Acţiune în constatare. Decizia nr. 1279/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1279/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 14831/299/2012
Dosar nr._
(1253/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civila nr.1279
Ședința publică din 17.09.2014
Curtea constituită din:
Președinte - R. M. G.
Judecător - T. A. D.
Judecător - T. C. B.
Grefier - I. N. - C.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta – pârâtă Agenția D. Statului împotriva deciziei civile nr.325A din 19.03.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. A. și Dezvoltării Rurale, intimatul-pârât O. de C. și Publicitate Imobiliară și intimatul-intervenient Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Cauza are ca obiect: acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic A. C., în calitate de reprezentant al recurentei-pârâte Agenția D. Statului, în baza delegației ce o depune la dosar și consilier juridic B. N., în calitate de reprezentant al intimatului-intervenient Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier, care învederează obiectul și stadiul dosarului precum și împrejurarea că motivele recursului declarat în cauză au fost comunicate intimaților.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei-pârâte Agenția D. Statului solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, și constatarea dreptului de proprietate al Agenției D. Statului asupra imobilului situat în ..43 sector 1 București, dobândit în condiții depline de legalitate, achiziționarea acestuia fiind făcută cu aprobarea Ministerului A. și Dezvoltării Rurale. Solicită a se avea în vedere atât dispozițiile Legii nr.213/1998 cât și împrejurarea că, la momentul achiziționării imobilului, Agenția D. Statului se finanța exclusiv din surse proprii, respectiv din exploatarea terenurilor aflate în domeniul public al statului, încheierea contractelor de arendare, de concesiune.
Reprezentantul intimatului – intervenient Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul București, ca fiind legală și temeinică. Obiectul prezentului litigiu este constatarea dreptului de proprietate al statului și, pe cale de consecință, modificarea cărții funciare în acest sens. În privința criticilor recurentei privind faptul că instanța de apel nu ar fi avut în vedere regimul juridic al imobilului arată că acestea exced cererii de chemare în judecată. Invocarea acestor aspecte de către altă parte decât reclamantul o apreciază ca fiind lipsită de interes.
Susține că motivele sunt neîntemeiate, din prisma faptului că nu au fost arătate motivele de nelegalitate, ci recurenta s-a rezumat la a face trimitere la motivele invocate și dezbătute în fața instanța de apel.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09.04.2012, reclamantul M. A. și Dezvoltării Rurale a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta Agenția D. Statului, ca prin hotărârea ce o va pronunța sa constate dreptul de proprietate al statului asupra imobilului situat in .. 43, sector 1, București, aflat in administrarea MADR, cu modificarea in consecința a cărții funciare nr. 40.871, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamantul a arătat ca pârâta a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 6369/2003, cu privire la imobilul situat in .. 43, sector 1, București si a procedat la înscrierea imobilului in cartea funciara pe numele sau, iar nu pe numele statului si in administrarea MADR, asa cum ar fi trebuit potrivit prevederilor legale, având in vedere ca imobilul a fost achiziționat din bani publici. Reclamanta a mai precizat ca veniturile încasate de ADS sunt venituri obținute prin exploatarea terenurilor aflate in patrimoniul de stat, astfel ca reprezintă venituri la bugetul de stat.
In drept, au fost invocate prev. art. 82 corob cu 112 si urm. C.., art. 908 si urm. Cod civ., Constituția României, Legea 268/2001, Legea 329/2009, Legea 500/2002, Legea 213/1998, HG 725/2010.
La data de 03.10.2012, parata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata. Parata a arătat ca potrivit art. 4 din Legea 268/2001 ADS era finanțată din surse extrabugetare, a solicitat reclamantei rectificarea bugetului de venituri si cheltuieli al ADS pe anul 2003, iar in urma aprobării a achiziționat imobilul si l-a înscris in cartea funciara.
La data de 15.11.2012, reclamanta a depus concluzii scrise prin care a arătat ca a formulat acțiunea in nume propriu si a solicitat introducerea in cauza a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, in temeiul art. 57-58 C..
La data de 17.01.2013, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat admiterea acțiunii formulate de reclamanta si constatarea dreptului de proprietate al statului asupra imobilului situat in .. 43, sector 1, București, aflat in administrarea MADR, cu modificarea in consecința a cărții funciare nr._.
