Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 273/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 273/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 40030/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 273 A
Ședința publică de la 18.06.2014
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE: - M. S.
JUDECĂTOR: - M. D. O.
JUDECĂTOR: - I. R. D.
GREFIER: - F. J.
………………………….
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă S.C. E.-T.-CONSTRUCȚII S.R.L., cu sediul în Localitatea Gura Humorului,., județ Suceava și cu sediul ales la Av. Ilsoi Firuța D. în București, ., ., împotriva Sentinței civile nr. 1487/05.09.2013 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. P. DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, .. 88 B, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă U. P. DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA, prin avocat S. C. C. cu împuternicire avocațială nr._ (fila 35 dosar), lipsă fiind recurenta-pârâtă S.C. E.-T.-CONSTRUCȚII S.R.L.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, Curtea pune în discuție calificarea căii de atac având în vedere capătul doi de cerere, respectiv „obligarea pârâtei la obținerea licenței neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora”, capăt de cerere cu caracter principal.
Apărătorul intimatei-reclamante U. P. DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA lasă la aprecierea instanței calificarea căii de atac.
Deliberând, având în vedere obiectul celui de-al doilea capăt de cerere, Curtea califică calea de atac promovată în prezenta cauză ca fiind apelul.
În raport de calificarea căii de atac ca fiind apel, cauza va fi soluționată în complet de doi judecători, respectiv doamnele judecător M. S. și M. D. O..
Apărătorul intimatei-reclamante U. P. DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA declară că nu mai are cereri noi de formulat și nici probe de administrat motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimata-reclamantă U. P. DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În ceea ce privește susținerea apelantei-pârâte în sensul că reclamanta nu a respectat prevederile imperative ale art. 720 alin.1 Cod procedură civilă, în vigoare la data formulării acțiunii, arătând că acest articol statuează regula de drept potrivit căreia în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, apărătorul intimatei-reclamante menționează că această cauză nu este una cu caracter comercial, ci una cu caracter de proprietate intelectuală și, ca urmare a intrării în vigoare a noului cod civil, procedura concilierii nu mai este obligatorie.
Menționează că, în determinarea încadrării celor două unități de cazare deținute de către recurenta-pârâtă s-a pornit de la Declarația reprezentantului . SRL din data de 18.08.2008 în care se menționează în tabelul conținut la art. 1.1. că deține Hotelul R. 3*** situat în Gura Humorului. . și pensiunea R. 4**** situat în Gura Humorului, ..
În ceea ce privește critica apelantei-pârâte referitoare la modul de calcul al remunerației datorate pentru unitățile de cazare deținute, considerând că încadrarea s-a făcut greșit, având în vedere că orașul Gura Humorului, județul Suceava în care se află cele două unități de cazare enumerate mai sus, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 114/2005 publicată în Monitorul Oficial nr. 178/01.03.2005 este stațiune turistică de interes național și, prin urmare sunt incidente remunerațiile indicate în tabelul D1 conform căreia suma datorată către UPFR ar fi pentru Pensiunea R. 3*** de 12 lei/lună și pentru Vila R. 4**** de 40 lei/lună, aceasta este o afirmație nefondată, astfel cum de altfel a constatat și instanța de fond, nefiind schimbată încadrarea.
Apărătorul intimatei-reclamante U. P. DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA arată că dispozițiile metodologiei privind comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, fac referire la rangul localității, iar H.G. nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, confirmă acest lucru, reținând la art. 3 alin.2 că, atestarea ca stațiune turistică nu schimbă rangul localității stabilit în condițiile legii.
Menționează că, după verificarea listei Autorității Naționale pentru T., la pozițiile 8232 și 8233, rezultă că apelanta-pârâtă figurează cu Hotel R. 3*** și Vila R. 4****, contrazicând înscrisul depus la dosar de către recurenta-pârâtă referitor la Pensiunea turistică RAMONA3***.
