Acţiune în constatare. Decizia nr. 281/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 281/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 24162/3/2007*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 281A
Ședința publică de la 23 iunie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - DIANA FLOREA-BURGAZLI
JUDECĂTOR - P. F.
JUDECĂTOR - B. A. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de apel, în complet de divergență, formulate de apelantul pârât reclamant C. T. domiciliat în București, ., sector 2 și apelanții pârâți reclamanți T. S. domiciliată în București ., sector 1 și T. V. cu domiciliul ales la mandatar T. S. în București ., sector 1 împotriva sentinței civile nr. 1252/14.06.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă NICUȚICĂ M. domiciliată în București, . nr.10, sector 2, având ca obiect: anulare act, hotărâre care să țină loc de act autentic, obligația de a face, alte cereri.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 16.06.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 23.06.2014.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 01.03.2007, reclamanta Nicuțică M. a chemat în judecată pe pârâții C. T., T. V. și T. S., solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2319/14.12.2005 încheiat între C. T., pe de o parte, și T. V. și T. S., pe de altă parte; să se dispună în mod subsecvent rectificarea corespunzătoare a cărții funciare nr. 3335 a localității Snagov; să se constate că, față de sentința civilă pronunțată în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, actul adițional autentificat sub nr. 1856/28.07.2005 a devenit caduc în baza art. 6 din acest act adițional, iar promisiunea bilaterală de partaj voluntar autentificată sub nr.1756/19.07.2005 de către B.N.P. M. M. și C. M. își produce în continuare efecte; să fie obligat pârâtul C. T. să încheie în formă autentică actul de partaj voluntar, obiect al promisiunii bilaterale de partaj voluntar autentificată sub nr. 1756/19.07.2005, iar, în subsidiar, conform finalității voinței părților, să fie obligat același pârât să-i vândă cota indiviză de ½ din terenul în suprafață totală de 10.000 m.p. situat în satul Ghermănești, ., . refuzului pârâtului de a încheia în formă autentică un asemenea act de înstrăinare (partaj voluntar sau vânzare-cumpărare), prezenta hotărâre să țină loc de act autentic de înstrăinare în baza art. 5 alin. 2 Titlul X din Legea nr.247/2005.
Pârâtul C. T. a formulat cerere reconvențională, solicitând să se constate intervenită caducitatea promisiunii bilaterale de partaj voluntar autentificată sub nr. 1756/19.07.2005 și actului adițional la aceasta autentificat sub nr. 1856/28.07.2005, întrucât promisiunea ce face obiectul acestor acte nu mai poate fi dusă la îndeplinire, deoarece terenul nu se mai află în patrimoniul său.
Pârâții T. S. și T. V. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și, pe cale reconvențională, să se constate intervenită caducitatea promisiunii bilaterale de partaj voluntar autentificate sub nr. 1756/19.07.2005 și să fie obligat pârâtul C. T. la plata către Nicuțică M. a cotei de ½ din prețul încasat potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2319/2005, în speță suma de 255.199 lei.
Prin sentința civilă nr. 2258/2007, Judecătoria B. a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr. 1454/15.12.2009, Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, a respins în totalitate acțiunea formulată de reclamanta pârâtă Nicuțică M., ca neîntemeiată; a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant C. T., ca neîntemeiată; a respins cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți T. V. și T. S., ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
Prin decizia civilă nr. 573 A/06.06.2011, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins ca inadmisibilă cererea de aderare la apel formulată de apelanta reclamantă pârâtă Nicuțică M.; a admis apelurile principale formulate de apelanții pârâți reclamanți T. V. și T. S. și de apelanta reclamantă pârâtă Nicuțică M. împotriva sentinței civile nr. 1454/15.12.2009 a Tribunalului București; a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că sunt fondate criticile susținute de toți apelanții, referitoare la nemotivarea hotărârii pronunțate în primă instanță ori la motivarea insuficientă sau contradictorie a acesteia și întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă. Curtea a reținut că nu au fost arătate motivele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamantă și s-a răspuns lacunar și fără a se arăta în fapt și în drept motivele pentru care instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile perfectării actului în formă autentică, astfel încât această dispoziție a instanței, în lipsa motivării, nu poate fi cenzurată de instanța de control judiciar. În ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat constatarea caducității promisiunii bilaterale de partaj voluntar autentificate sub nr. 1756/2005, considerentele sunt contradictorii, întrucât în dispozitiv acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat, iar din considerente, rezultă că a fost respins ca inadmisibil, nefiind îndeplinită una din condițiile esențiale ale art. 111 Cod procedură civilă.
Curtea a constatat că, deși în cauză au fost invocate mai multe excepții, din care unele prin întâmpinările formulate atât de pârâții reclamanți C. T., T. V. și T. S., iar acestea au fost susținute și prin concluziile orale formulate de părți, cu ocazia dezbaterii cauzei la 24.11.2009 și consemnate ca atare în practicaua hotărârii, parte integrantă din hotărâre, instanța de fond nu s-a pronunțat prin dispozitivul hotărârii asupra niciuneia dintre aceste excepții, excepțiile nefiind analizate nici prin vreo altă încheiere interlocutorie anterioară soluționării cauzei în fond.
Curtea a reținut că hotărârea este lovită de nulitate și pentru nerespectarea dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă, a principiului oralității și contradictorialității procesului civil, întrucât, fără a se pune în discuție și fără a fi invocată anterior de o parte în proces, cererea reconvențională formulată de T. V. și T. S. a fost respinsă pe lipsa calității procesuale active cu o motivare insuficientă, reținându-se doar că pârâții reclamanți n-ar obține un folos practic și fără a da posibilitatea acestor părți să formuleze apărări.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, sub nr._ .
La data de 13.09.2012, în ședință publică, reclamanta a depus la dosar cerere modificatoare și precizatoare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat ca, în subsidiar, să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilului teren extravilan de 10.000 mp situat în Ghermănești, Snagov și să îi fie atribuit un lot de ½ din acesta; să fie obligat pârâtul să îi restituie suma de 2000 euro reprezentând avans din sultă.
