Pretentii. Decizia nr. 343/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 343/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 15233/300/2010
Dosar nr._
(2445/2012)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 343
Ședința publică de la 25.02.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât C. JUDEȚEAN D., împotriva deciziei civile nr.238.A. din 09.03.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 2 și intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI-D..
P. are ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic M. A. C., pentru recurentul-pârât C. Județean D., în baza delegației de la dosar, lipsind intimata-reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2-București și intimata-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului-D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul recurentului-pârât, C. Județean-D., având cuvântul, arată că nu mai are cereri prealabile de solicitat în cauză.
Curtea ia act de precizarea reprezentantului, recurentului-pârât, în sensul că nu mai sunt cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul declarat.
Având cuvântul, consilierul juridic al recurentului-pârât solicită, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.3 C.p.civ., admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București, ca fiind legală și temeinică.
În subsidiar, în situația în care instanța va trece peste prima cerere, solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrare de probe noi.
Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor Legii nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului și a dispozițiilor Legii nr. 236/2003, privind drepturile de care beneficiază copii și tinerii ocrotiți de serviciile publice specializate pentru protecția copilului, precum și a copiilor dați în plasament la asistenții maternali profesioniști.
Potrivit art. 16 alin.7 din Legea nr. 448/2006, elevii cu handicap beneficiază gratuit de masă și cazare în internatele școlare, iar potrivit art. 17 din aceeași lege și ale art. 6 din Hotărârea nr. 1251/2005, finanțarea învățământului special și special integral se face din bugetele județelor, respectiv bugetele locale ale sectoarelor Municipiului București, unde funcționează unitatea de învățământ special, indiferent de domiciliul copiilor, elevilor sau tinerilor cu cerințe educative speciale.
Un alt aspect reținut de Tribunalul București, prin hotărârea dată este acela că, prin Hotărârea nr. 230/12.11.2009, Comisia pentru Protecția Copilului Sector 2 a avizat includerea în regim de internat pe perioada anului școlar 2009-2010, la centrul de Îngrijire și Găzduire ”Neghiniță” pentru o . copii, domiciliați pe raza județului D., (la solicitarea Comisiei pentru Protecția Copilului D.), dispunând ca toate cheltuielile pentru întreținerea acestora să fie suportate de C. Județean D., și nu altfel.
Or, în conformitate cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 448/2006, privind protecția drepturilor persoanelor cu handicap, acestea au acces liber și egal la orice formă de educație, indiferent de vârstă, de tipul sau gradul de handicap și nevoile educaționale ale acestora, iar elevii cu handicap, beneficiază gratuit de masă și cazare în internatele școlare.
Conform înscrisurilor de la dosar și cum de altfel a reținut și prima instanță, rezultă că niciunul din cei 6 copii nu avea instituită o măsură de protecție la D.G.A.S.P.C-D., iar expertizarea lor de către pârâtă și orientarea către unitatea de învățământ special, au fost făcute la solicitarea părinților acestora, în calitate de reprezentanți legali.
Consideră că prima instanță în mod corect a constatat că suportarea costurilor aferente asigurării cursurilor de învățământ special pentru cei 6 copii, vizând cazarea, se fac din bugetul local al Sectorului 2 București, masa, câtă vreme legea nu face distincție.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 945/26.01.2011, pronunțată de Judecătoria Sector 2 București – Secția Civilă în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București, în contradictoriu cu pârâții C. Județean D. și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D..
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin Hotărârea nr. 230/12.11.2009 a Comisiei pentru Protecția Copilului din cadrul Consiliului Local Sector 2 s-a admis cererea formulată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D. și s-a avizat includerea în regim de internat, la Centrul de îngrijire și găzduire „Neghiniță", pe perioada anului școlar 2009-2010, a unui număr de 6 copii, proveniți de pe raza județului D., copii ce prezentau deficiente de vedere. După cum rezulta din adresa nr._/03.11.2009 a DGASPC D. pentru acești copii, respectiva instituție a emis hotărâri de expertiza și de orientare școlara/profesionala către Scoală pentru deficienți de vedere București, sector 2.
