Conflict de competenţă. Sentința nr. 87/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 87/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-09-2014 în dosarul nr. 26799/299/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.87F
Ședința din Camera de Consiliu de la 12 septembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - LIVIU-EUGEN FĂGET
GREFIER - G.-M. V.
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 1 București și Tribunalul București, în cauza civilă privind pe petentul centrul R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – CREDIDAM, cu sediul în București, ..15-17, sector 1 și intimata . sediul în Baia M., ., județul Maramureș.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care;
CURTEA
Constată:
Prin acțiunea înregistrată la data de 01.08.2013 pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă sub nr._/3/2013, reclamantul C. R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a solicitat în contradictoriu cu pârâta .: obligarea pârâtei la plata sumei de 8057,29 lei (cu TVA inclus) reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea pe postul de radio Impact a fonogramelor de comerț și publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, în perioada 01.01._12; obligarea pârâtei la plata sumei estimate de 100.000 lei (cu TVA inclus) reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea pe postul de Radio Impact a fonogramelor de comerț și publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, în perioada 01.07._13; obligarea pârâtei la plata sumei estimate de 100.000 lei (cu TVA inclus) reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea pe postul de televiziune TV Impact a fonogramelor de comerț și publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, precum și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 01.04._13 urmând ca suma să fie stabilită printr-un raport de expertiză contabilă; obligarea pârâtei la plata sumei estimate de 50.000 lei reprezentând penalități de întârziere, obligarea pârâtei să transmită reclamantului, conform art.130 alin.l lit. h din Legea nr. 8/1996, lista completă a fonogramelor utilizate în serviciile de programe de postul RADIO IMPACT în perioada 01.10._13, 01.04._13; obligarea pârâtei să transmită reclamantului, conform art.130 alin.l lit. h din Legea nr. 8/1996, o listă completă a fonogramelor și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual utilizate în serviciile de programe pe postul TV Impact în perioada 01.07._13 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta în calitate de utilizator în sensul Legii nr. 8/1996 avea obligația achitării remunerației datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț și publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, precum și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în incinta punctelor de lucru pe cale le administrează, respectiv restaurant bar dezi.
Deși a fost notificată de reclamant, aceasta nu a înțeles să-și îndeplinească obligațiile conform Legii nr. 8/1996 și Metodologiilor aferente, artiștii interpreți sau executanți fiind astfel prejudiciați.
În drept, au invocate dispozițiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe cu modificările și completările ulterioare și art. 1349 Noul Cod Civil.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind inadmisibilă și ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.274/06.03.2014 Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București Secția a V a Civilă și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând că, în lipsa unei dispoziții speciale în Legea 8/1996 și în condițiile în care litigiul este evaluabil bănește iar valoarea acestuia este mai mică de 200.000 lei, competența aparține judecătoriei conform art. 94 lit. j și 95 N.C.pr.civ. (acest din urmă text excluzând din competența tribunalului litigiile care sunt date de lege în competența altor instanțe).
Prin sentința civilă_/2014, Judecătoria sector 1 a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului București.
A constatat ivit conflictul negativ de competență. a suspendat judecarea cauzei și a înaintează dosarul către Curtea de Apel București în vederea soluționării conflictului negativ de competență, instanța reținând că reclamantul a formulat o acțiune în materia drepturilor de proprietate intelectuală,Judecătoria Sectorului 1 București nefiind așadar competentă să soluționeze acțiunea, în condițiile legiuitorul nu a prevăzut în mod expres în cadrul art.94 pct.1 NCPC, care reglementează competența de primă instanță a judecătoriei, că aceste litigii intră în competența lor.
Sesizată cu conflictul de competență ivit, Curtea își însușește argumentele prezentate de judecătorie, pe care le apreciază a fi corecte:
Cauza de față privește o acțiune în materia drepturilor de proprietate intelectuală iar legiuitorul nu a prevăzut în mod expres în cadrul art.94 pct.1 N.C.pr.civ., care reglementează competența de primă instanță a judecătoriei, că aceste litigii intră în competența judecătoriei.
