Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 1906/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1906/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 17660/299/2012
Dosar nr._
(2137/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1906
Ședința publică de la 15.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - IOANA BUZEA
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul reclamant O. O. O., împotriva deciziei civile nr. 1242 A din 09.12.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata intervenientă D. D. E..
Cauza are ca obiect – plângere împotriva încheierii de carte funciară.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 08.12. 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; în vederea deliberării și pentru a da posibilitate părților să depună conclzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 15.12. 2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cerereaînregistrată la data de 30.04.2012 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr._, petentul O. O. O. a formulat plângere împotriva încheierii nr._/02.12.2011 emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună radierea notării efectuate în cartea funciară nr._ – C 4 – U 1 privind imobilul situat în București, . nr. 9, corp A, parter, . având număr cadastral_ – C 4 – U 1, notare care se referă la existența tranzacției prin care a fost cedată către D. D. E., cota indiviză de 35,88% aferentă apartamentului din podul imobilului.
În motivarea cererii, petentul a arătat că, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1619/04.11.2011 de B.N.P.A. D. A. și Z. M. prin notar public Z. M., a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, . nr. 9, corp A, parter, .. La data de 08.11.2011, în baza încheierii nr._, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1 a dispus admiterea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București, . nr. 9, corp A, parter, ., cu număr cadastral_ C 4 – U 1, în favoarea petentului.
Conform extrasului de carte funciară pentru informare nr._/10.04.2012 emis de O.C.P.I. Sector 1 și comunicat la data de 17.04.2012, petentul a constatat că în partea a II-a a cărții funciare există notarea privind existenta tranzacției sub semnătură privată încheiată la data de 11.02.2009 între I. G. și D. D. E., potrivit căreia, părțile convin de comun acord că I. G. cedează cota indiviză de 35,88% aferentă apartamentului din podul imobilului către D. D. E.. În cuprinsul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1619/04.11.2011 de B.N.P.A. D. A. și Z. M., la obiectul contractului este descris imobilul ce face obiectul vânzării și anume: „I. G. vând lui O. O. O., apartamentul nr. 1, situat în București, . nr. 9, ., sectorul 1, nr. cadastral_/1, înscris în C.F. nr._, conform încheierii nr._/2007 rectificată prin încheierea nr._/2010, ambele eliberate de O.C.P.I. sector 1, compus din trei camere, dependințe (hol, bucătărie, cămara, baie, vestibul), terasă, balcon, pivnița, în suprafață utilă de 132,12 m.p. și suprafață totală (inclusiv terasa, balcon și pivnița) de 163,18 m.p. (suprafața din măsurătorile cadastrale fiind de 165,02 m.p.) împreună cu cota indiviză de 35.88% din pârtile de folosință comune ale imobilului precum și dreptul de proprietate asupra terenului situat sub construcție în suprafață indiviză de 70,70 m.p.”.
Petentul a mai arătat că, deși la data notării în cartea funciară (02.12.2011) a tranzacției sub semnătură privată privind vânzarea cotei indivize aferente apartamentului din podul imobilului, proprietarul imobilului era petentul, O.C.P.I. sector 1 nu i-a comunicat încheierea de carte funciară prin care a fost notată tranzacția sub semnătură privată și ca urmare a notării efectuate în cartea funciară a imobilului conform încheierii nr._/02.12.2011, petentul în calitate de proprietar nu poate dispune liber de imobil, fapt ce a condus la crearea unui prejudiciu în patrimoniul său.
Prin încheierea de ședință de la 21.05.2012, instanța de fond a dispus introducerea în cauză a numitei D. D. E., în calitate de intimat.
Aceasta a depus la dosar o întâmpinare, prin care a invocat excepția de inadmisibilitate a plângerii, învederând că nu s-a îndeplinit procedura prealabilă, cu privire la plângerea formulată de petent împotriva încheierii nr._/2.12.2011, emisă de O.C.P.I. Sector 1 București.