Prin Hotărârea nr. 39/27.03.2009 a Consiliului Local sector 2 s-a aprobat costul mediu anual pentru anul 2009 pentru un copil care beneficiază de protecție în sistem rezidențial și s-a stabilit ca acest cost mediu să fie comunicat consiliilor județene, locale și municipale care au copii protejați în sistemul de protecție al sectorului 2, stabilind totodată în sarcina Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 2 obligația de a întocmi documentația necesară și a asigura urmărirea încasării contribuției comunităților locale.
În baza acestei hotărâri, reclamanta a stabilit valoarea cheltuielilor efectuate cu cei 6 copii provenit de pe raza județului D., respectiv 43.368 lei, înaintând Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului D. un protocol pentru acordarea de servicii sociale, prin care se solicita recuperarea sumei menționate.
În raport de această stare de fapt, instanța a constatat netemeinicia cererii reclamantei, în raport de următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap „Persoanele cu handicap au acces liber și egal la orice formă de educație, indiferent de vârstă, în conformitate cu tipul, gradul de handicap și nevoile educaționale ale acestora."; conform art. 16 alin.7 din același act normativ Elevii cu handicap beneficiază gratuit de masă și cazare în internatele școlare", iar în conformitate cu dispozițiile art. 17 finanțarea învățământului special și special integrat se face din bugetele județelor, respectiv bugetele locale ale sectoarelor municipiului București, unde funcționează unitatea de învățământ special, indiferent de domiciliul copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educative speciale ".
După cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosar, cei 6 copii având domiciliul pe raza județului D., se încadrează în categoria persoanelor cu handicap, urmând cursurile Școlii pentru deficienți de vedere București sector 2, fiind cazați pe perioada anului școlar 2009-2010 în regim de internat la Centrul de îngrijire și găzduire „Neghiniță", centru aflat în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 2. Din aceleași înscrisuri a rezultat că niciunul dintre acești copii nu avea instituită o măsură de protecție la DGASPC D., expertizarea lor de către pârâtă și orientarea către unitatea de învățământ special fiind făcute la solicitarea părinților acestora, în calitate de reprezentanți legali.
Având în vedere textele legale evocate anterior, în special art. 17 din Legea nr. 448/2006, instanța de judecată a constatat că suportarea costurilor aferente asigurării cursurilor de învățământ special pentru cei 6 copii (incluzându-se aici și cheltuielile accesorii vizând cazarea și masa, câtă vreme legea nu distinge) se face din bugetul local al sectorului 2 București. În raport de aceleași texte de lege, paratei DGASPC D. nu îi incumbă nicio obligație pecuniară legată de îngrijirea copiilor, prin art. 17 legiuitorul înțelegând să facă o excepție de la principiul general consacrat prin art. 7 al aceluiași act normativ, conform căruia promovarea și respectarea drepturilor persoanelor cu handicap revin, în principal, autorităților administrației publice locale unde își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap ".
Împrejurarea că prin Hotărârea nr. 39/27.03.2009 a Consiliului Local sector 2 s-ar fi abilitat Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 2 în sensul de a urmări încasării contribuției comunităților locale este lipsită de relevanță juridică în raport de textele legale menționate al căror conținut este clar, lipsit de echivoc în privința unității care suporta costurile școlarizării printr-o unitate de învățământ special. Este adevărat că în baza Regulamentului cadru de organizare și funcționare a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului adoptat prin H.G. nr.1434/2004, se prevede că respectiva instituție îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin hotărâri ale consiliului local, dar obligația primordială a reclamantei este aceea de a respecta legea, ca act normativ cu putere superioara unor hotărâri ale autorității administrației locale.
