Drept de autor fotografie. Utilizare fără acord. Decizia nr. 422/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 422/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 24002/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
…..
DECIZIA CIVILĂ NR.422R
Ședința publică de la data de 18 Februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - ALINA-PETRUȚA BUCULEI
JUDECĂTOR - M. S.
JUDECĂTOR - I. C.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți S. A. prin reprezentant legal S. M. și . împotriva Sentinței civile nr.241/07.02.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-reclamanți prin avocat S. R. I., care depune la dosar împuternicire avocațială nr._/2014, emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/ 18.02.2014 și intimata-pârâtă prin avocat M. D., potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2014.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul avocat al recurenților-reclamanți depune la dosar chitanța nr._/18.02.2014, reprezentând taxa de timbru, în cuantum de 1310 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei și arată că intimata-pârâtă i-a comunicat un exemplar al întâmpinării.
Curtea constată satisfăcută cerința timbrajului, stabilită prin rezoluția cererii.
Intimata-pârâtă, prin avocat, depune la dosar întâmpinare și un înscris, ce reprezintă confirmarea comunicării acestui act procedural și părții adverse.
Părțile, reprezentate, arată că nu au alte cereri de formulat, care să conducă la amânarea dezbaterilor.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenții-reclamanți, prin avocat, solicită admiterea recursului, schimbarea, în tot a sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Criticile pe care recurenții-reclamanți le aduce sentinței recurate, sunt de nelegalitate și netemeinicie, întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Susțin că acțiunea a fost respinsă pe motiv că fotografia ce face obiectul acestui litigiu ar fi una banală ce surprinde un instantaneu cu cei doi copii la locul de joacă. Apreciază că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii întrucât, potrivit literaturii de specialitate, a explicat de ce această fotografie nu este una banală, nu este un instantaneu. A fost executată de către un profesionist, cu scopul de a face reclamă locului de joacă. Dacă se ridică unele discuții cu privire la aplicarea Legii nr.8/1996, în ceea ce privește art.74 din Codul civil, arată că lucrurile sunt extrem de clare. Intimata, chiar dacă ar fi găsit pe stradă această poză, fără acordul reprezentantului legal al minorei S. A., nu o putea folosi. Apreciază că soluția instanței de fond este greșită întrucât condiționează aplicarea art.74 cod civil de dovada preluării fotografiei de către pârâtă și mențiunile privind drepturile de autor. Pârâta nu a făcut dovada că ar fi obținut acordul reprezentantului legal al recurentei-reclamante pentru a folosi această fotografie în scopuri comerciale.
În ceea ce privește apărările făcute de către intimată în întâmpinare, arată că se insistă pe art.21 din Legea nr.8/1996, însă reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe art.7 lit. f și art.88 alin.1 din Legea nr.8/1996 și nu pe art.21 din Legea nr.8/1996. Chiar instanța de fond, la pag. 5 a hotărârii recurate s-a pronunțat pe acest aspect.
De asemenea, solicită obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa de timbru și onorariu avocat.
Intimata-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Arată că susținerile reprezentantului avocat al recurenților-reclamanți cu privire la banalitate sunt teorii preluate din literatura de specialitate.
Faptul că această poză a fost găsită pe internet nu poate fi apreciată drept o poză originală, per a contrario, ar rezulta că orice fotografie ar reprezenta o operă de artă.
Banalitatea pozei rezultă și din faptul că imaginea surprinde un loc de joacă de genul celor existente în mall-uri, în care se află un copil.
Susține că creativitatea este dată și de către autorul pozei, or, în cazul de față, se poate observa că poza este realizată de o persoană necunoscută.
