Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 373/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 373/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 4510/2/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 373A
Ședința publică din data de 08.10.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - I. R. T.
JUDECĂTOR - M. STELUȚA C.
GREFIER - F. J.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă S.C. A. R. S.R.L. cu sediul în București, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 1912/29.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți N. M. cu domiciliul în București, ..13, ., . și C. V. T. cu domiciliul ales în București, ..13, ., intimații-pârâți S.C. E. I. S.R.L. cu sediul în Cluj N., ., . și S.C. O. S.R.L. cu sediul în București, ., sector 4, și intimatul-chemat în garanție D. A. N. cu sediul în Râmnicu V., .. 6, județ V., cauza având ca obiect „drept de autor și drepturi conexe”.
Dezbaterile orale și concluziile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 01.10.2014 când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 08.10.2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 05.01.2009 sub nr._, reclamanții N. M. și T. C. V. au chemat în judecată pe pârâții G. D. și D. A. N. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, în temeiul disp.art.139 din Legea nr.8/1996:
- recunoașterea drepturilor de autor ale lui N. M. asupra compoziției muzicale, iar ale poetului V. C. T. asupra versurilor melodiei „Fă-mă, Doamne, o lacrimă”; - constatarea încălcării acestor drepturi de autor de către pârâți,
- acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral și material cauzat prin fapta ilicită a pârâților, - publicarea hotărârii judecătorești în mijloacele de comunicare în masă, pe cheltuiala pârâților.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că sunt autorii versurilor (reclamantul C. V. T.) și muzicii (reclamantul N. M.), operele lor fiind aduse la cunoștința publicului prin publicare și prin imprimarea melodiei pe discul (L.P.) „New Savoy” – Fă-mă, Doamne, o lacrimă, imprimat de Electrecord; și că nu au autorizat nici o persoană să utilizeze versurile poeziei sau linia melodică a compoziției muzicale.
Pârâții au preluat compoziția muzicală și versurile, fără acordul reclamanților, faptele ilicite ale pârâților constând în înregistrări audio pe numeroase colecții de CD-uri a melodiei „Fă-mă, Doamne, o lacrimă” fără a fi menționate numele adevăraților autori ai operei. Folosind o creație muzicală ce nu le aparținea și versuri ce îl aveau ca autor pe V. C. T., pârâții au obținut foloase materiale importante.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art.54 din Decretul 31/1954, art.7, 10, 139 din Legea nr. 8/1996.
Reclamanții au formulat cerere precizatoare, în sensul că solicită introducerea în cauză în calitate de pârâți a ., . ., casele de producție care au editat și au distribuit prin comercializare CD-uri care includ compoziția muzicală „Fă-mă, Doamne, o lacrimă” interpretată de pârâții persoane fizice G. D. și D. A. N., fără a preciza autorii compoziției muzicale sau a versurilor.
Pârâta . a formulat cerere de chemare în garanție a pârâtului D. A. N., solicitând ca, în cazul în care va cădea în pretenții, să fie obligat pârâtul a o despăgubi.
În motivarea cererii de chemare în garanție, pârâta . a arătat că piesa ce face obiectul cauzei a fost cesionată societății în baza art.39 alin.1 și 4 din Legea nr.8/1996 de D. A. N. prin contractul de cesiune exclusivă a drepturilor de autor nr.52/10.12.2001 împreună cu alte 12 melodii. În contractul de cesiune, cedentul D. A. N. declara că atât textele cât și compozițiile muzicale ale melodiilor cesionate îi aparțin. În aceste condiții, . s-a aflat în eroare cu privire la autorii muzicii și textului melodiei.
Prin sentința civilă nr. 624/05.04.2011 Tribunalul București Secția a IV-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. GYORFY și a respins acțiunea formulată împotriva aceste pârâte ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . admis cererea formulată de reclamanții N. M. și C. V. T., în contradictoriu cu pârâții G. D., D. A. N., ., . E. I. SRL și chemații în garanție . și D. A. N., a obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei de 40.000 lei, câte 20.000 lei pentru fiecare reclamant, reprezentând daune morale; a admis cererea de chemare în garanție formulate de pârâta . .; a obligat chemata în garanție la plata către . sumei de 10.000 lei; a admis cererea de chemare în garanție formulată de . în contradictoriu cu pârâtul D. A. N.; a obligat chematul în garanție la plata către . a sumei de 10.000 lei și a obligat reclamanții la plata către pârâta D. GYORFY a sumei de 2380 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că pârâții ., O. și E. I. SRL, în calitate de producători și utilizatori ai dreptului de reproducere și distribuire a înregistrărilor sonore, au utilizat prin aceste modalități compoziția muzicală și versurile, opere protejate ale reclamanților prin drept de autor.
