Marcă. Decizia nr. 210/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 210/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 42015/3/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 210 A
Ședința publică de la 14.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – MARIA DALINA OANCEA
JUDECĂTOR – I. R. D.
GREFIER – F. J.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă . sentinței civile nr.689/04.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți . și O. DE S. PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI, cauza având ca obiect decădere marcă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-reclamantă S.C. R. S.A. prin apărător, avocat I. B., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 3 dosar Secția a IX-a și intimata-pârâtă . prin apărător, avocat A. O., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 22 dosar Secția a IX-a, lipsind intimata-pârâtă O. de S. pentru Invenții și Mărci.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, având cuvântul asupra probatoriului, apărătorul apelantei-reclamante . încuviințarea probei cu înscrisuri în dovedirea existenței riscului de confuzie, pentru dovedirea existenței mărcii și a cunoașterii acesteia, aspecte în raport de care instanța de fond a constatat că acțiunea este lipsită de interes.
Având în vedere că administrarea probelor propuse de apărătorul apelantei conduc la amânarea cauzei, apărătorul intimatei-pârâte . se opune, având în vedere că aceasta aveau suficient timp să depună înscrisurile despre care face vorbire, iar înscrisurile solicitate nu au nici o utilitate în ceea ce privește riscul de confuzie, la dosar existând dovezi în acest sens.
Apărătorul apelantei-reclamante . replică, arată că este al doilea termen de judecată, iar intimata avea obligația să depună întâmpinare.
Apărătorul intimatei-pârâte . solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, iar în ceea ce privește fondul cauzei, solicită trimiterea cauzei pentru rejudecare la fond, în cazul admiterii apelului.
Având în vedere că apărătorul intimatei-pârâte . se opune la amânarea cauzei pentru administrarea probelor, Curtea reține dispozițiile art.287 Cod procedură civilă, text ce prevede sancțiunea decăderii din probă pentru omisiunea de indicare în cuprinsul cererii de apel a probelor a căror administrare se solicită, însă constată că probele puteau fi cerute până la prima zi de înfățișare, care este termenul de astăzi.
Cu toate acestea, consideră că, atât timp cât nu se indică în mod concret în ce constă înscrisurile a căror administrare se solicită, nu se poate verifica utilitatea lor pentru soluționarea cauzei. În plus, existența riscului de confuzie este un element dat de legiuitor în aprecierea instanței, astfel încât proba cu înscrisuri nu poate fi concludentă sub acest aspect.
Părțile prezente declară că nu mai au cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Apelanta-reclamantă . apărător, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, modificarea în tot a sentinței civile nr.689/2013, respingerea excepției lipsei de interes a apelantei R. SA în formularea acțiunii în decădere, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Apreciază că instituția pe care o reprezintă deține un interes legitim în prezenta cauză, având în vedere că instanța de fond a reținut greșit că nu ar exista similaritate între mărci, aceasta beneficiind de renume atât în România, cât și în întreaga lume, acest grad de similaritate existând atât din punct de vedere vizual, cât și fonetic, făcând parte din clasa 14 pentru ceasuri de renume, deținând în mod incontestabil calitatea de concurenți pe aceeași piață de produse și servicii.
Arată că, din punct de vedere vizual, mărcile conflictuale au în componență practic aceleași litere, coincid în privința a 4 caractere, partea de final fiind identică, iar diferențele minime fiind date doar de inversarea primelor două litere și existența unei litere în plus în cadrul mărcii apelantei.
Consideră că interesul legitim se justifică cu atât mai mult cu cât în cazul unui concurent, care este și deținător al unei mărci de renume și care urmărește prin intermediul acțiunii în decădere, înlăturarea unei mărci ce nu își mai îndeplinește funcția de bază pentru care a fost înregistrată, folosul practic imediat pe care îl are reclamanta fiind acela de a înlătura și riscul de a se profita de renumele și distinctivitatea mărcii anterioare printr-o eventuală reîncepere a folosirii mărcii a cărei decădere se solicită.
Având în vedere că această marcă R. este înregistrată de o perioadă mare de timp, atitudinea acesteia în calitate de concurenți este pe deplin justificată, iar interesul este cu atât mai mult justificat când reclamanta este chiar titulara unei mărci de renume, pe care o folosește. Solicită cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă ., prin apărător, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că instanța de fond a constatat în mod judicios faptul că acțiunea reclamantei este lipsită de interes juridic și că reclamanta nu se încadrează în ipoteza art.46 alin.1 lit.a din Legea nr.84/1998 pe care și-a întemeiat cererea, cu mențiunea că intimata nu a justificat nici un drept care ar putea fi eventual prejudiciat.
Arată că argumentele reclamantei sunt improprii și inadecvate cadrului procesual definit chiar de aceasta, iar reclamanta nu a fost în măsură să producă probe vizavi de vreo concurență pe vreo piață anume pentru a-și susține argumentele.
În ceea ce privește înlăturarea concurenței neloiale, menționează că Societatea și R. nu concurează pe nici o piață, susținerile apelantei nu sunt valide, iar confuzia trebuie apreciată în funcție de publicul care folosește această marcă. În subsidiar, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanța de fond nu a antamat fondul cauzei. Depune concluzii scrise și arată că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă la data de 31.10.2012 sub nr._/3/2012, reclamanta . solicitat, în contradictoriu cu pârâții . și O. de S. pentru Invenții și Mărci, decăderea pârâtei . din drepturile conferite de marca națională OREX, nr. de înregistrare_, pentru clasa de produse 14, pe teritoriul României.
