Anulare act. Decizia nr. 24/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 24/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-01-2014 în dosarul nr. 8518/300/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 24R
Ședința publică de la data de 08.01.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. STELUȚA
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - Z. D.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-pârâți C. S. D. și C. Ș. A. M. împotriva deciziei civile nr. 339A/02.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamant B. F. și T. M. D. și cu intimații-pârâți M. G. D. și M. I. L., cauza având ca obiect „anulare act”.
Dosarul se află la primul termen și a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-pârâți C. S. D. și C. Ș. A. M. reprezentați de avocat C. A. M., intimații-reclamanți B. F. și T. M. D. reprezentați de avocat I. Schwarz în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013, depusă la dosar(fila 23), lipsind intimații-pârâți M. G. D. și M. I. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 29.11.2013, la registratura secției s-au înregistrat notele scrise formulate de recurenții-pârâți C. S. D. și C. Ș. A. M., în 2(două) exemplare, cu privire la excepția tardivității recursului invocată de intimații-reclamanți.
Curtea pune în discuție excepția tardivității recursului.
Reprezentanta intimaților-reclamanți arată că a verificat data înregistrării recursului și nu mai susține excepția tardivității recursului.
Reprezentantele părților prezente în sala de ședință arată că nu au de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenții-pârâți C. S. D. și C. Ș. A. M., prin avocat, în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct.9 și pct.6 din Codul de procedură civilă, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, în sensul respingerii apelului ca neîntemeiat, păstrarea ca temeinică și legală a soluției pronunțată de instanța de instanța de fond.
În susținerea motivelor de recurs arată că instanța de apel în mod greșit a apreciat cu privire la obiectul cauzei. După conexarea celor două cereri de chemare în judecată, instanța a pus în vedere reclamanților să depună o precizări, reprezentanta părților reclamante a susținut oral că doresc să se constate nulitatea declarației traduse sau a declarației în sine care se dorește a se judeca de partea reclamantă. În consecință, instanța s-a pronunțat pe ceea ce partea reclamantă a solicitat.
Intimații-reclamanți B. F. și T. M. D. prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, hotărârea recurată fiind temeinică și legală prin chiar prin simpla observare a sentinței pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
În combaterea motivelor de recurs, arată că sunt 5 paragrafe cu o singură explicație, în sensul că nu este întemeiat nici unul din capetele de cerere pe care ei le-au solicitat.
Părțile reclamante nu sunt prejudiciate în nici un fel, întrucât s-a dispus casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, părțile au deschisă calea unui proces echitabil; cu cheltuieli de judecată, depune la dosar chitanța în acest sens.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._, reclamanții T. M. D. și B. F. au chemat în judecată pe pârâții M. I. L. și M. G. D., solicitând:
1. să se constate nulitatea absolută a procurii numite „erklaerung” traduse de T. Hilda, traducător autorizat, a cărei semnătură a fost legalizată de BNP Baldan D. R.,
2. să se constate nulitatea absolută a încheierii de carte funciară prin care s-a radiat în baza procurii notarea antecontractului de vânzare cumpărare intervenit între părți cu privire la imobilul situat în București, . nr. 230, ., ., CF nr._ nr. cadastral 1156/39 OCPI Sector 2 și
3. restabilirea situației anterioare de carte funciară, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că între părți a intervenit antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 976/11.05.2006 și modificat prin actul adițional autentificat sub nr. 168/21.02.2008 de BNPA T. C. și Draguț R., act ce a fost înscris în cartea funciară a imobilului în cauză.
Printr-o procură care ar fi fost semnată de reclamant, pârâții au solicitat radierea notării antecontractului de vânzare cumpărare. Împotriva pârâților s-a formulat și plângere penală, deoarece reclamantul nu a semnat procura și în aceea perioadă nu se afla în Germania, ci în Suedia, fiind supus unei intervenții chirurgicale. S-a mai susținut că procura nu îndeplinește condițiile de valabilitate cerute de lege pentru a putea face obiectul unei înscrieri valabile.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 7/1996.