La data de 17.01.2013, reclamanta a solicitat introducerea in cauza a OCPI in calitate de parat, pentru opozabilitatea hotărârii judecătorești.
La termenul din data de 28.02.2013, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar prin încheierea de la data de 07.03.2013 a admis aceasta excepție, pentru considerentele reținute la acel moment.
Prin sentința civilă nr._/30.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 1 a fost respinsă acțiunea principală formulată de reclamantul M. A. și Dezvoltării Rurale, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. Instanța a admis cererea de chemare în judecată a Statului R. prin M. de Finanțe, împotriva pârâtei Agenția D. Statului și-a constatat dreptul de proprietate al Statului R. asupra imobilului situat în .. 43, sector 1 și rectificarea în consecință a Cărții funciare nr._.
Prima instanță a reținut în considerente că la data de 22.07.2003 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2833 intre S.C CARPATI PROIECT S.R.L., in calitate de vânzătoare si Agenția D. Statului in calitate de cumpărătoare cu privire la imobilul situat in .. 43, sector 1, București.
In baza acestui contract, pârâta a înscris dreptul său de proprietate cu privire la acest imobil, in cartea funciara.
Reclamantul a formulat o cerere de chemare in judecata a Statului R., in calitate de persoana care poate pretinde aceleași drepturi ca si reclamantul.
Față de prevederile art. 58 C.., care stipulează ca cel chemat in judecata dobândește calitatea de intervenient in interes propriu, se retine ca aceasta cerere are caracterul unei cereri de chemare in judecata distincte, care trebuie soluționata indiferent de modalitatea de soluționare a cererii principale.
Astfel, deși instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, instanța a analizat cererea de chemare in judecata a Statului R., in calitate de persoana care poate pretinde aceleași drepturi ca si reclamantul.
Prin cererea care face obiectul prezentei cauze s-a solicitat sa se constate dreptul de proprietate al statului asupra imobilului situat in .. 43, sector 1, București, aflat in administrarea MADR, cu modificarea in consecința a cărții funciare nr. 40.871.
In soluționarea cauzei, instanța are in vedere art. 13 alin. 2 din Normele Metodologice ale Legii nr.268/2001, potrivit căruia constituie venituri încasate de A.D.S. următoarele:
a) venituri încasate din vânzarea acțiunilor emise de societãțile comerciale aflate în portofoliul A.D.S.;
b) venituri din încasarea redevenței conform contractelor de concesionare a terenurilor, bunurilor, activităților și serviciilor;
c) venituri obținute din contracte de arenda, precum și cele obținute în baza altor contracte;
d) venituri din dobânzi bancare, dobânzi aferente titlurilor de stat etc.;
e) venituri din dividend;
f) venituri realizate din vânzarea caietelor de sarcini, a dosarelor de prezentare etc.;
g) venituri din chirii;
h) alte venituri prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
Din aceste prevederi legale rezulta ca veniturile realizate de pârâta sunt rezultate din administrarea bunurilor proprietate a statului roman.
De asemenea, potrivit art. 65 din Legea 500/2002, veniturile proprii ale instituțiilor publice provin din chirii, organizarea de manifestări culturale si sportive, concursuri artistice, publicații, prestații editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activității proprii sau anexe, prestări de servicii si altele asemenea.
Din propunerea de rectificare a bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2003, înaintata de ADS către MADR, rezultă că s-a solicitat introducerea poziției „Achiziție imobile – sediu administrativ Agenția D. Statului” in valoare de_ mii lei (ROL). Din același document rezulta ca diferența de cheltuieli a fost acoperita de o creștere corespunzătore a veniturilor prevăzute a se incasa din concesionare si din reducerea capitolului „Alte cheltuieli” (f. 27).
Rezulta deci ca banii folosiți pentru achiziționarea imobilului au fost obținuți din veniturile rezultate din concesionare si din reducerea altor cheltuieli din bugetul instituției.
Față de prevederile art. 65 din Legea 500/2002 si având in vedere sursa banilor cu care a fost achiziționat imobilul, rezulta ca sediul ADS nu a fost achiziționat cu venituri proprii ale paratei, astfel cum sunt acestea definite de art. 65 din Legea 500/2002, ci din bani de la bugetul de stat.