La data de 11.10.2012, în ședință publică, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare a cererii de chemare în judecată prin care a învederat că înțelege să își micșoreze la jumătate câtimea obiectului cererii inițiale, în sensul că pretenția de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentic nr. 2319/2005 nu mai vizează întreg terenul de 10.000 mp, ci doar suprafața de 5000 mp reprezentând cota sa de proprietate de 1/2.
Prin încheierea de ședință din data de 31.01.2013, Tribunalul a disjuns cererea modificatoare și precizatoare a reclamantei din data de 13.09.2012 privind sistarea stării de indiviziune asupra imobilului teren, dispunând formarea unui nou dosar; a respins excepția tardivității cererii precizatoare referitoare la câtimea obiectului cererii; a unit cu fondul excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 1252/14.06.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes, în privința cererii modificate și precizate, a admis cererea modificată și precizată a reclamantei Nicuțică M., a constatat nulitatea absolută parțială, în privința unei cote de ½ parte din obiectul vânzării, a contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 2319/14.12.2005 de BNPA D. O. L. și B. L. și a respins ca neîntemeiate, atât cererea reconvențională a pârâtului C. T., cât și cererea reconvențională a pârâților T. S. și T. V..
Pe fond, Tribunalul București a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2319/14.12.2005 la BNPA D. O. L. și B. L., pârâtul C. T., în calitate de vânzător, a înstrăinat pârâților T. V. și T. S., pentru prețul de 140.000 EURO, imobilul teren arabil extravilan în suprafață de 10.000 mp situat în ., . cartea funciară nr. 3335 Snagov, cu număr cadastral provizoriu 3738. În cuprinsul aceluiași contract de vânzare cumpărare, s-a menționat că pârâtul vânzător C. T. a dobândit terenul ce face obiectul contractului, ca bun propriu, prin reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991, în baza Titlului de Proprietate nr._/05.06.1996 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea dreptului de Proprietate asupra terenurilor a Municipiului București și Sectorul Agricol Ilfov, imobilul teren fiind întabulat în cartea funciară nr 3335 Snagov în baza încheierii nr._/12.12.2005 emise de OCPI Ilfov.
Tribunalul a reținut că, anterior acestui contract de vânzare cumpărare, între reclamanta Nicuțică M. și pârâtul C. T., s-a încheiat la data de 19.07.2005, o promisiune bilaterală de partaj voluntar autentificată cu nr. 1756 de BNPA M. M. și C. M., act prin care pârâtul C. T. s-a obligat să transmită, contra unei sulte de 60.000 euro (din care s-a achitat la data actului un avans de sultă de 2000 euro), în deplină proprietate și posesie surorii sale, reclamanta Nicuțică M., cota sa indiviză de ½ din terenul arabil situat în extravilanul satului Ghermănești . tarlaua 143, . totală de 10.000 mp.
Tribunalul a reținut că, potrivit Titlului de Proprietate nr._/05.06.1995, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1 ha în extravilanul satului Ghermănești, ., . lui C. T. și Nicuțică M., după autorul comun A. I.. Numele reclamantei Nicuțică M. a fost menționat între paranteze, iar apoi, după modificarea prin Hotărârea nr. 1171/07.10.2005, a fost tăiat. Modificările operate asupra acestui Titlu de Proprietate au făcut obiectul litigiului finalizat prin sentința civilă nr. 3407/31.07.2006 a Judecătoriei B., rămasă irevocabilă prin respingerea recursurilor de către Tribunalul București prin decizia civilă nr. 2178/15.12.2006. Prin sentința amintită, instanța a hotărât rectificarea Titlului de proprietate nr._/1995 în sensul că, la rubrica beneficiari, va fi trecut și numele reclamantei Nicuțică M. – fără paranteze. Aceeași instanță a apreciat că voința reală exprimată prin cele două cereri formulate de reclamantă și de pârât (a reclamantei în sensul radierii numelui său trecut în paranteză, iar a pârâtului în sensul radierii surorii sale din paranteză) nu a fost aceea a radierii integrale a numelui acesteia, ci aceea a ștergerii parantezelor în care era trecut numele său, care, deși lipsite de relevanță, erau de natură a crea o anumită nesiguranță cu privire la calitatea de proprietar, în perspectiva intenției părților de înstrăinare a terenului.
Tribunalul a reținut că obiectul modificat și precizat al acțiunii civile de față este reprezentat de pretenția reclamantei Nicuțică M. de constatare a nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare autentic cu nr. 2319/14.12.2005, respectiv în privința cotei de ½ parte din terenul obiect al contractului, pe motiv de cauză ilicită, respectiv fraudarea drepturilor sale de către pârâtul C. T. prin complicitatea chiar a pârâților T.. Cauza ilicită se referă la împrejurarea încheierii contractului de vânzare cumpărare în discuție din partea vânzătorului C. T. cu rea credință, în fraudarea drepturilor reclamantei Nicuțică M., iar din partea pârâților cumpărători T. V. și S., pe riscul lor. Contractul de vânzare cumpărare încheiat de către vânzător în frauda drepturilor proprietarului cu complicitatea și, în orice caz, pe riscul cumpărătorului, constituie un caz tipic de nulitate absolută în virtutea principiului „frauda corupe totul”.
Tribunalul a reținut că sentința civilă nr. 3047/2006 a Judecătoriei B., irevocabilă, a produs efecte retroactive, această hotărâre consfințind calitatea de proprietar al reclamantei, alături de pârâtul C. T., asupra terenului de 1 ha din Titlul de Proprietate nr._/05.06.1995. Reaua credință a pârâtului C. T. care a acționat în fraudarea intereselor patrimoniale ale reclamantei Nicuțică M. a fost dedusă de instanță din întreg comportamentul acestuia anterior litigiului de față, cât și prin răspunsurile pe care acesta le-a dat interogatoriului administrat de reclamantă.