Într-adevăr, în viziunea Noului Cod de procedură civilă, tribunalul a devenit instanță de drept comun în ceea ce privește judecata în primă instanță, având competența să soluționeze orice cerere care nu este dată de lege în competența altei instanțe, nefiind așadar necesară o prevedere specială în acest sens.
Față de dispozițiile art.95 pct.1 și ale art.94 pct.1 lit.j N.C.pr.civ., se poate observa că există două criterii în raport de care se determină competența de primă instanță a tribunalului, și anume, criteriul valoric și criteriul privind inexistența unei dispoziții legale prin care o cerere să fie atribuită în competența unei anumite instanțe.
Curtea reține inaplicabilitatea criteriului valoric, chiar ținând cont de norma de la art.94 pct.1 lit.j NCPC care privește orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, cât și de dispozițiile art.151 din Legea nr.8/1996, actualizată, care prevăd că litigiile privind dreptul de autor și drepturile conexe sunt de competența organelor jurisdicționale, potrivit prezentei legi și dreptului comun.
Fiind vorba de un domeniu reglementat de o lege specială în cuprinsul căreia nu este prevăzută competența de primă instanță a judecătoriei, iar până la . Noului Cod de procedură civilă aceste litigii au fost judecate în primă instanță doar de către tribunale, nu există nicio rațiune pentru a considera că în materia drepturilor de proprietate intelectuală sunt incidente dispozițiile referitoare la criteriul valoric pentru delimitarea ariei de competență a celor două instanțe.
Așa cum a subliniat și Judecătoria sectorului 1, sintagma „indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști” are tocmai rolul de a evidenția caracterul de litigiu de drept comun, iar nu de litigiu specializat. În cazul în care s-ar fi urmărit prin textul art.94 pct.1 lit.j) NCPC doar o delimitare la nivel valoric a competenței, fără a se ține seama de natura litigiului, sintagma „indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști” nici nu ar mai fost necesară, fiind suficient să se scrie “orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei, inclusiv”.
După cum bine a reliefat judecătoria, dacă legiuitorul intenționa să confere judecătoriilor competența de soluționare în primă instanță a acestor litigii ar fi prevăzut în mod expres aceasta, procedând la modificarea în mod corespunzător a prevederilor art.151 din Legea nr.8/1996, actualizată, sau cel puțin ar fi adoptat în paralel și un set de măsuri legislative privind înființarea la nivelul judecătoriilor de complete specializate pentru litigiile în materia drepturilor de proprietate intelectuală, date fiind particularitățile stricte ale materiei și inexistența acestei categorii de litigii pe rolul judecătoriilor.
Astfel, dispozițiile art.2 pct.1 lit.e) din codul de procedură civilă anterior, atribuiau competență de primă instanță tribunalului pentru procesele și cererile în materie de creație intelectuală și de proprietate industrială. Or, nepreluarea ad litteram în actualul Cod de procedură civilă a acestui text legal, precum și a celor care privesc, spre exemplu, litigiile de muncă, contenciosul administrativ, procesele și cererile în materie de expropriere, nu poate fi privită nici ca o lipsă de acuratețe a legiuitorului în reglementarea competenței, din moment ce art.95 pct.1 NCPC stabilește în mod clar care este competența de primă instanță a tribunalului și care sunt criteriile în raport de care se determină această competență pentru fiecare caz concret dedus judecății.
În baza art. 135 N.C.pr.civ. va fi rezolvat conflictul prin stabilirea competenței în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul centrul R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – CREDIDAM, cu sediul în București, ..15-17, sector 1 și intimata . sediul în Baia M., ., județul Maramureș, în favoarea Tribunalului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică.
PREȘEDINTE GREFIER
L. E. F. G.-M. V.
| ← Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 373/2014. Curtea... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 103/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
