Legea 10/2001. Decizia nr. 99/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 14740/3/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 99A
Ședința publică de la data de 12.03.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. STELUȚA
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București cu sediul în București, . Gerota nr.13, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1322/20.06.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații – reclamanți T. P. și T. F. ambii cu domiciliul ales la C.Av. M. F. din București, ..12, sector 1, cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001, pretenții, alte cereri”.
Dosarul a fost strigat la ordinea listei de apeluri.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-pârât Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de consilier juridic P. G. cu delegație, lipsind intimații-reclamanți T. P. și T. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reprezentanta apelantului-pârât depune la dosar delegația de reprezentare și arată că nu are de formulată cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea pune în discuție excepția autorității lucrului judecat în raport de decizia civilă nr.105A/23.02.2005 și acordă totodată cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta apelantului-pârât arată că în mod greșit instanța a obligat pe Ministerul Finanțelor Publice la plata prețului achitat pentru apartament, reactualizat cu indicele de inflație. Solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii în tot a acțiunii formulate de reclamanți.
Solicită să se ia în considerare decizia nr.105A/2005, întrucât privește fondul cauzei, având în vedere că a fost restituit deja prețul imobilului în cauză.
Curtea, constatând închise dezbaterile, reține cauza în pronunțare atât pe excepția autorității de lucru judecat cât și pe fondul apelului declarat de apelantul-pârât Ministerul Finanțelor Publice.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._/299/2009, reclamanții T. P. și T. F. au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art. 501 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, la restituirea prețului de piață al imobilului situat în București, ., etaj 1, sector 1, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului susmenționat în baza contractului de vânzare cumpărare nr._ încheiat cu ., cu respectarea Legii nr. 112/1995 cu modificările ulterioare, iar prin decizia nr. 105A/23.02.2005 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 2794/2004, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1575/15.11.2005 pronunțata de Curtea de Apel București în dosarul nr. 1642/2005, s-a constatat nulitatea absolută a titlului lor.
Reclamanții au mai susținut că, prin sentința civilă nr. 3727/22.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2128R/21.11.2008 a Tribunalului București Secția a IV-a civilă, le-a fost admisă acțiunea formulata împotriva pârâtului Municipiul București, fiind obligat aceasta să le achite suma de 35.550 lei, cu titlu de despăgubiri pentru cheltuielile necesare și utile efectuate la imobil.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 501 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr._/19.10.2010 Judecătoria Sectorului 1 București a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 263A/07.03.2012 Tribunalul București Secția a IV-a Civilă a anulat sentința civilă nr._/2010 și, față de valoarea obiectului cauzei rezultată din raportul de expertiză ca fiind de 688.978 lei și de incidența dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b C.pr.civ., a constatat că îi revine competența să judece acțiunea în primă instanță.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 1322/20.06.2013 Tribunalul București Secția a V-a Civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții T. P. și T. F., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a obligat pârâtul la plata către reclamanți a prețului achitat pentru apartament, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr._, reactualizat cu indicele de inflație, până la data plății și a respins, ca nefondată, cererea privind obligarea paratului la plata prețului de piață al imobilului.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr._, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului compus din 3 camere și dependințe, situat în București, ., etaj 1, sector 1, contract care s-a constatat a fi nul absolut prin decizia nr. 105A/23.02.2005, pronunțată de Tribunalul București, irevocabilă prin decizia nr. 1575/15.11.2005 pronunțată de Curtea de Apel București.
Din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert M. Alnitei rezultă că valoarea de piață a imobilului este de 688.987 lei.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că titlul reclamanților a fost desființat, astfel încât potrivit art. 1337 Cod civil, vânzătorul este răspunzător față de cumpărător pentru evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut, evicțiune ce atrage restituirea prețului în temeiul art. 1341 Cod civil, însă în speță devin incidente dispozițiile speciale ale Legii nr. 10/2001.
Prin hotărârile judecătorești enunțate mai sus, prin care s-a constatat nulitatea absolută a titlului reclamanților, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că ambele părți contractante au fost de rea-credință în sensul că statul vânzător cunoștea viciile titlului său, iar cumpărătorii, reclamanți în prezenta cauză, au fost încunoștințați despre cererile în revendicarea imobilului, deci, contractul de vânzare-cumpărare nr._ nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995.