Tribunalul a mai reținut că, prin faptele lor, pârâții D. A. N., în calitate de pretins compozitor și textier al operei, . . SRL, în calitate de producători ai albumelor ce au inclus și opera în cauză, și . calitate de utilizator al dreptului de reproducere a operei în baza contractului încheiat cu . încălcat drepturile morale și patrimoniale ale reclamanților în calitate de autori ai operei.
În virtutea contractului de cesiune exclusivă nr. 52/10.12.2001 încheiat între . în calitate de producător și pârâtul D. A. N. în calitate de artist, contract prin care pârâtul D. a garantat că toate compozițiile și textele melodiilor cesionate îi aparțin, tribunalul a admis cererea de chemare în garanție formulată de A. Records în contradictoriu cu D. A..
Împotriva sentinței civile nr. 624/5.04.2011 au formulat apeluri reclamantul N. M. și pârâta ..
Prin decizia civilă nr. 65/A/11.04.2012 Curtea de Apel București Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanta-pârâtă ., a admis apelul declarat de apelantul-reclamant N. M., a desființat în parte sentința civilă nr. 624/2011 și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea cererii având ca obiect obligarea pârâților la publicarea hotărârii judecătorești în mijloacele mass-media.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind obligarea pârâților la publicarea hotărârii judecătorești în mass-media pe cheltuiala acestora.
Prin decizia nr. 1627/22.03.2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâta . împotriva deciziei civile nr. 65A/2012.
În fond după desființarea parțială dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 29.07.2013.
Prin sentința civilă nr. 1912/29.10.2013 Tribunalul București Secția a IV-a civilă a admite cererea formulată de reclamanții N. M. și C. V. T. în contradictoriu cu pârâții D. A. N., ., . E. I. SRL și chemații în garanție .; a obligat pârâții D. A. N., ., ., . publicarea dispozitivului sentinței civile nr. 624/05.04.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, pe cheltuiala lor în trei cotidiane cu răspândire națională, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că în prima fază a rămas nesoluționat capătul de cerere care privește solicitarea reclamanților de obligare a pârâților la publicarea hotărârii judecătorești în mijloacele de comunicare în masă, pe cheltuiala celor ce au săvârșit fapta ilicită.
Tribunalul a constatat întemeiat acest capăt de cerere, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 139 alin. 14 lit. d) din Legea nr. 8/1996 așa cum a fost modificată, titularii drepturilor încălcate pot cere instanței de judecată să dispună răspândirea informațiilor cu privire la hotărârea instanței de judecată, inclusiv afișarea hotărârii, precum și publicarea sa integrală sau parțială, prin mijloacele de comunicare în masă, pe cheltuiala celor care a săvârșit fapta.
Împotriva sentinței civile nr. 1912/2013 a declarat apel pârâta A. R. SRL, în motivarea căruia a susținut următoarele critici:
Apelanta arată că a fost chemată în judecată de către reclamanții N. M. și T. C. V. pentru recunoașterea calității de autor, respectiv textier, pentru piesa muzicală Fă-mă Doamne o lacrimă, piesă muzicală pentru care are calitatea de producător și deține drepturile patrimoniale ale acestei piese ca cesionari ai drepturilor de la pârâtul D. A. N., drepturi pe care le-a dobândit prin contractul de cesiune exclusivă nr. 52/10.12.2001.
Mai arată apelanta că a fost chemată în garanție de O., căreia i-a cedat dreptul de editare asupra acestei piese muzicale.
Apelanta a arătat că, atât în calitate de pârâtă, cât și de chemată în garanție, a formulat cerere de chemare în garanție a pârâtului D. A. N., cerere care a fost admisă prin sentința civilă nr. 624/5.04.2011.
Pentru aceste motive, apelanta consideră injustă obligarea sa la publicarea sentinței menționate pe cheltuiala sa și consideră că prin sentința apelată tribunalul trebuia să țină cont de admiterea cererii de chemare în garanție formulată în fond și să oblige chematul în garanție D. A. N. să publice sentința în trei cotidiene de circulație națională pe cheltuiala sa.
Intimații-reclamanți N. M. și C. V. T., intimații-pârâți S.C. E. I. S.R.L. și S.C. O. S.R.L. și intimatul-chemat în garanție D. A. N. nu au formulat întâmpinare în faza de apel.