Susține că partea adversă nu a arătat cine este autorul acestei fotografii, el rămâne necunoscut și chiar din această perspectivă nu se pot orienta către o originalitate sau o protecție a dreptului de autor, care nu ar fi survenit decât dacă acesta ar fi fost cunoscut, notoriu sau și-ar fi înregistrat drepturile de autor, așa cum sunt ele prevăzute de lege. Cu privire la prejudiciu, articolul invocat de către partea adversă este cel invocat și suma indicată de partea adversă este cea prevăzută de art.21 din Legea nr.8/1996, cu privire la dreptul la suită. Dreptul la suită presupune atât o vânzare a operei de artă, care este urmată unei prime vânzări sau înstrăinări a operei. Niciuna din aceste situații nu a fost probată în acest dosar, nici o primă vânzare din partea autorului operei, nu a existat intenția ca intimata să fi dorit vânzarea acelei fotografii pentru a obține un profit sau un venit. Acea fotografie a fost preluată de pe internet, avea caracter public, așa cum s-a probat în dosar prin corespondența între societatea intimată și societatea care a preluat fotografia și a făcut catalogul respectiv, potrivit înscrisurilor și emailurilor depuse la dosarul de fond, interogatoriul intimatei, punctele 2 și 3. Fotografia avea caracter public și nici într-un caz nu beneficia de protecția dreptului de autor. Scopul pentru care a fost făcut a fost publicizarea unui spațiu de joacă și nu a fost făcut cu intenția de vinde și a obține un venit din această operațiune. În orice dosar de instanță, prejudiciul trebuie dovedit, or, partea adversă nu a arătat de ce a ales acel cuantum, respectiv 50.000 lei. Chiar când este inserată o clauză penală, cuantumul prejudiciului tot trebuie dovedit în fața instanței ca și legătura directă de cauzalitate dintre faptă și survenirea prejudiciul respectiv.
De asemenea, solicită obligarea recurenților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, potrivit facturii fiscale nr.29/ 13.02.2014, ordin de plată din 17.02.2014, emis de UniCredit Ț. Bank și contractul de asistență juridică, înscrisuri pe care le depune la dosar.
Având cuvântul în replică, reprezentantul avocat al recurenților-reclamanți arată că Legea nr.8/1996 nu prevede în cuprinsul ei ca autorul să fie cunoscut notoriu și nu prevede că trebuie să înregistreze aceste drepturi de autor asupra uneia din operele sale. Susține că reprezentantul avocat al intimatei induce în eroare când spune că cel care a întocmit catalogul a preluat poza. Intimata a predat fotografia reprezentanților centrului comercial Sun Plaza, în baza unui contract de publicitate. Poza a fost preluată de reprezentanții societății intimate. Arată că această poză este specială și într-un fel o recunosc și ei. La judecata în fond au afirmat că au identificat multe astfel de fotografii. Le-a atras atenția pentru că are ceva special.
Reprezentantul avocat al intimatei arată că era o poză clară și expusă pe un catalog nu înseamnă că are elemente de originalitate și este o operă de artă. Atunci când a fost selecționată de pe internet, a fost selecționată pentru faptul că era o poză care se vedea suficient de clar cât să se putea vedea mai departe. Susține că pe internet se află o multitudine de astfel de poze, de unde și banalitatea fotografiei respective, dar nu toate sunt suficient de clare pentru a putea mai departe să fie utilizate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă sub nr._, la data de 25.06.2012, reclamantele S. A., prin reprezentant legal S. M. și S.C. Z. P. S.R.L au chemat in judecata pârâta S.C. D. G. S.R.L, solicitând: sa fie obligată pârâta S.C. D. G. S.R.L. sa retragă poza publicată în catalogul SUN TIME nr.5/primăvara 2012 editat și distribuit de către centrul comercial SUNPLAZA; să fie obligată pârâta S.C D. G. S.R.L, la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de despăgubiri; sa fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecata, ocazionate cu prezentul proces.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că în anul 2011, S.C. Z. P. S.R.L., a deschis un loc de joaca pentru copii, în București, ..123-129, sector 6.
În scopul promovării acestui loc de joaca a realizat și un site, www. zuzyparty.ro, unde la secțiunea „loc de joacă” a postat o poză cu locul de joacă, realizată de către reclamante în care apare și minora S. A..
La începutul anului 2012, intrând în posesia catalogului SUN TIME nr.5/ primăvara 2012, distribuit gratuit de către centrul comercial SUN PLAZA, clienților săi, au descoperit cu stupoare că pârâtă face reclamă locului său de joacă, aflat în incinta centrului comercial SUN PLAZA, cu poza preluată de pe site-ul reclamantei (pagina 79 a catalogului).
Întrucât pârâta nu avea acordul reclamantelor pentru a folosi această poză, acestea au notificat centrul comercial SUN PLAZA, să retragă poza din catalog și pe pârâtă să se prezinte în data de 24.05.2012, orele 15.00 la sediul societății reclamante în București, Valea Oltului nr.123-129, clădirea MTR, sector 6 în vederea soluționării pe cale amiabilă a acestei probleme.