Deși potrivit art. 4 din Legea 268/2001, ADS era definita ca o instituție de interes public finanțata din surse extrabugetare, instanța are in vedere prevederile legale care definesc veniturile proprii ale instituțiilor publice si proveniența sumelor de bani folosite la achiziționarea imobilului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Agenția D. Statului care formulează critici arătând că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea reclamantei cu privire la constatare dreptului său de administrare asupra imobilului în litigiu și că în mod nelegal s-a reținut dreptul de proprietate al Ministerului de Finanțe privitor la acest imobil.
Că nota de fundamentare a AOS a fost aprobată de M. A., Pădurilor, Apelor și Mediului în calitate de ordonator principal de credite și ca urmare a acestei aprobări – ADS a încheiat cu . – contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2833/22.07.2003 în baza căruia a dobândit actualul sediu social din .. 43, sector 1.
Că rectificarea bugetară solicitată de ADS și aprobată de ordonatorul principal de credite a privit exact suma care a reprezentat prețul contractului de vânzare-cumpărare.
Că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare apelanta ADS se finanța exclusiv din surse bugetare, așa, încât potrivit legii era exceptată apartenența la domeniul public a terenurilor și clădirilor dobândite din venituri – proprii extrabugetare.
Că alegerea actualului sediu al ADS s-a făcut la recomandarea expresă a Comisiei pentru agricultură din cadrul Uniunii Europene și că o eventuală schimbare a sediului social ar avea grave consecințe asupra derulării normale a activității apelantei.
Prin decizia civilă nr.325 A/19.03.2014, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul formulat de apelanta pârâtă AGENȚIA D. STATULUI, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, intimatul pârât O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ și cu intimatul intervenient S. R. PRIN M. FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr._/30.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, ca nefondat.
Apelul declarat de pârâtă a fost găsit nefondat, motiv pentru care l-a respins în baza art. 296 C.pr.civ.
Prima critică din cererea de apel a fost apreciată neîntemeiată și a fost înlăturată întrucât reclamanta nu a învestit prima instanță cu un capăt distinct privind constatarea dreptului de administrare al Ministerului A. și Dezvoltării Regionale asupra imobilului situat în București, .. 43, sector 1.
Nefondată a fost găsită critica conform căreia se susține că în mod nelegal instanța de fond a reținut dreptul de proprietate al Ministerului de Finanțe asupra imobilului în litigiu, imobil care constituie sediul apelantei, instituție aflată în subordinea Ministerului A., Alimentației și Pădurilor.
Este adevărat că apelanta-pârâtă figurează în calitate de cumpărătoare cu privire la imobilul din .. 43, sector 1, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP sub nr. 2833/22.07.2033, vânzătoare fiind ., însă în considerentele sentinței apelate se face referire la proveniența veniturilor utilizate pentru achiziționarea acestui imobil, concluzionându-se corect în sensul că ele rezultă din concesionare și respectiv reducerea altor cheltuieli din bugetul instituției.
Prevederile art. 13 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 evidențiază categoriile de venituri pe care le realizează apelanta - pârâtă, sens în care se observă că aceste venituri sunt obținute ca urmare a administrării bunurilor proprietate de stat.
Pe de altă parte, așa după cum s-a arătat în hotărârea atacată cu apel, dispozițiile art. 65 din Legea nr. 500/2002 statuează că veniturile proprii ale instituțiilor publice provin din chirii, organizarea de manifestări culturale și sportive, concursuri artistice, publicații, prestații editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activități proprii sau anexe, prestări de servicii și altele, ori în speță apelanta-pârâtă nedesfășurând astfel de activități nu putea obține venituri proprii în sensul Legii nr. 500/2002.
Așa după cum rezultă din dosar – M. A. și Dezvoltării Rurale a aprobat nota de fundamentare întocmită de ADS prin care apelanta a solicitat rectificarea bugetului de venituri și cheltuieli în sensul introducerii poziției Achiziție imobile – sediu administrativ Agenția D. Statului în valoare de_ lei, ulterior acestei aprobări fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 6369/22.07.2003, fapt care demonstrează în realitate sursa fondurilor destinate achiziționării sediului ADS este bugetul de stat, iar nu veniturile proprii ale apelantei-pârâte.
