Contestatie la executare. Decizia nr. 206/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 206/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 2077/93/2012
Dosar nr._
(2771/2012)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.206
Ședința publică de la 06.02.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - E. V.
JUDECĂTOR - A. D. T.
JUDECĂTOR - I. A. H. P.
GREFIER - Ș. P.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului declarat de recurentul-contestator K. M., împotriva sentinței civile nr.904 din 27.09.2012, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul K. M..
P. are ca obiect – contestație la executare.
Dezbaterile cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 23.01.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când, curtea, pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la 30.01.2013, apoi la 06.02.2013, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 13.09.2012, sub nr._, contestatorul K. M. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să lămurească înțelesul, întinderea și conținutul titlului reprezentat de dispozitivul sentinței civile nr.624/28.06.2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._ .
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că a depus la dosarul nr._, având ca obiect adopție, un înscris prin care a arătat că potrivit art. 6 din Legea nr.21/1991, republicată, dorește să obțină cetățenia română ca efect al adopției, iar din interpretarea logică a considerentelor urma a dispune și cu privire la aspectul cetățeniei odată cu eliberarea noului certificat de naștere potrivit adopției încuviințate.
A mai arătat și că instanța s-a pronunțat în sensul încuviințării adopției, dar nu și cu privire la aspectul cetățeniei. Având în vedere că în dispozitivul sentinței nu se reia problema cetățeniei, nu se poate bucura pe deplin de efectele constitutive de drepturi pe care i le conferă sentința de încuviințare a adopției.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.399 și următoarele Cod de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.904/27.09.2012, Tribunalul Ilfov – Secția Civilă a respins contestația formulată de contestatorul K. M., în contradictoriu cu intimata K. M., ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr.624/28.06.2012 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul Ilfov a admis cererea formulată de reclamanta K. M. și a încuviințat adopția de către aceasta a pârâtului K. M., cetățean turc și major. S-a mai reținut că adoptatoarea este cetățean român, ca de altfel și tatăl pârâtului, numitul K. Mehmet care a dobândit cetățenia română (fila 30-31 dosar atașat).
Este adevărat că odată cu întâmpinarea, pârâtul și-a manifestat prin declarația olografă depusă la fila 71 din dosarul atașat, acordul pentru a dobândi prin adopție cetățenia română.
Dar instanța a constatat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.6 din Legea nr.21/1991 – legea cetățeniei române. Astfel, alin.1 din art.6 prevede că se dobândește cetățenia română prin adopție de către copilul cetatea străin sau fără cetățenie, dacă adoptatorii sunt cetățeni romani, iar în cazul în care adoptatul este major este necesar și consimțământul acestuia.
La alineatul 2 legea stipulează că instanța judecătorească competentă să încuviințeze adopția este chemată să decidă asupra cetățeniei minorului dacă numai unul dintre adoptatori este cetățean român și părinții nu se pun de acord asupra cetățeniei minorului.
Deci, instanța de judecată care a încuviințat adopția contestatorului K. M. nu avea de ce să se pronunțe prin sentința civilă nr.624/28.06.2012 și asupra dobândirii cetățeniei române de către adoptatul major întrucât, pe de o parte, nu s-a cerut acest lucru prin acțiune (judecătorul fiind ținut conform art.129 alin.6 Cod de procedură civilă să se pronunțe in limitele învestirii) iar, pe de altă parte, dobândirea cetățeniei este un efect al adopției, respectiv dobândirea cetățeniei române, este recunoscută de drept de lege persoanei ai cărei părinți sunt cetățeni români.
Față de aceste aspecte, raportat la prevederile art.399 Cod de procedură civilă, coroborat cu art. 281 ind.1 Cod de procedură civilă s-a constată că înțelesul sentinței civile nr.624/28.06.2012 este clar și lămurit astfel că a fost respinsă cererea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr.904/27.09.2012 a formulat recurs contestatorul K. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Cu toate că urmare încuviințării adopției a solicitat eliberarea certificatului de naștere, certificatul eliberat nu conține CNP întrucât i s-a refuzat cu motivarea că nu ar fi cetățean român, instanța investită cu soluționarea contestației la executare respinge cererea, considerând că dispozitivul sentinței de consfințire a adopției "este clar și lămurit."