Pârâta a înțeles să nu se prezinte, iar din partea centrului comercial, nu au primit nici un răspuns, catalogul fiind în continuare distribuit către clienții săi.
Reclamantele invocă dispozițiile art.7 lit. f din Legea 8/1996, art.88 alin.1 din Legea 8/1996 și art.73, 74 și 79 din Codul civil.
Prin întâmpinarea formulată la data de 18.09.2012, pârâta S.C. D. G. S.R.L., a solicitat respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă deoarece acțiunea a fost înregistrată cu nerespectarea procedurii concilierii prealabile, conform dispozițiilor art.109 cu prevederile art.720 Cod pr.civ.; respingerea primului capăt de cerere privind retragerea pozei publicată în catalogul Sun Time ca fiind lipsită de obiect, deoarece acest catalog nu mai este de mult timp în uz, iar pe fond respingerea cererii referitoare la plata despăgubirilor în suma de 50.000 lei ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile instituite de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe și nu există niciun prejudiciu în patrimoniul petentelor;
A solicitat obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei pricini.
În motivare, pârâta a arătat că fără a produce nicio dovadă a prejudiciului provocat de societatea pârâtă prin publicarea unei poze dintr-un parc de joacă pentru copii, se solicită de către reclamante plata sumei de 50.000 lei. În fundamentarea acestor pretenții se invoca doar dispozițiile art.21din Legea nr. 8/ 1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, normă care statuează dreptul de suita al deținătorului unei opere fotografice.
Premisele legale care permit pârtii prejudiciate să solicite despăgubiri sunt determinate de vinderea fără drept a unei opere fotografice, ulterior primei înstrăinări legale făcute de autorul operei sau deținătorul drepturilor asupra acestei opere fotografice.
Aceasta situație presupune revânzarea unor opere fotografice valoroase originale de artă grafică sau plastică ori a unei opere fotografice.
Văzând ca pretențiile reclamanților se grefează pe aceste dispoziții, pârâta apreciază că reclamantele încearcă cu rea-credință să pretindă maximul despăgubirilor reglementate pentru ocrotirea dreptului de suita, deși nici măcar nu sunt îndeplinite premisele legale care să nască dreptul de a formula o atare petiție.
În speța de față, societatea pârâtă a tipărit fotografia în scopul publicitarii spațiului de joacă pe care societatea îl operează. Reclamantele atestă fără echivoc aceasta situație întrucât susțin că au regăsit o poză care ar exista și pe site-ul societății Z. în cadrul unui catalogul Sun Time de primăvara. Deci, chiar dacă s-ar aprecia că această poză a fost făcută de către societatea reclamantă și cataloga o drept operă fotografică trebuie, pentru a se da naștere la dreptul la despăgubiri, să se fi procedat la vânzarea repetată și la obținerea de bani de către pârâtă, premisă neîntrunită.
A arătat și că poza în speță nu se circumscrie noțiunii de operă fotografică întrucât este o banală poză realizată într-un spațiu de joacă, nu implică elemente de artă sau noutate, și nici nu se pot obține sume de bani de pe urma unei astfel de poze obișnuite (care nu are niciun element de originalitate găsite în abundență în mass-media sau pe internet.
Pârâta a invocat inexistența prejudiciului reclamantei, în condițiile în care societatea pârâtă nu a încasat bani prin utilizarea pozei indicată de reclamantă.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, în copie: notificare trimisă de reclamanta S.C. Z. P. S.R.L. pârâtei, cu confirmare de primire la 21.05.2012; proces verbal încheiat la 24.05.2012 de C.A. S. R. I.; nr.5/Primăvara 2012 din Catalogul SUN TIME; capturi ecran internet; adresa nr.95/30.01.2013, emisă de S.C. Dezvoltare Comercial Sudului S.R.L., prin S.C. A. Gilescu, V. și Partenerii.
A fost administrată proba cu interogatoriul reclamantei S.C. Z. P. S.R.L. și al pârâtei.