Printr-un act administrativ adoptat de o autoritate publică locală nu se pot institui norme contrare unor dispoziții cuprinse într-un act normativ adoptat de parlament, împrejurarea că respectiva hotărâre a Consiliului Local sector 2 ar fi primit aviz de legalitate din partea Prefecturii Municipiului București, nefiind de natură a-i conferi putere normativă superioară legii, ridicând în realitate serioase semne de întrebare cu privire la cunoașterea și respectarea legislației de către cele autoritatea administrației publice locale și de către reprezentantul guvernului pe plan local.
Mai mult, după cum rezultă și din adresa din 03.09.2010 a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale comunicată chiar reclamantei, la estimarea bugetului propus pentru DGASPC sector 2 s-a avut în vedere numărul total al copiilor care se aflau în fapt în centrele de plasament ce funcționează pe lângă școlile speciale, fără a se tine cont de județul de domiciliu al acestora, ceea ce conduce la concluzia ca toate costurile aferente școlarizării celor 6 copii cu domiciliul pe raza jud. D., au fost acoperite din bugetul de stat.
Prin decizia civilă nr.238 A/09.03.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul formulat de apelanta reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București, împotriva sentinței civile nr. 945/26.01.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. Județean D. și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D., a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București, a obligat pârâtul C. Județean D. la decontarea sumei de 43.368 lei către reclamantă și a menținut dispoziția de respingere a cererii privind obligarea pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D. la semnarea Protocolului pentru acordarea de servicii sociale.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr. 230/12.11.2009, Comisia pentru Protecția Copilului Sector 2 București a avizat includerea în regim de internat pe perioada anului școlar 2009-2010, la Centrul de Îngrijire și Găzduire „Neghiniță” din subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București, pentru o . copii, domiciliați pe raza județului D., la solicitarea Comisiei pentru Protecția Copilului D., dispunând totodată ca toate cheltuielile pentru întreținerea acestora în centru să fie suportate de C. Județean D..
Eliberarea avizului favorabil intră în atribuțiile Comisiei pentru protecția copilului din unitatea administrativ teritorială unde urmează să fie stabilită măsura de protecție, în cauza de față sectorul 2, având în vedere că pe raza județului D., unde domiciliază copiii în cauză, nu există școli speciale pentru copii/tineri cu deficiențe, încadrați într-o categorie de persoane cu grad de handicap.
Prin Hotărârea Consiliului Local Sector 2 nr.39/2009, s-a aprobat costul mediu anual pentru copiii care beneficiază de protecție în sistem rezidențial, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 asigurând urmărirea încasării contribuției comunităților locale la finanțarea activităților de îngrijire și protecție a copilului în condițiile art. 5 din Legea nr.272/2004.
Copiii în cauză au frecventat cursurile unității de învățământ special, beneficiind totodată și de serviciile Centrului Neghiniță, astfel cum rezultă din tabelul cu prezența depus de reclamantă la fila 10 dosar fond.
Potrivit art. 5 din Legea nr.272/2004, copiii au dreptul la protecție și asistență în realizarea și exercitarea deplină a drepturilor lor, în condițiile prezentei legi. Răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, aceștia având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
În subsidiar, responsabilitatea revine colectivității locale din care fac parte copilul și familia sa. Autoritățile administrației publice locale au obligația de a sprijini părinții sau, după caz, alt reprezentant legal al copilului în realizarea obligațiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând și asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile și de calitate, corespunzătoare nevoilor copilului.
Aceste dispoziții legale sunt aplicabile minorilor dar, pentru identitate de rațiune, și tinerilor ce au împlinit vârsta majoratului, dar care necesită în continuare ocrotire specializată și cărora nu le poate fi nesocotit dreptul la educație, ce se realizează prin includerea într-o unitate școlară cu specificul și dotările necesare persoanelor cu dizabilități.