Față de aspectele menționate mai sus, apreciază că toate criticile formulate de apelanta-pârâtă prin motivele de apel sunt nefondate.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V a Civilă sub nr._, la data de 10.10.2012, reclamanta U. P. de Fonograme a solicitat obligarea pârâtei . SRL la plata remunerației echitabilă cuvenită producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică de fonograme în perioada 01.04.2008 – în prezent, actualizată cu indicele de inflație, precum și la plata penalităților de întârziere calculate pe fiecare zi de întârziere până la data plătii efective și integrale; la obținerea autorizației licență neexclusivă pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental; la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat că pârâta are calitatea de utilizator de fonograme publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora prin comunicare publica în sensul Legii nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, în sarcina acesteia fiind instituite o . obligații legale.
Pentru utilizarea prin comunicare publica a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, pârâta trebuie sa plătească către organismul de gestiune colectiva al producătorilor de fonograme remunerația unica echitabila, reglementata de prevederile art.1065 alin.(l) din Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare și Decizia Oficiului R. pentru Drepturi de Autor (ORDA) nr. 399/2006.
Prin "comunicare publica a fonogramelor publicate în scop comercial" se înțelege comunicarea acestora în spatii publice, indiferent de modalitatea realizării comunicării,prin întrebuințarea unor mijloace mecanice sau electroacustice (instalații de amplificare, aparatura de redare a înregistrărilor sonore sau audiovizuale, receptoare radio sau televizoare, echipament informatic etc.) - potrivit pct. l din Decizia ORDA nr.399/2006.
Din interpretarea dispozițiilor art. 130 alin. (l) lit. a) din Legea nr.8/1996 cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale pct.5 din Decizia ORDA nr.399/2006, rezulta ca anterior utilizării fonogramelor prin comunicare publica, paratei ii revine obligația de a solicita UPFR autorizația (licența neexclusiva), document a cărui valabilitate este condiționata de achitarea remunerației unice echitabile corespunzătoare.
Acest context, U. P. de Fonograme din România, în calitate de organism de gestiune care reprezintă drepturile și interesele producătorilor de fonograme din România (drepturi conexe dreptului de autor), conform dispozițiilor art.1231 alin.(l) lit.f) din Legea nr.8/1996, a fost abilitata prin art.3 al Deciziei ORDA nr.399/2006 (publicata în M.Of. nr.982/2006), să colecteze remunerația echitabila (în ceea ce privește drepturile producătorilor de fonograme) datorata de utilizatori pentru comunicarea publica a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora.
In speța, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile legale care îi reveneau în calitate de utilizator, desfășurând prin intermediul punctelor de lucru deținute, respectiv hotel și pensiune activități de comunicare publica a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora fără a achita remunerația unica echitabila cuvenita UPFR și fără autorizarea din partea titularilor de drepturi.
In ciuda înștiințărilor trimise de UPFR privind executarea obligației de plata, parata nu a efectuat nici o plata, înregistrând astfel un debit format din remunerația datorata pentru perioada 01.04.2008 – la zi.
In ce privește obligația de plata a remunerației echitabile, potrivit dispozițiilor Deciziei ORDA nr. 399/2006 (publicata în MOf nr.982/2006), ale art.1065 și ale art.1312 alin.8 din Legea nr.8/1996, pentru comunicarea publica a fonogramelor, producătorii de fonograme au dreptul la o remunerație unica și echitabila, stabilita conform metodologiilor în domeniu, respectiv în cazul hotelului și pensiunii în funcție de numărul de stele și de data începerii activității.
Debitul datorat se impune a fi actualizat cu indicele de inflație la momentul efectuării plații efective, având în vedere perioada mare de timp scursa de la data scadenta și fenomenul inflaționist cu consecința scăderii puterii de cumpărare și creștere a preturilor.
Penalitățile de întârziere aferente remunerației reprezintă o forma a daunelor pricinuite de parata reflectat de câștigul nerealizat de titularii de drepturi. Aceste penalități curg pentru fiecare zi de întârziere începând de la data scadenta a remunerațiilor și se întind pana la executarea efectiva și integrala a obligațiilor de plata.
