Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 436/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 436/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 22163/3/2014
Dosar nr._
(1967/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr.436 A
Ședința publică de la 16.10.2014
Curtea constituită din:
Președinte - R. M. G.
Judecător - T. C. B.
Grefier - I. N. - C.
* * * * * * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - este legal reprezentat de procuror B. D..
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 București, împotriva încheierii din 01.07.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. (fostă R.) C. F., R. P. M., P. V., P. A. și A. I..
Cauza are ca obiect: ordonanță președințială.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 15.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 16.10.2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.06.2014, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 București a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună pe calea ordonanței președințiale plasamentul în regim de urgență la Centru de Plasament "R. Hood", aflat în subordinea D.G.A.S.P.C. sector 4; stabilirea domiciliului minorului, pe perioada plasamentului în ., sector 4, București; delegarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești către Directorul General al DGASPC sector 4 pentru minora R. A. M., născută la data de 03.10.1996 (CNP_) fiica lui A. (fostă R.) C. F. cu domiciliul in București, sector 4 ., .,et.6, . lui R. P. M. cu ultim domiciliu cunoscut in București, ., ., . minorul A. I. născut la data 15.05.2001 (CNP_), cu domiciliul București, sector 4 ., .,et.6, . (fosta R.) C. F. si A. I..
Reclamanta a susuținut că situația minorilor se află în evidența DGASPC sector 4 București din luna mai 2012. Faptul că minorii se află în grija bunicilor materni a fost cauzat de împrejurarea că mama acestora R. C., se află în Belgia. Deoarece doamna P. A. a are o situație financiară precară, aceasta a solicitat un ajutor financiar în cuantum de 200 lei pentru achiziționarea de produse igienico - sanitare, alimentare și rechizite pentru fiecare copil in parte.
In anul 2000, minora R. A. M. a fost încredințată spre creștere și educare mamei A. (fostă R.) C. F. conform sentinței civile nr. 564/20.01.2000. In prezent minora nu beneficiază de o măsura de protecție, deoarece aceasta a fost crescută și educată de către bunicii materni împreună cu fratele său A. I.. Aceștia locuiesc împreună cu doamna P. A. și P. V. (bunicii materni). Minora A. M. este elevă în casa Xl-a în cadrul Colegiului Tehnic "M. B.". Cu privire la minorul A. I. acesta a fost încredințat mamei conform sentinței civile nr. 625/04.02.2004. Ca și sora sa, acesta a fost crescut de bunicii materni. Minorul este elev în clasa a V-a în cadrul Școlii Gimnaziale Speciale "Sf. N.", fiind diagnosticat cu întârziere mintala ușoara QI=65, sindrom ADHD, conform Hotărârii C.P.C nr. 32/18.05.2011.
In prezent d-na P. A. nu a mai cooperat cât a fost necesar cu reprezentanții DGASPC sector 4, cu privire la delegarea drepturilor părintești a minorilor. S-a solicitat în nenumărate rânduri să se comunice contractul de muncă al mamei minorilor care lucrează în Belgia de ceva ani, dar bunica maternă nu a pus la dispoziție acest act nici până în prezent.
Mai mult decât atât doamna P. A. a înaintat nenumărate petiții către diferite instituții ale statului, petiții în care se menționa de fiecare dată că nu are resurse financiare pentru creșterea acestor minori și dorește să fie sprijinită financiar de către aceste instituții ale statului.De asemenea, doamna A. C. F. a manifestat dezinteres față de situația minorilor pe toată perioada în care cauza a fost în atenția DGASPC sector 4. Totodată, nu a colaborat cu reprezentanții instituției, în vederea clarificării situației minorilor, aflați în momentul de față fără reprezentant legal.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 38 lit. a) si art.94-95, art. 131, din Legea 257/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr.272/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului.
Prin încheierea din data de 01.07.2014, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale ca neîntemeiată.
Tribunalul a reținut în fapt că, pe de o parte, mama are reședința în străinătate (Belgia), iar, pe de altă parte, că tatăl fiecăruia dintre cei doi copii nu se interesează de situația acestora.
Potrivit dispozițiilor art.104 și următoare din Legea nr.272/2004, coroborate cu temeiul juridic indicate de către reclamantă, tribunalul a apreciat că cererea prin care se solicită încuviințarea în regim de urgență nu este fondată, specificul acesteia conferindu-i un regim probatoriu special. În speță acțiunea se impune a fi soluționată în regim de urgență fără citarea părților, situație în care reclamantei îi incumba obligația de a atașa cererii de judecată toate înscrisurile necesare susținerii aserțiunilor din cadrul acesteia, respectiv înscrisurile privind încredințarea copilului către bunicii materni, actele referitoare la minora care a împlinit 10 ani, corespondența purtată cu intimații bunici materni în ceea ce privește comunicarea de date referitoare la contractul de muncă a intimatei mamă a minorilor, petițiile formulate de către intimata P. A. și finalizarea acestora.
Mai mult, în situația de față, având în vedere faptul că, astfel cum o atestă rapoartele de evaluare detaliată privind situația celor doi copii, care sunt corespunzător îngrijiți și educați de către bunici materni, tribunalul a apreciat că se impunea a fi mult mai atent verificată de către reclamantă și întreprinse demersuri energice în vederea stabiliri și a situațiilor celor doi minori, caz în care se putea clarifica, unele aspecte privind acoperirea cheltuielilor necesare pentru creșterea și educarea minorilor. Interesul superior al copilului impune a nu se schimba fără o justificarea riguroasă și rațională mediul obișnuit în care se dezvoltă.
Împotriva încheierii din data de 01.07.2014 a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 București, prin care a solicitat anularea încheierii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare în fața aceleiași instanțe.
Apreciază apelanta – reclamantă că soluția instanței este netemeinică și nelegală pentru următoarele argumente:
Astfel, instanța de fond s-a pronunțat fără citarea părților, deși dispozițiile speciale de procedură cuprinse în art. 125 alin.(5) din Legea nr.272/2004 prevăd că ordonanța președințială de plasare a copilului în regim de urgență se poate pronunța „pe baza cererii și actelor depuse, fără concluziile părților", fără a cuprinde vreo prevedere specială privitoare la citare.
Referitor la citarea părților în cauzele prevăzute de Legea nr. 272/2004, apelanta – reclamantă arată că sunt incidente dispozițiile art. 125 alin.(1) din aceasta Lege si art.998 alin.(1) C.pr.civ., nefiind permisă derogarea de la prevederile legii speciale care impun „citarea reprezentantului legal al copilului, a direcției generale de asistență socială și protecția copilului și (...) participarea obligatorie a procurorului".
De altfel nici procedura de soluționare a ordonanței președințiale prevăzută de art.998 C.pr.civ. nu permite judecarea cererii fără citarea părților.
Sub un al doilea aspect, se arată că cererile formulate în baza Legii nr.272/2004 se soluționează în procedura contencioasă, instanța de fond s-a pronunțat prin încheiere, în Camera de consiliu, fără citarea părților și a indicat drept cale de atac apelul ce poate fi exercitat în termen de 30 de zile, aplicând astfel prevederile referitoare la procedura necontencioasă.
Apreciază apelanta - reclamantă că și din acest motiv soluția instanței este nelegală, specificul cererilor promovate în baza Legii nr. 172/2004, fiind tocmai caracterul contencios.
Instanța s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor referitoare la audierea minorilor care este obligatorie atunci când aceștia au vârste de peste 10 ani, conform art.125 alin.(2) din Legea nr. 272/2004. In cauza supusă judecății, atât minora R. A. M., cât și minorul A. I. au vârste mai mari de 10 ani.
De asemenea, consideră apelanta - reclamantă că susținerea instanței conform căreia aceasta avea obligația să-și dovedească deplin aserțiunile prin înscrisurile pe care le depune la dosar este netemeinică, deoarece esența ordonanței președințiale este că instanța se poate pronunța în cazul aparenței de drept în favoarea reclamantului, condiția admisibilității ordonanței președințiale fiind urgența, ori prevenirea unei pagube ce nu s-ar putea recupera și nu deplina dovedire a cererii.
Examinând actele dosarului, în raport de criticile formulate, Curtea constată că apelul nu este fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare:
Cât privește critica vizând nelegalitatea hotărârii primei instanțe decurgând din omisiunea citării părților pentru termenul când s-a judecat cauza, susținerile apelantei sunt nefondate. Astfel, trebuie observat că, raportat la temeiurile de drept arătate în cerere, apelanta reclamantă a învestit instanța de judecată cu solicitarea de emitere a unei ordonanțe președințiale prin care să se dispună măsura plasamentului de urgență cu privire la cei doi minori.