În motivarea cererii, reclamanta arătat că pârâta . nu a oferit pe teritoriul României, în ultimii 5 ani, produse purtând marca națională OREX nr._, deși înregistrarea a fost solicitată pentru clasa de produse 14 conform Clasificării Internaționale de la Nisa încă din anul 1986, marca fiind înregistrată pe cale națională în anul 1990.
Reclamanta a invocat dispozițiile art.46 alin.1 lit.a) ale Legii nr.84/1998 și a arătat că funcția mărcii este aceea de a permite identificarea serviciilor și produselor pentru a căror înregistrare a fost cerută, astfel încât păstrarea unei mărci nefolosite constituie un abuz de drept, o ocupație nejustificată a unui drept a cărui protecție este subordonată condiției folosirii.
Prin nefolosire, marca deținută de pârâta . a fost deturnată de la scopul său inițial, devenind o marcă de blocaj, nepermițându-ne înregistrarea în România a unor mărci intens folosite și bine cunoscute în multe țări ale lumii.
Pe de altă parte, „folosirea efectivă" presupune, astfel cum se reține în doctrina de specialitate, îndeplinirea mai multor condiții cumulative printre care acelea de a fi reală și serioasă. Deși legea nu impune condiția ca exploatarea să fie publică, aceasta este subînțeleasă întrucât folosirea mărcii presupune cunoașterea ei de către consumatori.
Cu privire la interesul său în formularea cererii de decădere, a arătat că reglementarea legală în materia sancțiunii decăderii prevede: „orice persoană interesată poate solicita Tribunalului Municipiului București, oricând în cursul duratei de protecție a mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de marca...", fără a face nicio altă precizare cu privire la condițiile pe care ar trebui sa le îndeplinească o persoană pentru a fi considerată "interesată" în condițiile legii, reglementare care se regăsește și în cazul anulării mărcii.
Consideră ca acțiunea în decădere introdusă de către reclamantă are la bază un interes legitim și este motivată de două aspecte de fapt: R. SA este titulară a unui portofoliu de mărci înregistrate conținând elementul verbal R. la nivel comunitar și internațional, acestea fiind foarte similare mărcii a cărei decădere o solicită; mărcile R. se bucură de notorietate atât la nivel național, cât și comunitar și internațional pentru produse din clasa 14.
Interesul său în promovarea prezentei acțiuni se fundamentează pe gradul foarte ridicat de similaritate existent între mărcile înregistrate notorii R. și marca OREX, a cărei decădere o solicită prin prezenta, ambele fiind înregistrate pentru produse din clasa 14 conform Clasificării de la Nisa.
Mărcile conflictuale au în componență practic aceleași litere și o sonoritate cvasi-identică. Având în vedere faptul că mărcile aparținând reclamantei sunt notorii și sunt folosite pentru produse identice celor pentru care este înregistrată marca a cărei decădere o solicită, apreciază că se poate concluziona cu certitudine că mărcile conflictuale sunt extrem de similare.
Reclamanta precizează în susținerea interesului său și faptul că dorește să înregistreze și să dețină mărci puternice, pe de o parte, iar pe de altă parte apreciază că, odată cu decăderea mărcii naționale se înlătură și posibilitatea profilării de caracterul distinctiv al mărcilor sale.
Împrejurarea că pârâta beneficiază de protecție pe teritoriul României pentru marca OREX pentru care se solicită a se dispune decăderea, fără să realizeze o exploatare efectivă a acesteia, deturnează marca de la funcția ei și constituie un abuz de drept, deoarece reprezintă o ocupație nejustificată a unui semn a cărui protecție este subordonată condiției folosirii.
De asemenea, după cum s-a apreciat în practica judiciară de specialitate în materie, în categoria persoanelor interesate intră și concurenții, iar în cauza dedusă judecății, în condițiile în care mărcile înregistrate de fiecare dintre părți se referă la produse identice apreciază că interesul său este unul cât se poate de justificat.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta M. F. SA a solicitat respingerea ca lipsită de interes și, în subsidiar, ca neîntemeiată a cererii formulate de către R. SA cu privire la decăderea sa din drepturile asupra mărcii "OREX".
Prinsentința civilă nr.689/04.04.2013 Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis excepția lipsei de interes în formularea acțiunii și a respins cererea de chemare în judecată ca lipsită de interes.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 46 alin.1 lit. a) ale Legii nr. 84/1998, potrivit cu care „(1) Orice persoană interesată poate solicita Tribunalului Municipiului București, oricând în cursul duratei de protecție a mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de marcă, dacă: a) fără motive justificate, într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată”.
Tribunalul a apreciat că reclamanta nu dovedește calitatea de persoană interesată, nefiind titulară a unei mărci similare „OREX" sau persoană interesată să înregistreze această marcă.
Reclamanta și-a justificat interesul prin calitatea sa de titulară a mărcii „R.” înregistrată pentru clasa 14, conform Clasificării de la Nisa, la nivel comunitar sub nr._ (ca marcă verbală) și_ (ca marcă combinată) și la nivel internațional sub nr._, ca marcă verbală.