Date fiind considerentele expuse, întrucât criticile aduse hotărârii primei instanțe au fost găsite neîntemeiate, tribunalul a respins apelul declarat de pârâtă ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta AGENȚIA D. STATULUI, solicitând modificarea hotărârii recurate cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivare, recurenta pârâtă susține că prin cererea chemare în judecată reclamantul solicită ca, în baza probelor ce vor fi administrate în cauză, instanța să dispună o hotărâre prin care să admită cererea M.A.D.R. și, pe cale de consecință, să se constate dreptul de proprietate al statului asupra imobilului, situat în .. 43, sector 1 București, aflat în administrarea MADR, cu modificarea în consecința a cărții funciare nr.40.871.
Prin sentința nr._/2013 din 30.04.2013, pronunțată în Dosarul nr._, de către Judecătoria Sector 1 București, instanța a respins acțiunea principală formulată de reclamantul MADR, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă; a admis cererea de chemare în judecată a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice în contradictoriu cu reclamant MADR și pârâtul OCPI și a constatat dreptul de proprietate al Statului R. asupra imobilului situat în ..43, sector 1, București și rectificarea în consecință a cărții funciare nr._.Împotriva acestei sentințe, pârâta Agenția D. Statului a formulat apel, în termen legal, apel respins de Tribunalul București Secția a lll-a Civilă, ca nefondat, prin Decizia civilă nr.325A/19.03.2014.Recurenta pârâtă apreciază că hotărârea Tribunalului București nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304, pct.7), fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor legale incidente (art.304, pct. 9).Totodată, recurenta menționează că nu va reitera aspectele privind calitatea sa, în achiziționarea imobilului, precum și cele privind înființarea șt obiectul activității ADS, acestea fiind prezentate pe larg în întâmpinare și în cererea de apel.
Un prim aspect pe care învederat instanței de recurs se referă la modul în care a fost formulată cererea inițială.Prin acțiunea reclamantului MADR s-a solicitat „să se constate dreptul de proprietate al statului asupra imobilului, situat în .. 43, sector 1 București, aflat în administrarea MADR, cu modificarea în consecință a cartii funciare nr. 40.871".Faptul că instanța de fond a fost învestită și cu pronunțarea asupra dreptului de administrare este reținut chiar de aceasta în considerentele sentinței civile nr._/2013, la pag.2, paragraf 9 și ulterior de către instanța superioară la pagina 1 din decizia recurată. Deși pârâta a solicitat prin apelul formulat a se lămuri acest aspect, într-un mod surprinzător, instanța de apel a reținut că acesta nu reprezintă un capăt de cerere distinct.
Acțiunea dedusă judecații reprezintă de fapt o triplă solicitare:
„să seconstate dreptul de proprietate al statului asupra imobilului" - cerere în principal; „aflat în administrarea MADR, .,.." - o primă cerere în subsidiar; „cu modificarea în consecință a CF nr._.." - cea de-a doua cerere în subsidiar.Astfel, instanța de judecată, printr-un singur capăt de cerere a fost învestită cu soluționarea a trei aspecte:o cerere în constatarea titularului dreptului;o cerere în constatarea titularului dreptului de administrare;o cerere privind obligația de a face respectiv, modificarea cărții funciare. Ne punem întrebarea, retorică firește, care este motivul exact pentru care instanța de apel a considerat că nu s-a solicitat și constatarea dreptului de administrare, limitându-se a prelua doar poziția Ministerului Finanțelor din întâmpinarea depusă, în sensul că nu este un capăt de cerere distinct. Or, tocmai acest drept de administrare, „strecurat" în cuprinsul cererii, a reprezentat adevăratul motiv al formulării acțiunii de către reclamantul MADR.
