Acţiune în constatare. Decizia nr. 1412/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1412/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 53684/3/2011
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1412 R
Ședința publică din data de 02.10.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: GAVRIȘ DUMITRU MARCEL
JUDECĂTOR: M. A. M.
JUDECĂTOR: S. G.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.1560/03.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți A. M., A. I. și intimata pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE T., cauza având, ca obiect, „pretenții – Legea nr.221/2009; acțiune în constatare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă părțile.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat prin procuror C. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus și văzând că recurentul pârât a solicitat, prin motivele de recurs, judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu disp. art.242 alin.2 C.pr.civ., Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului declarat de S. R., modificarea sentinței și, pe fond, respingerea și a capătului de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative ca fiind lipsit de interes, având în vedere că acest caracter este prevăzut de drept, în dispozițiile art.3 alin.1 C.pr.civ. Solicită, totodată, menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței instanței de fond.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. - Secția civilă sub nr._/30/2010, la data de 21.09.2010, reclamanții A. M. și A. I. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate, în temeiul art. 3 lit. e din Legea nr. 221/2009, caracterul politic al măsurii luate împotriva lor, în baza Deciziei nr. 200/1951, precum și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral și material suferit prin deportarea cu caracter politic dispusă în data de 18.06.1951 față de aceștia.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, prin Decizia M.A.I. nr. 200/1951, s-a dispus deportarea lor din localitatea de domiciliu, Cenad, jud. T., în localitatea Vădenii Noi, B., unde li s-a stabilit domiciliul forțat.
În drept, reclamanții au invocat disp. Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
În dovedirea cererii, reclamanții au anexat la dosar în fotocopie relații M., acte de stare civilă, precum și alte înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3508/16.06.2011, pronunțată de Tribunalul T., Secția civilă, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a IV-a civilă, sub nr._, la data de 15.07.2011.
Prin sentința civilă nr. 1560/03.09.2013 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei A. I., a anulat cererea formulată de reclamanta A. I., cu domiciliul ales în Timișoara, ., ., jud. T., pentru lipsa capacității procesuale de folosință, a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, a constatat caracterul politic al măsurii administrative constând în dislocarea reclamantului și a numitei A. I. și în stabilirea de domiciliu obligatoriu, în baza Deciziei MAI nr. 200/1951 și a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul moral și material suferit.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, tribunalul a reținut următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 3 lit. e din Legea nr. 221/2009, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe decizia nr. 200/1951 a Ministerului Afacerilor Interne.
Tribunalul a constatat că reclamantul și soția sa au făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, calificată astfel în mod expres de lege, însă în ceea ce privește cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul moral cauzat prin luarea măsurii administrative față de rudele sale, aceasta este neîntemeiată, ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010.
Curtea Constituțională a reținut că scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă este nu atât repararea prejudiciului suferit, prin repunerea persoanei persecutate într-o situație similară cu cea avută anterior - ceea ce este și imposibil, ci finalitatea instituirii acestei norme reparatorii este de a produce o satisfacție de ordin moral, prin înseși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului, principiu care reiese din actele normative interne, fiind în deplină concordanță cu recomandările Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
Curtea a constatat că dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare, contravin prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din Legea fundamentală.
Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 1 din Constituția României dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale fiind suspendate de drept.
În conformitate cu dispozițiile art. 147 alin. 4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, iar, de la data publicării, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Împotriva sentinței tribunalului, a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea recursului, se arată că hotărârea recurată este dată cu încălcarea legii, conform, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, invocându-se excepția lipsei de interes cu privire la cererea de constatare al caracterului politic al măsurii administrative. Se arat că în Legea nr. 221/2009 se regăsește măsura administrativă la care a fost supusă partea, ceea ce face ca solicitarea de constatare a caracterului politic al măsurii administrative să fie lipsită de interes.
Analizând recursul declarat, încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, și raportat și la dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că recursul este întemeiat pentru considerentele care vor urma.
În speță, reclamanții au solicitat să se constate caracterul politic al măsurii administrative constând în dislocarea acestora și în stabilirea domiciliului obligatoriu în baza Deciziei MAI nr. 200/1951.
Curtea de- apel constată însă că potrivit art. 3 din Legea nr. 221/2009 s-a stabilit că reprezintă o măsură administrativă cu caracter politic, orice măsură luată de organelșe fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatorii, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative redate ulterior din acest text de lege.
La lit. e aferentă art. 3, din legea mai sus menționată, se menționează Decizia nr. 200/1951, așadar, aceeași, în baza căreia s-a dispus dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu pentru reclamanți.
Așadar, cât timp în enumerarea de la art. 3 din Legea nr. 221/2009 se regăsește măsura administrativă la care a fost supusă aceasta, instanța nu mai poate să constate nici același lucreu și nici altceva decât ceea ce s-a stabilit expres prin lege, caracterul politic al măsurii administrative fiind recunoscut de drept.
Față de aceste considerente, conform art. 312 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, Curtea de apel va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge ca lipsit de interes capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative și va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.1560/03.09.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți A. M., A. I. și intimata pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice T..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că respinge ca lipsit de interes capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. M. M. A. M. S. G.
GREFIER
M. D.
Red. SG
Tehnored. GC 2 ex
07.10.2014
Jud. fond D. N. T.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 316/2014. Curtea... | Validare poprire. Decizia nr. 1765/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
