Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 318/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 318/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 34891/3/2012
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ,
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.318R
Ședința publică de la 05.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. A. S.
JUDECĂTOR – M. D. O.
JUDECĂTOR - S. G. N.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă . împotriva sentinței civile nr.761/04.04.2013, pronunțate de Tribunalul București-Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurenta-pârâtă a depus la dosar chitanța nr._/1/03.02.2014, reprezentând taxa de timbru, în cuantum de 19 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care,
Curtea ia act de achitarea taxei de timbru, constată cauza în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._ la data de 04.09.2012, reclamantul N. D. a solicitat, in temeiul art. 39 din Legea nr. 8/1996 actualizata si modificata prin OUG nr. 123/2005 privind drepturile de autor, în contradictoriu cu pârâta ., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea intimatei la plata remunerației cuvenita in temeiul contractului de cesiune a drepturilor de autor nr. 1/12.01.2009, pentru executarea lucrării „instalații electrice de curenți tari si slabi”, beneficiar Consiliul Local Târgu M., efectuată în perioada august-septembrie 2009 și obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, s-a arătat că între părți a fost încheiat contractul de cesiune de drepturi de autor nr.1/12.01.2009, pe o perioada nedeterminată, contract încheiat în conformitate cu prevederile art. 39 din Legea 8/1996, modificată și actualizată prin OUG 123/2005.
Conform art.III alin.1 din contractul de cesiune de drepturi de autor – Prețul contractului, „pentru dreptul de valorificare a obiectului contractului, realizat si predat lunar cesionarului, cedentul va primi lunar de la cesionar o remunerație neta de 2311 lei”.
Conform art. 43 alin. 1 din Legea 8/1996, actualizata, remunerația cuvenita in temeiul unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale se stabilește prin acordul părților, în speța, cuantumul acesteia fiind de 2311 lei net lunar.
In lunile august - septembrie (mai precis până la data de 07.09.2009) a realizat si predat cesionarului lucrarea „Instalații electrice de curent tari și slabi”, realizata in folosul beneficiarului Consiliul Local Târgu M..
Conform art. III alin. 2 din contractul de cesiune de drepturi de autor nr. 1/12.01.2009, „toate sumele datorate de cesionar cedentului, în baza prezentului contract, vor fi plătite lunar, începând cu data de 15 a lunii următoare", obligație pe care acesta nu și-a îndeplinit-o nici până la data formulării prezentei cereri de chemare in judecata.
Reclamantul a mai precizat că deși a întocmit si predat la timp lucrarea, cesionarul nu si-a îndeplinit obligația de plata a remunerației stabilita conform contractului de cesiune-aferenta perioadei august - 07.09.2009.
Conform art. IV alin. 2 lit. b din contractul de cesiune de drepturi de autor nr. 1/12.01.2009 îi revenea și obligația de a plăti către reclamant remunerația stabilită prin contract precum și taxele si impozitele conform legii (10% impozit reținut la sursa), obligație neîndeplinită.
Separat de contractul de cesiune de drepturi de autor, între părți a existat si un contract individual de munca - contractul nr. 9/12.01.2009, înscris în registrul general de evidență al salariaților, raporturile juridice de muncă încetând la data de 07.09.2009, conform Deciziei nr. 82/01.09.2009, in temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii.
În drept, au fost invocate diuspozițiile art. 39, art. 42, art. 43 din Legea 8/1996, modificata prin OUG 123/2005, art. 2 lit. e, art. 114 C.proc.civ., iar în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc.civ., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În dovedirea cererii, au fost depuse la dosar copie contract de cesiune de drepturi de autor nr.1/12.01.2009; copie contract individual de munca nr. 9/12.01.2001; copie decizia nr.82/01.09.2009.
Pârâta . a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulară de reclamant ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că la data de 12.01.2009, reclamantul a semnat cu pârâta un contract de cesiune de drepturi de autor, contract care a încetat la data de 01.09.2009.