Cu toate acestea, recurentul consideră că instanța, pronunțându-se în acest fel, a greșit.
Tribunalul Ilfov motivează respingerea pe două aspecte:
1. că nu s-a solicitat prin cererea de încuviințare a adopției și pronunțarea cu privire la cetățenie;
2. că cetățenia română se dobândește de la lege, automat, în urma încuviințării adopției.
Este adevărat faptul că prin cererea de încuviințare a adopției nu s-a solicitat și pronunțarea instanței cu privire la cetățenie, tocmai pentru că aceasta este un subsidiar al adopției.
Tocmai datorită faptului că dobândirea cetățeniei române este un subsidiar al adopției, iar recurentul – contestator a îndeplinit condițiile art. 6 din Legea nr.21/1991 - susține că este român.
Cu toate acestea, datorită faptului că prin sentința de încuviințare a adopției instanța nu s-a pronunțat, fără echivoc, în dispozitiv și cu privire la cetățenia recurentului, în prezent acesta se află în situația unui apatrid.
Deoarece autoritățile statului, în lipsa unei dispoziții clare din hotărârea judecătorească, refuză să-i recunoască recurentului – contestator statutul de cetățean cu drepturi depline al acestui stat.
Susține recurentul că a arătat în motivarea contestației sale că nu se poate bucura de drepturile dobândite în urma adopției, deoarece, așa cum se prezintă sentința civilă nr. 624/28.06.2012, aceasta nu poate fi pusă în executare.
Se reține de către instanță că recurentul – contestator, prin înscrisul depus la fila 71 al dosarului nr._ de încuviințare a adopției, și-a exprimat acordul cu privire la dobândirea cetățeniei române ca efect al adopției.
Totuși, nu consideră necesar instanța să lămurească înțelesul dispozitivului sentinței civile nr. 624/28.06.2012, motivat de faptul că cetățenia română se dobândește ex lege, ca efect al adopției.
Recurentul – contestator solicită să se observe că nu aceasta a fost solicitarea sa.
Atât instanța, cât și recurentul – contestator cunosc faptul că cetățenia română se dobândește ex lege, ca efect al adopției.
Dar, în condițiile în care în dispozitivul unei hotărâri judecătorești, ori a oricărui alt act emis de o autoritate competentă nu se menționează clar și fără echivoc acest aspect, recurentul nu poate beneficia de prevederile legii.
Recurentul – contestator nu a contestat decizia instanței, nici în dosarul de încuviințare a adopției și nici în prezentul dosar.
Ceea ce a arătat contestatorul este faptul că nu i se recunoaște calitatea de cetățean român, pentru că în dispozitivul sentinței nu scrie așa ceva.
În fapt, aceasta a fost și solicitarea contestatorului: lămurirea întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 624/28.06.2012, în sensul prevederii exprese că acesta, ca efect al adopției dobândește cetățenia română.
Recurentul consideră că instanța de fond a greșit în momentul în care a respins cererea sa, deoarece a făcut dovada clară a încălcării drepturilor sale legitime, ca și cetățean, de a-i fi atribuit un CNP, precum și considerentele avute în vedere de autoritățile statului în motivarea refuzului de a-i atribui CNP-ul.
Consecințele nefaste pentru recurentul-contestator în lipsa atribuirii CNP-ului sunt:
- din punct de vedere al Ministerului de Interne recurentul – contestator este apatrid - situație în care trebuie să se legitimeze pe teritoriul României cu pașaport;
- din punct de vedere al Autorității pentru Străini, este tot apatrid, situație în care trebuie să i se elibereze legitimație de ședere temporară pe teritoriul României;
- pentru a putea să se angajeze legal pe teritoriul țării, contestatorului îi este necesar Autorizație de Munca;
- pentru a putea circula în interiorul granițelor Uniunii îi este necesară formalitatea vizei.