La data de 14.09.2009, reclamanții au formulat cerere precizatoare și completatoare, prin care au solicitat:
1. să se constate că la 21.02.2008 între părți a intervenit actul adițional la antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 168 de BNP T. C. și Draguț R. a imobilului situat în București, . nr. 230, ., .> 2. să fie obligați pârâții să se prezinte la notarul public în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare, iar, în caz de refuz, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act apt pentru intabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra apartamentului,
3. să se dispună înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților în CF nr._, cu cheltuieli de judecată.
În drept, cererea precizatoare și completatoare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 C.pr.civ., art. 1073-1077 C.civ., 1295 C.civ., 969, 970 C.civ., Legea nr. 7/1996.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._/300/2009, reclamanții T. M. D. și B. F. au chemat în judecată pe pârâții C. Ș. A. M. și C. S. D., solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 3292/17.12.2008 privind același imobil, încheiat de familia M. cu pârâții.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 948, 949, 950, 966 C.civ.
Reclamanții au formulat cerere completatoare prin care au arătat că înțeleg să se judece și cu pârâții M. I. L. și M. G. D., solicitând:
1. să se constate nulitatea absolută a declarației traduse de traducător T. Hilda pentru lipsa consimțământului reclamantului,
2. să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 3292/17.12.2008,
3. să se dispună rectificarea CF nr._, prin radierea pârâților, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din data de 27.05.2010 Judecătoria sector 2 a dispus conexarea dosarului nr._/300/2009 la dosarul nr._ /2008.
Reclamanții au precizat capetele de cerere pentru cele două cereri de chemare în judecată, conexate, în sensul că solicită:
1. să se constate nulitatea absolută a declarației traduse
2. să se constate că la data de 21.02.2008 între reclamanți și pârâții M. a intervenit actul adițional la antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 168.
3. să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare intervenit între pârâții M. și C.
4. să fie obligați pârâții M. să se prezinte la notar pentru a se încheia contractul de vânzare cumpărare cu reclamanții, iar, în caz de refuz, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act apt pentru intabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra apartamentului,
5. să se dispună rectificarea Cărții funciare nr._ prin radierea pârâților C. ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare
Prin sentința civilă nr._/08.12.2011 Judecătoria Sectorului 2 București a respins cererea principală și cererea conexă, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut cu privire la capătul 1 de cerere privind nulitatea absolută a declarației traduse, că nu se poate constata nulitatea absolută a unei traduceri, ci numai a actului propriu-zis.
Capătul 2 de cerere este o apărare de fond.
Capătul 3 de cerere privind nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare intervenit între pârâți este neîntemeiat întrucât cumpărătorii au fost de bună credință la încheierea actului de vânzare cumpărare nr. 3292/17.12.2008, deoarece la data cumpărării, imobilul era scos la licitație publică, nu era înscrisă nicio sarcină, contractul fiind încheiat cu respectarea disp. art. 948 C.civ, art. 966 – 968 C.civ.
Cu privire la capătul 4 de cerere privind obligarea pârâților M. să se prezinte la notar pentru a încheia contractul de vânzare cumpărare cu reclamanții; instanța de fond a reținut că nu se poate solicita foștilor proprietari să încheie un alt contract de vânzare cumpărare, aceștia nemaifiind proprietari.
Cu privire la capătul 5 de cerere privind rectificarea CF nr._ prin radierea pârâților C. ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, instanța de fond a reținut că, atât timp cât nu s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, nu se poate dispune rectificarea CF_.
Cu privire la capătul 6 de cerere privind înscrierea dreptului de proprietate în CF_ al reclamanților cu titlu de cumpărare, judecătoria a reținut că nu s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare.
Împotriva sentinței civile nr._/2011 au formulat apel reclamanții T. M. D. și B. F..
În motivarea apelului, apelanții reclamanți au susținut nulitatea hotărârii pronunțate raportat la art. 261 alin. 1 pct. 5 coroborat cu art. 105 alin.2 C.pr.civ.