Prin Sentința civilă nr.241/07.02.2013 pronunțată în dosarul nr._/3/ 2012 Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a respins primul capăt de cerere din acțiune ca rămas fără obiect; a respins cererea formulată de reclamante de obligare a pârâtei la plata de despăgubiri, ca neîntemeiată și a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că obiect al litigiului îl constituie drepturile asupra fotografiei publicată în Catalogul SUN TIME nr.5/ Primăvara 2012, pagina 79 colțul din dreapta jos, reprezentând un loc de joacă plin de mingi colorate, un tobogan, o fetiță și un băiețel care se joacă, despre care reclamanții afirmă că o reprezintă pe minora S. A..
Din capturile de ecran de pe internet, depuse dosar, a rezultat că această fotografie, împreună cu alte fotografii a fost postată pe site-ul www.zuziparty.ro, la data de 21.07.2011 (filele 97, 98 și 95 dosar).
Reclamanta S.C. Z. P. S.R.L. justifică legitimarea procesuală activă în raport de dispozițiile art.4 alin. 1 și 2 din Legea nr.8/1996, potrivit cărora „Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștință publică. (2) Când opera a fost adusă la cunoștința publică sub formă anonimă sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercită de persoana fizică sau juridică ce o face publică având consimțământul autorului, atât timp cât acesta nu își dezvăluie identitatea.”
S-a mai reținut că pârâta a preluat această fotografie și a folosit-o pentru a face reclamă locului de joacă „DREAMLAND PARADISUL COPIILOR” în catalogul SUN TIME nr.5/Primăvara 2012, fotografia fiind postată la pagina 79 colțul din dreapta jos (fila 47 dosar), fără a solicita acordul reclamanților, apreciind că nu era necesar ca în condițiile care aceștia nu au protejat-o, iar pârâta a intrat în posesia sa prin accesarea site-ului Google Images, astfel cum rezultă din răspunsurile la interogatoriu (fila 103 dosar).
În privința primului capăt de cerere, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei să retragă această fotografie din catalogul SUN TIME nr. 5/Primăvara 2012, prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei de obiect, motivat de faptul că acest catalog a încetat să apară începând cu 01.06.2012.
Analizând această excepție, Tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată, având în vedere pe de o parte, faptul că în privința Catalogului nr. 5, se solicită o obligație imposibil de executat de către pârâtă în condițiile în care nu aceasta este editorul Catalogului, iar pe de altă parte, împrejurarea că menționatul catalog cu caracter publicitar a avut o existență limitată, fiind făcută dovada că în cataloagele ulterioare pârâta nu a mai menținut această fotografie pentru a face reclamă locului de joacă menționat, aspect ca fost demonstrat prin depunerea catalogului SUN TIME nr. 6/V. 2012, în care nu se mai regăsește fotografia în litigiu, cele două pagini de reclamă ale locului de joacă al pârâtei prezentând alte imagini (filele 54-5 din catalog).
În consecință, apreciind, Tribunalul a admite excepția și a respins acest capăt de cerere ca rămas fără obiect.
În ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata de despăgubiri, tribunalul a reținut că acest capăt de cerere a fost întemeiat de către reclamanți pe dispozițiile art.7 lit. f și art.88 alin.1 din Legea nr.8/1996.
Prin urmare apărările pârâtei întemeiate pe dispozițiile art.21 din Legea nr.8/ 1996, dispoziții care nu au fost invocate de către reclamante nu au fost analizate, fiind nerelevante.
Tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite condițiile pentru protejarea operelor fotografice ca obiect al dreptului de autor, în sensul legii nr.8/1996.
Astfel, s-a avut în vedere că, de principiu, operele fotografice pot constitui obiect al dreptului de autor, astfel cum rezultă din dispozițiile art.7 lit. f din lege, dacă reprezintă creații artistice în sensul art.1 din lege, care au aspecte de originalitate presupunând deci un efort creativ.
Nu intră în această categorie fotografiile obișnuite de familie sau ale unor locuri sau instantanee, dacă nu conțin și un mesaj artistic incorporat, decelabil de publicul consumator.
În speță, s-a constatat că fotografia invocată de către reclamanți surprinde un instantaneu cu doi copii, din care unul este chiar reclamanta minoră S. A., aflați la un loc de joacă, fără a conține elemente din care să rezulte intenția și efortul creativ artistic.
În ceea ce privește temeiul de drept constituit de art.88 alin.1 din Legea nr.8/ 1996, Tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale a pârâtei, neexistând fapta ilicită și nici prejudiciul suferit de către reclamante.