Pârâta a achitat în întregime drepturile bănești cuvenite reclamantului potrivit contractului de cesiune de drepturi de autor nr. 1/12.01.2009 inclusiv pentru lunile august – septembrie 2009) astfel cum rezultă din Declarația informativă privind impozitul reținut pe venituri cu regim de reținere la sursa prin care reiese că N. D. a beneficiat de venituri din cesionarea drepturilor de autor în suma de 19.809 lei, pentru care societatea a declarat și plătit impozitul aferent în sumă se 1980 lei, în concluzie, afirmația reclamantului privind că pârâta nu a plătit taxele și impozitele conform legii este nefondată și nereală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 C.proc.civ.
La data de 25.02.2013, reclamantul N. D., a depus la dosar note scrise prin care a precizat că solicită obligarea paratei la plata sumei de 2850 lei net, reprezentând remunerație aferenta perioadei august_09, conform art. III alin. 1 din contractul de cesiune de drepturi de autor nr.1/12.01.2009.
Prin sentința civilă nr. 761/04.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV -a Civilă, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul N. D., în contradictoriu cu pârâta . obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2850 lei, remunerație cuvenită în baza contractului de cesiune de drepturi de autor nr.1/12.01.2009, aferentă perioadei august_09 și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Conform contractului de cesiune drepturi de autor nr. 1/12.01.2009 încheiat între reclamant și pârâtă, părțile au stabilit obiectul contractului ca fiind realizarea de către cedent a activității de proiectare în domeniul construcțiilor civile, pârâta obligându-se, ca pentru dreptul de valorificare al obiectului contractului, realizat și predat lunar cesionarului, să plătească cedentului (reclamantului) o remunerație netă de 2311 lei lunar, sumă ce va fi plătită lunar, începând cu data de 15 a lunii următoare.
Reclamantul a pretins în prezenta acțiune remunerația aferentă lunii august și până la data de 7.09.2009, când a menționat încetarea contractului.
Întrucât, prin depunerea contractului, reclamantul a făcut dovada creanței, conform regulilor răspunderii civile contractuale, revenea sarcina pârâtei să probeze inexistența acesteia.
Într-o primă apărare, s-a reținut că pârâta a menționat încetarea contractului la data de 1.09.2009, față de data de 7.09.2009, invocată de reclamant.
Verificând prevederile contractuale, s-a constatat încheierea contractului de cesiune pe durată nedeterminată, la cap.V fiind reglementată de părți procedura de încetare a contractului, respectiv prin acordul scris al părților sau prin notificare.
În cauză nu s-a făcută dovada nici al unui acord scris de încetare și nici a unei notificări din partea pârâtei, astfel încât susținerea acesteia privind încetarea raporturilor contractuale anterior datei pretinse de reclamant nu poate fi primită.
Faptul că între părți a existat și un contract de muncă și că raporturile de muncă au încetat prin Decizia nr. 82/1.09.2009, atașată la fila 8 din dosar nu determină aceeași concluzie și cu privire la data încetării contractului de cesiune, act juridic distinct.
În notele scrise depuse la dosar, pârâta a invocat calitatea deficitară a proiectului executat de reclamant, apărare care, deși nedenumită ca atare, ar conduce la ideea invocării excepției de neexecutare a contractului.
Și această apărare a fost înlăturată, pe de o parte, ca nefiind dovedită și, pe de altă parte, ca urmare a contrazicerii flagrante cu ultima apărare a pârâtei, ce va fi analizată în continuare, legată de plata drepturilor ce fac obiectul cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește apărarea pârâtei privind plata sumelor ce fac obiectul acțiunii, tribunalul a înlăturat-o cu următoarele argumente:
Depunerea la dosar a dispozițiilor de plată din data de 25.08.2009 (fila 24 din dosar) pentru suma de 1600 lei și celei din data de 11.08.2009 (fila 26 din dosar) pentru suma de 1600 de lei, nu pot fi avute în vedere ca remunerație aferentă perioadei august 7.09.2009, deoarece aceste ordine de plată nu cuprind imputația plății făcută de pârâtă. S-a menționat la scopul plății că aceste sume ar reprezenta salariu și drepturi de autor, fără a se menționa perioada pentru care au fost plătite.
În lipsa acestor mențiuni, nu s-a putut considera că pârâta a plătit sume scadente, respectiv că sumele plătite în luna august sunt aferente lunii iulie, așa cum a susținut reclamantul.
Nici depunerea la dosar a declarației informative privind impozitul reținut pe venituri nu poate face dovada plății drepturilor către reclamant, aceasta făcând dovada reținerii la sursă a impozitului.