Tribunalul a apreciat că, în calitatea sa de titular a mărcii R., reclamanta nu poate obține nici un folos practic prin decăderea pârâtei S.C. M. F. S.A. din marca verbală OREX nr._ protejată la nivel național din 31.10.2006, deoarece, deși atât mărcile reclamantei cât și marca pârâtei sunt înregistrate pentru produse din clasa 14, respectiv ceasuri, între cele două mărci nu există nici un risc de confuzie, în condițiile în care similaritatea vizuală și auditivă între cele două mărci este una scăzută, similaritatea fonetică este una medie iar similaritatea conceptuală nu există, marca reclamantei fiind una fantezistă, în timp ce marca pârâtei este una sugestivă pentru instrumentele de măsurare a timpului prin înțelesul pe care îl capătă în mintea publicului consumator, vorbitor de limba română, prima parte a elementului verbal „OREX", sau întregul cuvânt prin raportare la expresia sugerată de „ora exactă”.
În analiza riscului de confuzie, Curtea Europeană de Justiție a apreciat în mod constant că o similaritate ridicată între produse poate fi compensată printr-un grad mic de similaritate a mărcilor în conflict.
Totodată, Tribunalul a avut în vedere și faptul că marca R., aparținând reclamantei, este o marcă notorie pentru produse de lux, adresată unui public restrâns și bun cunoscător, care nu poate fi indus în eroare de slaba similaritate existentă cu marca pârâtei.
Reclamanta a arătat că urmărește să creeze mărci puternice, ceea ce a și făcut, potrivit chiar susținerilor sale, cu privire la portofoliul mărcilor R. pe care le-a protejat, însă dată fiind notorietatea dobândită cu aceste mărci și lipsa dovezilor în susținerea unui interes în crearea altor mărci, Tribunalul a apreciat că marca OREX nu reprezintă o marcă pe care reclamanta ar urmări să și-o aproprie și să o consolideze.
În ceea ce privește argumentul invocat în sensul că reclamanta urmărește să-și consolideze poziția pe piață, Tribunalul a apreciat că interesul eliminării unui concurent de pe piață nu este legitim protejat, concurența licită permițând pârâtei să-și păstreze marca și să o folosească în acord cu interesele sale, în condițiile în care nu există nici o dovadă că aceasta a fost înregistrată în scop de blocaj, cum susține reclamanta. De altfel, în măsura în care marca ar fi fost înregistrată cu deturnarea de la funcția sa esențială, reclamanta ar fi avut la îndemână o acțiune specifică, respectiv acțiunea în anulare, iar nu acțiunea în decădere.
În consecință, Tribunalul a admis excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii, pe care o a respins-o pentru acest considerent.
Împotriva acestei sentinței a formulat apel reclamanta . admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate, respingerea excepției lipsei de interes a acesteia în formularea acțiunii în decădere, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că justifică un folos practic prin decăderea pârâtei din drepturile conferite de marca „OREX”.
În analiza condiției existenței sau nu a interesului în prezenta cauză, instanța de fond nu a analizat de fapt printr-o motivare clară condițiile interesului din punct de vedere juridic, mărginindu-se la simpla afirmație că apelanta-reclamantă nu poate obține un folos practic din decăderea titularului mărcii "OREX" din drepturile conferite de aceasta. Or, în această situație apelanta consideră că se impune reiterarea și suplimentarea argumentelor pentru care este încredințată că interesul acesteia este pe deplin justificat în cauză, inclusiv cu privire la folosul practic.
Apelanta-reclamantă a arătat că, indiferent de motivele pentru care se solicită decăderea unei mărci, noțiunea de persoană interesată trebuie interpretată în sensul dreptului comun. Or, potrivit dreptului comun pentru ca o persoană să justifice interesul promovării unei acțiuni în justiție trebuie să dovedească un interes legitim, născut, actual și personal. Dintre aceste condiții, instanța de fond, prin reținerea lipsei unui folos practic al acțiunii din partea apelantei-reclamante, înțelege că nu a considerat a fi îndeplinite pe cele care cer ca interesul să fie născut si actual.
Practica constantă în materie a reținut că interesul în cazul acțiunii în decădere poate fi justificat de calitatea de concurent pe aceeași piață, reținându-se în mod repetat faptul că simpla intenție de înregistrare a unei mărci similare cu cea a cărei decădere se solicită (depunerea la înregistrare a unei cereri chiar neurmată de folosirea efectivă a acesteia pe piață) este suficientă pentru a justifica un interes legitim în cadrul acțiunii în decădere.
În acest sens s-a reținut în jurisprudența Curții de Apel București faptul că nu numai titularii de marcă, ci și persoanele care au formulat o cerere de înregistrare a unei mărci la OSIM, cerere respinsă în considerarea existenței unei mărci anterior înregistrate, au calitatea de persoane interesate în acțiunea în decădere. Așadar, dacă titularul unei cereri de marcă este considerat a avea interes . în decădere, cu atât mai mult justifică un asemenea interes titularul unei mărci deja înregistrate; în continuare, în cadrul aceleiași decizii s-a reținut că sunt persoane interesate în formularea acțiunii în decădere orice persoane care au vocația la exploatarea unei mărci similare, exploatare ilicită în condițiile existenței mărcii pârâtului.
De asemenea, într-o altă decizie a aceleiași instanțe s-a reținut chiar că este suficientă afirmarea intenției de prestare sau de extindere a activității comerciale în România, neputându-se pretinde reclamantei o dovadă concretă cu privire la intenția de a intra pe piața românească sau o dovadă a pregătirilor efectuate în acest sens, în condițiile riscului comiterii unui act de încălcare a drepturilor asupra mărcii anterior înregistrate.
Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut această practică și în jurisprudența sa, reținând într-o cauză similară prezentei spețe că "Legea nu definește ce se înțelege prin „persoană interesată", ceea ce înseamnă că rămâne la aprecierea instanței să stabilească, în funcție de circumstanțele particulare ale fiecărei cauze, dacă persoana care formulează o acțiune în decăderea titularului din dreptul la marcă are sau nu interes în promovarea acțiunii, prin prisma criteriilor conform cărora interesul trebuie să fie direct, personal, legitim, născut și actual.
Ambele instanțe de fond au reținut corect existența interesului reclamantei față de împrejurarea că aceasta intenționează să înregistreze în România o marcă similară cu cea a pârâtei și că dispozițiile art. 6 lit. c din Legea nr. 84/1998 nu îi permit aceasta.
Persoana aflată într-o atare situație juridică justifică interesul de a obține decăderea concurentului din dreptul asupra mărcii înregistrate, dar nefolosită.
În opinia apelantei reclamante, a pretinde acesteia că, înainte de a intenta acțiunea în decădere, să facă dovezi referitoare capabilitatea de a produce, promova și difuza emisiuni de televiziune cu marca T.A. pe teritoriul României cum se pretinde de pârâtă, înseamnă că a-i pretinde să se hazardeze într-un demers posibil ilicit, prin încălcarea drepturilor pe care, până la un eventual succes al acțiunii în decădere, pârâta le deținea exclusiv asupra mărcii sale.
De altfel, printre condițiile de registrabilitate a mărcii nu se află și dovezile privind capacitatea folosinței efective a mărcii ulterior datei înregistrării, astfel cum interpretează recurenta dispozițiile legale,
Așadar, instanța de apel a reținut corect ca fiind dovedit interesul reclamantei în inițierea demersului judiciar."
Urmând acest raționament al instanțelor, apelanta-reclamantă apreciază că în și mai mare măsură se justifică un interes legitim în cazul unui concurent care este și deținător al unei mărci de renume și care urmărește prin intermediul acțiunii în decădere înlăturarea unei mărci ce nu își mai îndeplinește funcția de bază pentru care a fost înregistrată (aceea de a identifica produsele sau serviciile) folosul practic imediat pe care îl are reclamanta fiind acela de a înlătura și riscul de a se profita de renumele și distinctivitatea mărcii anterioare printr-o eventuală reîncepere a folosirii mărcii a cărei decădere se solicită. De asemenea, un alt motiv pentru care interesul apelantei-reclamante este evitarea riscului de confuzie între mărcile aparținând acestea și marca a cărei decădere se solicită, având în vedere că ea poate fi utilizată oricând, din moment ce beneficiază de protecție.
Această justificare a interesului nu este străină de jurisprudența națională, regăsindu-se de altfel în jurisprudența recentă a instanței supreme, iar în aceste sens se face referire la o decizie prin care s-a menținut susținerea Tribunalului din cadrul sentinței pronunțate în care s-a reținut: „Tribunalul a reținut că în cauză reclamanta probează un interes în cauză deoarece, deși marca ce face obiectul cauzei nu a fost opusă în procedura de înregistrare a mărcilor reclamatei, fiind opuse alte mărci (marca națională C.C.B.R. și marca internațională C.), această împrejurare nu înlătură interesul reclamantei în formularea acțiunii în decădere din drepturile exclusive ale pârâtei privind marca ..
Faptul că reclamanta a înregistrat mărcile menționate nu înlătură folosul practic al acțiunii în decădere, interesul acesteia fiind în continuare născut, actual și legitim, întrucât are în proprietate mai multe mărci înregistrate pentru produse din clasa 32 și servicii din clasa 35 și 39 (C., C. C. și C.C.), fiind producător de băuturi răcoritoare.
Se precizează că, întrucât reclamanta intenționează să folosească mărcile înregistrate pe teritoriul României pentru produsele din clasa 32, aceasta justifică interesul în decăderea din drepturile pentru marca „." pentru a înlătura situația posibilă în care publicul consumator va fi în contact și cu mărcile C. ale reclamatei, dar și cu marca pârâtei, conținând același element verbal distinctiv (C.), folosit în legătură cu aceleași produse.
Reclamanta tinde la înlăturarea riscului de confuzie pentru consumatori, fiind dovedit astfel interesul în formularea cererii care are ca scop înlăturarea unei mărci nefolosite a cărei eventuală folosire în viitor de către pârâtă ar conduce la existența riscului de confuzie."
Așadar, întreaga jurisprudență este de acord în acceptarea includerii în cadrul sferei persoanelor interesate să promoveze o acțiune în decăderea unei mărci, a titularilor unor mărci înregistrate ce activează pe aceeași piață în calitate de concurenți și nu numai a cererilor de înregistrare de marcă la care s-au opus mărci anterioare. Astfel fiind, apelanta-reclamantă apreciază că în situația de față, având în vedere că aceasta este titulara unor mărci înregistrate în mod efectiv, care activează pentru aceeași piață relevantă și care în plus, beneficiază de renume pe teritoriul României, interesul său este cu atât mai mult justificat.