Astfel, în privința aplicabilității art.73 din Noul Cod Civil, Tribunalul a avut în vedere că nu s-a făcut dovada că la data preluării fotografiei de către pârâtă, existau mențiuni privind drepturile de autor ale reclamantelor asupra fotografiei, care erau necesare, în condițiile în care fotografiile erau postate pe site-ul unei persoane juridice având ca obiect furnizarea de servicii de divertisment pentru copii.
S-a reținut că nu s-a făcut dovada faptului că respectiva fotografie putea fi descărcată doar de pe site-ul reclamantei S.C. Z. P. S.R.L., nu și prin alte motoare de căutare, de maniera celor indicate de către pârâtă, respectiv prin accesarea motorului Google Images.
Prin urmare, a constatat tribunalul nu s-a făcut dovada faptului că, la momentul descărcării acestei fotografii de către pârâtă, aceasta a avut în mod real cunoștință despre faptul că fotografia în cauză era destinată promovării locului de joacă al societății reclamante.
De asemenea, s-a reținut că nu s-a făcut nicio dovadă a prejudiciului suferit de reclamante prin utilizarea acestei fotografii ca reclamă pentru serviciile similare prestate de către pârâtă, în condițiile în care drepturile comerciale ale reclamantei S.C. Z. P. S.R.L., întemeiate pe regulile concurenței loiale, nu pot face obiectul unei acțiuni întemeiată pe dispozițiile legii speciale, care protejează drepturile de autor, Legea nr.8/1996.
În consecință, Tribunalul a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
În ceea ce privește cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, Tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, apreciind că, deși acțiunea reclamantei a fost respinsă pentru motivele anterioare, reclamanta nu are culpă procesuală, în condițiile în care litigiul ar fi putut fi evitat dacă pârâta ar fi răspuns notificării prin care era convocată la conciliere și care i-a fost comunicată cu confirmare de primire la 21.05.2012 și căreia aceasta nu i-a răspuns (filele 6 și 3-5 dosar).
Doctrina și jurisprudența au dezvoltat conceptul culpei procesuale, atașându-l nu de admiterea sau respingerea în sine a acțiunii, ci de acțiunile sau inacțiunile părților, care ar fi putut avea ca rezultat preîntâmpinarea sau stingerea în fază incipientă a litigiului.
S-a apreciat că în măsura în care pârâta ar fi răspuns convocării reclamantei, ar fi putut lua cunoștință despre drepturile pe care aceasta le pretinde și ar fi putut stinge litigiul legat de preluarea și utilizarea acestei fotografii.
Totodată, Tribunalul a avut în vedere faptul că, în cadrul prezentei acțiuni, nu au fost examinate și condițiile răspunderii pentru concurența neloială, reglementate de Legea nr. 11/1991.
În consecință, Tribunalul a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții, în termenul legal, la data de 23 august 2013, au declarat recurs reclamantele, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Curții a Apel București – Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 06 ianuarie 2014.
În motivarea recursului, recurentele - reclamante arată că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, invocând dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Se afirmă că motivarea instanței de fond de la pagina 5, ultimele trei paragrafe, nu are nicio bază legală, venind fără putință de tăgadă, în contradicție cu prevederile Legii nr.8/1996.
Recurentele – reclamante amintesc prevederile art.1 și at.7 lit. f din Legea nr.8/ 1996 și subliniază că după cum lesne se poate observa, în cuprinsul acestor două articole nu se regăsesc condițiile invocate de instanța de fond referitoare la originalitate, mesaje sau eforturi creativ artistice.
Se afirmă că și în aceste condiții, fotografia realizată de către reclamante este originală și a presupus un efort artistic, adăugând că poza înseamnă a sta într-o poziție favorabilă pentru a putea fi fotografiat, a lua o anumită atitudine spre a servi drept model pentru a fi fotografiat.
Mai explică recurentele – reclamante că în fotografia în cauză au fuzionat partea artistică și tehnică ca compun fotografia, iar din punct de vedere artistic au fost respectate elementele de limbaj artistic, plastic, punctul și linia.
Recurentele – reclamante prezintă aspecte ce țin de partea artistică a artei fotografice și subliniază că nu se poate afirma că fotografia este un instantaneu atât timp cât subiecții sunt conștienți că sunt fotografiați, privind în obiectiv.