Tribunalul a reținut că ambii pârâți au arătat că negocierile asupra vânzării s-au purtat inițial și cu reclamanta, aceasta fiind considerată coproprietară. De altfel, pârâții T. au și făcut referire la aceste negocieri purtate și cu reclamanta prin chiar cuprinsul întrebărilor formulate la interogatoriul administrat reclamantei. De asemenea, în cuprinsul promisiunii bilaterale de partaj încheiată cu reclamanta, s-a menționat calitatea de coproprietară a reclamantei asupra cotei de ½ parte din terenul în litigiu, clauză însușită de pârâtul C. T. prin semnarea acestei promisiuni de partaj. Așadar, pârâtul C. T. a avut cunoștință de calitatea de proprietar asupra terenului de 1 ha a reclamantei Nicuțică M.. Pârâtul C. T. a afirmat la interogatoriul administrat în cauza de față că demersurile făcute la Primăria comunei Snagov – fila 22 dosar Jud B. au fost pentru înlăturarea reclamantei din titlul de proprietate.
Tribunalul a concluzionat că pârâtul C. T. a fost de rea credință și a acționat în fraudarea drepturilor patrimoniale ale reclamantei Nicuțică M., pentru a-și asigura integralitatea veniturilor din vânzarea întregului teren, ca unic proprietar.
În ceea ce îi privește pe pârâții T. V. și S., Tribunalul a reținut că aceștia au cumpărat pe riscul lor întregul teren de 1 ha de la pârâtul C. T., în condițiile în care au cunoscut, la un moment dat, calitatea de coproprietar a reclamantei asupra terenului de 1 ha.
Tribunalul a considerat că pretenția pârâtului C. T., dedusă judecății pe cale reconvențională, de constatare a caducității promisiunii bilaterale de partaj încheiată cu reclamanta Nicuțică M., pe motiv că între timp el a vândut terenul, astfel că nu se mai regăsește în patrimoniul său, este una fără temei. Caducitatea ca sancțiune a actului juridic civil este întotdeauna independentă (străină) de voința uneia din părțile actului juridic. Or, pârâtul invocă drept cauză a pretinsei caducități tocmai acțiunea sa de înstrăinare a terenului obiect al promisiunii bilaterale de partaj, ceea ce nu poate fi primit.
Tribunalul a considerat că este neîntemeiată cererea reconvențională a pârâților T. V. și T. S.. Prima pretenție a acestor pârâți dedusă judecății, pe cale reconvențională, este identică cu cea a pârâtului C. T., respectiv constatarea intervenirii caducității promisiunii bilaterale de partaj încheiată de acest din urmă pârât cu reclamanta Nicuțică M.. Or, astfel cum anterior s-a arătat, această pretinsă caducitate nu poate fi nicidecum fundamentată pe voința autorului actului juridic, respectiv a pârâtului C. T., caducitatea intervenind pentru cauze străine de voința autorului actului juridic.
Tribunalul a reținut că nu este întemeiată pretenția pârâților T. din cererea reconvențională privind obligarea pârâtului C. T. la plata către reclamanta Nicuțică M. a cotei de ½ din prețul încasat potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 2319/2005. Astfel, prin intermediul cererii reconvenționale pârâtul chemat în judecată poate deduce judecății pretenții proprii contra reclamantului care l-a chemat în judecată, conform art. 119 C. proc. civ. În niciun caz prin intermediul acestei cereri un pârât chemat în judecată nu poate solicita obligarea unui alt pârât la o conduită față de reclamant.
Pârâții T. V. și T. S. au declarat apel împotriva sentinței civile nr. 1252/14.06.2013 pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă și împotriva încheierii de ședință din data de 31.01.2013 prin care s-a respins excepția tardivității cererii precizatoare referitoare la câtimea obiectului cererii. Apelanții au solicitat schimbarea încheierii de ședință din data de 31.01.2013, în sensul admiterii excepției tardivității cererii precizatoare (în realitate de modificare) a acțiunii, având drept consecință respingerea cererii de modificare și schimbarea sentinței civile nr. 1252/14.06.2013 în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea apelului, apelanții au arătat că, după modificarea titlului de proprietate, în sensul menționării pârâtului C. T. ca proprietar exclusiv al terenului, acesta și-a intabulat la Cartea Funciară dreptul de unic proprietar asupra terenului în suprafață de un hectar situat în satul Ghermănești, .-a deschis rolul fiscal în calitate de unic proprietar al terenului.
În ceea ce privește încheierea din 31.01.2013 prin care a fost respinsă excepția tardivității cererii precizatoare a „câtimii obiectului cererii inițiale", care în realitate este o cerere de modificare a acțiunii, apelanții au arătat că, la data de 11.10.2012 (la al treilea termen în cel de al doilea ciclu procesual) reclamanta Nicuțică M. a formulat o cerere prin care solicita instanței să ia act că își micșorează la jumătate câtimea obiectului cererii inițiale. În motivarea cererii reclamanta a arătat că acțiunea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2319/2005 de BNP L. D. nu mai vizează terenul de 10.000 mp ci doar 5.000 mp, reprezentând cota sa de proprietate de ½ din întreaga suprafață de teren. Aceasta este o cerere modificatoare a acțiunii. Instanța a calificat greșit cererea formulată de reclamantă la termenul din 11.10.2012 în sensul că ar fi o cerere precizatoare a pretențiilor principale.
Apelanții au arătat că este necontestat în speță (însăși reclamanta recunoaște la fila 5 pct. 5 din cererea de chemare în judecată, iar instanța de fond a reținut același aspect la fila 15 ultimul parag. din hotărâre) că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare a cărui nulitate absolută s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată (14.12.2005) pârâtul vânzător C. T. era unic proprietar tabular al terenului ce face obiectul contractului de vânzare - cumpărare, apelanții pârâți cumpărând terenul de la cel care această calitate publică.
Apelanții au arătat că este de principiu că nulitatea unui act juridic se analizează la momentul încheierii lui, cauzele de nulitate trebuind să fie contemporane momentului încheierii actului. În speță, cauza de nulitate (respectiv vânzarea lucrului altuia) trebuie să fi existat la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, respectiv 14.12.2005, or, atât instanța fondului, cât și reclamanta recunosc că la această dată proprietar unic tabular și public al terenului era pârâtul C. T..
Apelanții pârâți reclamanți au susținut că prima instanță a schimbat cauza cererii de chemare în judecată, admițând cererea de chemare în judecată pe alt temei decât cel invocat de reclamantă. Prin cererea de chemare în judecată (primul petit), astfel cum a fost modificat, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2319/14. 12.2005 de BNPA D. L. și B. L., sub cuvânt că s-ar fi vândut lucrul altuia. Prin hotărârea apelată, prima instanță reține cauza ilicită a contractului, fără a mai face trimitere la susținerile reclamantei relative la vânzarea lucrului altuia, iar reținerea exclusiv a cauzei ilicite fără trimitere Ia motivarea reclamantei (vânzarea lucrului altuia) reprezintă o modificare a cauzei acțiunii, în alte cuvinte, prima instanță s-a erijat în apărător al reclamantei.