Un argument în acest sens este dat de faptul că nefolosirea mărcii pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani presupune faptul că marca nu mai e capabilă să-și îndeplinească una din funcțiile sale de bază, aceea de diferențiere a produselor sau serviciilor aparținând unei persoane fizice sau juridice de cele aparținând altor persoane fizice sau juridice. De asemenea, nici funcția economică a mărcii nu mai este îndeplinită. Prin nefolosire, marca nu mai permite consumatorilor să-și îndrepte alegerea ușor și rapid către un producător verificat, care și-a câștigat reputația, funcția de concurență nemaifiind îndeplinită. Rezulta deci că de neîndeplinirea acestor funcții ale mărcii vor fi în primul rând lezați concurenții comerciali ai titularului mărcii nefolosite.
Având în vedere faptul că atât marca a cărei decădere se solicită, cât și mărcile apelantei reclamante înregistrate beneficiază de protecție pentru aceleași produse respectiv clasa 14, se apreciază că aceasta deține în mod incontestabil calitatea de concurenți pe aceeași piață de produse și servicii, în consecință, legitimitatea interesului apelantei-reclamante este dovedită prin dorința de a îndepărta un act de concurență neloială întrucât pârâta nu mai folosește marca sa înregistrată OREX pe piață de o perioadă considerabilă de timp, iar în această perioadă de timp apelanta-reclamantă a dobândit un renume pentru aceeași categorie de produse, ceea ce determină ca o eventuală reîncepere a folosirii mărcii (care poate fi efectuată oricând din moment ce pârâta deține un drept care este în vigoare, reînnoindu-și în mod constant marca) ar fi de natură a o prejudicia pe apelanta reclamantă, prin profitarea de caracterul distinctiv al mărcilor acesteia. Astfel, marca intimatei este în opinia apelantei-reclamante una de tip obstacol, ceea ce presupune că, datorită existenței acestei mărci, aceasta poate fi oricând stânjenită, sau chiar împiedicată în activitatea sa.
Și interpretarea practicii de specialitate în materie este în același sens, instanța supremă reținând într-o cauză similară concluziile reclamantei privind interesul său în formularea unei cereri de decădere: "Reclamanta M.M.G.I.P. Gmbh & Co. KG folosește pe piața din România marca „R,", devenită între timp o marcă notorie pe teritoriul României. Interesul reclamantei major este acela de a-și consolida protecția pe teritoriul României a acestor mărci evitând reluarea folosirii pe teritoriul României a unei mărci care ar putea profita de caracterul distinctiv al mărcii „R.", aparținând reclamantei.
Așadar reclamanta își justifică interesul prin faptul că dorește să înregistreze o marcă puternică pe de o parte, iar pe de altă parte prin faptul că, odată cu decăderea mărcii „R.L" se înlătură și posibilitatea profitării de caracterul distinctiv al mărcii".
Astfel, concluzia care se desprinde nu poate fi decât aceea că interesul apelantei - reclamante este născut și actual, din moment ce în prezent aceasta și pârâta activează pe piață pentru aceeași categorie de produse (ceasuri din clasa 14 conform Clasificării de la NISA) cu denumiri foarte similare, mărcile anterioare beneficiind de renume, fapt ce întărește considerabil această concluzie. La toate acestea se adaugă faptul că pârâta și-a reînnoit în mod continuu marca, însemnând că poate oricând să reînceapă utilizarea efectivă a mărcii OREX, ceea ce face ca interesul nostru să fie unul în permanență actual, atâta timp cât marca "OREX" este în vigoare.
Argumentele pentru care se apreciază că interesul apelantei reclamante în promovarea prezentei acțiuni există se fundamentează pe gradul foarte ridicat de similaritate existent între mărcile înregistrate notorii "R." și marca"OREX" a cărei decădere o solicită apelanta-reclamantă prin prezenta, ambele fiind înregistrate pentru produse din clasa 14 conform Clasificării de la Nisa. Pentru a ilustra această susținere apelanta-reclamantă prezintă în mod comparativ mărcile aparținând acesteia și marca a cărei decădere se solicită:
După cum se poate observa, din punct de vedere vizual mărcile conflictuale au în componență practic aceleași litere, coincid în 4 litere (din cele 5 conținute de marca apelantei-reclamante), partea de final fiind identică, iar diferențele minime sunt date doar de inversarea primelor două litere și existența unei litere în plus în cadrul mărcii apelantei-reclamante.
Din punct de vedere fonetic se poate remarca faptul că sonoritatea celor două mărci este cvasi-identică, fapt ce se datorează mai ales faptul că literele conținute de cele două mărci conflictuale sunt pregnante în această componență, iar aici apelanta-reclamantă se referă mai ales la partea de final "EX" comună și identică mărcilor. De asemenea, trebuie remarcat și faptul că, din punct de vedere fonetic, existența literei "L" în partea de mijloc a mărcilor anterioare este practic insesizabilă în cadrul pronunției datorită poziționării între vocalele "O" și "E", care îi atenuează considerabil prezența și a ritmului și secvenței silabelor care determină ca această literă să fie poziționată în cea de-a doua silabă.
