Obligaţie de a face. Decizia nr. 1304/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1304/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 27531/302/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1304R
Ședința publică de la 15 septembrie 2014
Curtea compusă din
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - B. A. S.
JUDECĂTOR - D. F. B.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul pârât D. C. M. împotriva deciziei civile nr. 1233A/05.12.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/302/2012, în contradictoriu cu intimații intervenienți C. F., B. L., P. A., M. I., O. I., O. V., D. C., S. I., P. I. M., S. M., R. G., S. V., D. A., intimata reclamantă POLIȚIA LOCALĂ SECTOR 5 și intimata intervenientă accesorie D. E., având ca obiect. obligația de a face.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 8.09.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 15.09.2014.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 București sub nr._, în data de 01.11.2012, reclamanta Poliția Locală Sector 5 a chemat în judecată pe pârâtul D. C. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în conformitate cu art. 28 alin. (1) coroborat cu art. 32 alin. (1) lit. b), din Legea nr. 50/1991, republicată, să oblige pe pârât la desființarea lucrărilor de construire constând în construcție, stadiul fizic: fundație beton armat, soclu beton, structură rezistență lemn, pereți din panouri termoizolante, acoperiș din panouri, realizate la adresa din București, . nr. 1B, sector 5 fără autorizația de construire prevăzută de Legea nr. 51/1991.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma verificărilor efectuate la data de 10.10.2008 la adresa din București, . nr. 1B, sector 5, de către agenții constatatori din cadrul Serviciului Disciplina în Construcții – Direcția Inspecție și Control General, s-a constatat că pârâtul D. C. M. a executat lucrări de construire constând în construcție, stadiul fizic: fundație beton armat, soclu beton, structură rezistență lemn, pereți din panouri termoizolante, acoperiș din panouri.
Reclamanta a învederat că pentru aceste lucrări realizate fără autorizație de construire, pârâtul D. C. M. a fost sancționat prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 6/10.10.2008 cu suma de 10.000 lei, dispunându-se totodată și măsura intrării în legalitate prin obținerea Autorizației de construire prevăzute de Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în caz contrar aducerea imobilului la stadiul inițial prin desființarea lucrărilor de construire realizate neautorizat.
Prin cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de C. F. în favoarea reclamantei, depusă la filele 21-23 din dosar, prin serviciul Registratură, intervenienta a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție voluntară accesorie formulată în favoarea reclamantei Poliția Locală Sector 5, iar pe fondul cauzei admiterea cererii principale și a celei accesorii, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, intervenienta a arătat că în anul 1988, în timpul căsătoriei cu C. T., a dobândit de la P. A. și P. A. N., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3554/25.04.1988 de notariatul de Stat al Sectorului 6 București și transcris sub nr. 421/1988, o locuință situată în .. 1, sector 5, iar cu ocazia încheierii contractului, terenul aferent acestei locuințe, în suprafață de 800 mp, a trecut în proprietatea statului, conform art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974.
În anul 1991, la solicitarea numitei D. M., care intenționa să construiască un spațiu comercial de mici dimensiuni (chioșc) pe proprietatea intervenientei, intervenienta a convenit cu aceasta ca aparent să îi înstrăineze o cotă de ½ din locuința deținută de intervenientă prin contractul de vânzare-cumpărare sus menționat, această cerință fiind impusă pentru obținerea autorizației de construire.
Conform înțelegerii dintre părți, intervenienta a încheiat un contract de vânzare-cumpărare simulat, prin care îi înstrăina numitei D. M. cota de ½ din locuință, act care, împreună cu declarația mai sus amintită, a stat la baza eliberării autorizației de construire nr. 79/1429/R pentru un chioșc cu elemente de BCA cu stâlpi de beton. Ulterior, în mod fraudulos și fără știința intervenientei, pe baza contractului simulat, a fost obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate eliberat de Prefectura Municipiului București sub nr. 4540/5/20.12.1995, prin care a fost trecut în proprietatea numiților D. M. și D. Camil, în temeiul art. 35 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, terenul situat în București, .. 1, sector 5, în suprafață de 400 mp. În baza aceluiași text de lege, în favoarea intervenientei a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate eliberat de Prefectura Municipiului București sub nr. 4900/5/10.04.1997, prin care a fost trecut în proprietatea intervenientei terenul aflat la aceeași adresă, în suprafață de 800 mp.
Prin acte translative de proprietate succesive, au fost înstrăinate diverse porțiuni din terenul de 400 mp, presupus a se fi aflat în patrimoniul numiților D. M. și D. Camil, până la momentul actual, când D. C. M. și D. E., rude apropiate ale primilor, au dobândit, în temeiul contractului autentificat sub nr. 2484 din 14.09.2004 de către BNP M. P., proprietatea asupra unei suprafețe de teren de 103,5 mp (111,64 mp din măsurători), precum și asupra construcției Corp A edificată pe acest teren, cu destinația de spațiu comercial, având numărul cadastral 4599, înscris în CF_, situate în București, .. 1B, sector 5.
