Marcă. Decizia nr. 51/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 31920/3/2012
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI –SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 51A
Ședința publică de la 19.02.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – C. B. T.
JUDECĂTOR – S. G. N.
GREFIER - C. N.
Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de apelantul - reclamant P. M. – COMERȚ ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ împotriva sentințelor civile nr. 75/17.01.2013 și 1219/13.06.2013, pronunțate de către Tribunalul București – Secția a V-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți C. – A. A. și O. DE S. PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI (OSIM).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 75/17.01.2013,Tribunalul București a admis acțiunea formulată de reclamantul P. M. – Comerț Întreprindere Individuală în contradictoriu cu pârâții C.-A. A. și O. de S. pentru Invenții si Mărci (O.S.I.M.) și a dispus anularea mărcii individuale combinate " SPY PRO" înregistrată în Registrul național al Mărcilor sub nr._/26.04.2012, precum și radierea de către O.S.I.M. a mărcii individuale combinate " SPY PRO" din Registrul Național al Mărcilor.
Sentința nu cuprinde mențiuni cu privire la cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea ei în sensul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de soluționarea cauzei în fața instanței de fond, în sumă de 6032 lei.
Cererea de apel nu a fost motivată în fapt și în drept.
Prin sentința civilă nr. 1219/13.06.2013,Tribunalul București a respins ca neîntemeiată cererea de completare dispozitiv formulată de reclamantul P. M. – Comerț Întreprindere Individuală în contradictoriu cu pârâții C.-A. A. și O. de S. pentru Invenții si Mărci (O.S.I.M.).
În motivarea acestei sentințe, s-a arătat că împrejurarea invocată de reclamant nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 2812 alin. 1 C.pr. civ., deoarece instanța nu a omis a se pronunța asupra cererii privind cheltuielile de judecată, ci reclamantul nu le-a solicitat și nu le-a dovedit înainte de închiderea dezbaterilor asupra fondului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.
În motivarea apelului, s-a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că reclamantul nu ar fi solicitat cheltuielile de judecată, întrucât acestea au fost menționate chiar în cererea de chemare în judecată.
A mai arătat apelantul că a solicitat judecarea în lipsă, iar la data de 17.01.2013 a transmis la dosarul cauzei o cerere în probațiune însoțită de o . înscrisuri, apreciind că procesul va suferi o amânare pentru comunicarea înscrisurilor către pârâtul care a lipsit la dezbaterea cauzei, urmând a depune pentru termenul ulterior nota referitoare la cheltuielile de judecată și dovada acestora. Întrucât prima instanță s-a pronunțat la termenul din 17.01.2013, fără a amâna pronunțarea pentru depunerea de concluzii scrise, reclamantul a fost luat prin surprindere, fără a avea posibilitatea să facă dovada cheltuielilor de judecată.
De asemenea, arată apelantul, întrucât prin dispozitivul sentinței atacate prima instanță nu s-a pronunțat în nici un fel asupra cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant, însă în practica a reținut că s-a solicitat obligarea pârâtului la plata acestora.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că apelurile sunt nefundate.
Astfel, din actele dosarului de fond rezultă că, deși cererea de chemare în judecată cuprinde solicitarea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, reclamantul nu și-a îndeplinit obligația procesuală de a solicita și administra probe asupra acestui capăt de cerere în conformitate cu dispozițiile art. 112 alin. 1 pct. 5 C.pr. civ. și 138 C.pr. civ., anterior închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Faptul că reclamantul a depus o . înscrisuri la dosar, în probațiune, nu constituie decât un argument în sensul celor de mai sus, întrucât nu există alte dispoziții procedurale care să impună administrarea separată a probelor asupra unor capete de cerere, chiar dacă aceste capete sunt accesorii. Practica primirii la dosar a chitanțelor doveditoare ale cheltuielilor la ultimul termen de judecată se întemeiază pe art. 138 pct. 3 C.pr. civ., față de faptul că prin depunerea lor nu se prilejuiește amânarea judecății, însă, în condițiile lipsei reclamantului la acest termen, nu exista vreo obligație procedurală a instanței de a amâna cauza în acest scop.
Potrivit art. 129 alin. 1 C.pr. civ., reclamantului îi revenea obligația de a-și proba toate pretențiile în condițiile impuse de Codul de procedură civilă, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Înscrisurile doveditoare depuse după reținerea cauzei în pronunțare nu puteau fi avute în vedere de către instanță la pronunțarea sentinței.
Este adevărat că prima instanță nu a soluționat, prin sentința din 17.01.2013, cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, deși fusese învestită prin acțiune cu acest capăt accesoriu de cerere. Cu toate acestea, soluția astfel pronunțată este favorabilă reclamantului, pentru că, în condițiile în care până la închiderea dezbaterilor nu se depuseseră probe cu privire la cheltuielile solicitate, unica soluție pe care instanța o putea pronunța asupra acestui capăt de cerere ar fi fost în sensul respingerii sale ca neîntemeiat. Or, o asemenea soluție este mai defavorabilă reclamantului decât nepronunțarea asupra capătului de cerere, care lasă posibilitatea formulării unei cereri separate. De asemenea, înscrisurile doveditoare depuse după reținerea cauzei în pronunțare nu puteau determina nici soluționarea favorabilă a cererii de completare a dispozitivului, câtă vreme aceasta din urmă trebuie să aibă în vedere situația probatoriului de la momentul pronunțării sentinței. Cel mult, prima instanță ar fi putut să admită cererea de completare a dispozitivului si, pronunțându-se asupra cheltuielilor de judecată, să respingă această cerere accesorie ca neîntemeiată, soluție care, astfel cum s-a arătat mai sus, este mai defavorabilă reclamantului decât nepronunțarea asupra capătului accesoriu.
Prin urmare, în temeiul art. 296 C.pr. civ., se impune respingerea apelurilor ca nefundate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelurile formulate de apelantul - reclamant P. M. – COMERȚ ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ cu sediul ale la CIA Tibil A. în Baia M., ./116, județ Maramureș, împotriva sentințelor civile nr. 75/17.01.2013 și 1219/13.06.2013, pronunțate de către Tribunalul București – Secția a V-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți C. – A. A. cu domiciliul în Iași, ., ., ., județ Iași și O. DE S. PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI (OSIM) cu sediul în București, .. 5, sector 3, ca nefondate.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. B. S. G.
T. N.
GREFIER
C. N.
Red. SN
Tehnored. /SN
ex. / 2 exemplare/data redactării………….
Tribunalul București – Secția a V-a civilă
Judecător: S. O.
| ← Marcă. Decizia nr. 504/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 135/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