In ce privește obligația obținerii autorizației licența neexclusiva, aceasta este prevăzuta expres de art.5 din Metodologia publicata prin Decizia ORDA nr.399/2006 și de art.130 alin. l, lit. b din Legea nr.8/1996, fiind o obligație corelativa celei aparținând organismului de gestiune de a autoriza utilizatorii în baza unei metodologii, la cererea acestora, înainte de utilizarea repertoriului protejat și în schimbul unei remunerații.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1065, art. 123 1 alin.1, art. 130 lit.a și e, art.139 și art. 140alin.1 lit.c din Legea nr.8/1996, Decizia ORDA nr.399/2006 și art. 998-999 Cod Civil.
Prin întâmpinarea formulată la data de 06.12.2012, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, excepția prematurității acțiunii și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada ce depășește 3 ani de la formularea acțiunii, în raport de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Pe fond, pârâta a arătat că factura AMBT 182/15.01.2010 nu conține modalitatea de calcul a reclamantului pentru cele două unități de cazare aflate în proprietatea pârâtei.
Astfel, conform certificatului de clasificare nr._/6604 emis de MDRT, pensiunea turistică „R.” este clasificată cu trei stele nefiind aplicabile prevederile punctului D 2.5 din Tabelul anexă deciziei O.R.D.A. nr. 399/2006, iar pentru Vila R. nu poate fi calculată remunerație pentru fiecare lună a anului, în condițiile în care aceasta funcționează doar 3 luni pe an.
A mai arătat că, pentru perioada martie-decembrie 2009, pârâta a achitat remunerația către UCMR pentru difuzarea muzicii ambientale, neimpunându-se o plată dublă a aceleiași remunerații și către reclamantă.
Prin încheierea de la termenul de judecată din 10.01.2013, Tribunalul a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și excepția prematurității acțiunii și a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând prescrise pretențiile reclamantei pentru perioada anterioară datei de 01.09.2009.
Prin cererea precizatoare formulată la data de 06.06.2013, reclamanta a arătat că valoarea remunerației unice echitabile,datorate de pârâtă, reprezentând drepturi conexe patrimoniale cuvenite producătorilor de fonograme, începând cu 01.09.2009 și până în 31.05.2013, este de 5.022 lei (TVA inclus), valoarea actualizării cu indicele de inflație este de 214,17 lei, iar valoarea penalităților de întârziere (echivalentul dobânzii legale conform O.G. nr. 9/2000 și O.G. nr. 13/2011), calculată până la 31.05.2013, este de 526,46 lei.
Prin sentința civilă nr.1487/05.09.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta U. P. de Fonograme din România,în contradictoriu cu pârâta . SRL; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5022 lei cu titlu de remunerație restantă datorată producătorilor de fonograme ( incluzând TVA) pe perioada 1 septembrie 2009 – 31 mai 2013 și la plata sumei de 526,46 lei cu titlu de daune moratorii calculate până la 31 mai 2013; s-a respins cererile de actualizare cu rata inflației, de acordare de penalități de întârziere până la plata efectivă și de obligare a pârâtei la obținerea autorizației licență neexclusivă pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental, ca neîntemeiate; a obligat pârâta la 1039,15 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit declarației dată de pârâtă la 13.08.2008, aceasta deține în localitatea Gura Humorului, începând cu anul 2008, un hotel „R.” de trei stele, având 14 camere, în ., precum și pensiunea „R.”**** având 6 camere, în ..
Prin urmare pârâta este utilizator de fonograme publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora, prin comunicare publică, în sensul Legii nr.8/1996 și Deciziei Oficiului R. pentru Drepturi de Autor (ORDA) nr. 399/2006, datorând organismul de gestiune colectiva al producătorilor de fonograme, o remunerație unica echitabila, reglementata de prevederile art.1065 alin.(l) din lege, calculată conform metodologiei aprobată prin decizia menționată, în funcție de numărul de stele și de data începerii activității.
Deși pârâta a înțeles să invoce certificatul de clasificare nr._/6604 emis de MDRT, potrivit căruia pensiunea turistică „R.” este clasificată cu trei stele, Tribunalul a reținut că pârâta deține la aceeași adresă și o vilă de patru stele, iar în declarația sa și în reclama pe care o face menționează că Pensiunea Turistică „R.” are patru stele.
Prin urmare,Tribunalul a apreciat că sunt aplicabile prevederile punctului D 2.5 din Tabelul anexă deciziei O.R.D.A. nr. 399/2006, pentru Pensiunea R. datorând o remunerație de 50/lună, iar pentru Hotel, datorând o remunerație de 40/lună. În consecință, pârâta datora 90/lună.