Potrivit Legii nr.326/2003 privind drepturile de care beneficiază copiii și tinerii ocrotiți de serviciile publice specializate pentru protecția copilului, mamele protejate în centre maternale, precum și copiii încredințați sau dați în plasament la asistenți maternali profesioniști, copiii și tinerii ocrotiți de serviciile publice specializate pentru protecția copilului, mamele protejate în centre maternale, precum și copiii încredințați sau dați în plasament la asistenți maternali profesioniști au dreptul la cazarmament, echipament pentru dotare inițială și înlocuire, transport, jucării, materiale igienico-sanitare, rechizite și materiale cultural-sportive.
Copiii și tinerii ocrotiți de serviciile publice specializate pentru protecția copilului, cei încredințați sau dați în plasament la asistenți maternali profesioniști, care urmează o formă de învățământ recunoscută de lege, precum și mamele protejate în centre maternale beneficiază de sume de bani pentru nevoi personale. Limitele minime de cheltuieli sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege și se indexează periodic, prin hotărâre a Guvernului, cu rata inflației. Baremele de dotare cu echipament și cazarmament și duratele de utilizare, precum și normativele valorice de cheltuieli pentru cazarmament, echipament pentru dotare inițială și înlocuire, transport, jucării, materiale igienico-sanitare, rechizite și materiale cultural-sportive, cu încadrarea în limitele valorice prevăzute în anexă, se aprobă prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, pe baza propunerilor formulate de serviciile publice specializate pentru protecția copilului.
Cheltuielile determinate de aplicarea prevederilor prezentei legi se suportă din bugetele proprii ale consiliilor județene, respectiv din bugetele consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, cu asigurarea de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, care să asigure integral nivelul acestor cheltuieli.
Coroborând dispozițiile mai sus enunțate cu prevederile art. 5 din Legea nr.272/2004, potrivit cărora responsabilitatea pentru asigurarea dezvoltării copiilor a căror situație impune ocrotire specializată, revine comunității locale din care provine copilul/tânărul aflat în dificultate, constatând că minorii în cauză au domiciliul stabil pe raza județului D., iar Comisia pentru Protecția Copilului Sector 2 a eliberat avizul favorabil includerii lor în regim internat la un centru specializat de pe raza sectorului 2, stabilind și cu privire la cheltuielile necesare întreținerii pe durata măsurii, fără a condiționa însă prin aceasta eliberarea avizului, nefiind așadar prejudiciat dreptul la educație al copiilor, tribunalul a apreciat că Hotărârea nr. 39/27.03.2009 respectă atât condițiile legale expuse cât și actele administrative emise în aplicarea normelor legale în materie de C. Local Sector 2, fiind dată în limitele atribuțiilor sale stabilite conform legii.
Este exact că potrivit art.16 alin.7 din Legea nr.448/2006 „Elevii cu handicap beneficiază gratuit de masă și cazare în internatele școlare” și că potrivit art.17 din aceeași lege „Finanțarea învățământului special și special integrat se face din bugetele județelor, respectiv bugetele locale ale sectoarelor municipiului București, unde funcționează unitatea de învățământ special, indiferent de domiciliul copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educative speciale”, iar potrivit art.6 din Hotărârea nr.1251/2005 „Finanțarea învățământului special și special integrat se face din bugetele județelor unde funcționează unitatea de învățământ special, indiferent de domiciliul copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educative speciale, și din bugetele locale ale sectoarelor municipiului București”.
De asemenea, potrivit Legii nr.18/2009, cheltuielile de asistență socială prevăzute în anexa 9, cap.II, lit.B, pct.11 sunt prevăzute numai pentru bugetele sectoarelor municipiului București.
Tribunalul a constatat însă faptul că dispozițiile Legii nr.448/2006, mai sus enunțate, ca și ale Hotărârii nr.1251/2005, se referă în exclusivitate la finanțarea învățământului special și special integrat, iar nu la suportarea cheltuielilor de întreținere (cazare, masă) în centrele de plasament, care sunt așa cum s-a arătat mai sus în sarcina comunității locale din care provine copilul.