Apelanții au arătat că numai vânzarea lucrului altuia în cunoștință de cauză, adică cunoscând că vânzătorul nu este proprietarul bunului vândut are o cauză ilicită, însă, în speță, nu s-a vândut lucrul altuia. Vânzătorul și-a dovedit cu înscrisuri publice calitatea de proprietar. Prin urmare, apelanții pârâți nu au cumpărat bunul altuia, ci au cumpărat acel bun în privința căruia vânzătorul și-a dovedit calitatea de proprietar.
Apelanții au considerat că prima instanță a omis să analizeze întreaga situație de fapt relativă la actele încheiate de reclamanta Nicuțică M. și C. T..
Apelanții pârâți reclamanți au arătat că actele încheiate de cei doi le sunt străine și s-a dovedit că nu le-au cunoscut, cunoscând numai actele prin care C. T. și-a dovedit calitatea de unic proprietar al terenului, instanța fondului nefăcând nici o referire la actul adițional încheiat de Nicuțică M. și Chirită T. la promisiunea bilaterală de partaj voluntar autentificat sub nr. 1856/28.07.2005 de BNPA M. M. și C. M. în care s-a reținut „noi părțile novăm natura juridică a actului intervenit între noi (...) din promisiune bilaterală de partaj voluntar, în promisiune de vânzare-cumpărare a întregului teren situat în extravilanul satului Ghermănești, ., (...) în suprafață totală de 10.000 mp (...) ". Prin acest înscris, C. T. s-a obligat să îi vândă reclamantei întreg bunul, respectiv cei 10.000 de mp. În art. 6 din acest act adițional se prevede obligația modificării titlului de proprietate în sensul figurării lui Chirită T. ca singur proprietar. Numai în acest mod acesta putea, în baza actului adițional, să vândă reclamantei Nicuțică M. întreg terenul. Pentru a da eficiență prevederilor cuprinse în actul adițional, la aceeași dată, respectiv 28.07.2005, reclamanta Nicuțică M. a dat declarația prin care arată că „este de acord cu corectarea titlului de proprietate nr._/05.06.1995 în sensul radierii numelui meu trecut în paranteză în titlul mai sus menționat din eroare în momentul depunerii documentației primare în vederea scrierii titlului de proprietate".
Apelanții au arătat că, din acest act adițional, rezultă intenția reală părților, respectiv că reclamanta a fost de acord cu modificarea titlului de proprietate, iar faptul că după modificarea titlului de proprietate C. T. (în calitate de unic proprietar) a ales să le vândă apelanților pârâți terenul, în detrimentul reclamantei, nu le poate fi imputat, fiind dovedit în cauză că apelanții pârâți nu au avut știință de aceste înțelegeri ale reclamantei cu pârâtul C. T..
Apelantul C. T. a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței civile nr. 1252/14.06.2013, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivarea apelului, apelantul a arătat că nulitatea actului juridic civil se analizează la momentul încheierii actului, cauzele de nulitate trebuind să fie contemporane cu momentul încheierii actului. Instanța de fond a reținut în mod eronat în considerentele sale faptul că prin sentința civilă nr. 3407/2006 pronunțată la data de 31.07.2006 în dosarul nr. 2026/2006 al Judecătoriei B. instanța a reținut cu autoritate de lucru judecat faptul că „voința reală exprimată prin cele două cereri formulate de reclamantă și pârât (a reclamantei în sensul radierii numelui său trecut în paranteză, iar a pârâtului în sensul surorii sale din paranteză) nu a fost aceea a radierii integrale a numelui acesteia, ci aceea a ștergerii parantezelor în care era trecut numele său," fără a observa că această constatare are loc ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu pârâții T.. Potrivit sentinței, „comisiile au interpretat greșit voința exprimată de părți și au rezolvat într-o procedură administrativă o situație juridică de fond, care depășește limitele îndreptării unei erori și care afectează dreptul de proprietate al reclamantei fără a se formula o plângere contencioasă așa cum prevede art. 55 din Legea nr. 18/1991". Prin urmare până la acel moment, apelantul pârât a fost încredințat că radierea solicitată de către reclamantă este perfect valabilă și suficientă pentru a se putea considera unic proprietar al bunului vândut.
Apelantul pârât a mai arătat că solicitarea scrisă a reclamantei de radiere de pe Titlul de proprietate a fost concomitentă cu încheierea actului adițional la promisiunea de partaj (autentificat sub nr. 1856/28 iulie 2005 de către BNP M. M. și C. M.) din care rezultă în mod evident faptul că reclamanta îi recunoaște apelantului-pârât calitatea de vânzător a întregului teren, deci implicit și pe aceea de unic proprietar. Părțile au novat natura juridică a actului intervenit între aceștia, autentificat sub nr. 1756/19 iulie 2005 de notarul public conf. dr. M. M., din promisiune bilaterală de partaj voluntar, în promisiune de vânzare cumpărare a întregului teren situat în extravilanul satului Ghermănești, ., identificat cu tarlau 143, . de 10.000 mp. (...) Eu, Nicuțică M., mă oblig să cumpăr de la Chintă T., terenul identificat mai sus..."
Apelantul a arătat că buna-credință a părților se prezumă, dovada contrarie trebuind să fie evidentă.
Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:
Apelul declarat de apelanții pârâți T. V. și T. S. împotriva încheierii din 31.01.2013 este nefondat. Prin încheierea menționată, instanța a respins excepția tardivității cererii precizatoare formulate de reclamantă la data de 11.10.2012 referitoare la câtimea obiectului cererii.