Prin plata făcută pentru perioada martie-decembrie 2009, prin ordinul de plată depus la dosar, pârâta a achitat pentru 10 luni suma de 595 lei, respectiv 59,5 lei/lună.
Cum, față de decizia O.R.D.A. menționată, datora suma de 900 lei/lună, rezultă că plata efectuată nu acoperă și lunile septembrie-decembrie, deși conform referinței de pe ordinul de plată, ar acoperi și aceste luni.
În consecință, Tribunalul a apreciat că pe perioada 01.09._13, pârâta datorează suma de 5.022 lei cu titlu de diferență de remunerație (incluzând TVA).
Apărările pârâtei privind achitarea remunerației pe perioada martie-decembrie 2009 către UCMR sunt nerelevante, acesta fiind un organism de gestiune colectivă diferit care gestionează altă categorie de drepturi decât reclamanta.
Tribunalul a constatat că, potrivit art. 1088 C.civil și O.G. nr. 9/2000 și O.G. nr. 13/2011, pârâta datorează și daune moratorii pentru întârziere la plată.
Deși prin cererea precizatoare reclamanta a intitulat cererea de daune moratorii ca fiind o cerere de penalități, Tribunalul a constatat că stabilirea cuantumului s-a făcut în raport de dobânda legală, prin urmare, va obliga pârâta și la 526,46 lei daune moratorii calculate până la 31.05.2013.
Tribunalul a apreciat neîntemeiată cererea reclamantei de reactualizare a sumei datorate, reținând că, pentru întârziere s-au acordat daune moratorii conform art. 1088 C.civil, neexistând temei pentru o dublă reparație.
Tribunalul a apreciat neîntemeiată și cererea reclamantei de acordare a penalităților de întârziere calculate pentru viitor, până la data plății efective, reținând că nu există un temei în acest sens, reclamantul având posibilitatea de a pune în executare hotărârea și de a solicita aplicarea art. 3712 C.pr.civilă.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la obținerea autorizației licență neexclusivă pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental, Tribunalul îl constată neîntemeiat, reținând că deși aceasta este o obligație legală, nu există temei care să permită Tribunalului să suplinească exprimarea consimțământului părții la încheierea contractului de licență, față de principiul libertății de voință în materie contractuală reglementat de art. 969 Cod civil.
În consecință, Tribunalul a admis acțiunea în limitele menționate și în baza art. 274 C.pr.civilă, a obligat pârâta la cheltuieli de judecată în cuantum de 1.039,15 lei, din care 1.000 lei onorariu avocat și diferența taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței civile nr.1487/05.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă pârâta S.C. E.-T. - Construcții S.R.L.a declarat recurs, calificat ulterior ca fiind apel.
În motivarea căii de atac declarate s-a arătat că . SRL deține în orașul Gura Humorului doua unități de cazare:
1.Pensiune Turistica "R. " clasificată cu trei stele, astfel cum rezulta din Certificatul de clasificare nr._/6604 din 16.04.2010 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, și
2.Vila "R." clasificata cu patru stele, astfel cum rezulta din Certificatul de Clasificare nr.2596/954 din 16.04.2010 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.
Deși a făcut aceasta precizare în dosarul nr._, a constatat cu surprindere că instanța de fond nu recunoaște Certificatele de Clasificare emise de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.
Reclamanta-intimata în mod eronat a stabilit și cuantumul remunerației lunare.
Decizia ORDA nr. 399/2006 face diferența între unități hoteliere situate în stațiuni turistice și unități hoteliere situate în orașe.
Orașul Gura Humorului, jud. Suceava, în care se afla cele doua unități de cazare enumerate mai sus, în conformitate cu prevederile H.G. nr.114/2005 publicata în M.O. nr.178/01.03.2005 este stațiune turistică de interes național.
In consecință, sunt aplicabile prevederile Deciziei ORDA nr. 399/2006, modificata prin Decizia nr. 305/29.12.2011, din tabelul D1 (Spatii închise sau deschise situate în stațiuni turistice, comune și sate), poziția 2 și 5 și nu prevederile Deciziei ORDA nr. 399/2006 din tabelul D2.5, astfel cum în mod eronat a reținut prima instanță.