Analizând sentința apelată, precum și actele și lucrările dosarului, în raport de normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Prin apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 624/2011 pronunțată de Tribunalul București în primul ciclu procesual, reclamantul N. M. a formulat două critici, prima referitoare la cuantumul despăgubirilor acordate de tribunal cu titlu de daune morale, iar cea de-a doua referitoare la omisiunea primei instanțe de fond de a se pronunța asupra capătului de cerere referitor la obligarea pârâților la publicarea hotărârii în mass-media pe cheltuiala acestora.
Prin decizia civilă nr.65A/2012, pronunțată în primul ciclu procesual, instanța de apel a constatat că este întemeiat numai cel de-al doilea motiv de apel, iar în aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. 1 teza I din C.pr.civ. în forma de la data investirii instanței, a desființat numai în parte sentința pronunțată de tribunal și a restituit cauza aceleiași instanțe, spre a soluționa și acest capăt de cerere formulat de către reclamanți.
Prin urmare, Curtea reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 295 C.pr.civ., instanța de apel care a soluționat apelul în primul ciclu procesual a fost investită cu o devoluțiune parțială, respectiv numai cu privire la legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de prima instanță cu privire la acțiunea principală formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții G. D., D. A. N., ., . ..
Datorită faptului că părțile interesate nu au formulat apel împotriva sentinței civile nr. 624/2011 pronunțate de tribunal, cu privire la soluția pronunțată cu privire la cererile de chemare în garanție formulate de pârâți în cadrul dosarului de fond, în temeiul principiului disponibilității și al dispozițiilor art. 295 C.pr.civ., Curtea reține că soluția pronunțată de Tribunalul București prin această hotărâre cu privire la modul de soluționare a cererilor de chemare în garanție a intrat sub puterea lucrului judecat.
Apelanta . consideră injustă obligarea sa la publicarea sentinței menționate pe cheltuiala sa și consideră că prin sentința apelată tribunalul trebuia să oblige chematul în garanție D. A. N. să publice sentința în trei cotidiene de circulație națională, pe cheltuiala sa, având în vedere că cererea de chemare în garanție împotriva acestuia fusese admisă în primul ciclu procesual.
Curtea nu va reține această critică, în primul rând datorită limitelor impuse de Curtea de apel prin decizia de desființare nr. 65A/2012, în sensul că tribunalul a fost reinvestit, în cel de-al doilea ciclu procesual, numai cu judecarea unuia dintre capetele din cererea principală, iar nu și judecarea sau rejudecarea cererilor de chemare în garanție.
De asemenea, Curtea constată că prin sentința apelată tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 139 alin. 10 lit. d) din Legea nr. 8/1996, text de lege care prevede că obligația de a publica hotărârea, prin mijloacele de comunicare în masă, se face pe cheltuiala persoanelor care se fac vinovate de săvârșirea faptei ilicite.
Or, prin sentința civilă nr. 624/2011, irevocabilă sub aspectul modului de soluționare al primelor tei capete de cerere din acțiunea principală, instanța de fond a reținut că toți pârâții, inclusiv pârâta ., se fac vinovați de încălcarea drepturilor morale și patrimoniale ale reclamanților în calitate de autori ai operei în litigiu.
Solicitarea de regres a apelantei-pârâtei împotriva pârâtului D. A. N. cu privire la cheltuielile necesare pentru publicarea hotărârii în 3 cotidiene nu s-ar putea întemeia, așa cum susține apelanta, pe contractul de cesiune exclusivă nr. 52/10.12.2001, deoarece acest act juridic a stat la baza admiterii cererii de chemare în garanție în primul ciclu procesual în temeiul răspunderii civile contractuale, pe când obligația pârâților de publicare a hotărârii în mijloacele mass-media, pe cheltuiala celor vinovați de încălcarea unui drept de proprietate intelectuală, este o formă de reparare a prejudiciului în cadrul răspunderii civile delictuale.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 296 C.pr.civ., Curtea va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. A. R. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. A. R. S.R.L. cu sediul în București, ., ., ., împotriva Sentinței civile nr. 1912/29.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți N. M. cu domiciliul în București, ..13, ., . și C. V. T. cu domiciliul ales în București, ..13, ., ., intimații-pârâți S.C. E. I. S.R.L. cu sediul în Cluj N., ., . și S.C. O. S.R.L. cu sediul în București, ., sector 4, și intimatul-chemat în garanție D. A. N. cu sediul în Râmnicu V., .. 6, județ V..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 08.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. R. T. M. Steluța C.
GREFIER
F. J.
Red.dact.jud.MSC
8 ex.
Jud. fond - M. L.
| ← Marcă. Decizia nr. 1500/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 87/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