Nu în ultimul rând, tribunalul a reținut că, în ordinele de plată, nu este diferențiat cât din suma plătită reprezintă salariu și cât drepturi de autor, dar că, deși pârâta a depus la dosar acte din care s-ar putea aprecia cât reprezentau drepturi salariale, tribunalul nu a făcut această diferențiere, întrucât, așa cum a arătat și pentru argumentele de mai sus, a considerat suma plătita prin ordinele de plată ca fiind aferentă lunii iulie, cea aferentă lunii august nefiind scadentă la momentul emiterii ordinelor (atât conform contractului de muncă cât și conform celui de cesiune).
Față de cele menționate mai sus, s-a admis acțiunea și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2850 lei, remunerație cuvenită în baza contractului de cesiune de drepturi de autor nr.1/12.01.2009, aferentă perioadei august_09.
În baza art. 274 alin.1 C.proc.civ., a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat conform chitanței atașate la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta – pârâtă S.C. S. . întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 si 9 C.pr.civ., criticând-o ca netemeinică și nelegală și solicitând admiterea acestuia, cu consecința modificării hotărârii, in sensul respingerii acțiunii.
Recurentul susține că deși la dosarul cauzei recurenta - pârâtă a depus un număr de patru dispoziții de plata către reclamant, datate 25.08.2009,26.08.2009 si doua din 11.08.2009, fiecare dintre acestea pentru suma de 1600 lei, instanța de fond a conchis ca acestea nu pot fi avute in vedere ca remunerație aferenta perioadei august - septembrie 2009, întrucât nu se menționează in cuprinsul lor perioada pentru care au fost plătite.
Recurenta – pârâtă invocă faptul că se abține să comenteze pasajul cu "deoarece aceste ordine de plata nu cuprind imputația plății făcută de pârâtă", pasaj care nu are nici un fel de înțeles si care în opinia sa nu are nici un fel de legătură cu cauza de față.
Recurenta – pârâtă arată că instanța de fond concluzionează fără temei ca această împrejurare este de natură sa ducă la concluzia că sumele plătite în luna august sunt aferente lunii iulie, fără a lua însă în seamă împrejurarea ca in luna august s-a achitat dublul sumei datorate intimatului lunar.
Lunar, intimatul trebuia sa încaseze cu titlu de salariul si drepturi de autor cumulate suma de 3200 lei, iar perioada pentru care ambele contracte s-au executat este 12.01.2009-7.09.2009.
Pentru toată perioada s-a achitat lunar intimatului suma de 3200 lei, împrejurare necontestata de către acesta iar din evidentele societății rezultă că lunar intimatul a primit suma de 3200 lei, mai puțin luna iulie.
În luna august s-a achitat suma de 6.400 lei, așa cum rezultă din copiile dispozițiilor de plata existente la dosarul cauzei, in număr de 4 a câte 1600 lei, așa cum s-a mai arătat: 2 datate 11.08.2009, una datată cu 25.08.2009 si cea din urma, datata la 26.08.2009.
Această sumă de 6.400 lei reprezintă plățile efectuate pentru lunile iulie si august a anului 2009.
Contractele de drepturi de autor si de muncă au fost denunțate de părți începând cu data de 7.09.2009.
În realitate, plata aferenta primei luni de contract, respectiv pentru luna ianuarie a fost întreaga, "deși intimatul a prestat munca doar pentru 19 zile (diferența dintre 31 si 12 ianuarie 2009), astfel ca această suma încasată, în opinia recurentei, se compensează cu diferența celeia care trebuia să fie încasată de acesta pentru cele 7 zile lucrate in luna septembrie a anului 2009.
In această situație, intimatul mai datorează societății ca venituri necuvenite drepturile bănești corespunzătoare unui număr de 5 zile (diferența dintre 12 si 7, corespunzătoare datelor de angajare si denunțare din lunile ianuarie si septembrie).
Astfel fiind, instanța de fond, în opinia recurentei a procedat greșit la calcularea drepturilor bănești ale intimatului, apreciind eronat că luna august a anului 2009 nu este acoperită, considerând întreaga sumă achitată în aceasta lună, respectiv cea de 6400 lei, ca fiind achitată în contul lunii iulie, când în realitate aceste plăți acopereau lunile iulie și august.