În atare situație, reclamanții nu mai pot beneficia de dispozițiile art. 50.1.(1) din Legea nr. 10/2001, în sensul obținerii prețului de piață al imobilului devenind incidente dispozițiile art. 50(3) din Legea nr. 10/2001, privind restituirea prețului actualizat.
Împotriva sentinței civile nr. 1322/2013 a declarat apel pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în motivarea căruia a susținut următoarele critici:
Hotărârea atacată este în parte netemeinică și nelegala, având în vedere următoarele considerente:
În primul rând, în mod greșit, instanța de fond a admis acțiunea în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, apreciind că acesta ar avea legitimare procesuală pasivă în cauză și stabilind în sarcina acestuia obligația de restituire a prețului, în temeiul dispozițiilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Apelantul-pârât arată că, potrivit principiului relativității efectelor contractului, acesta produce efecte numai între părțile contractante, neputând nici profita și nici dăuna unui terț.
Stabilirea calității procesuale pasive implică, în speță, clarificarea prealabilă a unei probleme de drept substanțial, anume natura obligației sumei de bani reprezentând prețul actualizat, mai precis izvorul acestei obligații.
Pe plan procesual, arată apelantul-pârât, calitate procesuală pasivă nu poate avea, într-o astfel de acțiune, decât unitatea administrativ-teritorială vânzătoare (în speță, Municipiul București), nicidecum Ministerul Finanțelor Publice, atât pentru faptul că acesta nu a fost parte contractantă în raportul juridic dedus judecații, nerevenindu-i obligația de restituire a prestațiilor efectuate în baza actului constatat nul, cât și pentru argumentele pornite de la aceeași premisă juridică.
Această dispoziție de drept comun, nu poate fi înlăturată prin nici o dispoziție specială contrară, fiind așadar, pe deplin aplicabilă între părțile din prezentul litigiu, mai ales în situația în care contractul a fost desființat cu reținerea, în cazul cumpărătorilor, a relei-credințe în momentul încheierii contractului.
Nici dispozițiile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 nu sunt de natură să-i acorde calitate procesuală pasivă, cât timp obligația de garanție pentru evicțiune are un conținut mai larg decât simpla restituire a prețului.
Deposedarea reclamanților de imobilul ce face obiectul prezentului litigiu, în urma anularii contractului de vânzare-cumpărare printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, întrunește condițiile unei tulburări de drept prin fapta unui terț.
Această tulburare de drept este de natură să angajeze răspunderea contractuală pentru evicțiunea totală a vânzătorului, respectiv Municipiul București, față de pretențiile privind restituirea prețului pentru imobilul în cauză.
Pe fondul cauzei, se solicită respingerea acțiunii ca nefondate.
Apelantul-pârât învederează că nu poate fi antrenată răspunderea Misterului Finanțelor Publice, având în vedere că în prezenta acțiune nu există culpa sa.
Prin urmare, invocă dispozițiile art. 1344 din Codul Civil, potrivit cărora: "Dacă lucrul vândut se afla, la epoca evicțiunii, de o valoare mai mare, din orice cauză, vânzătorul (Municipiul București) este dator să plătească cumpărătorului, pe lângă prețul vânzării, excedentele valorii în timpul evicțiunii."
Față de argumentele prezentate, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și schimbarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată a Ministerului Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 282 și urm. C.pr.civ.
Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare în apel.
La termenul de azi instanța a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 1631R/2007 a Tribunalului București.
Analizând sentința apelată, în limitele devoluțiunii fixate conform motivelor de apel formulate, potrivit dispozițiilor art. 295 alin. 1 C.pr.civ., și analizând actele și lucrările dosarului, în raport de normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
În fapt:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr._ încheiat între Primăria Municipiului București prin . și intimații-reclamanți T. F. și T. P., aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din București, ., sector 1.
Prin decizia civilă nr. 105A/23.02.2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1575/15.11.2005 a Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă, s-a constatat nulitatea absolută a acestui contract de vânzare-cumpărare nr. 89/12.06.1997, instanțele reținând că imobilul era deținut fără titlu și, prin urmare, nu putea face obiectul Legii nr. 112/1995, iar anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, fostul proprietar se adresase cu o cerere în baza Legii nr.112/1995 prin care solicita restituirea în natură a imobilului.