La data de 27.02.2013, numiții B. L., P. A., M. I., O. I., O. V., D. C., S. I., P. I. M., S. M., R. G., S. V. și D. A. au formulat cerere de intervenție voluntară accesorie în favoarea reclamantei Poliția Locală Sector 5, solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenție voluntară accesorie, admiterea cererii principale și a celei accesorii, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, intervenienții au arătat că sunt proprietari ai locuințelor situate pe două străzi adiacente celei pe care, în mod ilegal și în mare parte pe domeniul public, au fost edificate construcțiile cu destinație de spații comerciale a căror desființare se cere prin prezenta acțiune de către reclamantă.
Prin întâmpinarea depusă la filele 162-163 din dosar, în ședința publică din data de 04.03.2013, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, arătând, în esență, că prin procesul-verbal de contravenție i s-au pus în vedere anumite măsuri de adus la îndeplinire până la 10.02.2009, iar de la data de 10.02.2009 și până la introducerea acțiunii au trecut mai mult de 3 ani.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată, arătând că a efectuat demersuri pentru a intra în legalitate și a solicitat instanței de judecată, în dosar nr._, să constate că pârâtul a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției pe calea accesiunii imobiliare. În plus, pârâtul a învederat că a edificat construcția deoarece avea nevoie de un spațiu pentru depozitarea mărfii, iar formalitățile pentru obținerea autorizației erau foarte anevoioase.
La termenul din 01.04.2013, instanța a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale active a Poliției Locale Sector 5 București.
La termenul din 13.05.2013, instanța a admis în principiu ambele cereri de intervenție voluntară accesorie formulate în prezenta cauză.
Analizând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Poliția Locală Sector 5 București prin sentința civilă nr.4549/20.05.2013, instanța de fond a admis această excepție,a respins acțiunea principală ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, a respins cererile de intervenție ca neîntemeiate, reținând următoarele:
Cu privire la calitatea procesuală activă, instanța a apreciat că justificarea calității de parte în proces presupune stabilirea persoanelor care își dispută/își pot disputa dreptul în litigiu, și care dobândesc astfel titlul legal de parte în proces. Așadar, se impune în cauza de față a se verifica dacă există o identitate între persoana reclamantei și titularul dreptului dedus judecății.
Prezenta cerere este întemeiată pe prevederile art. 28 alin. (1) și art. 32 alin. (1) litera b) din Legea nr. 50/1991 privind executarea lucrărilor de construcții, în conformitate cu care: ,,(1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal. (2) În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).(3) În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.’’
Or, aceste prevederi legale conferă legitimitate procesuală activă organului care a aplicat sancțiunea. Prin urmare, instanța apreciază că în speța de față, doar Primarul Sectorului 5 București poate formula cerere întemeiată pe dispozițiile art. 32 alin. (1) litera b) din Legea nr. 50/1991.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamanta Poliția Locală Sector 5 solicitând admiterea apelului modificarea sentinței apelate, ca fiind netemeinică și nelegala, schimbarea în tot a acesteia în sensul admiterii acțiunii și să obligării intimatului - pârât D. C. - M. să desființeze lucrările de construire realizate fără autorizația de construire prevăzută de Legea nr.50/1991, republicată, având în vedere următoarele:
Având în vedere că Serviciul Disciplina în Construcții Direcția Inspecție Control General, serviciu de specialitate care constată contravențiile în domeniul disciplinei în construcții, prin Hotărârea Consiliului Local Sector 5 nr.64/24.12.2010 a fost transferat Poliției Locale Sector 5, singura care putea promova prezenta acțiune și deci să aibă calitate procesuală activă este această instituție.
Prin decizia civilă nr.1233A/5.12.2013 Tribunalul București Secția a V a Civilă a admis apelul, a anulat sentința apelată, a admis acțiunea. A fost obligat pârâtul să desființeze lucrările de construire descrise în procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.6/2008. A fost admisă cererea de intervenție accesorie. A fost obligat pârâtul la plata către intervenienta C. F. a sumei de 700 lei, cheltuieli de judecată și a sumei de 750 lei cheltuieli de judecată către ceilalți intervenienți.
Pentru a se pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele:
Cu privire la calitatea procesual activa a reclamantei, tribunalul a constatat că în speță se solicita desființarea unor construcții edificate în lipsa unei autorizații de construire, încălcându-se astfel dispozițiile legii nr.50/1991.