Se solicită să constate că prima instanță a exclus ca Orașul Gura Humorului, jud. Suceava în conformitate cu prevederile H.G. nr.114/2005 publicata în M.O. nr.178/01.03.2005 este stațiune turistică de interes național și în consecință sunt aplicabile prevederile Deciziei ORDA nr. 399/2006, modificata prin Decizia nr. 305/29.12.2011, din tabelul D1 (Spații închise sau deschise situate în stațiuni turistice, comune și sate), poziția 2 si 5.
Pentru Pensiunea Turistica "R. 3***, la tabelul D1 poziția 2 se prevede o remunerație fixa lunara de 12 lei;
Pentru Vila "R. " 4****, la tabelul D1 poziția 5 se prevede o remunerație fixa lunara de 40 lei.
In consecință a considerat că datorează plata următoarelor sumelor începând cu data de 01.09.2009:
1.Pensiune Turistica "R." 3*** 01.01._13 = 44 luni X 12 lei/luna = 540 lei;
2.Vila "R." 4**** 01.09._13 = 44 luni X 40 lei/luna = 1760 lei.
Total remunerații 540 + 1760 = 2300 lei.
Daune moratorii = 241 lei
Nu în ultimul rând, a invocat nerespectarea de către reclamanta intimata a prevederilor imperative ale art. 720 (1) vechiul Cod de procedura civila, în vigoare la data formulării acțiunii.
Art. 720 (1) din Codul de procedura civila statuează regula de drept potrivit căreia în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directa cu cealaltă parte. In acest scop. Reclamantul va convoca partea adversa, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea.
Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării, dovada ca de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată.
Solicită instanței de judecată să constate că reclamanta nu a respectat prevederile imperative ale art.720 (1) și drept consecință să respingă acțiunea ca prematur formulată.
Pentru aceste motive, a solicitat instanța de recurs să admită recursul, să caseze Sentința Civila nr.1487/05.09.2913, iar pe fond în principal să respingă acțiunea ca prematur introdusa conform prevederilor imperative ale art. 720 (1) din vechiul cod de procedura civilă,iar în subsidiar să constate că datorează doar suma de 2300 lei reprezentând remunerații și suma de 241 lei reprezentând daune moratorii.
Apelanta a întemeiat cererea pe disp art.488 alin 1, pct. 8, Decizia ORDA nr.399/2006 din tabelul D1 (Spatii închise sau deschise situate în stațiuni turistice, comune și sate), poziția 2 și 5
A atașat în copie:
Pentru Pensiune Turistica "R." Certificatul de clasificare nr._/6604 din 16.04.2010 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului;
Pentru Vila "R." Certificatul de Clasificare nr.2596/954 din 16.04.2010 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii de atac promovate în cauză.
A atașat întâmpinării extrase de pe site-urile de internet pe care apelanta își promovează serviciile, extras de pe lista Autorității Naționale pentru T. conținând pozițiile 8232 Hotel R. 3 stele, și 8233 Vila R. 4 stele.
Analizând lucrările dosarului în raport cu motivele de apel formulate, Curtea reține următoarele:
Susține apelanta că cele două unități de cazare ar fi Vila R. de 4 stele și Pensiunea Turistică R. de 3 stele, iar nu Hotelul R. de 3 stele și Pensiunea Turistică R. de 4 stele, cum a susținut reclamanta.
Curtea nu poate reține ca întemeiate aceste susțineri întrucât încadrarea celor două unități de cazare a fost făcută pe baza declarației din 18.08.2008 dată chiar de pârâtă, prin reprezentant, în care unitățile declarate au fost Hotel R. 3 stele și Pensiunea R. 4 stele.
Pe de altă parte, în certificatele de clasificare emise de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, invocate de apelantă, figurează Pensiunea Turistică R. 3 stele și Via R. 4 stele, amblee unități de cazare fiind situate în Gura Humorului, ., jud. Suceava, în timp ce Hotelul R. 3 stele, vizat în prezenta cauză, este situat în Gura Humorului, ., jud. Suceava.