În ceea ce privește aprecierea Tribunalului București, conform căreia critica pârâtei adusă prin cererea de apel este nefondată, recurenta apreciază că, și de această dată, instanța de apel s-a limitat a prelua din considerentele instanței de fond, în sensul că imobilul aparține Statului R., datorită sumelor de bani folosite de către pârâtă la achiziționare, sume are proveneau din exploatarea terenurilor statului. Or, cele două instanțe nu au pus niciodată în discuție regimul juridic al imobilului, respectiv apartenența acestuia la domeniul privat și nu la domeniul public.Într-adevăr, în anexa de la Legea nr.213/1998 sunt prezentate o . bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului, însă acestea sunt doar cu titlu de exemplificare, și nu au caracter obligatoriu. Dreptul de proprietate privată al ADS asupra imobilului în discuție a fost constituit în condiții de deplină legalitate, fiind ocrotit și garantat de art.44 alin.2 din Constituția României, care dispune că: „Proprietatea privată este garantată și ocrotită de mod egal de lege, indiferent de titular".Într-o atare situație, o eventuală deposedare de bunul imobil nu se poate efectua decât cu respectarea prevederilor art.44 alin.3 din Constituția României, care dispune imperativ că: „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire". Dacă imobilul achiziționat de către pârâta recurentă, în mod legal, printr-un contract de vânzare-cumpărare, a avut un regim juridic, altul decât public, își pune de asemenea întrebarea în ce mod au putut cele două instanțe să constate că acesta a trecut în domeniul public, în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada existenței, de la achiziționare și până în prezent, a vreunei reglementări legale în acest sens.Particularitățile speței deduse judecății nu pot conduce decât la o singură concluzie, aceea că decizia atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor incidente, motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate cu consecința respingerii acțiunii reclamantei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 C.pr.civ, art. 304, pct.7 C.pr.civ., art.304, pct. 9 C.pr.civ., precum și celelalte dispoziții legale invocate în cuprinsul prezentei.
Nu s-a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, conform art. 304 pct. 7 și 9 invocate de recurentă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Recurenta-apelantă-pârâtă sustine că prin cererea chemare în judecată reclamantul M.A.D.R. a solicitat ca, în baza probelor ce vor fi administrate în cauză, instanța să admită cererea M.A.D.R. și, pe cale de consecință, să se constate dreptul de proprietate al Statului asupra imobilului, situat în .. 43, sector 1 București, aflat în administrarea MADR.
Prin sentinta primei instante a fost respinsă acțiunea principală formulată de reclamantul M. A. și Dezvoltării Rurale, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, si s-a admis cererea de chemare în judecată a Statului R. prin M. de Finanțe constatandu-se dreptul de proprietate al Statului R. asupra imobilului situat în .. 43, sector 1 și dispunandu-se rectificarea în consecință a Cărții funciare nr._.
Soluția sentinței cu privire la constatarea asupra dreptului de proprietate pretinsă de reclamantul M. A. și Dezvoltării Rurale (MADR) este consecința obligatorie a încheierii interlocutorii a primei instanțe din ședința publica din 7.03.2013 prin care a admis exceptia lipsei calității procesuale active a reclamantului MADR reținând că acesta a solicitat constatarea dreptului de proprietate al Statului.
Ceea ce recurenta parata sustine, că prima instanță de fond a omis a se pronunta pe cererea reclamantului M.A.D.R. de a constata dreptul său de administrare a imobilului în litigiu, respectiv că instanta de apel a retinut gresit ca nu a reprezentat capat de cerere dreptul de administrare al reclamantului, nu poate fi admis in recurs, respectiv nu se poate dispune ceea ce solicita recurenta parată(a se admite recursul cu consecinta respingerii cererii de chemare in judecata in tot ca neîntemeiată), atât pentru că pe această critică parata nu justifică niciun interes juridic, nici in apel si nici in recurs,pe acest aspect al dreptului de administrare pretins de MADR, de vreme ce insasi aceasta parată in proces a sustinut ca dreptul de administrare nu ar fi al pârâtului ci, de altfel nefondat, că parata ar fi titulara dreptului de proprietate privată pe imobil, dar mai ales pentru că, procesul fiind pornit după modificarea Codului de procedură civilă prin Legea nr.202/2010, la art. ART. 281^2a C.proc.civ. se prevede:,,Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281 - 281^2``. Așadar, nu se putea cere nici în apel nici în recurs, legal, completarea sentinței primei instanțe, de a se stabili dacă este fondat sau nu dreptul de administrare cerut de MADR, ci numai primei instanțe i se putea cere completarea sentinței pe calea procedurii speciale de completare. Pe dreptul de administrare nefiind pronunțată o soluție de prima instanță, părțile interesate au avut la dispoziție calea cererii completatoare în termenul legal și în măsura în care nu au exercitat-o pot să acționeze separat. Așadar, pe acest aspect, privind dreptul de administrare, considerentele deciziei de apel sunt inlocuite prin considerentele prezentei decizii, fiind nefondate criticile recurentei-apelante în sensul că instanța de apel ar fi putut să se substituie primei instanțe si ,în apel, să respingă ea însăși ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată pe capătul având ca obiect constatarea dreptului de administrare în favoarea MADR, câtă vreme prima instanță nu a soluționat acest capăt de cerere.