Astfel, deși la data la care s-a emis procesul verbal de contravenție, respectiv 10.10.2008(fila 6), organ de control care a constatat contravenția și a aplicat sancțiunea contravenționala a fost Primăria Sector 5 București, la data de 24.12.2010, a fost emisa Hotărârea Consiliului Local Sector 5(fila 183) prin care s-a înființat P. L. sector 5, în temeiul legii nr.155/2010, atribuțiile de control în domeniul disciplinei în construcții fiind trecute în sarcina Poliției Locale Sector 5, astfel ca aceasta are legitimare procesuală activă în sesizarea instanței de judecată în vederea desființării lucrărilor de construire efectuate fără autorizație,întrucât aceste atribuții i-au fost desemnate de organul constatator.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a constatat că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.6 din 10.10.2008, intimatul pârât a fost sancționat contravențional pentru edificarea unei construcții fără autorizare prealabila, dispunându-se, totodată, și măsura intrării în legalitate prin obținerea Autorizației de Construire.
Cum intimatul pârât nu a intrat în legalitate și nici nu s-a conformat dispozițiilor procesului verbal de contravenție în sensul desființării lucrărilor neautorizate, tribunalul a apreciat ca acesta poate fi obligat la desființarea construcției edificata în lipsa autorizației de construire, în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin.1din legea nr.50.1991, potrivit cu care în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art.28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației, iar in lipsa acesteia desființarea construcțiilor realizate nelegal.
Pentru aceleași considerente, tribunalul a admis și cererea de intervenție accesorie.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs în termen legal pârâtul D. C. M., criticând-o pentru nelegalitate și invocând dispozițiile art.304 pct.9 și 312 alin.3 Cod procedură civilă.
Se susține, într-o primă critică întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă că, în mod greșit, tribunalul a apreciat că reclamanta se legitimează procesual.
Se arată că dreptul la acțiunea în demolarea construcțiilor s-a născut la data de 10.02.2009, data care a expirat termenul fixat pentru . încât dreptul de chemare în judecată și deci de exercitare a acțiunii civile, privită ca drept procesual, a intrat în patrimoniul sectorului 5 București, urmând a fi exercitată de Primar începând cu această dată, în aplicarea art.28 alin.1 din Legea nr.50/1991, în calitate de organ constatator.
Ulterior nașterii dreptului la acțiune, prin Legea nr.155/2010, prin art.8, Poliției Locale i se instituie ca atribuțiuni constatarea contravențiilor și înaintarea proceselor verbal de contravenție organelor atribuite de Legea nr.50/1991 în vederea aplicării sancțiunii.
Hotărârea Consiliului Local Sector 5 nr.64/24.12.2010, nu instituie poliției locale alte drepturi decât cele prevăzute în Legea nr.155/2010, adică constată contravenția și înaintează organelor indrituite procesele verbale în vederea stabilirii sancțiunii.
Judecătoria a reținut în mod corect că atribuțiile poliției locale vizează dreptul de chemare în judecată pentru contravențiile constatate de către poliția locală, fiind practic o aplicare a dispozițiilor art.32 din Legea nr.50/1991.
Mai mult decât atât, conform principiului tempus regit actum și al neretroactivității, nici Legea nr.155/2010 și nici H.C.L.64/2012 nu își întind efectele asupra dreptului de chemare în judecată născut anterior, cum este cazul în pricina de față – 10.02.2009, ci numai pentru drepturilor de chemare în judecată născute după 2012, drepturi care deriva din contravențiile constatate.
A doua critică este întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9, art.312 alin.3 și art.129 alin.4 Cod procedură civilă .
Recurentul pârât susține că prin întâmpinarea formulată la instanța de fond a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție ce nu a fost pusă în discuția părților nici de instanța de fond și nici de instanța de apel.
Prin decizia pronunțată, tribunalul evocând fondul ca urmare a anulării sentinței fără acordarea cuvântului pe excepția prescripției și pe fondul cauzei, a încălcat principiul contradictorialității și publicității, rolul activ instituit de art.129 alin.4 Cod procedură civilă, iar prin nesoluționarea excepției prescripției nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut.
Or, în aceste condiții, în lipsa oricăror probe administrate pe fond, a discutării tuturor aspectelor, inclusiv a excepției rămase nesoluționate, tribunalul trebuia ca după anularea sentinței să acorde termen în ședința publică în vederea judecății în evocarea fondului.