La nivel conceptual, apelanta-reclamantă apreciază că o analiză nu se poate face și nu are relevanță pentru cauza de față, deoarece elementul verbal conținut de mărcile anterioare "R." nu are nicio semnificație în limba română, nici în sine și nici raportat la produsele pentru care se dorește protecția, ceea ce îi conferă deja un caracter distinctiv ridicat, iar marca anterioară are practic același regim întrucât elementul verbal "OREX" nu are o semnificație în limba română. Faptul că acest element a fost format plecând de la preluarea primelor două litere a cuvintelor "ora exactă", aspect de natură a trimite eventual consumatorul cu gândul la produsele din clasa 14 pentru care se bucură de protecție, reprezintă fapte cunoscute doar de cei care au un interes special pentru această marcă și nu transpare pentru consumatorul mediu, în acest condiții, apreciază că și elementul verbal "OREX" este unul distinctiv și fantezist, în aceste condiții, concluzia corectă care se desprinde cu privire la analiza conceptuală este în sensul că aceasta nu poate fi efectuată și nu are relevanță în prezenta cauză, ceea ce înseamnă că acest aspect al analizei nu va fi luat în considerare și nu în sensul că "nu există similaritate conceptuală" cum în mod cu totul eronat reține instanța de fond.
În acest context, este important să se precizeze și faptul că jurisprudența OHIM este constantă în a aprecia că asemănările dintre semne vor fi reținute mai mult de către consumator decât diferențele. Acest principiu este cu atât mai mult aplicabil în prezenta cauză, întrucât asemănările sunt foarte mari (identitate în 4 litere din cele 5 conținute de marca anterioară și poziționate în atât partea de început ("OR"/"RO"), care este de natura a fi reținută mai ușor de către consumator cât și în partea de final identică ("EXTEX").
În concluzie, din perspectiva analizei globale a mărcilor, se poate avea în vedere doar perspectiva vizuală și fonetică, ceea ce determină la nivelul analizei de ansamblu concluzia că gradul de similaritate între mărci este unul ridicat.
Deși se raportează corect la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în sensul că o similaritate ridicată între produse poate compensa un grad mai mic de similaritate a mărcilor în conflict, reținând că ambele mărci beneficiază de protecție pentru produse identice, instanța concluzionează în sensul că nu există risc de confuzie, ceea ce este în dezacord chiar cu practica expusă. Astfel, în prezenta cauză există identitate de produse, și un grad de similaritate al mărcilor care tinde să fie unul mediu spre ridicat, mai ales datorită faptului că se are de-a face cu o marcă de renume, cunoscut fiind faptul că, în cazul unor mărci cu un caracter distinctiv foarte ridicat analiza se face mult mai atent, fiind suficient un grad de similaritate mai scăzut decât în mod normal pentru a se reține existenta unui risc de confuzie.
De asemenea, în ceea ce privește reținerea instanței în sensul că mărcile anterioare R. s-ar adresa unui public restrâns și cu un grad de atenție ridicat, apelanta-reclamantă apreciază că nu poate fi reținut acest fapt, având în vedere mai întâi faptul că produsele din clasa 14, respectiv ceasurile, sunt produse de uz obișnuit, ce se adresează publicului larg. Faptul că sub marca apelantei-reclamante se produc ceasuri de foarte bună calitate și având prețuri destul de ridicate, nu înseamnă că publicul consumator este neapărat unul cunoscător. Mai mult decât atât, trebuie să se aibă în vedere publicul consumator din România, care, cel mai probabil, nu are cunoștințe foarte vaste în domeniul ceasurilor. De asemenea, trebuie să se aibă în vedere faptul că produsele R. nu sunt achiziționate doar din reprezentanțele apelantei-reclamante ci, din contră, tocmai datorită prețului mai ridicat dar si a calității deosebite și durabile în timp, acestea sunt comercializate foarte des "la mâna a doua", în diferite modalități, însă cel mai accesibil prin anunțuri pe internet, în acest sens depunându-se în cadrul Anexei nr. 1 extrase de pe site-uri care comercializează ceasuri R. și care nu sunt noi.
Așadar, pentru a stabili existența riscului de confuzie apelanta-reclamantă subliniază faptul că direcțiile urmate de Curtea de Justiție a Comunităților Europene sunt similare cu cele recomandate de OMPI, conform cărora, în aprecierea similarității și a riscului de confuzie dintre două mărci trebuie avuți în vedere toți factorii relevanți, analizați din perspectiva consumatorului obișnuit, rezonabil de bine informat, de circumspect și de atent: identitatea sau similaritatea produselor – condiție îndeplinită după cum s-a arătat: similaritatea dintre cele două semne – condiție a cărei îndeplinire a fost analizată și demonstrată anterior.
Pentru a se stabili existența unui risc de confuzie, comparația semnelor conflictuale trebuie să se bazeze pe impresia generală dată de mărci, păstrând în minte, în mod special, componentele lor distinctive și dominante, iar în cauza supusă analizei, mărcile conflictuale constau dintr-un singur cuvânt scurt, și care nu este compus din mai multe elemente verbale, în consecință nu se poate stabili un element dominant, acesta fiind de fapt marca în sine.
Distinctivitatea mărcilor anterioare este unul dintre factorii ce trebuie avuți în vedere în aprecierea globală a existenței riscului de confuzie, în cauza de față mărcile "R." aparținând apelantei-reclamante au un grad de distinctivitate foarte ridicat, aspect dovedit de apelanta-reclamantă, recunoscut de partea adversă și reținut inclusiv de instanța de fond.
Consumatorul acestei categorii de produse (clasa 14, în special ceasuri) este considerat în mod rezonabil a fi bine informat, atent și circumspect. Acestea se adresează publicului larg. În plus, având în vedere principiul conform căruia consumatorul mediu are doar rareori ambele mărci în față pentru a le putea compara, trebuind în consecință să se bazeze pe imaginea imperfectă pe care o are în minte, apelanta-reclamantă apreciază că există un risc pronunțat ca acesta, la vederea mărcii "OREX" să o compare cu imaginea reținută imperfectă a mărcii "R." și să considere că provin de la același întreprinzător sau de la companii între care există o legătură din punct de vedre economic.