Se mai adaugă că în mod greșit condiționează instanța de fond aplicabilitatea prevederilor art.73 NCC de existența mențiunii privind drepturile de autor la reclamantelor asupra fotografiei. Apreciază recurentele că prevederile art.73 NCC trebuie analizate distinct de Legea nr.8/1996, singura verificare ce trebuia făcută de instanță fiind aceea dacă pârâta a avut sau nu acordul reprezentantului legal al minorei pentru a folosi fotografia.
Susțin recurentele că în cauza de față pârâta nu a făcut dovada obținerii acestui acord, ceea ce însemnă că prevederile art.73 NCC au fost încălcate.
Față de motivele arătate recurentele solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept au fost invocate prevederile art.304 pct.9, art.3041 și art.312 C.pr.civ.
Recursul a fost legal timbrat cu suma de 1.305,5 lei, taxă judiciară de timbru și 2,5 lei, timbru judiciar.
La data de 14 februarie 2014, prin serviciul Registratură, s-a depus al dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimata – pârâtă S.C. „D. G.” SRL prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând temeinicia motivelor de recurs, intimata – pârâtă, referitor la originalitatea fotografiei, arată că după cum rezultă din probatoriul administrat, fotografia în cauză a fost aleasă aleatoriu de către cei care publicau revista din mai multe poze descărcate nu de pe site-ul recurentei Z. ci de pe internet cu ajutorul motorului de căutare Google.
Cu referire la art.1 din Legea nr.8/1996 se afirmă că deși acesta nu face referire expresă la opera fotografică este lesne de înțeles din cuprinsul acestuia că nu orice poză poate fi obiectul unui drept de autor. De asemenea, creativitatea este dată și de către autorul pozei, ori în cazul de față se poate ușor observa că poza este realizată de o persoană necunoscută. Totodată, în opinia intimatei, banalitatea pozei rezultă și din faptul că imaginea în discuție surprinde un loc de joacă de genul celor existente în mall-uri, în care află un copil.
Susține intimata – pârâtă că originalitatea pozei și valoarea artistică nu se poate argumenta pe concluzia recurentei că „subiecții sunt conștienți că sunt fotografiați, privind în obiectiv”, creativitatea trebuind să surprindă o chestiune inedită, ă reiasă contribuția persoanei care a realizat fotografia și să conțină și elemente de noutate față de pozele obișnuite.
În ceea ce privește solicitarea de obligarea a intimatei – pârâte la plata despăgubirilor, se arată, că deși recursul conține mențiuni succinte referătoare la acest capăt de cerere, în cauză nu subzistă condițiile legale indicate de către recurentă ca temei legal privind acordarea de despăgubiri.
Se arată astfel că nu se dovedește în niciun mod prejudiciul provocate de societatea intimată prin publicarea fotografiei, astfel că se apreciază că în fundamentarea acestor pretenții se poate invoca numai dreptul de suită prevăzut de art.21 din Legea nr.8/1996, însă în cauză nu se poate pune problema vânzării fără drept a unei opere fotografie.
De asemenea, se arată că într-un asemenea caz legea calculează daunele produse prin vânarea operei fără acordul autorului acesteia, prin aplicarea unui procent asupra valorii cu care s-a vândut opera respectivă.
Intimata – pârâtă apreciază că nu există nicio nerespectarea a dreptului de suită societatea necomercializând sub nicio formă poza menționată de către petente.
În drept sunt invocate dispozițiile art.1 și art.21 din Lege anr.8/1996, art.73 NCC și art.304 C.pr.civ.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate, în conformitate cu art. 3041 și art.304 pct.9 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
1. Critica referitoare la greșita interpretare și aplicare a prevederilor art.1 și art.7 lit. f din Legea nr.8/1996, încadrată în motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., nu este fondată.
Astfel, Curtea constată că potrivit art.1 din Legea nr.8/1996 „Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, precum și asupra altor opere de creație intelectuală este recunoscut și garantat în condițiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului și comportă atribute de ordin moral și patrimonial. (2) Opera de creație intelectuală este recunoscută și protejată, independent de aducerea la cunoștința publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în formă nefinalizată”, iar potrivit art.7 alin.1 lit. din același act normativ „Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, cum sunt …. operele fotografice, precum și orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei”.
În ceea ce privește noțiunea de „operă originală de creație intelectuală”, este adevărat că aceasta nu este definită de legea nr.8/1996, însă acest aspect nu este de natură să conducă la concluzia că orice operă fotografică este o operă originală. Astfel, în mod corect a indicat tribunalul că pentru a constitui obiect al dreptului de autor fotografia trebuie să prezinte elemente de originalitate, deci să presupună un efort creativ.