Toate aceste acte îi sunt absolut necesare recurentului – contestator, ca și cetățean străin, pentru a avea rezidența și a munci pe teritoriul României, acestea nefiind solicitate și cetățenilor români, aceștia beneficiind de toate drepturile și libertățile garantate de Constituția țării pentru cetățenii proprii.
Pentru cetățenii străini, eliberarea tuturor acestor acte presupune, pentru fiecare act în parte, parcurgerea unei proceduri speciale, distincte, ce implica acte, timp și taxe percepute de Statul Român.
În prezent, datorită lipsei unei prevederii exprese din dispozitivul hotărârii judecătorești, care să ateste că recurentul – contestator este cetățean român ca efect al adopției se află, așa cum s-a mai arătat, în situația de a fi discriminat, ca și cetățean român și de a nu se putea bucura pe deplin de drepturile și libertățile pe care statutul de cetățean i le conferă, cu consecințele pe care le-a enumerat anterior.
Pentru aceste motive, recurentul – contestator a promovat acțiunea de contestație întemeiată pe prevederile art. 399 și următoarele Cod de procedură civilă și, față de considerentele sentinței pronunțate nr.904/27.09.2012, a formulat prezentul recurs.
Față de toate aceste considerente, recurentul solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință, admiterea contestației formulată și lămurirea întinderii dispozitivului sentinței civile nr.624/28.06.2012, în sensul stipulării exprese că recurentul – contestator dobândește cetățenia română ca efect al adopției.
Examinând recursul, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.399 alin.1 teza a II-a Cod de procedură civilă, pe calea contestației la titlu se pot solicita lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu, dacă nu s-a utilizat în prealabil procedura prevăzută de art.2811 Cod de procedură civilă.
Sub acest aspect, Curtea reține că, în mod eronat a stabilit instanța de fond că prezenta contestație nu este întemeiată, apreciind că înțelesul, dar mai ales întinderea efectelor sentinței nr.624/2012 sunt clare.
Astfel, Curtea constată că, prin sentința civilă nr.624/2012 a fost încuviințată adopția majorului K. M., cetățean turc, de către soția tatălui său, K. M., în urma încuviințării adopției, ambii săi părinți fiind cetățeni români.
Potrivit legii, instanța învestită cu soluționarea cererii de adopție, trebuia să se pronunțe asupra efectelor adopției, respectiv să stabilească nu numai numele pe care îl va purta adoptatul dar, în acest caz special, în care majorul era cetățean turc, avea obligația să stabilească cetățenia acestuia în urma încuviințării adopției.
Sub acest aspect, Curtea reține că, potrivit art.6 alin.1 din Legea nr.21/1991, cetățenia română se dobândește de către copilul cetățean străin, dacă adoptatorii sunt cetățeni români. În cazul în care adoptatorul este major, este necesar consimțământul acestuia.
Prin urmare, Curtea constată că, în dosarul nr._, adoptatul major, și-a dat consimțământul și a declarat că dorește ca în urma adopției să devină cetățean român, astfel că, în mod greșit, a reținut instanța de fond nu numai că nu a fost învestită cu o astfel de cerere, deși era învestită, dar și că nu trebuia să se pronunțe asupra acestei chestiuni, deși era obligația sa ca, în urma încuviințării adopției, să stabilească efectele acesteia asupra cetățeniei adoptatului.
Pentru aceste considerente, Curtea admite recursul, modifică în tot sentința recurată, în sensul că admite contestația, lămurește întinderea efectelor sentinței civile nr.624/28.06.2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._, în sensul că, în urma încuviințării adopției, majorul K. M. este cetățean român.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-contestator K. M., împotriva sentinței civile nr.904 din 27.09.2012, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul K. M..
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că admite contestația, lămurește întinderea efectelor sentinței civile nr.624/28.06.2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._, în sensul că, în urma încuviințării adopției, majorul K. M. este cetățean român.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. V. A.-D. T. I.-A. H.-P.
GREFIER
Ș. P.
Red.A.D.T.
Tehdact.R.L.
2 ex./26.02.2013
Trib.Ilfov – A.D.
| ← Pretentii. Decizia nr. 343/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 1049/2013. Curtea... → |
|---|
