constată nefondate criticile acestei părți în referire la cererea de intervenție, atâta vreme cât intervenienta avea un interes propriu în a susține apărarea pârâtului N. I., rezultatul acestei intervenții constând în posibilitatea punerii în aplicare a ofertei de donație în cazul în care aceasta ar fi fost acceptată.
Recurenta reclamantă a susținut în mod greșit că instanțele devolutive au ignorat faptul că cererea de intervenție a fost formulată de B. E., în calitate de primar, în nume propriu și nu în numele primăriei, astfel că intervenienta P. C. B. Deal nu are nici calitate procesuală și nici interes. Aceasta deoarece, din analiza cererii de intervenție, Curtea constată că aceasta este formulată și semnată de B. E., în calitate de primar, reprezentant al unității administrativ-teritoriale, .>
În consecință, față de considerațiile expuse mai sus, Curtea, în baza art.312 alin.1 C.proc.civ. raportat la art.304 pct.5 C.proc.civ., va admite recursul declarat de recurenta reclamantă C. N. și de recurentul pârât N. I., va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul G., ocazie cu care instanța va proceda la refacerea raportului de expertiză construcții, avându-se în vedere criticile din apel și obiecțiunile formulate de către recurenta reclamantă la raportul de expertiză, instanța de apel urmând a prezenta considerentele sale în cuprinsul unei hotărâri argumentate în fapt și în drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât N. I. și de recurenta reclamantă C. N. împotriva deciziei civile nr.148/20.11.2012, pronunțată de Tribunalul G., în contradictoriu cu intimatul pârât N. M. și intimata intervenientă P. C. B. DEAL.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe – Tribunalul G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4.07.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. D. M. I. M.-A.
N.-G.
GREFIER
I. A. G.
Red.I.D.
Tehnored.B.I.
2 ex/10.07.2013
----------------------------------------------
T.G. – G.U.
- G.T.
Jud.B. V. – S.O.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1448/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1235/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