Având în vedere criticile formulate prin cererea de recurs, Curtea nu poate înlătura considerentele reținute de tribunal, deoarece prezentarea detaliată a unor aspecte care țin de teoria artei fotografice nu este de natură să dovedească originalitatea fotografiei în cauză.
Prezentarea unor aspecte preluate din literatura de specialitate fără a indica modul în care ar trebui aplicate în cauza de față (pentru a constitui critici reale aduse sentinței pronunțate de prima instanță) precum și concluzia conform căreia fotografia nu este un instantaneu atât timp cât subiecții sunt conștienți că sunt fotografiați privind spre obiectiv, nu sunt de natură să conducă la o concluzie diferită de cea a primei instanțe.
Pe cale de consecință prima critică a recurentelor - reclamante urmează a fi înlăturată.
2. Critica referitoare la greșita interpretare și aplicare a prevederilor 73 NCC, încadrată în motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., nu este, de asemenea, fondată.
Potrivit art.73 NCC „orice persoană are dreptul la propria imagine”, iar în exercitarea acestuia drept poate interzice ori împiedica reproducerea, în orice mod, a înfățișării sale fizice, ori utilizarea unei asemenea reproduceri. De asemenea, potrivit art.88 din Legea nr.8/1996 potrivit căruia „Utilizarea unei opere care conține un portret necesită consimțământul persoanei reprezentate în acest portret, în condițiile prevăzute de art.73, 74 și 79 din Codul civil”.
În cauza de față, recurentele - reclamante au solicitat în temeiul acestor două texte legale obligarea intimatei – pârâte la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de despăgubiri, ceea ce presupune analizarea în cauză a condițiilor răspunderii civile delictuale, cu alte cuvinte reclamantele trebuiau să dovedească: existența unei fapte ilicite a pârâtei, vinovăția societății pârâte în săvârșirea faptei, prejudiciul suferit, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Or pentru a se analiza existența faptei ilicite a intimatei – pârâte precum și vinovăția acesteia în mod corect s-a verificat modul în care fotografia în cauză putea fi descărcată de pe internet precum și dacă era protejată în vreun fel sau dacă avea o strânsă legătură că site-ul reclamantei.
În măsura în care din probele administrate în cauză a rezultat că fotografia putea fi descărcată prin simpla accesară a motorului de căutare google, că pe fotografia respectivă nu era menționat numele societății reclamante, nu se poate reține în sarcina societății pârâte o faptă ilicită.
Nu pot fi primite nici afirmațiile recurentelor în sensul că tribunalul trebuia să se limiteze la a verifica dacă pârâta a avut sau nu acordul reprezentantului legal al minorei S. A. pentru folosirea imaginii acesteia, deoarece fotografia în care apărea minora putea fi descărcată fără restricții de pe internet, iar fotografia nu era relaționată în niciun fel cu numele minorei sau cu cel al societății reclamante.
Totodată, în mod corect, s-a constata că recurentele – reclamante, deși au solicitat suma de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri, nu au făcut nicio dovadă a acestui prejudiciu.
Pe cale de consecință, având în vedere considerente arătate mai sus, Curtea apreciază ca fiind legală și temeinică hotărârea pronunțată de prima instanță și cu observarea prevederilor art.312 alin.2 C.pr.civ., va respinge recursul declarat ca nefondat.
Reținând culpa procesuală a recurentelor – reclamante a căror cale de atac a fost respinsă, în temeiul art.274 C.pr.civ. Curtea urmează să le oblige pe acestea la plata sumei de 3/890,72 lei, cheltuieli de judecată aferente fazei de judecată a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți S. A. prin reprezentant legal S. M. și . împotriva Sentinței civile nr.241/07.02.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ., ca nefondat.
Obligă pe recurentele-reclamante la plata către intimata-pârâtă a sumei de 3.890,72 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. P. B. M. S. I. C.
GREFIER,
E. D. C.
Red. Jud. I.C./ Tehnored. I.C./E.D.C.
2 ex./
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă
Judecător fond - E. F.
| ← Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 1874/2014.... | Desene şi modele industriale. Decizia nr. 524/2014. Curtea de... → |
|---|