Recurenta – pârâtă consideră că și-a achitat toate obligațiile către intimat, atât cele izvorâte din contractul de cedare a drepturilor de autor, cât și din cele de muncă, iar soluția instanței de fond nu este conformă cu realitatea faptică.
În consecință, recurenta- pârâtă solicită admiterea recursului cu consecința modificării hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
Recurs legal timbrat.
Intimatul –reclamant N. D. a formulat întâmpinare, prin care în esență, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au solicitat și administrat probe noi în faza recursului.
Analizând deciziile recurate, prin prisma criticilor și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele :
Astfel, într-adevăr, la dosarul cauzei, în probațiune, recurenta a depus patru dispoziții de plata către intimat, respectiv din 25.08.2009, 26.08.2009 și doua dispoziții din 11.08.2009, fiecare dintre acestea pentru suma de 1600 lei, însă în raport de prevederile legale aplicabile, respectiv cele ale C.civ din 1864 ce reglementează stingerea obligațiilor prin plată, instanța de fond, contrar susținerilor nefondate ale recurentului, a conchis în mod corect că recurentul nu a făcut dovada stingerii obligației de plată a remunerației datorate conform contractului de cesiune a dreptului de autor nr.1/12.01.2009, aferentă perioadei august - septembrie 2009
În acest sens, este de menționat că între părțile prezentului litigiu s-au încheiat două contracte distincte ca regim juridic și obligații izvorâte din acestea, respectiv un contract de muncă în cadrul căruia recurenta avea calitatea de angajator și intimatul pe aceea de salariat și contractul de cesiune de drepturi de autor menționat, potrivit acestuia din urmă recurenta obligându-se ca în schimbul cesiunii dreptului de valorificare al obiectului contractului, să plătească intimatului în calitate de cedent o remunerație netă de 2311 lei lunar, sumă ce urma a fi plătită lunar începând cu data de 15 a lunii următoare.
În aceste sens, au relevanță prevederile legale referitoare la dovada plății ca modalitate de executare în natură a obligației, la indivizibilitatea plății, la imputația plății și cele referitoare la compensație.
Potrivit prevederilor art.1101 C.civ. plata este guvernată de principiul indivizibilității chiar în situația unei datorii divizibile, iar atunci când obiectul obligației este dat de prestații succesive, fiecare prestație face obiectul unei plăți distincte însă nedivizibile, la termenul la care aceasta devine scadentă.
Așa cum conacră doctrina (D.. Civil. Teoria generală a obligațiilor, editura ALL, autori C. S. și C. B., pagina 279 și umătoarele), de la principiul indivizibilității plății (în ceea ce privește suma datorată aferentă perioadei 1-7 septembrie 2009) există cinci excepții, printre care se află cazul stingerii obligației prin compensație, ceea ce nu este însă cazul în speță; în acest sens, pentru a opera compensația între cele 2 zile pretins nelucrate în luna ianuarie 2009 potrivit contractului de muncă, însă plătite și cele 7 zile aferente lunii septembrie 2009, potrivit prevederilor art.1144 C.civ. și așa cum conacră doctrina (D.. Civil. Teoria generală a obligațiilor, editura ALL, autori C. S. și C. B., pagina 329 și umătoarele) este necesar ca pe lângă reciprocitatea creanțelor între debitor și creditor și a aceleia ca drepturile de creanță să aibă ca obiect bunuri fungibile, ca creanțele ce urmează a se compensa să fie certe ( adică existența lor să nu fie discutabilă din punct de vedere juridic), lichide (adică să fie determinată cu exactitate în valoarea lor) și să fie exigibile (adică să fi ajuns la scadență). În cauză, pretinsa creanță a recurentei față de intimat nu este certă, deoarece nu s-a făcut dovada împrejurării pretinse, respectiv a faptului că intimatul nu a lucrat cele 2 zile menționate în luna ianuarie 2009 potrivit contractului de muncă, pe care ar însă i le-ar fi plătit.