De asemenea, a mai arătat apelanta-reclamantă că, în analiza riscului de confuzie, nu este necesar ca acesta să se producă în mod concret, așa cum sugerează instanța de fond prin interpretarea pe care o aduce (un consumator de ceasuri "R." nu le-ar confunda niciodată în mod concret cu niște ceasuri "OREX"), ci se analizează posibilitatea ca un astfel de risc să se producă. Unul dintre argumentele esențiale în acest sens este dat de faptul că riscul de confuzie care s-ar produce în mod concret este dificil de probat, pe de o parte, iar momentul în care acesta s-ar produce ar fi deja tardiv, în sensul că deja s-ar aduce prejudicii importante mărcii de renume. Analiza posibilității ca riscul de confuzie să apară preîntâmpină de fapt un potențial prejudiciu care s-ar aduce mărcii de renume și împotriva căruia titularul diligent acționează din timp. Dacă s-ar reține argumentul promovat de instanța de fond, ar însemna permiterea existenței multiplelor mărci similare celor de renume deoarece oricum consumatorii cunosc marca de renume și nu ar confunda-o cu o marcă similară, în acest fel de fapt s-ar tinde la profitarea de caracterul distinctiv al mărcii de renume și, în timp, la diluarea acestuia, însă, după cum am arătat întreaga jurisprudență este constantă în sensul opus.
A mai susținut apelanta că menținerea în vigoare (și, pe cale de consecință eventuala folosire) a mărcii "OREX" diluează mărcile "R." care se bucură de renume în România, iar folosirea ar fi în detrimentul caracterului distinctiv sau al renumelui mărcilor apelantei-reclamante.
Renumele mărcii R. pe teritoriul României este consecința naturală a promovării intense și consistente la nivel mondial a acestei mărci cu privire la produsele oferite (clasa 14), de foarte bună calitate, marca apelantei-reclamante fiind astfel recunoscută pe întreg mapamondul și nu numai pe teritoriul României, însă, pentru că trebuie să se aibă în vedere doar acest teritoriu, apelanta-reclamantă menționează faptul că la nivelul anului 2012 a fost realizat un studiu de piață în România care a evidențiat un grad de cunoaștere foarte ridicat al mărcilor "R." în România. Acest studiu, alături de alte dovezi pe care aceasta le-a administrat în susținerea renumelui, fac incontestabilă această reținere.
Doctrina și practica judiciară la nivel comunitar au prezentat care sunt condițiile în care se poate reține existența avantajului necuvenit/profitului de pe urna renumelui mărcii. Astfel, în Hotărârea având ca obiect clarificarea de către Curtea Europeană de Justiție a unei întrebări preliminare privind protecția acordată mărcilor de care se bucură de reputație într-un anumit teritoriu, Curtea a apreciat că riscul de asociere între mărci intervine în situația în care publicul, fiind deja familiar cu marca anterioară de renume, este expus la marca ulterioară. Jurisprudența ulterioară a Curții a delimitat cazurile în care distinctivitatea mărcii anterioare de renume fi afectată.
Intimata-pârâtă, legal citată, nu a formulat întâmpinare, solicitând prin concluzii verbale respingerea apelului ca nefondat.
Succesiv desființării, începând cu data de 01.03.2014, a Secției a IX-a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a fost repartizată Secției a IV-a Civilă a instanței, fiind înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de critică formulate, în acord cu dispozițiile art.495 Cod proc.civ., curtea constată că apelul este nefondat.
În aprecierea existenței interesului – condiție de exercițiu a acțiunii civile, se impune luarea în considerare a dispozițiilor art.46 alin.1 lit.a din Legea nr. 84/1998, reținute și de prima instanță, care subsumează posibilitatea formulării acțiunii de existența interesului.
În acord cu susținerea apelantei-reclamante în sensul că îndeplinirea acestei condiții se examinează în funcție de împrejurările fiecărei cauze, curtea consideră că în speță aceasta a fost corect evaluată de prima instanță.
Astfel, folosul practic obținut de reclamantă poate consta exclusiv în înlăturarea unei înregistrări apte a încălca propriile drepturi (în sensul că fie intră în conflict cu drepturile sale asupra mărcilor deja înregistrate, în speță mărcile R., fie s-ar opune înregistrării unei mărci din considerente de similaritate sau identitate de semne și respectiv de produse sau servicii, după caz).
În ambele ipoteze interesul poate fi reținut atunci când conflictul (existent sau potențial) îmbracă forma identității sau a similarității dintre semnul înregistrat ca marcă (a cărei decădere se cere) și semnul înregistrat sau posibil a fi înregistrat (în lipsa mărcii pretins decăzute), situație în care se poate pune și problema riscului de confuzie.
Cu caracter prealabil, înainte de analizarea acestor situații, se impune sublinierea împrejurării că simplul fapt că persoana juridică titulară a mărcii a cărei decădere se cere este un concurent al reclamantei (în sensul că își desfășoară activitatea profesională, comercială, pe aceeași piață), nu este de natură a justifica interesul în formularea acțiunii în decădere.
Cum în mod corect a reținut și prima instanță, acest argument, prin el însuși, nu este suficient pentru a constitui un interes legitim protejat.