Prin decizia civilă nr. 339A/02.04.2013 Tribunalul București Secția a III-a Civilă a admis apelul formulat de apelanții reclamanți T. M. D. și B. F., a desființat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ., hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Or, sentința fondului nu analizează motivele și susținerile reclamanților indicate prin cererea de chemare în judecată, raportat la situația de fapt existentă, la probele administrate și la normele legale incidente.
Este astfel încălcat dreptul apelanților reclamanți la un proces echitabil, stabilit de art. 6 alin. 1 din Convenție, jurisprudența CEDO stabilind constant că întotdeauna Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, iar dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (a se vedea Cauza Tamminen împotriva Finlandei, precum și Hotărârea din 28 iunie 2005 în Cauza V. I. împotriva României, publicată în Monitorul Oficial nr. 396 din 8 mai 2006).
Nu mai puțin, conform prevederilor art. 129 alin. 5 C., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale; or, respectarea acestei dispoziții legale impune analizarea efectivă a argumentelor juridice ale părților și motivarea reținerii sau înlăturării acestora.
În plus, se mai reține că reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a procurii numite „erklaerung” traduse de T. Hilda, traducător autorizat, a cărei semnătură a fost legalizată de BNP Baldan D. R., respectiv a declarației traduse, referindu-se așadar la actul juridic în sine, iar nu la traducere, cum a reținut prima instanță. Acest capăt de cerere, pe cale de consecință, nu a fost analizat pe fond, judecătoria raportându-se la altceva decât solicitarea reclamanților, iar de acest capăt de cerere depindea în mod determinant soluționarea celorlalte.
Reținând că instanța nu intră în analizarea fondului când pronunță soluția în temeiul unei excepții procesuale, omite să se pronunțe asupra unei cereri ori acordă altceva decât s-a cerut, văzând și că hotărârea nu este motivată asupra unor aspecte esențiale deduse judecății de către reclamanți și că pricina nu a fost lămurită, față de prevederile art. 297 alin. 1 C.pr.civ, art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/2010 și raportat la data introducerii acțiunii, s-a admis apelul, s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Împotriva deciziei civile nr. 339A/2013 au declarat recurs pârâții C. S. D. și C. Ș. A. M., în motivarea căruia au susținut următoarele critici de nelegalitate:
Aprecierea instanței de apel în sensul că reclamanții au solicitat sa se constate nulitatea absolută a declarației ca act juridic în sine și nu a traducerii este eronată, fiind contrazisă de conținutul cererilor de chemare în judecată și a precizărilor făcute de către reclamanți, la solicitarea repetată a instanței de judecata.
Reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a declarației traduse de către traducător autorizat T. Hilda a cărei semnătura a fost legalizata la BNP Baldan D. R. prin încheierea nr._/13.11.2008. Modificarea cererii de chemare în judecată de către reclamanții apelanți în faza de apel este tardiva deoarece nu a fost depusa la prima zi de înfățisare fiind încălcate dispozițiile prevăzute de art. 132 Cod proc.civ. Modificarea acțiunii reclamanților se datorează pronunțării de către instanța de fond a unei soluții nefavorabile.
Recurenții pârâți solicită instanței de recurs să califice cererea reclamanților, în funcție de conținutul cererilor de chemare în judecată formulate la instanța de fond, și nu în funcție de modificările și interpretările date de reclamanții-apelanți în faza de apel și în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 84, 129 C.pr.civ., de obiectul cauzei, de natura dreptului și scopul urmărit prin exercitarea acțiunii in justiție, conform cărora instanța are dreptul de a face calificarea exacta a acțiunii.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C.pr.civ.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de apel în mod corect a sancționat modalitatea în care instanța de fond a înțeles să analizeze prezenta cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Pentru a pronunța decizia civilă recurată, tribunalul a reținut încălcarea, de către prima instanță de fond, a dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 și art. 129 alin. 5 C.pr.civ., și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. 1 C.pr.civ. așa cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010.