Prin decizia civilă nr. 790R/21.05.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a civilă, s-a dispus evacuarea intimaților-reclamanți (pârâți în acel dosar) din imobilul situat în București, ., sector 1.
Prin sentința civilă nr. 6744/27.10.2006 a Judecătoriei sectorului 5 București, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1631R/9.11.2007 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, acțiunea formulată de intimații-reclamanți T. F. și T. P. a fost admisă, pârâtul M. Economiei și Finanțelor fiind obligat să le plătească contravaloarea prețului achitat în rate, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 98/1997, precum și la restituirea avansului, pentru imobilul situat în București, ., sector 1, actualizată cu rata inflației.
Prin sentința civilă nr. 3727/22.05.2008 a Judecătoriei sectorului 5 București, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2128R/21.11.2008 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, acțiunea formulată de intimații-reclamanți T. F. și T. P. în contradictoriu cu Municipiul București a fost admisă, care a fost obligat să le plătească contravaloarea suma de 35.550 lei cu titlu de cheltuieli necesare și utile efectuate la apartamentul situat în București, ., sector 1.
Analiza apelului:
Dispozițiile art. 295 alin. 1 C.pr.civ. reglementează principiul tantum devolutum quantum apellatum, potrivit căruia instanța de control judiciar nu se poate pronunța decât în limitele criticilor formulate prin calea de atac, ca expresie a principiului disponibilității.
În consecință, Curtea constată că acea dispoziție din sentința apelată, prin care tribunalul a respins cererea privind obligarea pârâtului la plata prețului de piață al imobilului, ca nefondată, a intrat sub puterea lucrului judecat, prin neapelare de către reclamanți.
Curtea va respinge primul motiv de apel, prin care apelantul-pârât Ministerul Finanțelor Publice invocă lipsa calității sale procesuale pasive, ca nefondat.
Spre acest demers, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 50 alin. 21 și alin. 3 raportate la dispozițiile art. 501 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009, invocate de către intimații-reclamanți prin cererea de chemare în judecată, norme juridice prin care legiuitorul a înțeles să reglementeze condițiile în care operează obligația de garanție pentru evicțiune, iar sub aspectul părților raportului juridic obligațional, a instituit ex lege obligația de dezdăunare a cumpărătorului în sarcina Ministerului Finanțelor Publice.
Prin urmare, textul de lege menționat mai sus instituie, cu caracter derogatoriu de la dreptul comun, o formă de răspundere extracontractuală specială, și stabilește în mod expres calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice în ceea ce privește restituirea prețului de piață al imobilelor, în situația în care contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
În ceea ce privește critica pe fondul cauzei, prin care apelantul-pârât susține că a fost obligat în mod greșit să achite intimaților-reclamanți prețul achitat de aceștia pentru apartament, actualizat cu indicele de inflație până la data plății, Curtea constată că este întemeiată, însă pentru motivele puse în discuția părților la termenul de azi, relative la cele statuate prin decizia civilă nr. 1631R/9.11.2007.
Astfel, la termenul de azi Curtea a pus în discuția părților autoritatea de lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 1631R/9.11.2007 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, prin care a rămas irevocabilă sentința civilă nr. 6744/27.10.2006 a Judecătoriei sectorului 5 București.
În ceea ce privește efectele în cauza de față a acestei hotărâri judecătorești, Curtea nu va reține excepția autorității de lucru judecat, constatând că nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 1201 C.civ. și art. 166 C.pr.civ., ci va reține efectul pozitiv al autorității de lucru judecat de care se bucură această hotărâre judecătorească.
Potrivit art. 1201 din Codul civil de la 1864, elementele autorității de lucru judecat sunt părțile, obiectul și cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele cereri.
Or, deși în dosarul de față și dosarul nr._ în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 1631R/2007 sunt aceleași părți, Curtea reține că nu există identitate de obiect între cele două procese civile, deoarece în dosarul nr._ reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la restituirea prețului achitat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 98/1997, actualizat cu indicele de inflație, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului de față, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la restituirea prețului de piață al imobilului ce a reprezentat proprietatea acestora în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 98/1997, susținând în acțiunea de față faptul că Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009 le dă posibilitatea de a solicita restituirea prețului de piață al imobilului.
