Revendicare imobiliară. Decizia nr. 366/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 366/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 265/2/2001
Dosar nr._
(4373/2001)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECTIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.366 A
Ședința publică de la 22.09.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelanta–pârâtă R. AUTONOMĂ – ADMINISTRAȚIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT, apelantul-pârât M. FINANȚELOR PUBLICE și de către apelanta-pârâtă PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.458 din 25.06.2001, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă și de C. Administrativ în dosarul nr.3321/2000, în contradictoriu cu intimatul–reclamant N. I. și cu intimata -intervenientă ..
P. are ca obiect-revendicare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic I. M., în calitate de reprezentant al apelantei–pârâte Primăria M. București, consilier juridic M. G., în calitate de reprezentant al apelantei–pârâte R. Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, în baza delegației pe care o depune la dosar și intimatul–reclamant N. I., personal, lipsind apelantul-pârât Ministerul Finanțelor Publice și intimata– intervenientă ..
Procedura legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
La solicitarea instanței, intimatul-reclamant N. I. se legitimează cu CI . nr._ eliberat de SPCEP Sector 3 la 10.07.2013.
Reprezentantul apelantei-pârâte RA-A.P.P.S învederează că la dosarul cauzei a fost depus un înscris în anul 2007, pe parcursul suspendării cauzei, respectiv, un contract de drepturi litigioase ( fila 212 volum I dosar apel ) din care rezultă că drepturile cu privire la acest dosar au fost vândute. Apreciază că pentru termenul de azi este lipsă de procedură cu cumpărătorii de drepturi litigioase deoarece nu au fost introduși și citați în cauză.
Reprezentantul apelantei-pârâte Primăria M. București, apreciază că se impune citarea în cauză a cumpărătorilor de drepturi litigioase, însă lasă instanța să aprecieze asupra acestui aspect.
Intimatul-reclamant N. I. nu se opune la amânarea cauzei în vederea citării în cauză a cumpărătorilor de drepturi litigioase.
La interpelarea instanței, dacă există o cerere formulată de cumpărătorii de drepturi litigioase pentru introducerea acestora în cauză, reprezentantul apelantului-pârât arată că nu există o astfel de cerere, însă înscrisul a fost depus cu adresă de înaintare.
Întrebat de instanță, cu privire la temeiul juridic al cererii formulate, reprezentantul apelantului-pârât învederează că nu este în măsură să precizeze temeiul juridic, însă se impune introducerea în cauză a cumpărătorilor de drepturi litigioase, deoarece reclamantul N. I. a vândut aceste drepturi.
Curtea, după deliberare, va respinge cererea de introducere în cauză a numiților I. S. și A. V. E., întrucât nu există la dosar o solicitare din partea acestora în sensul intervenției în proces în vreuna din modalitățile prevăzute de lege în această cale procesuală. Având în vedere lipsa reprezentantului apelantului-pârât Ministerul Finanțelor Publice, reține dosarul la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă consilier juridic M. G., în calitate de reprezentant al apelantei–pârâte R. Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat și intimatul–reclamant N. I., personal, lipsind apelantul-pârât Ministerul Finanțelor Publice apelanta-pârâtă Primăria M. București și intimata–intervenientă ..
Reprezentantul apelantei-pârâte RA-A.P.P.S învederează că nu are probe noi de depus, însă solicită a se avea în vedere, ca și înscris, Rezoluția Parchetului depusă la dosar odată cu cererea de repunere pe rol a cauzei.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea apelurilor.
Reprezentantul apelantei-pârâte RA-A.P.P.S solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, în condițiile art.296 din Codul de procedură civilă, schimbarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
Consideră că hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece soluția pronunțată s-a întemeiat pe un act care s-a dovedit a fi fals.
Cu privire la apelurile formulate de ceilalți pârâți solicită a fi admise astfel cum au fost formulate și motivate.
Intimatul-reclamant N. I. achiesează la concluziile reprezentantului apelantei - pârâte în sensul admiterii celor trei apeluri formulate în cauză .
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la data de 07.03.2000 și înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București sub nr.4880/2000 reclamantul N. I. a chemat în judecată Primăria M. București pentru ca prin sentința ce se va pronunța, aceasta să fie obligată să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, ..44, sector 1 format din teren în suprafață de 627 mp. și construcție - subsol, parter, etaj, mansardă, pod și garaj.
La data de 11.05.2000, prin sentința civilă nr.8777 Judecătoria sectorului 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei având în vedere valoarea imobilului stabilită prin raportul de expertiză de 3.000,7 milioane lei.
În cauză, tribunalul a dispus la termenul de judecată de la 20.11.2000 introducerea în cauză a RA A.P.P.S., . ., iar la termenul de la 12.02.2001 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a . în vedere poziția reclamantului care a arătat că nu înțelege să se judece în contradictoriu și cu această parte.