Prin recursul de față, recurenții-pârâți susțin că este incident cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.pr.civ., întrucât instanța de apel, prin faptul că a apreciat că reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a declarației ca act juridic în sine, și nu a declarației traduse de traducător autorizat T. Hilda, a acordat mai mult decât s-a cerut.
Curtea învederează că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.pr.civ. are în vedere acea ipoteză în care instanța de apel, admițând apelul, schimbă soluția primei instanțe și se pronunță pe fondul pretențiilor ce fac obiectul cererii de chemare în judecată.
Or, în cauza de față, instanța de apel a admis apelul declarat de reclamanți și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătorie, constatând că sentința de primă instanță este lovită de nulitate pentru nemotivare.
În această situație, nu se pune problema pronunțării ultra petita sau plus petita de către instanța de apel, ci aceasta s-a pronunțat în limitele investirii sale ca instanță de control judiciar. Prin urmare, cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.pr.civ. nu este incident în cauză.
În susținerea cazului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., recurenții-pârâți solicită instanței de recurs să califice cererea formulată de reclamanți în termenele procedurale și să constate că cererile precizatoare au fost formulate de reclamanți cu încălcarea art. 132 C.pr.civ.; însă nu susțin prin motivele de recurs aplicarea greșită de către tribunal dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 și art. 129 alin. 5 C.pr.civ. și nici a dispozițiilor art. 297 alin. 1 C.pr.civ. așa cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010.
Curtea va constata că nu este întemeiat nici acest motiv de recurs, deoarece, în primul rând, arată că, în calitate de instanță de recurs, poate să analizeze legalitatea hotărârii pronunțate de tribunal numai în limitele statuate de art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ., iar în al doilea rând, constată că prin hotărârea recurată tribunalul a făcut o justă aplicare și interpretare a legii, deoarece măsura trimiterii cauzei spre rejudecare la judecătorie este justificată de necesitatea respectării dreptului la un proces echitabil al părților garantat de art. 6 alin. 1 CEDO și pentru ca prima instanță de fond să efectueze o examinare efectivă a motivelor și argumentelor susținute de părți.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Albina c. României, hotărârea din 28.04.2005, cauza Vlasia G. V. c. României, hotărârea din 08.06.2006), noțiunea de proces echitabil presupune că o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea, să fi examinat totuși, în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse și, fără a cere un răspuns detaliat fiecărui argument al reclamantului, această obligație presupune totuși ca partea interesată să poată aștepta un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru soluționarea procedurii în cauză.
În cauza Dekany c. României (cererea nr._/03, hotărârea din 11.03.2008) Curtea Europeană a arătat că art. 6 alin. (1) obligă instanțele să își motiveze hotărârile, însă nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat la fiecare argument. Întinderea obligației de a motiva variază în funcție de natura hotărârii și trebuie stabilită în lumina circumstanțelor cauzei (cauza Ruiz Torija c. Spaniei, hotărârea din 09.12.1994, . nr. 303-A, par. 29).
De asemenea, în cauza Luka c. României (cererea nr._/02, hotărârea din 21 iulie 2009) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a evidențiat că art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică faptul că deciziile instanțelor trebuie să precizeze în mod suficient motivele pe care se întemeiază, astfel încât să arate că părțile au fost ascultate și să garanteze posibilitatea unui control public al administrării justiției (Hirvisaari împotriva Finlandei, nr._/99, pct. 30, 27 septembrie 2001). Altfel spus, art. 6 îi atribuie instanței obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor părților, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora și fără a fi înțeleasă ca implicând un răspuns detaliat pentru fiecare argument.
În consecință, Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C.pr.civ., motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge recursul declarat de recurenții-pârâți, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-pârâți C. S. D. și C. Ș. A. M. împotriva deciziei civile nr. 339A/02.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamant B. F. și T. M. D. și cu intimații-pârâți M. G. D. și M. I. L..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 08.01.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. M. Steluța F. P. Z. D.
Grefier,
D. L.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored. GC/2 ex./06.02.2014
Jud. apel – I.N., L.C. S.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 99/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 936/2014. Curtea... → |
|---|