Dimpotrivă, dacă semnul înregistrat în beneficiul pârâtei ar putea aduce vreo atingere drepturilor existente ale reclamantei asupra mărcilor proprii sau intereselor sale legitime, s-ar putea discuta despre existența interesului cerut pentru formularea acțiunii în decădere.
În schimb, dacă actele intimatei-pârâte ar constitui concurență neloială în sensul legii, apelanta-reclamantă ar avea la dispoziție remediile procesuale specifice, între care nu se numără însă și acțiunea în decăderea mărcii.
De asemenea, împrejurarea că marca nu este folosită de pârâtă nu este aptă per se a justifica un interes în sensul art.46 alin.1 din lege, în acest caz orice persoană fizică sau juridică putând pretinde un interes în înlăturarea unei mărci așa-zise de blocaj. Or, nu acesta este scopul legii, iar jurisprudența citată de apelanta-reclamantă susține interpretarea textului în sensul că împrejurările concrete ale cauzei trebuie să releve un folos practic legitim al reclamantului din acțiunea în decădere, nu doar un interes general, public, ca pe piață să nu se găsească semne înregistrate care nu mai au funcția mărcii.
În plus, susținerea în sensul că menținerea înregistrării unui semn care nu este folosit constituie un abuz de drept nu poate fi evaluată în contextul de față, al verificării existenței interesului pentru formularea acțiunii, ci eventual în cadrul examinării legalității înregistrării mărcii ori într-o acțiune în încălcarea dreptului reclamantei asupra propriilor mărci.
Revenind la împrejurările de fapt care pot constitui interes legitim pentru apelanta-reclamantă în formularea cererii pendinte, curtea reține că se impune analizarea existenței similarității semnelor OREX și R., deoarece reclamanta a pretins că existența pe piață a semnului este aptă a produce un risc de confuzie cu mărcile sale, astfel că din acesta ar rezulta și vătămarea suferită prin subzistența înregistrării și, deci, și interesul său în a cere constatarea decăderii.
Curtea va înlătura susținerile apelantei-reclamante în sensul existenței unei similarități ridicate între cele două elemente verbale, având în vedere că, deși 4 din cele 5 caractere ale semnului protejat în beneficiul pârâtei sunt regăsite și în cadrul elementului OREX, ele sunt așezate diferit, dând cuvântului o sonoritate diferită.
A susținut apelanta că diferențele din punct de vedere fonetic sunt prea mici pentru a fi sesizabile, însă curtea apreciază că aceste diferențe sunt suficiente a distinge cele două semne, deși un grad de similaritate există.
Mai mult, deși apelanta neagă posibilitatea unei comparații conceptuale, tribunalul a reținut în mod corect că o asemenea comparație este permisă, de vreme ce semnul R. este unul fantezist, iar OREX sugerează ideea de „oră exactă”, prin folosirea primelor două litere din cele două cuvinte.
O asemenea impresie nu aparține, cum, a susținut apelanta, exclusiv celor interesați în mod special de această marcă, ci oricărui consumator care are în fața un ceas marca OREX, deoarece asocierea dintre ideea orei exacte și un ceas este proprie oricărei persoane cu judecată rațională.
Chiar dacă produsele pentru care mărcile sunt înregistrate sunt identice, instanța de apel consideră că în mod corect s-a constatat de tribunal lipsa riscului de confuzie, inclusiv prin prisma gradului ridicat de protecție de care se bucură mărcile reclamantei.
Deși apelanta a susținut corect că un grad ridicat de distinctivitate conferă și o protecție pe măsură, curtea apreciază că existența notorietății nu duce la o altă concluzie în sensul că se impune o apreciere mai largă asupra similarității, în sensul cerut de reclamantă, ca o similaritate mai scăzută să fie compensată de identitatea produselor și de caracterul puternic distinctiv al semnului său.
În acest context, curtea consideră relevant argumentul primei instanțe, în sensul că produsele reclamantei sunt preponderent produse de lux și se adresează unui segment de public care, chiar dacă nu este neapărat un cunoscător, are un grad de atenție mult mai ridicat decât un consumator mediu.
Astfel, chiar dacă destinatarul produselor ce poartă mărcile reclamantei nu ar avea suficiente cunoștințe despre piața de profil, prețul ridicat al produselor împiedică confuzia dintre cele două semne aflate în conflict.
Vor fi înlăturate argumentele care valorifică atingerea adusă de existența mărcii renumelui și caracterului distinctiv al mărcilor reclamantei, deoarece constatarea că nu există risc de confuzie face inutilă discuția dezvoltată de apelantă despre diluția mărcilor sale.
În consecința argumentelor expuse, curtea constată caracterul nefondat al criticilor formulate, urmând a respinge ca atare apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. R. S.A., cu sediul ales la Societatea Civilă de Avocați Milcev B., în București, ..23, ., ., sectorul 3, împotriva sentinței civile nr.689/04.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți S.C. M. F. S.A., cu sediul ales la Salans, FMC, SNR, Denton, Europe T. și Asociații SPARL în București, .. B. nr.28C, . și O. DE S. PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI, cu sediul în București, .. 5, sectorul 3.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. D. O. I. R. D.
GREFIER,
F. J.
Red. I.R.D.
Tehnored.C.G./I.R.D.
5 ex./20.02.2015
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă – judecător E. F.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 135/2014. Curtea de Apel... | Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 1221/2014.... → |
|---|