Prin sentința civilă nr._/01.10.2012 Judecătoria Sectorului 1 București a respins excepția de inadmisibilitate, ca neîntemeiată. A admis cererea formulată de petentul O. O.-O., în contradictoriu cu intimata D. D. E. și a dispus radierea notării efectuate în Cartea Funciară nr._/C4-U1.
Pentru a pronunțaaceastă hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit art.51 alin.1 din Legea nr. 7/1996 înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale.
Instanța a constat că petentul a solicitat radierea notării efectuate în cartea funciară nr._ – C4-U1, astfel că potrivit textului de lege invocat anterior, se impune respingerea excepției de inadmisibilitate, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că petentul, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1619/04.11.2011 de B.N.P.A. D. A. și Z. M. prin notar public Z. M., a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, . nr. 9, corp A, parter, .. La data de 08.11.2011 în baza încheierii nr._, Oficiul de Cadastru și Publicitate mobiliară Sector 1 a dispus admiterea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București, . nr. 9, corp A, parter, ., cu număr cadastral_ C 4 – U 1, în favoarea petentului.
Din același contract s-a reținut că la obiectul contractului este descris imobilul ce face obiectul vânzării și anume: „apartamentul nr. 1, situat în București, . nr. 9, ., sectorul 1, nr. cadastral_/1, înscris în C.F. nr._, conform încheierii nr._/2007 rectificată prin încheierea nr._/2010, ambele eliberate de O.C.P.I. sector 1, compus din trei camere, dependințe (hol, bucătărie, cămara, baie, vestibul), terasă, balcon, pivnița, în suprafață utilă de 132,12 m.p. și suprafață totală (inclusiv terasa, balcon și pivnița) de 163, 18 m.p. (suprafața din măsurătorile cadastrale fiind de 165,02 m.p.) împreună cu cota indiviză de 35.88% din părțile de folosință comune ale imobilului, precum și dreptul de proprietate asupra terenului situat sub construcție în suprafață indiviză de 70,70 m.p.”.
În baza art.22 din Legea nr.7/1996, “înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia urmează să fie făcută, sau împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată”.
Potrivit art.26 alin.3 lit.c din Legea nr.7/1996, înscrierea sub forma notării poate avea ca obiect “drepturi personale, acte și fapte juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiuni și căi de atac în justiție, măsuri de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară”.
În cauză, instanța a reținut că petentul prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1619/04.11.2011 a dobândit imobilul în litigiu, împreună cu cota indiviză de 35.88% din părțile de folosință comune ale imobilului precum și dreptul de proprietate asupra terenului situat sub construcție în suprafață indiviză de 70,70 m.p.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intervenienta D. E. D..
În motivarea cererii de apel, a arătat, că la termenul din data de 10 septembrie 2012 a invocat excepția de neîndeplinire a procedurii prealabile cu privire la plângerea formulată de petent, învederând instanței de fond că petentul a depus plângerea direct la Judecătoria Sectorului 1 București, fără să formuleze, în condițiile legii, o cerere de reexaminare a încheierii atacate, cu încălcarea prevederilor art. 50 alin 2 din Legea nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare care stabilesc în mod expres procedura prin care se poate contesta o încheiere emisă de Oficiul teritorial de cadastru și publicitate imobiliară.
A susținut că numai împotriva încheierii pronunțată de registratorul - șef din cadrul Oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară, prin care s-a soluționat cererea de reexaminare, se poate face plângere la Judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul.
În ședința de judecată din data de 10 septembrie 2012, instanța de fond a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, cu motivarea că, prin plângerea formulată, petentul a solicitat radierea notării efectuate în cartea funciară, radiere care nu poate fi efectuată, potrivit art. 51 alin. 1 din Legea 7/1996, decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, pe baza unei declarații date în formă autentică.