P. urmare, neexistând identitatea de obiect între cele două cauze, Curtea va respinge excepția autorității de lucru judecat pusă în discuția părților în raport decizia civilă nr. 1631R/9.11.2007 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, prin care a rămas irevocabilă sentința civilă nr. 6744/27.10.2006 a Judecătoriei sectorului 5 București.
Totodată, Curtea arată că, autoritatea de lucru judecat are două funcții procesuale, respectiv de excepție și de prezumție.
Excepția autorității de lucru judecat este reglementată de art. 1201 C.civ. și de art. 166 C.pr.civ. și este o excepție procesuală de fond, absolută și peremptorie, ce conduce la respingerea acțiunii fără cercetarea în fond a pricinii, potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ., iar în cauza de față nu sunt întrunite condițiile legale pentru soluționarea cererii pe cale de excepție.
În schimb, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat este o prezumție legală, reglementată prin dispozițiile art. 1200 pct. 4 și art. 1202 C.civ., deci are natura juridică a unui mijloc de probă, a cărui aplicare ține de fondul litigiului. În această situație, instanța va constata identitatea chestiunii litigioase și va face aplicarea principiului conform căruia ceea ce s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu poate fi contrazis de o altă hotărâre (res iudicata pro veritate habetur).
Astfel, Curtea reține din interpretarea dispozițiilor art. 50 alin. 21 și art. 501, că Legea nr. 10/2001, republicată, reglementează dreptul chiriașilor cumpărători la restituirea prețului de piață numai în cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, în timp ce pentru situația contractelor de vânzare-cumpărare desființate și care au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995 a prevăzut doar dreptul la restituirea prețului plătit, actualizat în funcție de indicele de inflație.
Tribunalul a făcut o greșită aplicare a acestor norme juridice, ignorând dezlegările cu putere de lucru judecat date prin hotărârile judecătorești enunțate în cadrul situației de fapt, pronunțate în litigii ce au avut ca obiect atât dezlegarea chestiunii litigioase referitoare la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 98/1997, cât și îndreptățirea intimaților-pârâți la obținerea prețului actualizat.
Dezlegarea dată de instanțe prin aceste hotărâri irevocabile, asupra aspectului că încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 98/1997 s-a făcut cu eludarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, a intrat în puterea lucrului judecat, impunându-se în procesul de față cu puterea unei prezumții absolute, potrivit art. 1200 pct. 4 și art. 1202 alin. (2) C.civ.
Curtea mai reține că, prin sentința civilă nr. 6744/27.10.2006 a Judecătoriei sectorului 5 București, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1631R/9.11.2007 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, s-a făcut aplicarea principiului restitutio in integrum și, ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, fiind obligat Ministerul Finanțelor Publice să le plătească reclamanților prețul actualizat plătit pentru apartamentul în litigiu.
În consecință, Curtea reține că intimații-reclamanți au fost despăgubiți pentru privarea de bun, prin aplicarea principiului restitutio in integrum și în conformitate cu dispozițiile legale incidente, așa încât sunt respectate cerințele respectării dreptului de proprietate privată prevăzute de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 296 C.pr.civ., Curtea va respinge excepția autorității de lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 105A/2005, ca nefondată; va admite apelul declarat de apelantul-pârât Ministerul Finanțelor Publice și va schimba în tot sentința civilă apelată, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția autorității de lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 105A/2005, ca nefondată.
Admite apelul declarat de apelantul-pârât M. FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București cu sediul în București, . Gerota nr.13, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1322/20.06.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți T. P. și T. F. ambii cu domiciliul ales la C.Av. M. F. din București, ..12, sector 1.
Schimbă în tot sentința civilă apelată, în sensul:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții T. P. și T. F. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12.03.2014.
Președinte, Judecător,
C. M. Steluța F. P.
Grefier
D. L.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored. PS/5 ex./26.03.2014
Jud. fond: F. L.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1954/2014. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 24/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