În ceea ce privește criticile recurentei referitoare la mențiunile instanța fondului privitoare la imputația plății făcută de pârâtă, categoria juridică a imputației plății are semnificația prevăzută de prevederile legale, respectiv de dispozițiile art.1110 C.civ. și are legătură cu cauza de față,, contrar susținerilor vădit nefondate ale recurentei. În acest sens, imputația plății intervine atunci când un debitor are sau poate avea față de același creditor mai multe datorii, iar plata făcută de debitor nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, fiind necesar a se determina cum se impută această prestație, respectiv pe care datorie o stinge; se prevede că imputația plății se face prin acordul părților, sau de una din părți, debitor sau creditor, sau în lipsa acestor situații, este făcută de lege, respectiv de prevederile art.1113 C.civ. care dispun asupra modului cum se impută plata. În cauză, imputația plății nu s-a făcut prin acordul părților sau de vreuna din părți, debitor sau creditor, fiind prin urmare aplicabile prevederile art.1113 C.civ care au fost corect interpretate și aplicate de instanța fondului, contrar susținerilor nefondate ale recurentei.
Dispozițiile art.1113 C.civ prevăd că dacă o datorie este scadentă și cealaltă nu este scadentă, plata se impută asupra celei scadente, chiar dacă debitorul avea interes mai mare să o stingă pe cea nescadentă. În al doilea rând, dacă toate datoriile au ajuns la scadență, imputația se face asupra celei care este mai oneroasă pentru debitor. În al treilea rând, dacă toate datoriile sunt scadente și deopotrivă de oneroase, imputația se face asupra celei mai vechi dintre ele, și în al patrulea rând, dacă toate datoriile sunt scadente, deopotrivă de oneroase și au aceeași vechime, plata se impută proporțional asupra fiecăreia dintre ele.
Prin urmare, făcând aplicarea prevederilor art.1113 C.civ, și având în vedere faptul că potrivit contractului de cesiune recurenta își asumase obligația de plată către intimat a remunerației lunare de 2311 lei începând cu data de 15 a lunii următoare, Curtea reține că prin cele patru dispoziții de plata invocate de recurentă, respectiv cele din 25.08.2009, 26.08.2009 și cele doua dispoziții din 11.08.2009 nu s-a făcut dovada plății remunerației aferente perioadei august 2009-7 septembrie 2009, după cum corect a reținut instanța fondului.
În acord cu prevederile art.1113 C.civ, în condițiile în care doar plata tranșei de remunerație datorată pentru luna iulie 2009 devenea scadentă la 15 august, nu se poate considera că dispozițiile de plata către reclamant, respectiv cele doua dispoziții din 11.08.2009 s-au imputat asupra remunerației aferente lunii august ci doar asupra remunerației aferente lunii iulie 2009, deoarece doar aceasta era scadentă la data de 11.08.2009, iar plata făcută prin dispozițiile de plată din 25.08.2009, 26.08.2009 s-au imputat asupra remunerației aferente lunii iulie și nu asupra celei aferente lunii august cum pretinde recurenta – pârâtă fără temei.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, lunar, intimatul trebuia sa încaseze cu titlu de debit de la recurentă nu doar drepturi de autor ci și drepturi salariale cumulate, astfel că inclusiv salariul datorat pentru luna iulie 2009 devenea scadent în luna august, astfel că plățile făcute în luna august pot fi imputate și asupra salariilor plătite de recurenta care nu a făcut ea însăși imputația plății prima, astfel cum avea posibilitatea potrivit legii.
Prin urmare, faptul că în luna august recurenta a achitat intimatului suma de 6.400 lei, potrivit dispozițiilor de plata existente la dosarul cauzei, nu poate căpăta semnificația pe care o arată recurenta tocmai datorită faptului că intimatul contestă achitarea remunerațiilor ce fac obiectul cererii de chemare în judecată, astfel că prima instanță a reținut corect situația de fapt și i-a aplicat corect prevederile legii, criticile recurentei urmând a fi respinse.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 C.pr.civ., Curtea, va respinge recursul declarat de recurentul-pârât ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă . împotriva sentinței civile nr.761/04.04.2013, pronunțate de Tribunalul București-Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. D., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. A. M. D. S. G.
S. O. N.
GREFIER,
E. D. C.
Red.SB/th.red.EDC
2ex.-
Tribunalul București-Secția a IV-a Civilă
Judecător-A. G. Țambulea
| ← Strămutare. Sentința nr. 8/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Marcă. Decizia nr. 504/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