Apelanta a solicitat ca instanța de control judiciar să observe că, în mod absolut greșit Judecătoria Sectorului 1 București a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată în cauză, omițând să observe și etapa obligatorie de urmat în cazul în care se cere radierea unui act sau fapt juridic înscris în cartea funciară, observând doar partea finală a procedurii, cea în fața instanței de judecată.
Potrivit legii, încheierea prin care se soluționează cererea de radiere se comunică celui interesat, care poate formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere a radierii, cerere care se soluționează de registratorul șef.
Art. 50 (1) prevede expres că încheierea se comunică celui care a cerut [...] radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză [...]
(2) persoanele interesate pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluționează prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul.
Împotriva încheierii pronunțată de registratorul - șef din cadrul Oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară prin care s-a soluționat cererea de reexaminare se poate face plângere, la judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul.
În consecință, apelanta a arătat că legiuitorul a prevăzut obligativitatea introducerii unei cereri de reexaminare, care să fie soluționată de registratorul-șef al unității teritoriale de cadastru, înainte de a introduce, în fața instanței de judecată o plângere împotriva încheierii emisă de registratorul Biroului de Carte Funciară, iar instanța de fond ar fi trebuit să constate că petentul nu a respectat aceste prevederi exprese și a depus plângerea direct la instanță, cererea sa fiind inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, apelanta a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu conține motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale, reținând doar susținerile prezentate de petent. Nu conține nici măcar motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în sensul admiterii cererii petentului.
Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond se limitează doar la a cita prevederile art. 22 și art. 26 din Legea 7/1996 și la a reține că petentul a cumpărat apartamentul de la parterul imobilului împreună cu cota indiviză de 35,88% din părțile de folosință comune ale imobilului.
În opinia apelantei, prima instanță ar fi trebuit să rețină că reclamantul nu a dobândit și cota din podul imobilului, astfel cum rezultă, atât din contractul de vânzare cumpărare unde nu se menționează că s-ar vinde și cota din podul imobilului (tocmai din cauza faptului că în privința respectivei cote din pod se încheiase o tranzacție cu aproape trei (3) ani în urma), cât și din Extrasul de Carte Funciară aferent apartamentului cumpărat de acesta, unde se arăta expres care sunt părțile comune ale apartamentului: casa scării, holuri, coridoare, terasa, instalații tehnice, alte părți comune".
Notarea existenței tranzacției în cartea funciară s-a făcut în mod legal, fiind necesară în vederea obținerii autorizației de reparație capitală și înlocuire a acoperișului imobilului, solicitată de Primăria Municipiului București, iar instanța de fond, anulând această notare, ar fi trebuit să arate, în concret, care sunt motivele ce atrag o astfel de anulare.
Prin decizia civilă nr.1242/A/9.12.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul, a schimbat în tot sentința instanței de fond, în sensul respingerii plângerii formulată de petent, ca inadmisibilă.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prin cererea de chemare în judecată intimatul reclamant a formulat plângere împotriva încheierii nr._/02.12.2011 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună radierea notării efectuate în cartea funciară nr._ – C 4 – U 1 privind imobilul situat în București, . nr. 9, corp A, parter, . având număr cadastral_ – C 4 – U 1, notare care se referă la existenta tranzacției prin care a fost cedată către D. D. E., cota indiviză de 35,88% aferentă apartamentului din podul imobilului.
În drept, acesta a invocat dispozițiile art.50 alin.2 ind. 2 și urm. din Legea nr.7/1996.
În raport de dispozițiile art.129 alin.6 Cod pr. Civ. de la 1865, instanța de fond, învestită cu o cerere intitulată ”plângere de carte funciară”, întemeiată în drept conform celor mai sus arătate, avea obligația, în măsura în care aprecia că cererea nu poartă denumirea corespunzătoare, să pună în discuția contradictorie a părților calificarea acțiunii și să dea acesteia calificarea corectă, conform art.84 Cod pr. Civ. de la 1865.
