Conflict de competenţă. Sentința nr. 73/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 73/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-07-2014 în dosarul nr. 14489/299/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.73 F
Ședința din Camera de consiliu din data de 17.07.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. R. D.
GREFIER – F. J.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă și Judecătoria Sectorului 1 București, privind acțiunea formulată de reclamantul C. Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM cu sediul în București, .. 15-17, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul .. cu sediul în B., ., ., județ B..
Conflictul se soluționează fără citarea părților, conform art.135 alin.4 Cod proc.civ.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă la data de 29.04.2013, sub nr._/3/2013, reclamanta C. Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – CREDIDAM a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând: obligarea pârâtei la plata sumei de 6654,90 lei, inclusiv TVA, reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, în perioada 01.02.2008 – 31.12.2012 și obligarea pârâtei la plata sumei de 5.389,61 lei, reprezentând penalități de întârziere, calculate conform tabelului anexat. De asemenea, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1166 și următoarele din Noul Cod Civil, Legea nr. 8/1996 și Decizia ORDA nr. 399/2006, ca normă de aplicare.
Pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 1882/24.10.2013 a Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă, s-a admis excepția necompetentei materiale a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
A reținut tribunalul că acțiunea se încadrează în una dintre situațiile de excepție reglementate de art.94 lit.j Cod proc.civ., fiind o cerere evaluabilă în bani într-un cuantum mai mic de 200.000 lei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._ .
Prinsentința civilă nr.7678 din 05.05.2014, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cauzei. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 1 București și Tribunalul București și, pe cale de consecință, a dispus ca dosarul să fie înaintat la Curtea de Apel București în vederea soluționării conflictului, suspendând judecata acțiunii până la soluționarea conflictului negativ de competență.
Judecătoria a reținut că reclamantul a formulat o acțiune în materia drepturilor de proprietate intelectuală, Judecătoria Sectorului 1 București nefiind așadar competentă să soluționeze cererea reclamantului, în condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut în mod expres în cadrul art.94 pct.1 C.proc.civ., care reglementează competența de primă instanță a judecătoriei, că aceste litigii intră în competența lor.
Astfel, este de subliniat că după . Noului Cod de procedură civilă, tribunalul a devenit instanță de drept comun în ceea ce privește judecata în primă instanță, având competența conform art.95 să soluționeze orice cerere care nu este dată de lege în competența altei instanțe, nefiind așadar necesară o prevedere specială în acest sens.
Instanța a reținut inaplicabilitatea criteriului valoric, atât în considerarea conținutului normei de la art. 94 pct.1 lit. j) NCPC care privește orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, cât și a dispozițiilor art.151 din Legea nr.8/1996, actualizată, care prevăd că litigiile privind dreptul de autor și drepturile conexe sunt de competența organelor jurisdicționale, potrivit prezentei legi și dreptului comun.
În acest sens, este de subliniat că fiind vorba de un domeniu reglementat de o lege specială în cuprinsul căreia nu este prevăzută competența de primă instanță a judecătoriei, iar până la . Noului Cod de procedură civilă aceste litigii au fost judecate în primă instanță doar de către tribunale, nu există nicio rațiune pentru a considera că în materia drepturilor de proprietate intelectuală sunt incidente dispozițiile referitoare la criteriul valoric pentru delimitarea ariei de competență a celor două instanțe.
A considerat judecătoria că sintagma „indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști” are tocmai rolul de a evidenția caracterul de litigiu de drept comun, iar nu de litigiu specializat. În cazul în care s-ar fi urmărit prin textul art.94 pct.1 lit.j) C.proc.civ. doar o delimitare la nivel valoric a competenței, fără a se ține seama de natura litigiului, sintagma „indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști” nici nu ar mai fost necesară, fiind suficient să se scrie “orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei, inclusiv”.
De altfel, dacă legiuitorul intenționa să confere judecătoriilor competența de soluționare în primă instanță a acestor litigii ar fi prevăzut în mod expres aceasta, procedând la modificarea în mod corespunzător a prevederilor art.151 din Legea nr.8/1996, actualizată, sau cel puțin ar fi adoptat în paralel și un set de măsuri legislative privind înființarea la nivelul judecătoriilor de complete specializate pentru litigiile în materia drepturilor de proprietate intelectuală, date fiind particularitățile stricte ale materiei și inexistența acestei categorii de litigii pe rolul judecătoriilor.
De asemenea, instanța a reținut că cererea reclamantei a fost întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, care presupune analiza întrunirii condițiilor specifice pentru angajarea sa, prima cerință constând în existența prejudiciului reprezentat de încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală. Prin urmare, obiectul cererii din prezenta cauză este unul complex, nefiind o simplă acțiune patrimonială, ci una prin care se tinde la constatarea unei încălcări a drepturilor de proprietate intelectuală în scopul angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei, or constatarea încălcării dreptului de proprietate intelectuală nu constituie o cerere dată în mod expres de lege în competența judecătoriei.
Pe rolul Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă cauza a fost înregistrată la data de 03.07.2014 sub nr._ 4.
Curtea constată că sunt îndeplinite cerințele art.133 pct.2 și art.135 Cod proc.civ., fiind competentă a soluționa conflictul negativ ivit potrivit celor mai sus expuse.
Soluționând conflictul negativ de competență, curtea reține că cererile cu care reclamanta a învestit instanța nu pot fi încadrate în prevederile art.94 Cod proc.civ., astfel încât, față de dispozițiile art.95 Cod proc.civ., ce consacră plenitudinea de competență a tribunalului, cererea revine în competența de primă instanță a acestuia din urmă.
Astfel, cererile reclamantei implică verificarea calității sale de organism de gestiune colectivă îndrituit a colecta remunerațiile pentru utilizarea categoriei drepturilor de autor (conexe) cuvenite artiștilor interpreți și executanți pentru utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial, precum și verificarea utilizării fonogramelor de către pârâtă și incidența regulilor răspunderii delictuale, acestea fiind aprecieri cu conținut complex, nespecifice vreuneia din cererile menționate de norma care stabilește cu o enumerare limitativă competența judecătoriei.
Din acest punct de vedere curtea nu poate reține argumentul tribunalului în sensul că ne găsim în prezența unei cereri având ca obiect obligații de a da evaluabile în bani, cu o valoare de până la 200.000 lei, cererea pendinte nefiind una prevăzută de art.94 Cod proc.civ., ci una distinctă, cu regim juridic reglementat de legea specială, nr.8/1996.
Pentru aceste considerente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secție civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamantul C. ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI – CREDIDAM, cu sediul în București, ..15-17, sectorul 1 în contradictoriu cu pârâtul .., cu sediul în B., ., ., județul B., în favoarea Tribunalului București – Secție civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17.07.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. R. D. F. J.
Red./thred.IRD,PS
4 ex./28.10.2014
Judecătoria Sectorului 1 București – judecător S. A.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă – judecător A. G. Țambulea
| ← Desene şi modele industriale. Decizia nr. 524/2014. Curtea de... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 220/2014. Curtea de... → |
|---|