Litigiul soluționat, asupra situației de fapt, de cele două instanțe de fond, pe capătul de cerere privind proprietatea imobilului in litigiu, a transat just si legal situația dreptului de proprietate, iar pe acest aspect juridic recurenta parata pretinde nefondat că nu S. ci această parată ar fi titulara dreptului de proprietate, invocând art. 44 din Constitutie. De vreme ce fondurile banesti pe baza carora a cumparat imobilul sunt realizate din exploatarea bunurilor proprietate a Statului(instanța de apel stabilind pe baza probelor că sursa fondurilor destinate achiziționării sediului ADS este bugetul de stat), nefondat pretinde pârâta în recurs că imobilul in litigiu, cumparat cu asemenea fonduri, ar putea fi totusi proprietate privată a pârâtei si, astfel, invocă nefondat în favoarea sa art. 44 din Constitutie care nu-i confera niciun drept pârâtei de vreme ce aceasta nu este titulara unui drept de proprietate privată asupra imobilului, ci parata este instituție publică a Statului R.-proprietar, care in fapt este cea care administreaza efectiv imobilul proprietate a Statului R.. Faptul că recurenta nu este de acord cu motivarea instanței de apel nu înseamnă că decizia de apel nu este motivată, cum susține recurenta, de vreme ce soluția instanței de apel este motivată în decizia de apel pe baza probelor administrate în proces, iar în recurs instanței nu-i este legal permis să schimbe situația de fapt stabilită de instanțele de fond, art. 304 pct. 10 C.proc.civ. fiind demult abrogat din Codul de procedură civilă. Așadar, că, în contractul de vânzare-cumpărare nr. 6369/2003, pârâta însăși a menționat eronat că aceasta în nume propriu ar fi cumpărătoare, în loc de a menționa adevăratul proprietar cumpărător -S. R.- ale cărui fonduri la cumpărare le-a administrat pârâta, este lipsit de relevanță de vreme ce pârâta nu a dobândit vreodată dreptul de proprietate în numele său, ci, legal, dreptul de proprietate, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare, este cel al Statului R. din ale cărui fonduri s-a cumpărat imobilul(art.111C.proc.civ.).Problema felului proprietății de stat(privată sau publică în raport cu dispozițiile Legii nr.213/1998 invocată de recurentă) nu a facut obiectul judecatii la prima instantă conform limitelor actiunilor, astfel că nefondat încearcă recurenta sa creeze confuzie asupra felurilor proprietatii statului, cu referire la imobilul in litigiu(art. 129 alin 6 C.proc.civ.). Prima instanță a fost sesizată cu actiunile vizând dreptul de proprietate si de administrare de catre MADR si S. R. prin MFP, actiunea primului fiind respinsa cu privire la dreptul de proprietate pentru lipsa calitatii procesuale active privind proprietatea și rămasă nesoluționată cu privire la dreptul de administrare, iar actiunea Statului fiind admisă cu privire la dreptul de proprietate dobândit de S. R. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 6369/2003.
Văzând art.312 alin.1 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta – pârâtă AGENȚIA D. STATULUI împotriva deciziei civile nr.325 A din 19.03.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, intimatul-pârât O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ și intimatul-intervenient S. R. prin M. FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. G. R. A.-D. T. C. B. T.
GREFIER
N. - C. I.
Red.C.B.T.
Tehnored.R.L./C.B.T.
2 ex./...
TB-S.3 – M.P.; C.T.
Jud.S.1 – R.F.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Validare poprire. Decizia nr. 1630/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