Or, neprocedând astfel, instanța de fond era ținută ca, în analiza excepției invocate în apărare de către intimată, să se raporteze la dispozițiile art.50 din Legea nr.7/1996, invocate de reclamant, care reglementează plângerea de carte funciară, iar nu la dispoz.art.51, care reglementează acțiunea în rectificarea cărții funciare, întrucât cele două căi procesuale sunt distincte, fiind necesar a nu fi confundate.
Instanța de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea 7/1996, modificate prin OUG nr. 64/2010, încheierea registratorului de carte funciară poate fi atacată cu cerere de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare se soluționează de registratorul –șef din cadrul oficiului teritorial din raza căruia este situat imobilul. Încheierea prin care se soluționează reexaminarea poate fi atacată, potrivit alin. 2/1 al aceluiași articol, cu plângere la judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul. Cererea de reexaminare și plângerease depun la biroul teritorial și se înscriu din oficiu în cartea funciară.
Din această reglementare rezultă că plângerea nu poate fi exercitată decât împotriva încheierii de reexaminare dată de registratorul-șef al biroului teritorial și nu direct împotriva încheierii registratorului de carte funciară.
În lipsa exercitării dreptului la reexaminare împotriva încheierii registratorului de carte funciară, care este o cale de atac expres prevăzută de lege, tribunalul a apreciat că este inadmisibilă formularea directă a plângerii, care, potrivit celor mai sus arătate, reprezintă o calea de atac prevăzută de lege, ce poate fi declarată doar împotriva încheierii de reexaminare soluționată de registratorul-șef.
S-a considerat că, dispozițiile art. 2/2 ale art. 50 din Legea 7/1996 prevăd doar posibilitatea depunerii plângerii direct la judecătorie, adică a înregistrării cererii direct la instanță, însă, aceste dispoziții nu înlătură obligația reclamantului de a parcurge toate căile de atac prevăzute în mod expres de lege.
În consecință, observând că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente, cu consecința că a respins în mod nelegal excepția analizată, Tribunalul a constatat întemeiat acest motiv de apel, ce făcea de prisos examinarea celui de al doilea motiv, care viza fondul și în temeiul art.296 Cod pr. civ. a admis apelul și a schimbat în tot hotărârea, în sensul că a respins plângerea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs a susținut că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art.51 din Legea nr.7/1996 și dispozițiile art.50 din aceeași lege, care reglementează procedura radierii notării din cartea funciară, prevăzând expres că o astfel de operațiune nu se poate realiza decât în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
S-a susținut de recurent că aceste dispoziții legale pleacă de la situația premisă în care a fost admisă prin încheiere o notare în C.F. și nu de la situația în care, prin încheiere, ar fi fost respinsă cererea de notare. Aceasta deoarece, procedura plângerii împotriva încheierii de C.F., prevăzută de art.50 și 51 din Legea nr.7/1996, este una necontencioasă, doar în măsura în care obiectul ei îl constituie o încheiere de respingere a unei notări, iar dreptul de a cere reexaminarea este exercitat de persoana a cărei cereri a fost respinsă de biroul teritorial. Dacă, însă, este atacată încheierea de admitere a unei cereri de notare în C.F. de o persoană ce avea un drept înscris în C.F., procedura nu mai este una necontencioasă, ci devine una contencioasă, plângerea trebuind obligatoriu soluționată în contradictoriu cu cel ce are un drept înscris în cartea funciară, procedura reexaminării de către registratorul-șef fiind, evident, inutilă.
Pe de altă parte, recurentul a arătat că și dacă instanța de control judiciar ar fi apreciat că în cazul cererii de radiere se impune respectarea procedurii prealabile menționate de art.51 (2) în sensul prevăzut de art.50, aceste din urmă dispoziții nu puteau fi incidente în cauză, deoarece procedura comunicării încheierii notării nu a fost realizată cu recurentul. Acesta a luat cunoștință de notarea tranzacției abia la data de 17.04.2012, din extrasul de C.F. pentru informare nr._/10.04.2012 emis de O.C.P.I. Sector 1.
