Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 1049/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 1049/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 1297/192/2010*

Dosar nr._

(688/2013)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR. 1049

Ședința publică de la 10.06.2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - C. M. T.

JUDECĂTOR - M. V.

JUDECĂTOR - F. P.

GREFIER - RĂDIȚA I.

* * * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant C. I., împotriva deciziei civile nr.130/19.10.2012, pronunțată de Tribunalul G., în dosarului nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. G. Ș. și AUTORITATEA TUTELARĂ-P. FLOREȘTI-STOENEȘTI.

P. are ca obiect – stabilire program vizitare minor.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă mandatarul, D. V., identificat cu C.I. . nr._/29.04.2010, pentru intimata-pârâtă, C. G., în baza procurii autentificate sub nr.1198/06.04.2011, lipsește Autoritatea Tutelară-P. Florești- Stoenești.

avocatul în baza împuternicirii avocațiale nr., eliberată de Baroul București, lipsind .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Mandatarul intimatei-pârâte, C. G. Ș., având cuvântul, arată că nu are studii juridice și depune concluzii scrise pentru recursul declarat.

Curtea, din oficiu, invocă excepția de nulitate a recursului, întrucât acesta nu atinge motive de nelegalitate și reține cauza în pronunțare atât pe excepția invocată cât și pe fondul recursului.

CURTEA

Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:

Prin decizia civilă nr. 130 din 19 octombrie 2012 Tribunalul G. a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă C. G. Ș., în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. I., și intimata Autoritate tutelară P. Florești-Stoenești, împotriva sentinței civile nr. 601 din 06 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria B. V. și rejudecând a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin sentința civilă nr. 601 din 06 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria B. V. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea civilă și cererea conexă formulate de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta C. G. Ș. și cu Autoritatea Tutelară – P. Florești-Stoenești, a fost încuviințat reclamantului dreptul de a avea legături personale cu minora C. M. C., născuta la data de 30 iunie 2006, după următorul program de vizitare: în primul și al treilea sfârșit de săptămână, de sâmbătă de la ora 900 până duminică la ora 1800, la domiciliul reclamantului; 30 de zile pe perioada concediului de odihnă al reclamantului, dacă acesta coincide cu vacanța copilului; în perioada sărbătorilor de P., alternativ cu mama copilului, începând cu mama; în perioada vacanței de C. (20 decembrie – 30 decembrie), alternativ cu mama copilului începând cu tatăl.

Prin aceeași sentință a fost obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea în fapt a apelului, apelanta a arătat că instanța de fond a aplicat total ilegal dispozițiile Codului de procedură civilă, fiind obligată abuziv la plata cheltuielilor de judecată cu nerespectarea prevederilor art. 274 și 275 Cod de procedură civilă.

Intimatul C. I., legal citat nu a formulat întâmpinare.

Analizând motivele de apel și probele administrate în cauză tribunalul a constatat următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 275 Cod de procedură civilă „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”.

A reținut tribunalul că în cauza de față nu pot fi aplicate mutatis mutandis dispozițiile legale invocate având în vedere particularitatea cererii de chemare în judecată cu care a fost investită instanța de fond.

Astfel s-a constatat că inițial, prin efectul sentinței civile nr. 74 din 18 ianuarie 2010, în urma desfacerii căsătoriei încheiate între părți a fost încredințată intimatei spre creștere și educare pe minora M. C., a fost stabilit un program de vizitare în favoarea intimatului care se pare că l-a nemulțumit pe acesta din urmă.

În consecință, netăgăduind posibilitatea instanței de a modifica acest program care nu are decât autoritate de lucru judecat provizorie, ținând seama de interesul superior al minorei, tribunalul a constatat că atitudinea apelantei de a solicita să fie respectate dispozițiile sentinței civile nr. 74 din 18 ianuarie 2010 sau după programul solicitat de reclamant nu poate fi asimilat ca un refuz al acesteia ca intimatul să își exercite dreptul de a menține legături personale cu copilul și nu poate fi reținută culpa procesuală a acesteia.

În consecință, constatând că în cauză nu au fost îndeplinite condițiile art. 274 și 275 Cod de procedură civilă, tribunalul, în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă a admis apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 601 din 06 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria B. V. și rejudecând, a schimbat în parte sentința atacată în sensul respingerii cererii de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurentul-reclamant C. I..

În esență și-a motivat recursul în sensul că, potrivit art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă greșit s-a înlăturat obligarea la cheltuielile de judecată a apelantei și prin urmare soluția este nelegală.

S-a invocat și excepția nulității recursului din oficiu de instanță.

Recursul este fondat.

Referitor la excepția nulității recursului, deși se critică în principal aspecte de temeinicie se reține că sunt vizate și aspecte de nelegalitate referitor la plata cheltuielilor de judecată și ca atare excepția va fi respinsă.

Conform art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, se vizează două ipoteze. Prima, hotărârea este lipsită de temei legal adică din modul cum este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, ceea ce nu se confundă cu nemotivarea hotărârii. Acest motiv de recurs nu a fost invocat în scris și ca atare nu va fi analizat. A doua ipoteză, când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, adică când s-a aplicat o normă specială, o normă care nu este incidentă în speță sau s-a dat o interpretare textului de lege referitor la situația de fapt.

Acest motiv este întemeiat pentru că este clar că apelanta-intimată prin atitudinea sa, promovând apel și ajungându-se în recurs, acțiunea la fond fiind promovată de recurent și admisă se află în culpă procesuală conform art. 274 și următoarele Cod de procedură civilă.

Ca atare se vor admite motivele de recurs în acest sens, conform art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă se va admite recursul, se va modifica decizia recurată în sensul că se va respinge apelul ca nefondat.

Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția privind nulitatea recursului ca nefondată.

Admite recursul formulat de recurentul – reclamant C. I., împotriva deciziei civile nr. 130 din 19 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul G. în dosarului nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă C. G. Ș. și Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Florești-Stoenești.

Modifică decizia recurată, în sensul că respinge apelul formulat de apelanta – pârâtă C. G. Ș., împotriva sentinței civile nr. 601 din 06 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria B. V., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iunie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

C. M. T. M. V. F. P.

Grefier,

Rădița I.

Red.C.M.T.

Tehnodact.C.F.

2ex./25.06.2013

T.G.-I.cercel-mareș;gh.T.

Jud.B. V.-R.C. L.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 1049/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI