Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 289/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 289/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-07-2014 în dosarul nr. 47928/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 289 A
Ședința publică de la 25.06.2014
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE: - M. S.
JUDECĂTOR: - M. D. O.
GREFIER: - F. J.
………………………….
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă S. C. DOMINO FILM S.R.L. cu sediul în București, ., nr.59, ., sector 1,împotriva Sentinței civile nr. 142/29.01.2014 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. NAȚIONAL AL CINEMATOGRAFIEI cu sediul în București, ., nr. 4-6, sector 1 și cu sediul ales la C.Av. P.&B. în București, .. 12, parter, sector 1, având ca obiect, drept de autor și drepturi conexe.
Dezbaterile orale și concluziile pe fond au avut loc în ședința publică de la 18.06.2014 când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 25.06.2014 și la 02.07.2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12.12.2012 pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă sub nr._, reclamantul C. NAȚIONAL AL CINEMATOGRAFIEI a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. DOMINO FILM S.R.L., să se dispună: obligarea paratei la predarea către CNC a dreptului de exploatare a filmului "Filantropica", drept ce va fi preluat în baza unui Protocol de predare-primire încheiat între pârâtă și Direcția Registrul Cinematografic si Patrimoniu; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul CNC arată că la data de 23.01.2000, în temeiul prevederilor art. 20 și urm. din OUG nr. 67/1997, modificată prin Legea 22/1999, a intervenit contractul de credit nr. 1851, prin care Oficiul N. al Cinematografiei (actualmente C. N. al Cinematografiei) a acordat pârâtei . credit în valoare de 6._ lei vechi, reprezentând finanțarea părții române, sub forma unui credit de proiect pentru producția filmului "Filantropica". Prin art. 5 litera f din contract pârâta și-a asumat obligația să ramburseze creditul, împreună cu ceilalți coproducători, după caz, pe măsura realizării veniturilor din exploatarea filmului pentru care s-a acordat creditul. Prin același contract părțile au dispus, conform dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, ca rambursarea creditului să se efectueze într-un termen de 10 ani de data lansării producției pe piață sau a începerii exploatării sale. Lansarea producției cinematografice "Filantropica" a avut loc în luna martie 2002, în termenul prevăzut prin contract, iar până la expirarea termenului de 10 ani de la aceasta dată, prevăzut în contract, respectiv martie 2012, pârâta nu a îndeplinit obligația contractuala de rambursare integrală a creditorului, restituind doar o parte din acesta.
Reclamanta arată că prin Ordonanța Guvernului nr. 39/2005, la art. 55, alin.3 se prevede că "Durata de rambursare a creditului direct pentru producție este de 10 ani"", iar la alin.4 se prevede că. "În cazul nerambursării integrale a creditului direct pentru producție, după expirarea perioadei de 10 ani, C. Național al Cinematografiei va prelua, în baza unui protocol încheiat cu beneficiarul creditului, dreptul de valorificare a filmului respectiv, până la recuperarea cuantumului nerambursat din valoarea creditului acordat, pe baza unei ""scrisori de acces" la laborator pentru efectuarea de noi copii, semnata de producător”.
La alin.5 se stabilește că "la data semnării protocolului prevăzut la alin.4, suma nerambursată se stinge ca datorie". De asemenea, la art. 78 ind. 1 din același act normativ se prevede:"Dispozițiile art. 55 alin. 3-5 se aplică și contractelor încheiate începând cu anul 1997... care se află în derulare, fie în sensul restituirii creditului acordat, fie în sensul continuării finanțării din Fondul cinematografic”.
Întrucât la data intrării în vigoare a acestor norme contractul era în derulare, la expirarea termenului de 10 ani, CNC a notificat pe beneficiar că nu și-a rambursat integral creditul acordat și a solicitat să se conformeze textului de lege sus-amintit și să predea pe bază de protocol dreptul de exploatare a producției cinematografice menționate. Prin notificarea nr. 2077 din 26 iulie 2012 pârâta a răspuns CNC că nu considera textul de lege precizat anterior aplicabil contractului în discuție, astfel încât nu înțelege să dea curs solicitării.
Reclamanta precizează că pârâta a fost pusă în întârziere prin notificarea trimisă, astfel că, în baza analizării probelor administrate, solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cerere se solicită ca probe înscrisuri și interogatoriu, fiind anexat cererii legal timbrate: adr. MFP către CNC 539/21.05.2012, adr. Min. Cult. 1778/20.04.2012, adr. CNC către Domino Film nr._/24.07.2012, adr. CNC nr. 2077/26.07.2012Contract de credit nr. 1851/23.08.2000, Avizare la plată O. tranșa a treia, Adr. Domino Film nr. 215/19._, Avizare la plată tranșa a doua,adr. Domino Film din 26.09.2000, Avizare la plată tranșa I, Delegare din 24.07.2000 Domino Film.
Pârâta . formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.
Pârâta a invocat în primul rând excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, arătând că în cauza de față obiectul este o obligație de a face, respectiv obligarea pârâtei la predarea dreptului de exploatare, rezultând în mod clar că judecătoria este competentă să soluționeze cauza, în temeiul art. 1 alin. 1. C.pr.civ., iar nu tribunalul.
Pârâta a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocând prevederile art. 1 alin.1 din HG 1064/2005 privind reorganizarea CNC ca organ de specialitate al administrației publice centrale în domeniul cinematografiei, de interes național, în subordinea Ministerului Culturii și cultelor, precum și prevederile art.11 alin.1 aceeași hotărâre, care prevede că CNC este condus de un director general, numit prin ordin al ministrului culturii, acesta fiind ordonator secundar de credite. Totodată, conform art.1 din OUG 26/2012, CNC putea să angajeze servicii juridice de asistență sau reprezentare juridică doar în anumite condiții, când acestea nu se pot asigura de către personalul de specialitate al CNC. Instanța trebuie deci să pună în vedere reclamantului în temeiul art. 161 alin. 2 C.pr.civ. să facă dovada legalității reprezentării sale, incluzând aprobarea de către un ordonator principal de credite
(Ministrul Culturii).
Pârâta a mai invocat și excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, având în vedere că obiectul cererii nu îl constituie venituri publice, ci obligația de a face, reclamanta întemeindu-și acțiunea pe disp. art. 17 din legea 147/1996, privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru a instituțiilor publice, când au ca obiect venituri publice.
Pârâta a invocat și excepția de neconstituționalitate cu privire la art. 781 din OG 39/2005, apreciind ca fiind încălcate prevederile art. 15 alin. (2) din Constituția României, privind neretroactivitatea legii, prevederile art. 44, privind Dreptul de proprietate privată, art. 53 ( Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav).
În ceea ce privește capătul de cerere principal, respectiv obligarea paratei la predarea către CNC a dreptului de exploatare a filmului "Filantropica", pârâta apreciază că acesta este nelegal și netemeinic.
Astfel, motivarea în drept cuprinsa în acțiune este reprezentata, în principal, de prevederile art. 55 alin. (4) OG nr. 39/2005. Or, prevederea legală citată reglementează preluarea de către CNC a dreptului de valorificare a unui film, și nu a dreptului de exploatare, așa cum se solicită expres prin capătul principal de cerere al acțiunii. Adresa CNC nr. 2042/24.07.2012, prin care se solicită Domino Film predarea dreptului de exploatare a filmului "Filantropica" a fost comunicată la mai mult de 3 luni de la încetarea contractului de credit nr. 1851/23.08.2000.
Pârâta arată că prin obiectul cererii de chemare în judecată reclamanta solicită de fapt încălcarea de către pârâtă a unui contract încheiat între aceasta din urma și titularul unui drept de autor (regizorul filmului "Filantropica"). Prin acest contract, regizorul a cesionat Domino Film anumite drepturi de exploatare (care fac parte din drepturile sale patrimoniale ca titular al unui drept de autor) fără a-i permite însă și transferul acestor drepturi către terțe părți. Conform art. 12 din Legea nr. 8/1996 cu privire la dreptul de autor și drepturile conexe: „Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod și când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimți la utilizarea operei de către alții.".Cu privire la utilizarea unei opere, art. 13 din aceeași lege, prevede: „Utilizarea unei opere dă naștere la drepturi patrimoniale, distincte și exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice:reproducerea operei;distribuirea operei;importul în vederea comercializării pe piața internă a copiilor realizate, cu consimțământul autorului, după operă;închirierea operei;împrumutul operei; comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziția publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public;radiodifuzarea operei; retransmiterea prin cablu a operei; realizarea de opere derivate." Or, conform obiectului contractului încheiat între Domino Film și regizorul filmului "Filantropica", regizorul cesionează lui DOMINO anumite drepturi de exploatare, identificate în mod specific în art. 6, fără a i se permite și transferul acestor drepturi către terțe părți.
Prin urmare, in cazul in care instanța va constata ca prevederile art. 55 alin. (4) si ale art. 78 ind. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 sunt aplicabile în cazul contractului de credit nr. 1851/2000 încheiat intre Oficiul N. al Cinematografiei (actualmente C. N. al Cinematografiei) și S.C. Domino Film SRL, se solicită instanței să constate că cererea reclamantei este nelegală, întrucât pârâta nu poate transfera, fără acordul autorului (regizorul filmului "Filantropica") drepturi cesionate contractual de către acesta pârâtei, decât cu încălcarea unor prevederi imperative ale Legii nr. 8/1996 cu privire la dreptul de autor și drepturile conexe.
Reclamantul C. NAȚIONAL AL CINEMATOGRAFIEI a formulat precizare la cererea de chemare în judecată, prin care s-a solicitat instanței ca, în baza art. 6 alin.l pct. 10, 18, 20 si 24, art. 7 alin. l, art.8 și art. 55 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr.39/2005 privind cinematografia, aprobată prin Legea 328/2006 cu modificările si completările ulterioare, să oblige pârâta la încheierea unui protocol de predare-preluare a dreptului de valorificare a filmului de lung metraj "Filantropica".
Reclamanta precizează astfel că prin contractul de credit nr. 1851/23.01.2000 CNC a acordat pârâtei un credit în valoare de 5._ lei vechi, reprezentând finanțarea părții române, sub forma unui credit de proiect pentru producția filmului "Filantropica", lansarea pe piață a filmului având loc în martie 2002, în termenul prevăzut în contract.
Reclamanta invocă disp. art. 55 alin.3 și alin.4 din OG nr. 39/2005, privind durata de rambursare a creditului de 10 ani și posibilitatea de preluare a dreptului de valorificare a filmului, în cazul nerambursării integrale a creditului, după expirarea perioadei de 10 ani, de către CNC, în baza unui protocol încheiat cu beneficiarul creditului, până la recuperarea cuantumului nerambursat din valoarea creditului acordat, pe baza unei scrisori de acces la laborator pentru efectuarea de noi copii, semnată de producător. Conform alin. 5 al art. 55, la data semnării protocolului prevăzut la alin.4, suma rambursata se stinge ca datorie.
Reclamanta invocă și dispozițiile art. 78 ind. 1 privind aplicarea dispozițiilor menționate și la contractele aflate în derulare. În acest sens reclamanta precizează că expresia "dreptul de exploatare" folosit în petitul acțiunii este preluată din legea 8/1996 și reprezintă în fapt "dreptul de valorificare a filmului respectiv" prevăzut în art. 55 din OG nr.39/2005. De altfel, atât în dicționarul explicativ al limbii romane cât și în viziunea legii 8/1996 și OG nr.39/2005 dreptul de exploatare este sinonim cu dreptul de valorificare. Ele înseamnă drepturile patrimoniale ale producătorului, astfel cum sunt menționate în art. 106 ind.3 din Legea 8/ 1996: "Producătorul unei înregistrări audiovizuale are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de interzice următoarele: reproducerea prin orice mijloace și sub orice formă a propriilor înregistrări audiovizuale; distribuirea originalului sau a copiilor propriilor înregistrări audiovizuale; închirierea propriilor înregistrări audiovizuale; împrumutul propriilor înregistrări audiovizuale; importul, în vederea comercializării pe piața internă a propriilor înregistrări audiovizuale; radiodifuzarea cu comunicarea publică a propriilor înregistrări audiovizuale; punerea la dispoziția publicului a propriilor înregistrări audiovizuale, astfel încât să poată fi accesate, în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public; retransmiterea prin cablu a propriilor înregistrări audiovizuale”. Ceea ce se urmărește de legiuitor prin încheierea protocolului de predare-primire a dreptului de valorificare a filmului pentru care CNC a acordat împrumuturi nerestituite integral in termenul de 10 ani nu reprezintă exploatarea drepturilor de autor, care sunt protejate atât prin lege cât și prin prevederea expresa în protocol, ci valorificarea operei ca produs artistic final.
Aceasta reprezintă atât o sancțiune pentru neîndeplinirea obligației contractuale cat si o modalitate de stingere a datoriei, așa cum se prevede la art. 55 alin.5 din O.G.39/2005, unica admisă de lege în situația în care beneficiarul creditului nu a rambursat integral creditul în termenul de 10 ani. În ceea ce privește drepturile și obligațiile co-producătorilor români ai filmului, potrivit art. 2 alin.3 din contract "În cazul când la finanțarea proiectului participa mai mulți co-producători, creditul se acordă producătorului delegat de co-producători pentru executarea producției, solicitant al creditului. Creditul va fi plătit în contul beneficiarului fiind gestionat de acesta în numele tuturor co-producătorilor." În cazul nostru pentru realizarea filmului "Filantropica" au participat doi co-producători, respectiv pârâta . ., contractul de coproducție la art. 9 părțile au prevăzut: "Domino, prin reprezentantul sau, d-l C. Comeaga, va acționa în calitate de producător executiv, mandatar al ansamblului co-producătorilor filmului". Așadar parata S.C. DOMINO FILM S.R.L. este cea care și-a asumat, atât prin contractul de credit, cât și prin contractul de coproducție (anexa la contractul de credit potrivit art. 5 lit. j) calitatea de mandatar al tuturor co-producătorilor în raportul cu creditorul C.N.C., cât și calitatea de gestionar al creditului în numele tuturor co-producătorilor. În aceste condiții, calitatea procesuala pasivă aparține pârâtei . eventualele pretenții ale co-producătorului urmează a fi adresate în exclusivitate către pârâtă.
Reclamanta a depus la dosar: OG nr. 39/2005, adr. Domino Film 205/2013, Protocol de predare-primire al filmului FILANTROPICA, adr. Domino Film 56/05.03.2013, adr. Domino Film nr. 54/28.02.2013, adr. Domino nr.38/08.02.2013, Proces verbal predare-primire nr. 46/21.02.2013, corespondență e-mail.
Prin sentința civilă nr. 142 din 29.01.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III -a Civilă s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C. Național al Cinematografiei în contradictoriu cu pârâta S.C. Domino Film S.R.L., a fost obligată pârâta să predea reclamantului dreptul de exploatare a filmului "FILANTROPICA" prin încheierea unui protocol de predare-primire încheiat de pârâtă cu direcția registrul cinematografic și patrimoniu al C.N.C. și s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată în cauză.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că reclamantul a încheiat cu pârâta din cauză . baza atribuțiilor legale ale O. și conform dispozițiilor art. 20 și urm. din OUG nr. 67/1997 (modificată prin Legea 22/1999) contractul de credit din data de 23.01.2000, cu nr. 1851, prin care O. a acordat pârâtei . credit în valoare de 6._ lei vechi, reprezentând finanțarea părții române, sub forma unui credit de proiect pentru producția filmului "Filantropica". În contractul de credit s-a prevăzut la art. 5 litera f) că Domino Film își asumă obligația să ramburseze creditul, împreună cu ceilalți co-producători, după caz, pe măsura realizării veniturilor din exploatarea filmului pentru care s-a acordat creditul. Prin același contract s-a stabilit de asemenea, conform dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, ca rambursarea creditului să se efectueze într-un termen de 10 ani de data lansării producției pe piață sau a începerii exploatării sale.
Tribunalul a constatat că părțile nu au contestat faptul că lansarea filmului "Filantropica" a avut loc în luna martie 2002, în termenul prevăzut prin contract, iar până la expirarea termenului de 10 ani de la aceasta dată, prevăzut în contract, respectiv martie 2012, pârâta Domino Film nu a îndeplinit obligația contractuala de rambursare integrală a creditorului, restituind doar o parte din creditul acordat în tranșe, așa cum probează înscrisurile depuse la dosar. Întrucât pârâta nu a achitat integral creditul, reclamanta i-a solicitat să încheie un protocol de predare primire a dreptului de exploatare a filmului care a făcut obiectul contractului de credit, protocol încheiat între pârâtă și Direcția Registrul Cinematografic si Patrimoniu. Urmare corespondenței purtate între părți, prin care pârâta a menționat că nu are obligația de a încheia un astfel de protocol, întrucât a expirat contractul de credit, reclamantul CNC a formulat prezenta acțiune, în vederea obligării pârâtei la încheierea protocolului menționat.
Reclamanta a invocat în susținerea cererii de chemare în judecată dispozițiile din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005. Tribunalul a constatat că aceste prevederi sunt aplicabile în speță.
Astfel, art. 55, alin.3 prevede că: "Durata de rambursare a creditului direct pentru producție este de 10 ani"".
A..4 prevede că: „În cazul nerambursării integrale a creditului direct pentru producție, după expirarea perioadei de 10 ani, C. Național al Cinematografiei va prelua, în baza unui protocol încheiat cu beneficiarul creditului, dreptul de valorificare a filmului respectiv, până la recuperarea cuantumului nerambursat din valoarea creditului acordat, pe baza unei ""scrisori de acces" la laborator pentru efectuarea de noi copii, semnata de producător”.
De asemenea, la alin.5 se stabilește că: "La data semnării protocolului prevăzut la alin.4, suma nerambursată se stinge ca datorie"
La art. 78 ind. 1 din același act normativ se prevede că:„Dispozițiile art. 55 alin. 3-5 se aplică și contractelor încheiate începând cu anul 1997... care se află în derulare, fie în sensul restituirii creditului acordat, fie în sensul continuării finanțării din Fondul cinematografic”.
Pârâta din cauză afirmă că nu i se aplică dispozițiile din ordonanța menționată, întrucât legea nu poate retroactiva, aceste susțineri urmând a fi înlăturate ca neîntemeiate, având în vedere că reclamantul CNC a încheiat cu Domino Film un contract de credit având la bază dispoziții legale, care au fost ulterior modificate prin OG nr. 39/2005, acesta dispunând în mod clar că se aplică și contractelor aflate în derulare la momentul intrării în vigoare a acestei ordonanțe, deci și contractului de credit încheiat între părți, care nu încetase, având în vedere că s-a încheiat pentru o perioadă de 10 ani care nu expirase încă în 2005.
Tribunalul a constatat că pârâta a susținut în mod netemeinic că prevederile art. 55 alin. (4) OG nr. 39/2005, citate de reclamant, reglementează preluarea de către CNC a dreptului de valorificare a unui film, și nu a dreptului de exploatare, așa cum se solicită expres prin capătul principal de cerere al acțiunii. În acest sens, sunt corecte afirmațiile reclamantului CNC, potrivit cărora dreptul de exploatare a unui film este același lucru cu dreptul de valorificare a filmului, în sensul legii nr. 8/1996 modificată, având în vedere că aceste noțiuni sunt sinonime din punctul de vedere al dreptului de autor și se referă, așa cum a precizat CNC, la diverse forme de exploatare sau valorificare a unui film( reproducere, distribuire, comunicare publică, radiodifuzare import etc.), așa cum prevăd dispozițiile din legea 8/1996 privind drepturile exclusive ale producătorului de film.
Referitor la împrejurarea că adresa CNC nr. 2042/24.07.2012, prin care se solicită Domino Film predarea dreptului de exploatare a filmului "Filantropica", a fost comunicată la mai mult de 3 luni de la încetarea contractului de credit nr. 1851/23.08.2000, acest fapt nu este de natură să înlăture obligația pârâtei de a încheia protocolul prevăzut de lege, pentru ca astfel CNC să poată recupera sumele pe care pârâta nu le-a rambursat conform contractului de credit încheiat, având în vedere că obligația pârâtei se stinge pe data încheierii protocolului.
În ce privește susținerile pârâtei, conform cărora reclamanta solicită de fapt încălcarea de către pârâtă a unui contract încheiat între aceasta din urma și titularul unui drept de autor (regizorul filmului "Filantropica"), prin care regizorul a cesionat Domino Film anumite drepturi de exploatare (cf. art. 12 și art. 13 privind drepturile patrimoniale exclusive ale autorului), fără a-i permite însă și transferul acestor drepturi către terțe părți, tribunalul constată că respectivul contract nu are niciun efect cu privire la contractul încheiat între Domino Film și CNC pentru acordarea creditului. Pe de altă parte, conform disp. art. 70, alin.1, din legea dreptului de autor, prin contractele încheiate între autorii operei audiovizuale( în speță unul dintre aceștia fiind regizorul filmului) și producător (în speță pârâta din cauză Domino Film), în lipsa unei clauze contrare, se prezumă că aceștia, cu excepția autorilor muzicii special create, îi cedează producătorului drepturile exclusive privind utilizarea operei în ansamblul său, prevăzute la art. 13, precum și dreptul de a autoriza dublarea sau subtitrarea, în schimbul unei remunerații echitabile. Or, atâta timp cât Domino Film nu a făcut dovada răsturnării prezumției legale menționate mai înainte, nefiind depus la dosar contractul încheiat cu autorul principal al filmului, rezultă că producătorul filmului are toate prerogativele privind exploatarea producției cinematografice în orice fel, fiind liber să încheie orice convenție privind exploatarea acesteia, cu orice terț. Susținerile pârâtei în sensul că aceasta nu poate transfera, fără acordul autorului (regizorul filmului "Filantropica") drepturi cesionate contractual de către acesta pârâtei, decât cu încălcarea unor prevederi imperative ale Legii nr. 8/1996 cu privire la dreptul de autor și drepturile conexe sunt în concluzie nefondate.
Tribunalul a reținut de asemenea că dispozițiile din OG nr. 39/2005, privind încheierea protocolului de predare-primire a dreptului de valorificare a filmului pentru care CNC a acordat împrumuturi nerestituite integral în termenul de 10 ani reprezintă atât o sancțiune pentru neîndeplinirea obligației contractuale, cât și o modalitate de stingere a datoriei, conform art. 55 alin.5. În consecință, întrucât pârâta S.C. DOMINO FILM și-a asumat, atât prin contractul de credit, cât și prin contractul de coproducție (anexa la contractul de credit potrivit art. 5 lit. j) calitatea de mandatar al tuturor co-producătorilor în raportul cu creditorul CNC, precum și calitatea de gestionar al creditului în numele tuturor co-producătorilor, aceasta urmează să fie obligată conform cererii reclamantului CNC.
Pe cale de consecință, față de toate considerentele expuse mai înainte, tribunalul a admis acțiunea CNC, în baza dispozițiilor legale menționate și a obligat pârâta DOMINO FILM să predea dreptul de exploatare a filmului „Filantropica” către CNC, prin încheierea unui protocol de predare-primire încheiat cu Direcția Registre Cinematografice și Patrimoniu al CNC.
Totodată, în aplicarea dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., tribunalul a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată în cauză.
Împotriva acestei sentințe pârâta S.C. DOMINO FILM S.R.L. a declarat apel.
În motivarea apelului s-a arătat că la data de 23.08.2000, în temeiul prevederilor art. 20 și următoarele din OUG 67/1997 privind înființarea, organizarea și funcționarea Oficiului Național al Cinematografiei și constituirea Fondului Cinematografic Național, modificată prin Legea nr. 22/1999, între C. Național al Cinematografiei și . a intervenit Contractul de credit nr. 1851/23.08.2000. Obiectul contractului de credit a constat în acordarea unui credit de proiect rambursabil de către C. Național al Cinematografiei apelantei pârâte pentru producția filmului „FILANTROPICA”. Cuantumul creditului acordat a fost în sumă de 6._ lei reprezentând 32,12 % din finanțarea părți române, proiectul fiind o coproducție româno-franceză.
În art. 3 al Contractului de credit se prevede faptul ca obligația de rambursare a creditului acordat se stinge după trecerea a 10 ani de la data începerii utilizării sau exploatării scenariului sau a filmului. Conform art. 55 alin. 3 din OG nr. 39 din 14 iulie 2005 privind cinematografia, text de lege invocat de către intimata-reclamanta in cererea sa, "durata de rambursare a creditului direct pentru producție este de 10 ani". În alin. 4 este prevăzut faptul ca "in cazul nerambursării integrale a creditului direct pentru producție, după expirarea perioadei de 10 ani, C. Național al Cinematografiei va prelua, in baza unui protocol încheiat cu beneficiarul creditului, dreptul de valorificare a filmului respectiv, pana la recuperarea cuantumului nerambursat din valoarea creditului acordat". "La data semnării protocolului (...) suma nerambursata se stinge ca datorie. In cazul coproducțiilor cu parteneri străini, prevederile alin. (4) se refera la partea de finanțare româneasca".
Premiera filmului "FILANTROPICA" a avut loc pe data de 22.03.2002. Ca atare, la data de 22.03.2012 termenul de 10 ani de la premieră prevăzut in Contractul de credit, a expirat. P. Ia aceasta data S.C. DOMINO FILM S.R.L. a rambursat parțial creditul acordat. C. Național al Cinematografiei a solicitat S.C. DOMINO FILM S.R.L. prin adresa nr. 2042/24.07.2012, predarea in baza unui protocol de predare-primire a dreptului de exploatare a filmului ""FILANTROPICA", impunând un proiect de protocol, fără a accepta nici cea mai mica modificare la acesta.
La data de 12.12.2012, prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București Secția a IIII a Civila sub nr._, intimatul-reclamant C. N. al Cinematografiei a solicitat instanței, in contradictoriu cu intimata – pârâtă S.C. DOMINO FILM SR.L., sa dispună obligarea la predarea dreptului de exploatare a filmului "Filantropica", drept ce va fi preluat in baza unui protocol de predare-primire încheiat cu Direcția Registrul Cinematografic si Patrimoniu si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Instanța de fond a admis cererea Centrului Național al Cinematografiei prin Sentința civila nr. 142 din data de 29.01.2014, obligând S.C. DOMINO FILM S.R.L. la predarea dreptului de exploatare a filmului "FILANTROPICA" prin încheierea unui protocol de predare-primire încheiat de parata cu Direcția Registrul Cinematografic si Patrimoniu al Centrului Național al Cinematografiei.
În opinia apelantei pârâte sentința civila nr. 142 din data de 29.01.2014 pronunțata de Tribunalului București Secția III-a Civila este neîntemeiata, nelegala si insuficient motivata. Instanța de fond, in Sentința civila nr. 142/29.01.2014, nu a apreciat corect situația de fapt, a ignorat probatoriul depus la dosar si nu a analizat toate argumentele apelantei – pârâte care stăteau la baza solicitării de respingere a cererii reclamantei. De asemenea, deși apelanta pârâtă a invocat prin întâmpinare un număr de excepții procedurale, instanța de fond nu se pronunța in nici un fel asupra acestora prin sentința civila sus menționata. Pronunțându-se pe fondul cauzei, se poate presupune ca excepțiile au fost respinse, dar nu exista nici o motivare in acest sens.
In primul rând, apelanta – pârâtă consideră neîntemeiata hotărârea instanței de fond având in vedere ca, susținerile instanței de fond cu privire la sinonimitatea intre noțiunile de "drept de valorificare" si "drept de exploatare" nu răspund de fapt motivului pentru care apelanta – pârâtă a susținut contrariul, si anume faptul ca prin cererea introductiva, reclamanta a cerut ceva ce nu era prevăzut de textul legal invocat ca si temei de drept. Mai precis, dreptul de valorificare este prevăzut la art. 55 alin. 3 din OG nr. 39 din 14 iulie 2005 privind cinematografia, in timp ce in cererea reclamantei se face referire la dreptul de exploatare. Ori, in aceste condiții, apelanta pârâtă a susținut ca cererea reclamantei este lipsita de temei legal, nesolicitându-se un drept avut in vedere de legiuitor in textul legal invocat. Între acești doi termeni nu se poate pune semnul egalității, așa cum in mod greșit instanța de fond retine. Apelanta pârâtă consideră ca nu se poate ignora voința si exprimarea legiuitorului la momentul întocmirii textului legal din OG nr. 39 din 14 iulie 2005 privind cinematografia, printr-o interpretare extensiva a textelor legale. Potrivit doctrinei se vorbește despre o interpretare extensiva atunci când intre formularea textului legal interpretat si cazurile clin practica la care se aplica nu exista concordanta, in sensul ca formularea textului este mai restrânsă decât intenția reala a legiuitorului, astfel încât se ajunge la concluzia ca textul legal interpretat trebuie extins la unele situații care nu s-ar încadra in litera lui. Drepturile de exploatare ale unui film includ si dreptul de valorificare a filmului, dar nu se rezumă si nici nu se confunda cu acesta. Cu titlu de exemplu, dreptul de remake, dreptul de sequel, dreptul de merchandising sau dreptul de reeditare sunt drepturi de exploatare ale filmului care nu presupun valorificarea filmului in sine, ci reprezintă dreptul de a realiza si valorifica produse distincte, derivate ale acestuia. Astfel, dreptul de exploatare care se cere a fi predat in baza unui protocol de predare-primire, nu are un temei juridic, legiuitorul referindu-se in mod expres la dreptul de valorificare a filmului in textul de lege.
În al doilea rând, apelanta a susținut că instanța de fond ignora complet un întreg probatoriu depus de apelanta - pârâtă, compus din corespondenta purtata intre părți si răspunsuri Ia interogatorii, din care rezultă cu claritate faptul ca intimata-reclamanta a insistat tot timpul asupra unor solicitări nelegale, prin modul in care se doreau a fi impuse. Mai exact, aceasta a solicitat predarea dreptului de exploatare a filmului "FILANTROPICA" prin încheierea unui protocol de predare-primire, având o forma impusa in mod unilateral, fără insa a tine cont de nici una dintre observațiile apelantei – pârâte, observații care aveau in vedere doar o aplicare corecta si legala a prevederilor art. 55 alin. 4 din OG 39/2005 privind cinematografia. Se observa ca forma protocolului de predare-primire a filmului nu este impusa prin textul de lege, neexistând o forma standard a acestuia impusa de lege. De asemenea, textul de lege nu atribuie Centrului Național al Cinematografiei dreptul de a stabili in mod unilateral conținutul acestui protocol, acesta trebuind sa aibă o forma finala agreata de ambele părți semnatare, respectând legislația in vigoare si alte documente relevante in cauza. Refuzul semnării protocolului de predare-primire a filmului in forma impusa de către C. Național al Cinematografiei, nu echivalează cu refuzul de a încheia un astfel de protocol. Din corespondenta dintre S.C. DOMINO FILM S.R.L. si C. Național al Cinematografiei reiese in mod evident faptul ca intimata-reclamanta nu a acceptat nicio modificare in ceea ce privește forma și conținutul protocolului, in sensul aducerii acestuia in concordanta cu prevederile legale si contractuale.
Textul protocolului impus de C. Național al Cinematografiei presupune predarea drepturilor asupra filmului "FILANTROPICA" in integralitate. Conform corespondentei dintre cele doua parți, S.C. DOMINO FILM S.R.L. a solicitat ca in protocolul de predare-primire a filmului sa se specifice faptul ca va fi predat dreptul de valorificare a filmului care aparține S.C. DOMINO FILM S.R.L. Astfel, apelanta-parata a dorit a se avea in vedere si a se respecta drepturile co-producătorilor rezultate din contractele de co-producție încheiate anterior Contractului de credit si a căror valabilitate si respectare au condiționat primirea sprijinului financiar de la fondul cinematografic. Drepturile de proprietate si de exploatare asupra filmului "FILANTROPICA" aparțin in diferite procente unor co-producători romani si străini, printre care si S.C. DOMINO FILM S.R.L. Astfel, la data încheierii Contractului de credit, erau încheiate deja Contractul de regie film (cu Acte adiționale si Acord) încheiat la data de 21.07.2007 intre S.C. DOMINO FILM S.R.L. si N. C., Contractul de co-producție (si Anexe) încheiat la data de 17.08.2000 intre S.C. DOMINO FILM S.R.L., S.C. Media Pro Pictures S.A. si S.C. Studiourile Media Pro S.A., Contractul de co-producție (si Anexe) încheiat la data de 17.03.2000 intre S. M. Production (co-producător francez) si S.C. DOMINO FILM S.R.L. Aceste contracte au făcut parte integranta din Contractul de credit, constituind anexe ale acestuia, C. Național al Cinematografiei neputând nega faptul ca a avut cunoștința de existenta acestora la data încheierii Contractului de credit si de faptul ca S.C. DOMINO FILM S.R.L. nu este singurul producător al filmului. Potrivit principiului de drept conform căruia "nimeni nu poate sa dea altuia mai mult decât dreptul ce ii are el însuși", S.C. DOMINO FILM S.R.L. nu poate sa predea întregul drept de valorificare asupra filmului "FILANTROPICA", nefiind singurul deținător al acestuia conform contractelor menționate mai sus. Conform Contractului încheiat intre S.C. DOMINO FILM S.R.L., S.C. Media Pro Pictures S.A, si S.C. Studiourile Media Pro S.A, "Domino cesionează in exclusivitate către MPP 45.16% din totalul drepturilor asupra exploatării filmului ce revin pârtii romane (...)".
Apelanta pârâtă consideră că încheierea unui protocol de predare –primire a filmului în forma impusă de către C. Național al Cinematografiei ar contraveni și ar încălca drepturile și obligațiile contractuale stabilite prin contractele încheiate între . și co-producătorii filmului „Filantropica”, contracte de care C. Național al Cinematografiei a avut cunoștință la momentul încheierii Contractului de credit, lucru dovedit si in răspunsul Centrului Național al Cinematografiei la interogatoriul propus de către S.C.DOMINO FILM S.R.L. Prin obiectul cererii de chemare in judecata, intimata-reclamanta a solicitat de fapt încălcarea de către apelanta-parata unui contract încheiat cu titularul unui drept de autor (regizorul filmului). Prin acest contract, regizorul a cesionat apelantei – pârâte drepturi de exploatare ale operei (care fac parte din drepturile sale patrimoniale ca titular al unui drept de autor), fără insa a permite transferul acestor drepturi către terțe părți. Conform art. 12 din Legea nr. 8/1996 cu privire la dreptul de autor si drepturile conexe "autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide daca, in ce mod si când va fi utilizata opera sa, inclusiv de a consimți la utilizarea operei de către alții". Cererea intimatei-reclamante este astfel nelegala, cată vreme apelanta – pârâtă nu poate transfera, fără acordul autorului (regizorul filmului) drepturi cesionate contractual, decât cu încălcarea unor drepturi imperative ale Legii nr. 8/1996 cu privire la dreptul de autor si drepturile conexe. Având in vedere cele de mai sus, S.C.DOMINO FILM S.R.L. a propus ca protocolul de predare-primire a filmului sa fie încheiat pentru "dreptul de valorificare a filmului care aparține S.C. DOMINO FILM S.R.L.".
Conform art. 2 din Contractul de credit nr. 1851/23.08.2000, in cazul in care la finanțarea proiectului participa mai mulți co-producători, creditul se acorda producătorului delegat de co-producători pentru executarea producției, urmând ca acesta sa gestioneze creditul in numele tuturor co-producători lor. S.C. DOMINO FILM S.R.L. a devenit astfel mandatar al celorlalți co-producători strict in ceea ce privește gestionarea creditului acordat de către C. Național al Cinematografiei. Prin art. 9 din Contractul de co-producție cu S.C. Media Pro Pictures, s-a convenit ca reprezentantul S.C. DOMINO FILM S.R.L. va acționa ca persoana privata in calitate de producător executiv având mandat din partea tuturor co-producătorilor sa exercite atribuțiile si responsabilitățile acestei funcții, așa cum sunt ele limitativ definite prin contractele de co-productie si prin art. 19 din Contractul de credit. Conform art. 19, producătorul delegat este persoana juridica delegata in cadrul unei coproducții de către co-producatori cu responsabilitatea financiara, tehnica si artistica a realizării operei cinematografice si care garantează ducerea ei ia bun sfârșit. Mandatul coproducătorului delegat este astfel un mandat special, atribuțiile sale fiind limitativ enumerate chiar in Contractul de credit.
S.C. DOMINO FILM S.R.L. nu acționează in calitate de mandatar al celorlalți co-producători in ceea ce privește dispunerea de drepturile lor cu privire la valorificarea filmului, mandatul producătorului neprezumându-se . caz. Un astfel de mandat trebuie sa fie expres, si nu prezumat.
Prin urmare, apelanta – pârâtă consideră ca netemeinică admiterea de către instanța de fond a cererii reclamantei, fără a analiza probatoriul cu privire la condițiile impuse in care sa se realizeze aceasta.
În final apelanta – pârâtă solicită admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței civile nr. 142/29.01.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, în sensul respingerii acțiunii introduse de către intimatul reclamant ca nelegală și netemeinică, cu obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat. Totodată, a invocat excepția tardivității cererii de apel, respinsă de instanță la 18.06.2014, precum și excepția lipsei calității de reprezentat al apelantei a Societății civile de avocați D.&Asociații, excepție la susținerea căreia a renunțat la termenul din 18.06.2014.
Apelanta a formulat o precizare la cererea de apel prin care a arătat că solicită schimbarea în totalitate a sentinței apelate sau, în subsidiar, schimbarea în parte a sentinței în sensul obligării apelantei la predarea dreptului de valorificare a filmului ”Filantropica”, prin încheierea cu CNC a unui protocol care să respecte prevederile legale și contractuale aplicabile, cu obligarea intimatului-reclamant la cheltuieli de judecată.
De asemenea, apelanta a formulat răspuns la întâmpinare.
Intimatul a formulat întâmpinare la cererea precizatoare, prin care a reiterat excepția tardivității formulării apelului și a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând lucrările dosarului în raport cu motivele de apel formulate, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepțiile invocate prin întâmpinare, Curtea constată că întâmpinarea a fost depusă de pârâtă la 1.04.2013, în condițiile în care primul termen și prima zi de înfățișare au fost la 27.02.2013, când au fost încuviințate și probele.
Este adevărat că din actele de la dosar nu rezultă că s-ar fi invocat decăderea pârâtei din dreptul de a invoca excepții, însă Curtea constată că, din conduita procesuală a pârâtei rezultă că aceasta a renunțat la susținerea respectivelor excepții, nesolicitând punerea lor în discuția părților la vreun termen. Mai mult, la termenul la care au avut loc dezbaterile, reprezentatul pârâtei a arătat că nu mai are alte cereri și a invocat doar excepția lipsei dovezii calității de reprezentat, fără a mai invoca excepția necompetenței materiale, excepția netimbrării cererii de chemare în judecată și excepția de neconstituționalitate a art. 781 din OG 39/2005, excepții ce fuseseră invocate prin întâmpinare.
Referitor la susținerea că reclamanta ar fi solicitat altceva decât era prevăzut în textul de lege, făcând vorbire de ”dreptul de exploatare”, iar nu de ”dreptul de valorificare” menționat în art. 55 alin. 4 din OG 39/2005, Curtea constată că susținerea este nefondată.
Pe lângă împrejurarea că nici dreptul de valorificare, nici dreptul de exploatare nu au o definiție legală și nici o determinare legală a conținutului lor, astfel încât să se poată susține că ar exista o diferență de conținut între aceste două sintagme, Curtea constată că art. 55 alin. 4 din OG 39/2005, text pe care reclamanta și-a întemeiat cererea, stabilește modalitatea în care CNC urmează să recupereze creditul nerambursat.
Astfel, potrivit textului legal menționat, ”În cazul nerambursării integrale a creditului direct pentru producție, după expirarea perioadei de 10 ani, C. Național al Cinematografiei va prelua, în baza unui protocol încheiat cu beneficiarul creditului, dreptul de valorificare a filmului respectiv, până la recuperarea cuantumului nerambursat din valoarea creditului acordat, pe baza unei "scrisori de acces" la laborator pentru efectuarea de noi copii, semnată de producător.”
Prin urmare, indiferent că este numit drept de valorificare sau drept de exploatare, el se realizează prin efectuarea de copii, urmând ca aceste copii să fie ulterior utilizate în vederea recuperării creditului nerambursat.
Ca atare, CNC nu poate obține de la pârâtă mai mult decât dreptul pe care aceasta îl are în calitate de co-producător, respectiv de co-producator delegat. În egală măsură, va fi ținut de obligațiile corespunzătoare acestui drept, astfel că valorificarea copiilor realizate nu se poate face decât cu respectarea drepturilor pe care alte persoane le au asupra operei cinematografice în discuție.
Singura distincție rezonabilă ce poate fi reținută în acest context între noțiunile de valorificare și exploatare este dată de scopul reglementării cuprinse în art. 55 alin. 4 din OG 39/2005, respectiv recuperarea cuantumului nerambursat din valoarea creditului acordat. Ca atare, CNC nu va putea face, în privința copiilor realizate, decât acte de utilizare cu titlu oneros, întrucât doar ele pot conduce la atingerea scopului avut în vedere de legiuitor la momentul la care a recunoscut acest drept în favoarea CNC.
Nu pot fi primite nici susținerile apelantei în sensul că din corespondența purtată între părți ar rezulta că nu a existat un refuz de încheiere a protocolului, ci doar refuzul semnării protocolului în forma impusă de CNC.
Astfel, din corespondența purtată anterior înregistrării cererii de chemare în judecată rezultă refuzul apelantei de a preda dreptul de valorificare asupra filmului ”Filantropica”, invocându-se încetarea obligației de rambursare a creditului prin trecerea a 10 ani de la data începerii exploatării filmului (adresa apelantei înregistrată la CNC sub nr. 2077/30.07.2012). Corespondența realizată ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată este irelevantă.
Nu pot fi primite susținerile apelantei în sensul că CNC ar fi urmărit eludarea drepturilor deținute de alte persoane asupra filmului ”Filantropica”, respectiv ceilalți co-producători și autorii operei, întrucât o valorificare a operei realizată de CNC cu încălcarea unor astfel de drepturi va atrage răspunderea acestuia, la solicitarea titularilor respectivelor drepturi.
În plus, apelanta nu poate invoca presupuse eventuale viitoare eludări ale drepturilor unor terți de către CNC ca motiv pentru refuzul de a-și îndeplini propria obligație legală menționată în art. 55 alin. 4 din OG 39/2005. Cel mult, poate semna protocolul de predare-primire cu menționarea poziției sale referitoare la întinderea drepturilor proprii și întinderea drepturilor terților.
În consecință, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă S. C. DOMINO FILM S.R.L., cu sediul în București, ., nr.59, ., împotriva Sentinței civile nr. 142/29.01.2014 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. NAȚIONAL AL CINEMATOGRAFIEI, cu sediul în București, ., nr. 4-6, sector 1 și cu sediul ales la C.Av. P.&B. în București, .. 12, parter, sector 1.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.07.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. S. M. D. O.
GREFIER
F. J.
Red. M.S.
Tehnored. T.I./M.S.
4 ex./09.07.2014
Jud. fond: C. M.
| ← Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 273/2014. Curtea... | Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 85/2014. Curtea... → |
|---|