De asemenea, tribunalul a reținut faptul că, potrivit dispozițiilor legale mai sus enunțate, elevii cu handicap beneficiază de gratuitate în ceea ce privește masa și cazarea în internatele școlare.
Așadar, pe lângă aceea că este vorba de internatele școlare, iar nu de centrele de plasament, înțelesul dispozițiilor legale evocate nu poate fi altul decât acela că elevii cu handicap beneficiază de gratuitate pentru masă și cazare, dar aceste cheltuieli se finanțează, și dacă pentru centrele de plasament nu sunt prinse în legea bugetului consolidat al statului, atunci ele se suportă de comunitatea locală din care provine elevul.
Și în fine, în ce privește dispozițiile Legii nr.18/2009 privind cheltuielile de asistență socială pentru familie și copii, tribunalul a remarcat faptul că dispozițiile evocate vizează exclusiv cheltuieli de asistență socială, iar nu cele de protecție specială.
Cu alte cuvinte, atâta vreme cât copiii cu necesități educaționale și de îngrijire speciale beneficiază de serviciile unui centru rezidențial (iar nu internat școlar care nu are de multe ori capacitatea de a oferi condiții adecvate nevoilor speciale ale minorilor cu diferite deficiențe), chiar dacă față de aceștia nu s-a instituit nicio măsură de protecție specială, în sensul Legii nr.272/2004 (plasament, plasament de urgență), comunitatea locală din care provin respectivii copii este ținută să suporte cheltuielile astfel efectuate, pe baza costurilor anuale estimate, de către autoritatea administrativă competentă în a cărei subordonare se găsește unitatea de tip rezidențial.
Nici adresa Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale (fila 31 dosar fond) înaintată D.G.A.S.P.C. Sector 2 nu infirmă aspectele reținute mai sus, dimpotrivă subliniază faptul că „în fapt copiii stau în centrele de plasament de lângă școlile speciale doar pe perioada anului școlar…întreținerea lor fiind suportată de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 pentru 8 luni din an, ceea ce echivalează cu 67% din costul/copil”.
Mai mult, dispozițiile Ordinului nr. 468/2009 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea art. 54 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, emis de către ANPH vin în sprijinul celor reținute mai sus, art. 2 din Ordin stabilind că în situația în care unei persoane cu handicap nu i se pot asigura protecția și îngrijirea la domiciliu sau în cadrul altor servicii din raza de domiciliu, aceasta poate fi admisă într-un centru rezidențial public din alt județ/sector al municipiului București decât cel de domiciliu. Solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, privind admiterea acesteia într-un centru rezidențial public din alt județ decât cel de domiciliu, reprezintă actul administrativ în baza căruia se realizează decontarea cheltuielilor.
Având în vedere cele menționate, constatând că sumele pretinse de reclamantă vizează perioada în care minorii domiciliați pe raza județului D. au beneficiat de serviciile Centrului Neghiniță, urmând cursurile de învățământ special (lunile noiembrie 2009-februarie 2010), tribunalul a apreciat că este întemeiată solicitarea reclamantei în sensul obligării pârâtelor la decontarea acestor sume, așa încât a admis apelul și a schimbat în parte sentința atacată, obligând pârâtul C. Județean D. (în subordinea căruia funcționează Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D.) la plata sumei de 43.368 lei.