Curtea constată că în mod corect a calificat instanța cererea formulată de reclamantă la data de 11.10.2012 prin care aceasta a arătat că înțelege să solicite nulitatea contractului de vânzare – cumpărare în privința unei cote de ½ parte din obiectul vânzării ca reprezentând o micșorare a câtimii obiectului cererii. Astfel, față de faptul că, prin acțiunea inițială, reclamanta a solicitat nulitatea contractului de vânzare în privința întregului teren care formează obiectul respectivului contract iar ulterior a precizat că solicită aplicarea sancțiunii numai în privința unei cote de ½ din terenul ce reprezintă obiectul contractului, aceasta reprezintă o micșorare a câtimii obiectului cererii și nu o modificare a acestui obiect, care constă în nulitatea aceluiași contract de vânzare – cumpărare, vizând același obiect, terenul în cauză, însă într-o cotă mai mică. În consecință, în temeiul art. 132 alin. 2 pct. 2 C. proc. civ., cererea, în condițiile concrete din speță, nu se socotește modificată.
În această situație, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții T. V. și T. S. împotriva încheierii din 31.01.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
Curtea reține că, la data de 5.06.1995, prin Titlul de Proprietate nr._, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1 ha situat în extravilanul satului Ghermănești, ., . lui C. T. și Nicuțică M., după autorul comun A. I.. Numele reclamantei Nicuțică M. a fost menționat între paranteze.
La data de 19.07.2005, reclamanta Nicuțică M. a încheiat cu pârâtul C. T. o promisiune bilaterală de partaj voluntar autentificată cu nr. 1756 de BNPA M. M. și C. M., act prin care pârâtul C. T. s-a obligat să transmită, contra unei sulte de 60.000 euro, în deplină proprietate și posesie surorii sale, reclamanta Nicuțică M., cota sa indiviză de ½ din terenul arabil situat în extravilanul satului Ghermănești . tarlaua 143, . totală de 10.000 mp.
La data de 28.07.2005 reclamanta Nicuțică M. a încheiat cu pârâtul C. T. o convenție autentificată cu nr. 1856 de BNPA M. M. și C. M. intitulată act adițional la promisiunea bilaterală de partaj voluntar menționată mai sus, în care au arătat că „noi părțile novăm natura juridică a actului intervenit între noi autentificat sub nr. 1756 din 19 iulie 2005 de notarul public conf. dr. M. M. din promisiune bilaterală de partaj voluntar, în promisiune de vânzare-cumpărare a întregului teren situat în extravilanul satului Ghermănești, ., identificat cu tarlaua 143, . totală de 10.000 mp”. Prin această convenție, pârâtul C. T. s-a obligat să îi vândă reclamantei terenul menționat, la prețul de 60.000 euro.
În art. VI din această convenție s-a arătat că, în ipoteza în care titlul de proprietate prezentat de părți la încheierea promisiunii bilaterale de partaj voluntar rămâne nemodificat, adică, proprietari ai terenului figurează Nicuțică Mrina și C. T., prezentul act adițional devine caduc și-și produce efectele în continuare, promisiunea bilaterală de partaj voluntar.
La aceeași dată, respectiv 28.07.2005, reclamanta Nicuțică M. a dat declarația prin care a arătat că este „de acord cu corectarea titlului de proprietate nr._/05.06.1995 în sensul radierii numelui meu trecut în paranteză în titlul sus menționat din eroare în momentul depunerii documentației primare în vederea scrierii titlului de proprietate".
La data de 07.10.2005, prin Hotărârea nr. 1171, Titlul de Proprietate nr._ a fost modificat în sensul că numele reclamantei Nicuțică M. a fost tăiat.
La data de 14.12.2005, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2319 la Biroul Notarilor Publici Asociați D. O. L. și B. L., pârâtul C. T., în calitate de vânzător, a înstrăinat pârâților T. V. și T. S., pentru prețul de 140.000 euro, terenul arabil extravilan în suprafață de 10.000 mp situat în ., tarlaua 143, . cartea funciară nr. 3335 Snagov, având număr cadastral provizoriu 3738.
În acest contract s-a menționat că vânzătorul C. T. a dobândit terenul ce face obiectul contractului, ca bun propriu, prin reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991, în baza Titlului de Proprietate nr._/05.06.1996 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea dreptului de Proprietate asupra terenurilor a Municipiului București și Sectorul Agricol Ilfov. De asemenea, s-a menționat faptul că terenul este întabulat în cartea funciară nr 3335 Snagov.
La data de 31.07.2006, a fost pronunțată sentința civilă nr. 3407 a Judecătoriei B., irevocabilă prin respingerea recursurilor de către Tribunalul București prin decizia civilă nr. 2178/15.12.2006, prin care s-a rectificat Titlului de proprietate nr._/1995 în sensul ca, la rubrica beneficiari, va fi trecut și numele reclamantei – fără paranteze. Instanța a apreciat că voința reală exprimată prin cele două cereri formulate de reclamantă și de pârât nu a fost aceea a radierii integrale a numelui acesteia, ci aceea a ștergerii parantezelor în care era trecut numele său, care, deși lipsite de relevanță, erau de natură a crea o anumită nesiguranță cu privire la calitatea de proprietar, în perspectiva intenției părților de înstrăinare a terenului.
În cauză, reclamanta Nicuțică M. a solicitat nulitatea contractului de vânzare – cumpărare, invocând ca motiv de nulitate cauza ilicită și vânzarea bunului altuia, pârâții cumpărători realizând operațiunea pe riscul lor și în complicitate cu fratele reclamantei, pârâtul C. T..
Pentru a conduce la constatarea ineficacității unui act juridic civil, pot fi invocate atând cauze contemporane încheierii actului cât și cauze posterioare acestui moment. Pentru ca o situație să constituie cauză de nulitate a unui act juridic civil este necesar ca acea situație să fie concomitentă cu încheierea respectivului act. În cauză, actele juridice existente la momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare relevau calitatea pârâtului C. T. de proprietar al imobilului. Astfel, la data de 14.12.2005, pârâții T. V. și T. S. au cumpărat terenul de la C. T., proprietarul respectivului teren, astfel cum rezultă din titlul de proprietate în forma existentă la acel moment. În consecință, Curtea constată că în cauză nu se poate reține existența unei cauze contemporane momentului încheierii actului care să conducă la aplicarea sancțiunii nulității.
Reclamanta a invocat calitatea sa de coproprietar asupra imobilului vândut de pârâtul C. T..