La data de 14.02.2001 intervenienta RA A.P.P.S formulează cerere de arătare a titularului dreptului, indicându-se M. de Finanțe în calitate de proprietar al bunului și de reprezentant al Statului Român.
Tribunalul București - Secția V-a Civilă, prin sentința civilă nr.458 din 25.06.2001 a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Primăria M. București și intervenienții . și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și i-a obligat să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilul din litigiu.
Pentru a statua astfel, prima instanță a reținut că imobilului revendicat de reclamant a fost dobândit de autorul acestuia N. I. prin cumpărare, așa cum reiese din coroborarea înscrisurilor aflate la filele 19 – 20 din dosar. S-a mai reținut că imobilul din litigiu a fost naționalizat de la un neproprietar, respectiv de la G. D.N. care vânduse imobilul anterior prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/06.05.1943 la fostul Tribunal Ilfov și că, în consecință, nu a operat naționalizarea ci doar o preluare în fapt a imobilului de către stat. Interpretând dispozițiile art.6 alin.1 din Legea nr.213/_ și actele de stare civilă și de proprietate la care a făcut referire mai sus, prima instanță a statuat că reclamantul este unicul moștenitor al defunctului N. I., iar acesta este singurul care deține un titlu legal asupra imobilului.
Prin apelul formulat împotriva hotărârii menționate intervenientul Ministerul Finanțelor Publice a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu valabil, deși bunul a trecut în proprietatea statului în baza unui titlu valabil și anume Decretul nr.92/1950 care în conformitate cu prevederile constituționale de la acea dată, reprezintă un titlu valabil de trecere a unor imobile strict determinate în proprietatea statului. În acest sens a fost amintită decizia nr.31/1993 pronunțată de Curtea Constituțională.
Hotărârea instanței de fond a fost criticată și din perspectiva netemeiniciei sale în sensul reținerii greșite a faptului că imobilul fiind preluat de la o altă persoană decât proprietarul, ar fi operat doar o preluare în fapt a acestuia în timp ce dreptul de proprietate nu a ieșit din patrimoniul autorului reclamantului, respectiv defunctul N. I.. Greșita trecere în anexele Decretului nr.92/1950 a fostului proprietar nu înseamnă că actul de trecere în proprietatea statului este lovit de nulitate absolută având în vedere faptul că adevăratul proprietar nu se încadra în categoriile prevăzute de art.2 din decret. Afirmația intimatului – reclamant în sensul că autorul său nu putea fi atins de prevederile decretului nr.92/1950 nu este întemeiată întrucât așa cum se poate observa din carnetul de muncă, autorul intimatului – reclamant între anii 1945 – 1959 nici nu figurează că a fost angajat.
La rândul său, Primăria M. București prin apelul formulat împotriva sentinței menționată mai sus, a susținut că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art.19, 21 și 67 din Legea nr.215/2001 și astfel, s-a statuat greșit asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M. București. Potrivit cu dispozițiile legale enunțate, Primăria M. București nu a reprezentând personalitate juridică ci Municipiul București prin Primarul General.
S-a mai susținut că Primăria M. București nu poate avea calitate procesuală pasivă având în vedere faptul că în cauză a fost chemat în judecată și Ministerul Finanțelor Publice, singurul reprezentant al statului.
Imobilului a trecut în proprietatea statului în baza legii, respectiv Decretul nr.92/1950, iar această modalitate de dobândire a proprietății este recunoscută și de Codul civil în art.645.
Intervenienta RA A.P.P.S. a criticat soluția primei instanțe din perspectiva netemeiniciei și nelegalității acesteia în sensul că imobilul revendicat nu a fost identificat printr-o expertiză topografică pentru a se stabili dacă imobilul construcție situat actualmente pe teren este același cu cel descris în contractul de vânzare din anul 1943. Statul deține, în opinia apelantei, un titlu valabil de proprietate asupra imobilului revendicat, iar acesta din urmă se află în proprietatea publică a statului și în administrarea RA A.P.P.S. fiind nominalizat la poziția nr.37 din Anexa 3 a H.G. nr.854/2000.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel evocate, având în vedere înscrisurile administrate în cauză, Curtea a apreciat că acestea sunt întemeiate pentru considerentele care urmează:
Așa cum rezultă din adresele cu nr. NF/10.966/19.04.2000 și respectiv, cea din 08.09.2000, emise de Primăria M. București – Departamentul Patrimoniu Imobiliar, imobilul din litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950; la poziția 2838 figurează în calitate de proprietar G. D. N., iar prin H.G.R. nr.39/1996 se trece de la fostul ICRAL la RA A.P.P.S. apartamentul 2 etajul 1 și garajul. Direcția Generală de Administrare a Fondului Imobiliar a încheiat contracte de închiriere pentru apartamentele de la parter și mansardă.