Cât privește obligarea acestora la încheierea protocolului pentru acordarea de servicii sociale, tribunalul a constatat pe de-o parte că respectivul protocol vizează durata anului școlar 2009-2010, perioadă pentru care pretențiile reclamantei au fost admise conform celor ce preced, iar pe de altă parte că nicio dispoziție legală nu instituie în sarcina autorităților pârâte încheierea unui atare act administrativ, așa încât refuzul acestora de a perfecta protocolul nu poate fi sancționat pe cale judecătorească. Mai mult, din dispozițiile art. 2 alin. 2 ale Ordinului nr. 468/2009 mai sus menționat rezultă că însăși solicitarea privind admiterea (includerea) persoanei cu dizabilități într-un centru rezidențial public din alt județ decât cel de domiciliu reprezintă actul administrativ în baza căruia se realizează decontarea cheltuielilor, așa încât încheierea unui alt act administrativ de natura protocolului invocat de reclamantă nu s-ar mai justifica din perspectiva reglementării modalității de decontare ci, eventual, ar trasa coordonatele unei mai bune colaborări între instituțiile implicate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul C. Județean D., criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile Legii nr.272/2004, reținând că dispozițiile Legii nr.448/2006 și ale Hotărârii nr.1251/2005 se referă în exclusivitate la finanțarea învățământului special și special integrat, iar nu la suportarea cheltuielilor legate de întreținere (cazare, masă) în centrele de plasament care sunt în sarcina comunității locale din care provine copilul. În mod greșit s-a reținut că ar exista o solicitare a conducătorului Direcției Generale de Asistență Socială, în realitate, Comisia pentru Protecția Copilului D. a emis hotărârile de expertiză și orientare școlară către Școala pentru Deficienți de Vedere București Sector 2, expertizarea de către pârâtă și orientarea către unitatea de învățământ special fiind făcută la solicitarea părinților acestora în calitate de reprezentanți legali.
La 05.12.2012 intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că există solicitare concretizată în avizul favorabil pe care Comisia pentru Protecția Copilului D. îl solicită comisiei din București în vederea includerii în cadrul centrelor de îngrijire și găzduire aflate în subordinea D.G.A.S.P.C. Sector 2, astfel că avizul favorabil solicitat de C.P.C.-D.G.A.S.P.C. de domiciliu al copiilor reprezintă actul administrativ în baza căruia urmează a fi decontate respectivele cheltuieli, în sensul celor cuprinse în întâmpinare fiind și prevederile actelor normative din domeniul protecției și promovării drepturilor persoanelor cu handicap.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea a constatat că recursul este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă l-a respins pentru următoarele considerente:
Se impune precizarea aspectelor legate de cadrul procesual de învestire din perspectiva cauzei cererii de recurs, deoarece recurentul în cererea sa de recurs face o descriere a situației de fapt. Recurentul – pârât invocă drept cauză a cererii formulate prevederile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă – ceea ce înseamnă că hotărârea atacată ar fi lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Față de caracterul nondevolutiv al căii de atac a recursului, Curtea în prezenta cauză, va răspunde punctual motivelor de recurs ce pot fi susținute și analizate din perspectiva dispozițiilor art.304 pct.9 Cod de procedură civilă. Părțile au beneficiat de o judecată în primă instanță și una în apel, ambele judecăți de fond, situația de fapt fiind configurată prin pronunțarea unei hotărâri definitive în privința pretențiilor concrete formulate. Pentru că părțile au beneficiat concret de sistemul dublului grad de jurisdicție, situația de fapt fiind pe deplin stabilită în fața instanțelor anterioare, în prezenta cauză nu pot fi aduse spre analiză decât exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de netemeinicie.
Curtea a constatat că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 5 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, care reglementează răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului, ce revine în primul rând părinților, iar, în subsidiar, colectivității locale din care fac parte copilul și familia sa. În situația în care părinții nu-și pot îndeplini obligațiile părintești cu privire la asigurarea condițiilor materiale și locative minime necesare pentru creșterea și îngrijirea copiilor, principiul interesului superior al copilului obligă preluarea acestor obligații de către stat prin organele sale de specialitate. Aceste dispoziții au fost coroborate corect cu prevederile art.7 din Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006, republicată, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, care în alin.1 arată că promovarea și respectarea drepturilor persoanelor cu handicap revin, în principal, autorităților administrației publice locale unde își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap și, în subsidiar, respectiv complementar, autorităților administrației publice centrale, societății civile și familiei sau reprezentantului legal al persoanei cu handicap. Totodată, alin.2 prevede că, în baza principiului egalizării șanselor, autoritățile publice competente au obligația să asigure resursele financiare necesare și să ia măsuri specifice pentru ca persoanele cu handicap să aibă acces nemijlocit și neîngrădit la servicii. Rezultă că obligația finanțării cheltuielilor legate de întreținere (cazare, masă) revine comunității locale, respectiv, în principal, autorităților administrației publice locale unde își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap.