Curtea constată că, în cauză, anularea parțială a contractului la cererea unei persoane străine de contract nu are temei legal. În cazul vânzării bunului indiviz de către unul din coproprietari, ceilalți coindivizari nu pot cere constatarea nulității sau anularea actului de înstrăinare în timpul stării de indiviziune întrucât drepturile lor indivize asupra bunului urmează să fie apărate pe calea acțiunii de partaj, problema opozabilității contractului față de reclamantă urmând a fi rezolvată în acel cadru procesual.
Numai în cazul în care vânzarea s-a realizat în cunoștință de cauză aceasta are o cauză ilicită și este nulă absolut, însă pentru aplicarea sancțiunii trebuie reținută complicitatea cumpărătorului sau încheierea operațiunii pe riscul acestuia, împrejurări care, reprezentând cauze de nulitate, trebuie cercetate prin raportare la momentul încheierii contractului.
Este de menționat că valabilitatea contractului din perspectiva cauzei juridice, motiv de nulitate invocat de reclamantă, implică o apreciere a actului ca întreg și nu se poate pune problema unei nulități parțiale a contractului, în limita cotei-părți a reclamantei.
În cauză, astfel cum s-a arătat mai sus, la acel moment, cumpărătorii au verificat situația juridică a imobilului pe care doreau să îl cumpere, constatând calitatea de unic proprietar a vânzătorului C. T..
Împrejurarea că, anterior acestui moment, pârâții au negociat încheierea contractului și cu reclamanta Nicuțică M., presupune că, într-adevăr, la acel moment, aceștia cunoșteau calitatea acesteia de coproprietar.
Totuși, până la momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare, cei doi moștenitori, reclamanta Nicuțică M. și pârâtul C. T., au încheiat acte juridice care au avut ca efect stabilirea calității pârâtului C. T. de unic proprietar, calitate în care acesta a încheiat cu pârâții T. V. și T. S. contractul de vânzare – cumpărare.
Împrejurarea că raporturile juridice dintre cei doi moștenitori au fost stabilite ulterior prin hotărâre judecătorească irevocabilă nu poate conduce la concluzia relei credințe a cumpărătorilor, care au încheiat contractul cu unicul proprietar al terenului, calitate rezultată din actele prezentate de acesta la acel moment.
Echivocul manifestării de voință al reclamantei care a adresat o cerere comisiei cerând eliminarea numelui său, precum și calificarea acestui act, prin hotărâre judecătorească, după momentul cumpărării, nu susțin existența relei credințe a cumpărătorilor.
Nefiind dovedită în cauză reaua credință a cumpărătorilor, nu poate fi reținută nici complicitatea acestora la frauda pârâtului C. T., aceasta din urmă neconstituind, singură, cauză de nulitate a contractului încheiat cu pârâții T. V. și T. S..
Modul în care a acționat pârâtul C. T., cunoscând situația juridică reală a terenului, nu poate conduce la aplicarea sancțiunii nulității contractului încheiat de acesta cu terțe persoane în situația în care nu a fost dovedită complicitatea acestora la respectivele acțiuni.
În consecință, reținând că în mod greșit prima instanță a aplicat sancțiunea nulității contractului de vânzare – cumpărare, văzând prevederile art. 296 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelurile, va admite apelurile, va schimba sentința apelată în sensul că va respinge acțiunea precizată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Respinge apelul declarat de pârâții T. V. și T. S. împotriva încheierii din data de 31.01.2013 pronunțate de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă.
Admite apelurile formulate de pârâții T. V. cu domiciliul ales la mandatar T. S. în București ., sector 1, și T. S. cu domiciliul în București ., sector 1 și pârâtul C. T. cu domiciliul în București, ., sector 2 împotriva sentinței civile nr. 1252/14.06.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă NICUȚICĂ M. domiciliată în București, . nr.10, sector 2.
Schimbă sentința apelată în sensul că respinge acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. F. B. B. A. S.
GREFIER,
V. Ș.
Red. DF 11.07.2014
Tehnored. GC – 5 ex
Jud. fond L. I. G.
Cu opinia separată a jud. P. F., în sensul respingerii apelurilor ca nefondate.
Referitor la apelul declarat de pârâtul reclamant C. T.-
În motivarea cererii de apel, în sinteză, a susținut următoarele:
Instanța de fond, pe de o parte, nu a analizat, pe de altă parte, a interpretat necorespunzător înscrisurile existente la dosar și a concluzionat eronat că este de rea credință.
Printr-un prim motiv s-a susținut că nulitatea actului juridic civil se analizează la momentul încheierii lui și că cauzele de nulitate trebuie să fie contemporane cu momentul încheierii actului.
În dezvoltarea acestei critici s-a arătat că existența sau inexistența bunei credințe trebuie să fie analizată raportat la situația existenței în momentul încheierii contractului și că eronat instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.3407/2006 a Judecătoriei B. s-ar fi reținut, cu autoritate de lucru judecat că voința reală a reclamantei, exprimată în cele două cereri (de radiere a numelui său trecut în paranteză iar a pârâtului în sensul surorii sale din paranteză) nu a fost de radiere integrală a numelui ci de ștergere al parantezei în care era trecut numele său, fără a observa că această constatare are loc ulterior încheierii contractului cu pârâții T..
Apelantul arată că până la acel moment a fost încredințat că radierea solicitată de reclamantă a fost perfect valabilă și suficientă pentru a se considera unic proprietar.
Apelantul pârât arată că afirmațiile reclamantei sunt false pentru că în aceeași zi cu încheierea actului adițional la promisiunea de partaj, autentificat sub nr.1856/28.07.2005, reclamanta îi recunoaște calitatea de vânzător al întregului teren, deci implicit, calitatea de unic proprietar.
În finalul acestei critici susține că la data încheierii actului de vânzare cumpărare a fost de bună credință și că s-a considerat unic proprietar, calitate care i-a fost recunoscută de reclamantă.
Printr-un al doilea motiv s-a arătat că buna credință se prezumă și că reaua credință a fost reținută din considerente de conjunctura și numai din afirmațiile reclamantei.
Se mai arată că simplul fapt că pârâții T. au cunoscut-o pe reclamantă, în calitate de petentă cumpărător nu este suficient pentru a înlătura prezumția, ci doar naște unele dubii în privința acestora.