Mai mult, pe lista Autorității Naționale pentru T., apelanta figurează la pozițiile 8232 și 8233 cu Hotel R. 3 stele și Vila R. 4 stele.
Prin urmare, apelanta nu a făcut dovada că unitățile de cazare vizate în prezenta cauză au altă clasificare decât cea reținută de reclamantă și, în plus, dacă o astfel de modificare a clasificării ar fi intervenit ulterior declarației din 2008 dată de pârâtă, prin reprezentant, apelantei-pârâte îi revenea obligația de a aduce la cunoștință reclamantei această modificare, obligație asumată prin prevederile pct. 1.2. din respectiva declarație.
Susținerile apelantei referitoare la greșita încadrare în grila de remunerații a unităților turistice deținute de apelantă sunt nefondate.
Astfel, apelanta susține că Decizia ORDA nr. 399/2006 face diferența între unități hoteliere situate în stațiuni turistice și unități hoteliere situate în orașe, iar orașul Gura Humorului, jud. Suceava, în care se afla cele doua unități de cazare, este stațiune turistică de interes național, în conformitate cu prevederile H.G. nr.114/2005 publicata în M.O. nr.178/01.03.2005, astfel că sunt aplicabile prevederile Deciziei ORDA nr. 399/2006, modificata prin Decizia nr. 305/29.12.2011, din tabelul D1 (Spatii închise sau deschise situate în stațiuni turistice, comune și sate), poziția 2 și 5 și nu prevederile Deciziei ORDA nr. 399/2006 din tabelul D2.5, astfel cum în mod eronat a reținut prima instanță.
Curtea constată că dispozițiile Metodologiei publicate prin Decizia ORDA nr. 399/2006 fac referire la rangul localității.
Potrivit art. 3 alin. 2 din HG nr. 852/2008, ”Atestarea ca stațiune turistică nu schimbă rangul localității stabilit în condițiile legii”.
Sintagma ”stațiuni turistice” folosită pentru grila D1 are în vedere acele stațiuni situate în afara teritoriului unui oraș, al unei comune sau al unui ., dedicate exclusiv turismului, astfel că nu se i se poate stabili rang de localitate, cum sunt spre exemplu Semenic, Paltiniș, Straja etc.
Or, cele două unități de cazare în discuție nu sunt situate într-o stațiune turistică în sensul în care această noțiune este folosită în Metodologia publicată prin Decizia ORDA nr. 399/2006, ci într-un oraș, oraș care a fost declarat stațiune turistică, dar în alt sens decât cel dat acestei noțiuni de Metodologia menționată.
Prin urmare, în mod corect unitățile de cazare în discuție au fost încadrate în grila D2, care privește spațiile închise sau deschise aflate în orașe, iar nu în grila D1, care privește spațiile închise sau deschise situate în stațiuni turistice, comune și sate.
Referitor la susținerile apelantei cu privire la nerespectarea de către reclamantă a prevederilor art. 7201 C.proc.civ., Curtea constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, procedura prevăzută de articolul menționat mai sus este aplicabilă în ”procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani”.
Or, drepturile și obligațiile ce fac obiectul prezentei cauze nu au natură comercială, remunerațiile pretinse de reclamantă corespunzând drepturilor producătorilor de fonograme pentru utilizarea fonogramelor sub forma comunicării publice, drepturi care au natură civilă.
În consecință, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
Totodată, Curtea constată culpa procesuală a apelantei și, în temeiul art. 274 C.proc.civ., o va obliga pe aceasta la plata către intimata-reclamantă a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. E.-T.-CONSTRUCȚII S.R.L., cu sediul în Gura Humorului, ., județ Suceava, și cu sediul ales la Av. Ilsoi Firuța D. în București, ., ., ., împotriva Sentinței civile nr. 1487/05.09.2013 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. P. DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, .. 88 B, sector 1.
Obligă pe apelantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică astăzi 18.06.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
M. S. M. D. O.
GREFIER,
F. J.
RED.MS/17.07.2014
Tehnored.MȘ/ 4 ex.
23.06.2014
| ← Marcă. Decizia nr. 351/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 289/2014. Curtea... → |
|---|