Față de înscrisurile menționate, în mod corect, Tribunalul a dispus introducerea în cauză a RA A.P.P.S. și . cât și a Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, raportându-se la obiectul litigiului pendinte (revendicarea imobilului din ..44, preluat de stat fără titlu valabil).
Instanța de fond și-a întemeiat soluția de admitere a cererii în revendicare pe actul de vânzare-cumpărare din 06.05.1943, solicitat reclamantului în forma autentică și prin care N. D. G. a vândut autorului reclamantului I. N. întreaga proprietate situată în București, ., formată dintr-un teren în suprafață de 0627 mp. cu o casă construită pe el și compusă din subsol, două dependințe, etaj, mansardă și două poduri.
În dosarul cu nr.354/P/2000 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție s-au efectuat cercetări în privința inculpatului N. I. în sarcina căruia au fost reținute mai multe infracțiuni de uz de fals și înșelăciune constând în utilizarea unor înscrisuri false pentru dobândirea unor imobile, printre care și imobilul din litigiu. Așa cum rezultă din adresa emisă la 06.03.2002 – fila 29 dosar apel, cu privire la contractul de vânzare-cumpărare a imobilului din ..44, sector 1 expertiza criminalistică dispusă în cauză a stabilit că semnătura de la rubrica vânzător nu aparține numitului G. D. N., iar actul a fost dactilografiat utilizându-se unul dintre tipurile de mașini de scris fabricate în Barcelona începând cu anul 1970. Actul a fost introdus în dosarul de carte funciară aflat în păstrare la Direcția M. București a Arhivelor Naționale de către doi inculpați cercetați în stare de arest într-un dosar aflat spre soluționare la P. M. București.
În această împrejurare, la termenul de judecată de la 19.04.2002 cauza aflată în apel a fost suspendată în temeiul dispoziției art.244 pct.2 din Codul de procedură civilă.
Prin rezoluția din 06.02.2012 P. de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmării penale față de intimatul – reclamant din prezenta cauză, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.288, art.291, art.215 din Codul penal cu referire la imobilele din . și ., întrucât a intervenit prescripția specială prevăzută de art.124 din Codul penal.
Prin actul de finalizare a urmăririi penale, la care am făcut referire, s-a reținut că, prin raportul de expertiză nr._/2002 s-a stabilit că semnătura depusă la rubrica cumpărător a actului de vânzare-cumpărare din data de 06.05.1943, act autentificat sub nr._ și transcris cu nr.4588/1943 de către Tribunalul Ilfov, nu a fost executată de N. I., autorul intimatului – reclamant din cauza de față, și de asemenea, semnătura depusă la poziția vânzător a aceluiași act nu a fost executată de titularul G. D.N. (fila 318 dosar apel).
Având în vedere aceste aspecte privind situația de fapt, Curtea apreciază că intimatul reclamant nu a dovedit calitatea de proprietar asupra bunului imobil pentru a putea pretinde pârâtului și intervenienților obligarea acestora la a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie bunul din litigiu.
Prin raportare la situația de fapt astfel cum a fost stabilită în cauză, precum și la temeiul juridic al acțiunii, Curtea reține că intimatul – reclamant nu a putut demonstra nici nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului din litigiu și, așa cum am afirmat deja, nici existența în patrimoniului autorului său a bunului imobil din ..44.
Pentru considerentele comune arătate, Curtea a apreciat că apelurile sunt întemeiate, urmând a acorda valență și dispozițiilor art.19 – 67 din Legea nr.215/2001, relativ la personalitatea juridică a municipalității, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.296 din codul de procedură civilă va admite apelurile cu consecința schimbării în tot a sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de pârâtul MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.291-293, sector 6, de intervenienții M. FINANȚELOR PUBLICE în calitate de reprezentant legal al STATULUI ROMÂN cu sediul în București, ., sector 5 și R. AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT cu sediul în București, .-8, sector 1 împotriva sentinței civile nr.458 din 25.06.2001, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă și de C. Administrativ în dosarul nr.3321/2000, în contradictoriu cu intimatul–reclamant N. I. cu domiciliul în București, șos. V., ., ., sector 2 și cu domiciliul ales la procurator C. G. cu domiciliul în comuna Slobozia M., ., județ Dâmbovița precum și cu intimata - intervenientă . cu sediul în București, ., sector 1.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul N. I..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.D.M.
Tehnopred.C.S.
Ex.2/22.10.2014
T.B.Secția a V-a Civilă – I.R.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 123/2014. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 119/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