Intimata reclamantă Poliția Locală Sector 5 a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intervenienții accesorii B. L., P. A., M. I., O. I., O. V., D. C., S. I., P. I. M., S. M., R. G., S. V. și D. A. au formulat, de asemenea, întâmpinare, solicitând, în principal, a se constata nulitatea recursului, conform dispoziției art.306 alin.1 Cod procedură civilă întrucât criticile nu se încadrează în textele legale invocate iar pe fond, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată de la 12.05.2014 D. E. a formulat cerere de intervenție voluntară accesorie în interesul recurentului pârât D. M. C., soțul său, cerere ce a fost încuviințată în principiu la termenul de judecată de la 8-09.2014, în baza dispozițiilor art.51 și art.52 Cod procedură civilă.
De asemenea, excepția nulității recursului întemeiată pe dispozițiile art.3021 alin.1 lit.c Cod procedură civilă a fost pusă în discuția părților și respinsă pentru motivele arătate în practicaua prezentei hotărâri judecătorești.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, apărările intimaților cât și în raport de dispozițiile legale incidente în materie, Curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei de către instanța de apel, Curtea reține că această excepție a fost soluționată în mod legal.
Tribunalul București a avut în vedere prevederile art.27 alin.1 din Legea nr.50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; „Președinții consiliilor județene, primarii și organele de control din cadrul autorităților administrației publice locale și județene au obligația să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții în cadrul unităților lor administrativ – teritoriale și, în funcție de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancțiuni sau să se adreseze instanțelor judecătorești și organelor de urmărire penală, după caz”.
Pe cale de consecință, coroborând dispozițiile legale arătate mai sus se constată că posibilitatea sesizării cu o acțiune în demolarea construcțiilor ridicate fără autorizație sau cu nerespectarea prevederilor autorizației de construire aparține nu doar organului care a aplicat sancțiunea, ci potrivit art.27 din Legea nr.50/1991, republicată și organelor de control din cadrul autorității administrației publice locale.
De vreme ce prin Hotărârea Consiliului Local Sector 5 nr.64/24.12.2010 atribuțiile de control în domeniul disciplinei în construcții au fost trecute în sarcina poliției locale, Curtea reține că reclamanta are legitimare procesuală activă în cauză.
Împrejurarea invocată de recurentul pârât în sensul că Poliției Locale i se instituie ca atribuțiuni constatarea contravențiilor, ulterior nașterii dreptului la acțiune în prezenta cauză, nu poate fi reținută ca și argument în favoarea admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei întrucât prin Hotărârea Consiliului Local Sector 5 de înființare a Poliției Locale atribuțiile de control în domeniul disciplinei în construcții au fost transferate în sarcina acesteia din urmă așa încât de la data de 24.12.2010, data emiterii Hotărârii Consiliului Local Sector 5, reclamanta avea mandat de a introduce cererea de chemare în judecată chiar și în situația în care contravenția fusese constatată de Prima în calitate de organ constatator.
De altfel, dreptul la formularea cererii de chemare în judecată nu s-a născut, așa cum susține recurentul pârât, la data de 10.02.2009, dată ce reprezintă termenul limită pentru . în procesul verbal de contravenție, ci s-a născut la data respingerii în mod irevocabil a plângerii formulate de recurentul pârât împotriva procesului verbal de contravenție, respectiv la data de 19.04.2010, dată la care a fost respins în mod irevocabil recursul formulat împotriva sentinței civile nr.4490/22.05.2009 prin decizia civilă pronunțată de Tribunalul București – conform art.3 și 7 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Așadar, cererea de chemare în judecată este introdusă în termenul legal de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 iar prescripția dreptului material la acțiune invocată de recurentul pârât prin întâmpinarea formulată la instanța de fond, este neîntemeiată.
Chiar dacă instanța de apel atunci când a evocat fondul, nu a mai analizat această excepție, Curtea reține că aceasta nu a provocat părții o vătămare ce nu s-ar putea înlătura, conform art.105 alin.2 Cod procedură civilă, decât prin anularea actului de procedură, în condițiile în care susținerile părții nu sunt fondate.
Ca urmare, Curtea reține că dispozițiile art.312 alin.3 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză, hotărârea judecătorească pronunțată de instanța de apel fiind legală, neafectată de motivul de modificare, prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă .
În baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta D. E., față de caracterul acestei cereri,și pentru considerentele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.49 alin.3 Cod procedură civilă, urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca fiind nefondat recursul formulat de recurentul pârât D. C. M. împotriva deciziei civile nr. 1233A/05.12.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/302/2012, în contradictoriu cu intimații intervenienți C. F., B. L., P. A., M. I., O. I., O. V., D. C., S. I., P. I. M., S. M., R. G., S. V., D. A., intimata reclamantă POLIȚIA LOCALĂ SECTOR 5.
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de D. E. împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 septembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. B. A. D. F.
S. S. B.
GREFIER
V. Ș.
RED.CMS/Tehnored.MȘ/ 2 ex./26.09.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 509/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 474/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