Așa fiind, în mod corect tribunalul a considerat că sunt incidente prevederile art. 134 alin. 5 din Legea nr. 272/2004 republicată, potrivit cu care ordonanta președințiala de plasare a copilului în regim de urgență la o persoană, familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial, licențiat în conditiile legii, este dată în aceeasi zi, instanța pronunțându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii și actelor depuse, fără concluziile părților.
Curtea constată, raportat la dispozițiile legale menționate, că este fără niciun temei susținerea apelantei privind obligația de a dispune citarea părților, câtă vreme cererea de emitere a ordonanței președințiale trebuie judecată „în aceeași zi”, respectiv ziua în care s-a înregistrat cererea la instanță. Prevederile art. 134 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 republicată, pe care le invocă drept argument apelanta, instituie regula generală privind procedura de judecată a cererilor privind măsurile de protecție specială adresate instanțelor, aceea a citării reprezentantului copilului, a direcției generale de asistență socială și protecția copilului și cu participarea obligatorie a procurorului, în timp ce dispozițiile art. 134 alin. 5 din lege au un caracter derogator, caracterul de normă specială privind procedura de judecată a cererilor de emitere a ordonanței președințiale, în condițiile art. 100 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 republicată fiind de altfel jusitificat prin urgența adoptării măsurii plasamentului de urgență a copilului abuzat ori neglijat.
Mai mult, contrar celor susținute de apelantă, procedura de judecată a ordonanței președințiale reglementată de dispozițiile art. 998 C.pr.civ, prevede în alineatul al doilea, posibilitatea soluționării unei astfel de cereri chiar și fără citarea părților. Or, potrivit art. 138 din Legea nr. 272/2004 rep., dispozițiile legii se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă.
Constată Curtea că nu este fondată nici critica vizând nelegalitatea hotărârii primei instanțe decurgând din neaudierea celor doi minori, audiere ce are caracter obligatoriu potrivit art. 134 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 rep. Astfel, potrivit art. 101 alin. 3 din lege, dacă instanța judecatorească apreciază necesar, aceasta îl poate chema pe copil în fața ei, pentru a-l audia. Ca atare, în cadrul procedurii de emitere a ordonanței președințiale pentru instituirea plasamentului în regim de urgență, dată fiind natura sa urgentă, legea a lăsat instanței posibilitatea de a aprecia asupra necesității audierii minorului, aceasta nemaifiind obligatorie, incidența regulii generale instituite de art. 134 alin. 2 fiind înlăturată prin dispozițiile speciale de la art. 101 alin. 3 din lege.
De asemenea, susținerea apelantei potrivit cu care instanța a soluționat cererea în procedura necontencioasă nu poate fi reținută. Indicarea în dispozitivul hotărârii a unui alt termen de declarare a căii de atac decât cel prevăzut de dispozițiile art. 999 C.pr.civ., nu a produs niciun efect în ce o privește pe apelantă, câtă vreme acesta a formulat apelul cu respectarea termenului de 5 zile de la comunicarea hotărârii. De asemenea, împrejurarea că tribunalul a pronunțat o încheiere și nu o sentință reprezintă un aspect ce nu poate fi considerat de natură a produce vreo vătămare apelantei ori care să încalce dispoziții legale imperative.
Cât privește aprecierea primei instanțe potrivit cu care reclamanta avea obligația să-și dovedească pe deplin susținerile prin înscrisurile pe care le depune la dosar, criticată de asemenea de apelantă, Curtea constată netemeinicia criticii, raportat chiar la prevederile legale analizate anterior, ale art. 134 alin. 5 din Legea nr. 272/2004 republicată, potrivit cu care ordonanta președințială de plasare a copilului în regim de urgență la o persoană, familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial, licențiat în conditiile legii, este dată în aceeasi zi, instanța pronunțându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii și actelor depuse, fără concluziile părților.
În consecință, ținând seama de considerentele arătate, Curtea constată că apelul nu este fondat, motiv pentru care, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ., îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 4 BUCUREȘTI, cu sediul în București, .-254, sector 4, împotriva încheierii din 01.07.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. (fostă R.) C. F., domiciliată în București, ., ., ., R. P. M., domiciliat în București, ., ., ., sector 4, P. V., P. A., ambii domiciliați în București, ., ., . și A. I., domiciliat în București, ..7 BIS, ., sector 2.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. G. R. C. B. T.
GREFIER
N.-C. I.
Red.M.G.R.
Tehdact.R.L./M.G.R.
8 ex./27.10.2014
TB-S.4 – C.I.
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 973/2014. Curtea... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