Referitor la apelul pârâților S. T. și V. T..
Printr-un prim motiv referitor la încheierea din 31.01.2013 s-a susținut în sinteză, ca nelegal a fost respinsă excepția tardivității cererii precizatoare a câtimii obiectului cererii inițiale, cerere care, în realitate era o cerere de modificare a acțiunii.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că la 11.10.2012, reprezentând al treilea termen de judecată în al doilea ciclu procesual, reclamanta a depus o cerere prin care a solicitat instanței să ia act că își micșorează câtimea obiectului cererii inițială. La același termen 11.10.2012 s-a arătat de apelant că de fapt este vorba de o cerere modificatoare și s-a invocat excepția tardivității cererii. Tot la acel termen instanța a calificat cererea ca fiind una modificatoare și a dat cuvântul pe excepția tardivității pentru ca apoi să dispună prorogarea discutării acestei cereri. La 31.01.2013 a respins excepția tardivității, reținând că este o cerere de precizare a pretențiilor principale .
Apelanții arată că s-a calificat greșit cererea depusă de reclamantă, pentru că în realitate era o cerere de modificare a primului petit din cererea de chemare în judecată, în sensul că pretenția inițială a fost înlocuită cu o altă pretenție.
De asemenea arată că cererea fiind una de modificare a fost tardiv formulată în raport de prevederile art.132 raportat la art.134 Cod procedură civilă.
Printr-un al doilea motiv, referitor la sentința civilă nr.1252 din 14.06.2013, ca chestiune prealabile, se arată că însuși instanța de fond dar și reclamanta au arătat că la data încheierii contractului pârâtul vânzător C. T. era unic proprietar, că este de principiu faptul că nulitatea unui act se analizează la momentul încheierii lui, cauzele de nulitate trebuind să fie contemporane cu momentul încheierii actului, că sunt străine de actele încheiate de pârât, că s-a reținut a pretinsă complicitate în contra probelor existente la dosar din care rezulta calitatea de terț în relația dintre pârât și reclamanta, că s-a contractat cu unicul proprietar și că nu are relevanță faptul că în luna iulie s-a negociat și cu reclamanta câtă vreme la momentul încheierii actului pârâtul C. T. era unic proprietar.
În cadrul acestui motiv se susține, drept critică, faptul că instanța a schimbat cauza cererii de chemare în judecată, în sensul că a admis cererea de chemare în judecată pe alt temei, decât cel invocat de reclamantă.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute parțiale pentru vânzarea lucrului altuia și că instanța s-a pronunțat pe cauză ilicită, fără să mai facă trimitere la vânzarea lucrului alteia.
Se mai arată de apelanți că față de înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă că la momentul încheierii contractului pârâtul C. T. era unic proprietar este incontestabil că în speță nu s-a vândut lucrul altuia.
De asemenea se arată că chiar și în raport de motivul invocat de reclamantă – respectiv cauza ilicită constând în vânzarea lucrului altuia în cunoștință de cauză, nu se putea reține această cauză pentru că nu s-a vândut bunul altuia.
Apelanții arată că chiar și în ipoteza în care s-ar reține că pârâtul C. T. ar fi avut doar calitatea de coproprietar și în această calitate ar fi înstrăinat întregul imobil tor nu exista cauza de vânzare a lucrului altuia și implicit a cauzei ilicite. Într-o asemenea situație practica judiciară și literatură de specialitate au arătat că nu se poate cerere nulitatea parțială a actului.
Printr-un al treilea motiv s-a susținut ca netemeinic și nelegal instanța de fond a reținut că nu s-ar fi depus toate diligențele pentru a afla împrejurările care au dus la modificarea titlului.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că la dosar s-a depus întregul dosar notarial ce cuprinde actele necesare perfectării contractului de vânzare – cumpărare și că înscrierea în cartea funciară are efect de opozabilitate față de terți. În cartea funciară pârâtul C. T. era înregistrat ca unic proprietar astfel că numai această situație juridică le este opozabilă. În final se arată că au făcut tot ceea ce trebuia să facă un dobânditor diligent și de bună – credință și că nici o proba nu dovedește că au fost de rea credință.
Printr-un al patrulea motiv s-a arătat că instanța de fond a omis să analizeze întreaga situație de fapt relativă la actele încheiate între reclamantă și pârâtul C. T..
În dezvoltarea motivului se arată că deși aceste acte le sunt străine cunoscând numai actele prin care C. T. și a dovedit calitatea de unic proprietar, instanța de fond nu face nici o referire la actul adițional încheiat între Nicuțică M. și C. T. la promisiunea bilaterală de partaj voluntar în care se novează promisiunea de partaj voluntar în promisiune de vânzare – cumpărare a întregului teren, înscris prin care C. T. s-a obligat să îi vândă reclamantei întregului bun, respectiv 10.000 mp.
Apelanții arată că în art.6 din actul adițional se prevede obligația modificării titlului de proprietate în sensul figurării lui C. T. ca singur proprietar, clauză care dădea eficiență promisiunii de vânzare a întregului teren și din care rezulta intenția reală a părților, reclamanta fiind de acord cu modificările titlului.
Ambele apeluri sunt nefondate pentru următoarele argumente:
În ce privește motivele de apel formulate de pârâtul C. T..
Primul motiv de apel astfel cum a fost formulat și dezvoltat este nefondat pentru următoarele argumente:
Potrivit sentinței civile nr.3407 din 31.07.2006 irevocabilă prin respingerea recursului pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. (filele 63 – 67 dosar nr._ ) în care au existat că și părți reclamanta Nicuțică M. și pârâții C. T., Comisia județeană Ilfov pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia locală Snagov pentru aplicarea Legii nr.18/1991 și intervenienții T. V. și T. S. s-a reținut că „voința reală exprimată prin cele două cereri formulate atât de reclamantă cât și de pârât, nu a fost aceea a radierii integrale a numelui acesteia ci aceea a ștergerii parantezelor în care era trecut numele său”.
Acest considerent este deci opozabil tuturor părților care au existat în acest dosar și nu se mai poate reține o altă situație de fapt, pentru că se opune efectul pozitiv al hotărârii.