În ceea ce privește notarea, s-a arătat că este nelegală, deoarece s-a făcut în favoarea unor terți, fără ca recurentul să fi fost parte a actului juridic notat sau acest act să-i fie opozabil, iar încheierea prin care s-a făcut notarea nu a fost comunicată recurentului, în conformitate cu dispoz.art.50 (1) din Legea nr.7/1996.
Recurentul a mai susținut că procesul-verbal de comunicare a încheierii este un act autentic, întocmit cu solemnitățile prevăzute de lege, de către un funcționar public care are dreptul de a funcționa în locul unde s-a încheiat actul, iar în cazul de față, din procesul-verbal de comunicare a încheierii, rezultă că acesta nu poartă mențiunile prevăzute de lege referitoare la adresa recurentului, iar comunicarea s-a făcut unei persoane care nu și-a probat, în condițiile legii, calitatea de reprezentant al recurentului.
Intimata D. E. D. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate de recurent prin memoriul de recurs în motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art.304 C.proc.civ., iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în materie.
Prin motivele de recurs formulate în termen legal, recurentul reclamant invocă, în esență, faptul că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit legea, respectiv dispozițiile art. 50 și 51 din Legea nr. 7/1996, atunci când a apreciat că era obligatorie parcurgerea unei proceduri speciale prealabile sesizării instanței de judecată.
O astfel de critică se subsumează motivului de casare reglementat de art. 304 cod procedură civilă, motiv pentru care instanța de recurs va reține că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 306 cod procedură civilă și va respinge excepția nulității recursului ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate a acțiunii, pentru neparcurgerea de către petentul recurent a procedurii prealabile obligatorie prevăzută de lege, Curtea va reține că a fost în mod corect dezlegată de instanța de apel, nefiind incident în cauză motivul de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Prin dispozițiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 64/2010, a fost introdusă o procedură prealabilă aceleia de judecată în instanță, prevăzându-se expres că persoanele interesate pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluționează prin încheiere de către registratorul șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul, iar caracterul dispozitiv al textului de lege se referă strict la posibilitatea vreuneia dintre persoanele interesate de a ataca respectiva hotărâre sau de a nu o ataca, lăsând această manifestare de voință la aprecierea acesteia.
În continuare, la art. 2 alin. 1 al textului de lege sus menționat, se prevede că încheierea registratorului șef privind soluționarea cererii de reexaminare este supusă plângerii în termen de 15 zile, plângere care se depune la biroul teritorial sau direct la instanță, dar se soluționează de instanță.
Procedura prevăzută de acest text de lege este obligatorie și constituie o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, respectiv a dreptului de a formula plângere în privința modului de soluționare a cererilor de înscriere în cartea funciară și prin urmare neîndeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea plângerii adresate direct instanței de judecată, astfel cum a reținut în mod corect și instanța de apel, sub acest aspect nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Împrejurarea privind necomunicarea încheierii atacate către recurentul petent ori comunicarea nelegală, dacă ar fi reale, reprezintă aspecte fără nicio relevanță juridică în soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii, pentru motivul anterior arătat.
Esențial în soluționarea excepției este faptul că recurentul petent nu a parcurs procedura prealabilă, iar apărările formulate prin motivele de recurs, legate de comunicarea încheierii puteau fi valorificate în cererea de reexaminare, prevăzută de lege ca și condiție obligatorie pentru sesizarea instanței de judecată.
În consecință, apreciind că decizia instanței de apel este legală, Curtea va dispune, în baza art. 312 cod procedură civilă, respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului, ca neîntemeiată.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant O. O. O., împotriva deciziei civile nr.1242 A din 09.12.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata intervenientă D. D. E..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B. I. B.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.I.B.
Tehnored.B.I.
2 ex/15.01.2015
-------------------------------------------------
T.B.-Secția a V-a – E.P.-J.
- G.R.
Jud.Sector 1 – F.B.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1279/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