Trebuie făcută o distincție clară între cheltuielile legate de finanțarea învățământului special și special integrat care se face din bugetele județelor, respectiv bugetele locale ale sectoarelor municipiului București, unde funcționează unitatea de învățământ special, indiferent de domiciliul copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educative speciale, așa cum rezultă din art.17 din Legea nr.448/2006 și cheltuielile legate de întreținere (cazare, masă) care revin comunității locale, respectiv, în principal, autorităților administrației publice locale unde își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap.
Rezultă că dispozițiile Legii nr. 448/2006, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, invocate de recurentă prin motivele de recurs, vizează finanțarea cheltuielilor aferente procesului de învățământ și nu pe cele ocazionate de întreținerea persoanelor cu handicap care beneficiază de servicii de întreținere și găzduire în sistem de internat. Unitatea de învățământ unde persoana beneficiară a formei de învățământ special a fost înmatriculată în sistem de internat datorează întreținere numai în ce privește costurile rechizitele școlare și alocația zilnică de hrană pentru perioada programului școlar, astfel cum este prevăzut în H.G. nr. 1251/2005. În sarcina recurentei revin cheltuielile ocazionate de întreținerea copilului cu nevoi speciale.
Cum prin Hotărârea nr. 230/12.11.2009, Comisia pentru Protecția Copilului Sector 2 București a avizat includerea în regim de internat pe perioada anului școlar 2009-2010, la Centrul de Îngrijire și Găzduire „Neghiniță” din subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București, pentru șase copii, domiciliați pe raza județului D., la solicitarea Comisiei pentru Protecția Copilului D., dispunând totodată ca toate cheltuielile pentru întreținerea acestora în centru să fie suportate de C. Județean D., Curtea a constatat că tribunalul a interpretat corect dispozițiile legale mai sus menționate. De altfel, prin Hotărârea nr.230/2009 a Consiliului Local Sector 2 - Comisia pentru Protecția Copilului, aflată la fila 21 din dosarul de fond, la momentul admiterii cererii D.G.A.S.P.C. D. s-a precizat că vor fi suportate de C. Județean D. cheltuielile de întreținere pentru cei șase copii din centre, cheltuieli aprobate prin o hotărâre a Consiliului Local Sector 2, hotărâre emisă cu respectarea prevederilor Legii nr.326/2003, a Legii nr.448/2006 și a HG nr.1251/2005.
În temeiul art.54 alin.4 din Legea nr.448/2006, așa cum a fost dezvoltat prin Ordinul nr.468/2009, privind aprobarea instrucțiunilor pentru aplicarea acestui articol, solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, privind admiterea acesteia într-un centru rezidențial public din alt județ decât cel de domiciliu, reprezintă actul administrativ în baza căruia se realizează decontarea cheltuielilor. Față de această prevedere legală expresă, nici critica recurentei vizând lipsa unei solicitări nu a putut fi reținută.
Constatând că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 272/2004, art. 17 din Legea nr. 448/2006 și art. 6 din H.G. nr.1251/2005, Curtea a respins recursul ca nefondat, apreciind că toate cheltuielile ocazionate de întreținerea copiilor cu cerințe educative speciale care beneficiază de servicii de îngrijire și găzduire sunt în sarcina autorității administrativ-teritoriale de la domiciliul persoanei protejate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul – pârât C. JUDEȚEAN D., împotriva deciziei civile nr.238 A/09.03.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata – reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 2 și intimata – pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
2 ex./20.03.2013
TB-S.5 – A.M.; S.C.
Jud.S.2 – C.M.C.
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 1206/2013. Curtea... | Contestatie la executare. Decizia nr. 206/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