Pornind deci de la acest considerent, rezultă că la momentul încheierii contractului autentificat sub nr.2319/14.12.2005, deci când pârâtul C. T. a vândut întregul imobil rezultă că a avut credință că nu este unic proprietar, chiar dacă în actele prezentate pentru încheierea contractului figura ca unic proprietar. În consecință în mod corect instanța de fond a reținut că apelantul pârât C. T. a fost de rea – credință și a acționat pentru fraudarea drepturilor patrimoniale al reclamantei la momentul la care a vândut terenul, cunoscând de la început că și reclamanta este coproprietatea a imobilului.
În concluzie toate susținerile și probele invocate de apelantul pârât C. T. în sensul că ar fi fost de bună credință la data la care s-ar fi constatat voința reală a părților nu pot fi primite fiind contrare celor reținute de sentința civilă nr.3407/2006, în care se arată că înainte de încheierea contractului apelantul pârât voința părților nu a fost de a o radia pe reclamantă din titlu, ceea ce permite susținerea că știa că nu este unic proprietar.
Al doilea motiv de apel este fondat în parte, respectiv numai cu privire la faptul că pârâții T. puteau avea dubii în ce privește calitatea de unic proprietar al pârâtului C. T., în condițiile în care au cunoscut anterior că reclamanta era coproprietară a terenului.
Dar acest fapt nu face decât să confirme și reaua credință a pârâților Tărăbană și deci se confirmă soluția instanței de fond, câtă vreme o bună credință presupune lipsa oricărui dubiu.
În rest critica este nefondată, deoarece așa cum s-a mai arătat, la momentul încheierii contractului de vânzare pârâtul C. T. a fost de rea credință, în condițiile în care anterior acestui moment voința reală a acestor constă în recunoașterea calității de coproprietar al reclamantei.
Pentru toate aceste argumente apelul pârâtul C. T. va fi respins ca nefondat, în temeiul art.296 Cod procedură civilă .
Referitor la apelul pârâților S. T. și V. T..
Primul motiv de apel astfel, cum a fost formulat și dezvoltat împotriva încheierii din 31.01.2013 este nefondat, pentru că cererea depusă este o cerere de modificare a câtimii pretențiilor potrivit art.132(2) pct.2 Cod procedură civilă, cerere care poate fi depusă oricând.
Al doilea motiv de apel, astfel cum a fost formulat și dezvoltat este și el nefondat pentru următoarele argumente:
Sunt adevărate susținerile potrivit cu care la semnarea contractului C. T. apărea în acte ca unic proprietar, că nulitatea unui act se analizează la momentele încheierii lui, că, cauzele de nulitate trebuie să fie contemporane momentului încheierii actului.
În ce privește afirmațiile potrivit cu care ar fi fost străini de actele încheiate de către pârât cu reclamanta și de o reținere a unei pretinse complicității contrare probelor existente la dosar, câtă vreme la momentul încheierii actului pârâtul C. T. era unic proprietar, afirmațiile nu s-au dovedit ar fi reale.
Probele existente la dosar spun că la 18.07.2005 a existat un antecontract de vânzare cumpărare între C. T. și Nicuțică M. în calitate de vânzător și T. V. și T. S. în calitate de cumpărător, care însă nu s-a finalizat și care nu a fost contestat ca existent.
Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2319 din 14.12.2005 spune că vânzătorul C. T. a intabulat dreptul de proprietate la 12.12.2005. De asemenea, în contract nu se precizează actele prin care reclamanta a fost radiată din titlul de proprietate.
De asemenea în contract se menționează despre existența unei schițe anexe ce face parte din contract și prin care s-a individualizat terenului și despre extrasul de carte funciară nr._/13.12.2005. Aceste elemente din contract dovedesc că între vânzătorul C. T. și cumpărătorul T. V. au existat permanente întâlnirii fiind exclus să se încheie contractul la 14.12.2005 în condițiile în care dreptul s-a intabulat la 12.12.2005 iar extrasul de carte funciară s-a făcut la 13.12.2005. Toate aceste probe dovedesc că apelanții – pârâți T. au fost la curent cu activitatea pârâtului C. T. și că intenționat au acceptat să se omită menționarea un contract a faptului că anterior pe titlu a figurat și reclamanta, aspecte care exclud buna credință,dimpotrivă rezultând reaua credință nu numai prin ignorarea intenționată de omitere a mențiunii potrivit cu care pe titlu a existat menționată și reclamanta și nu numai pentru asumării riscului, ci chiar pentru acceptarea încheierii contractului în condițiile în care modificarea titlului a reprezentat o așteptare - scop a acestora pentru a putea încheia contractul.
În ce privește critica potrivit cu care instanța ar fi înlocuit cauza de nulitate reprezentată de vânzarea bunului altuia cu cauza ilicită, și această critică este nefondată, astfel cum a fost formulată, la pag.5 din cererea de chemare în judecată rezultând că s-a invocat cauza ilicită sub forma vânzării lucrului altuia în cunoștință de cauză și din partea cumpărătorului.
Și cel de-al treilea motiv de apel este nefondat, așa cum s-a arătat nu numai că apelanții pârâți cumpărători nu au făcut diligențe pentru a afla întreprinderile făcute de apelantul pârât vânzător, mai mult probele dosarului arată că apelanții pârâți cumpărătorii așteptau modificarea titlului, în vederea cumpărării terenului, dovada fiind succesiunea datelor de intabulare a extrasului de carte funciară, precum și data încheierii contractului care dovedesc această așteptare a apelanților, fiind exclus că până la 14.12.2005 să nu fi existat întâlnire între părți, pentru negociere, pentru identificarea terenului etc.
Referitor la cel de al patrulea motiv de apel și această critică este nefondată, fiind nerelevantă analiza pretinsului act adițional act care a mai fost examinat în condițiile în care prin sentința civilă nr.3407/2006 opozabilă tuturor părților din acest proces s-a stabilit că voința reală a reclamantei și a pârâtului C. T. nu a fost de a se radia reclamanta din titlu de proprietate.
Pentru toate aceste argumente și acest apel considerăm că este nefondat, motiv pentru care trebuia respins în temeiul art.296 Cod procedură civilă.
JUDECĂTOR
P. F.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 6 ex.
9.07.2014
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1251/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
