Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 973/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 973/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 7939/94/2012
Dosar nr._
(956/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 973
Ședința publică de la 10.06.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - I. S.
JUDECĂTOR - C. G.
JUDECĂTOR - M. H.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind soluționarea recursului promovat de recurentul pârât reclamant P. C. N. împotriva deciziei civile nr. 12A/14.01.2014 pronunțate de Tribunalul Ilfov – Secția civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă P. A. VICTORIȚA și cu Autoritatea tutelară P. O..
Obiectul pricinii - stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul pârât reclamant P. C. N. personal și intimata reclamantă pârâtă P. A. VICTORIȚA personal, lipsind reprezentantul Autorității tutelare P. O..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la legitimarea părților: recurentul prezintă carte de identitate . nr._ – CNP_; intimata prezintă carte de identitate . nr._ – CNP_.
Recurentul pârât reclamant, personal, depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 4 lei, potrivit ordinului de plată nr. 01 din data de 10.06.2014 și dovada privind veniturile sale, potrivit adeverinței de venit pe anul 2013, înregistrată sub nr._ din data de 06.06.2014.
Intimata reclamantă pârâtă, personal, având cuvântul, solicită încuviințarea desfășurării dezbaterilor prezentului recurs în ședință secretă, având în vedere profesia de avocat a ambelor părți, sens în care depune cerere.
Recurentul pârât reclamant, personal, având cuvântul, nu se opune cererii formulate oral și în scris de partea adversă, în condițiile în care astăzi cauza se află în stare de judecată.
Curtea, în urma deliberării, încuviințează cererea formulată de intimata reclamantă pârâtă, dată fiind calitatea părților și necesitatea păstrării reputației acestora, urmând ca dezbaterile în cauza de față să se desfășoare în continuare în ședință secretă.
Curtea acordă cuvântul în probațiune.
Recurentul pârât reclamant, personal, solicită proba cu înscrisuri, sens în care depune adeverința cu veniturile realizate pe anul 2013.
Intimata reclamantă pârâtă, personal, arată că nu se opune înscrisului depus la acest termen de recurent.
Curtea, în urma deliberării, încuviințează recurentului pârât reclamant proba cu înscrisuri, administrată la acest termen.
Părțile, prezente personal, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul pârât reclamant P. C. N., personal, solicită, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare și, în subsidiar, modificarea deciziei și respingerea în totalitate a acțiunii principale și admiterea cererii reconvenționale, față de următoarele argumente:
Învederează că a înțeles să formuleze critici și cu privire la cererea principală, sub aspectul stabilirii programului de legături personale cu minorii.
În opinia sa, instanța de fond, dar și instanța de apel nu au analizat în totalitate cererea reconvențională.
Astfel, instanța de fond a considerat că programul de vizită stabilit de instanță în cadrul acțiunii de divorț trebuie reanalizat, însă nu există niciun fel de argumentație în acest sens. De altfel, și intimata a constatat că programul stabilit nu este bun. Instanța nu a apreciat asupra unui program, asupra unei perioade, nu a motivat de ce legăturile cu minorii trebuie să se limiteze pe perioada vacanței de vară la o lună de zile și de ce nu la o lună și jumătate, nu există argumente prezentate care să susțină modificarea programului de vizită și legăturile personale cu tatăl și cu rudele acestuia. Prin restrângerea dreptului la vizită are loc un abuz emoțional și psihologic asupra minorilor.
Consideră că s-a făcut greșita aplicare a legii în ceea ce privește reducerea programului de legături personale cu copii de la 3 weekend-uri în lunile în care luna are 5 zile de sâmbătă și duminică, la două weekend-uri pe lună; primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de vineri de la ora 13.30 până duminică la ora 13.30. Aceeași greșită aplicare a legii s-a făcut și pentru perioada vacanței de vară și cea de-a doua jumătate a vacanței intersemestriale din februarie.
În ceea ce privește pensia de întreținere, arată că a depus adeverința de venituri, totodată solicitând a se reține că poate suporta o pensie de întreținere de maxim 950 lei / lună pentru ambii copii.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă pârâtă P. A. VICTORIȚA, personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de Tribunalul Ilfov, având în vedere următoarele argumente:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, având în vedere cele două cereri formulate de recurent, acestea sunt netemeinice și lipsite de obiect.
Prin întâmpinare a expus pe larg considerentele pentru care a solicitat respingerea recursului.
Astfel, în ceea ce privește dreptul nelimitat al tatălui la legături personale cu copiii, arată că recurentul a solicitat ca cel puțin 5 minute să aibă posibilitatea de a vorbi cu minorii, însă niciodată nu i-a fost interzis pârâtului să aibă legături cu aceștia.
Față de solicitarea tatălui de a-și vedea copii în pauzele școlare, arată că în urma divorțului din anul 2009 acesta nu a fost la școala copiilor mai mult de 4-5 ori pentru a se interesa de situația școlară.
Un alt motiv care solicită a fi respins este cel prin care recurentul dorește vizitarea copiilor la locul de joacă, însă acesta nu a formulat niciodată o astfel de cerere.
Cu privire la motivul prin care recurentul dorește ca intimata să îl informeze periodic cu privire la starea de sănătate a copiilor, susține că și acest motiv se impune a fi respins, întrucât au existat situații urgente în care a apelat la tată, însă acesta nu a dat curs solicitării - pentru a deplasa copii la un laborator clinic „Sanador” în vederea recoltării analizelor copiilor și o altă situație în care unul din cei doi minori era în stare febrilă și trebuia deplasat la Spitalul Budimex.
Solicită respingerea cererii privind comunicarea modului de calcul al sumelor reprezentând pensia de întreținere, arătând că suma de 750 lei / fiecare minor în parte nu este suficientă, întrucât nevoile acestora au crescut, în cadrul școlii frecventate cheltuielile și pretențiile sunt foarte mari (rechizite, îmbrăcăminte).
Față de cel de-al doilea motiv de recurs – stabilire program vizită – arată că instanțele anterioare au apreciat corect programul de vizită în sensul reducerii lui. Cererea a formulat-o în condițiile în care fiul cel mare se afla în clasa a IV-a. În prezent acesta finalizează cursurile la ora 17.00, iar ulterior a formulat cerere precizatoare prin care a arătat că datorită schimbării programului școlar se impune această modificare.
În ceea ce privește programul de vizită în perioada vacanței școlare, consideră că o lună de zile este suficient, având în vedere faptul că recurentul fiind la serviciu, copii stau închiși în casă.
De reținut ar fi și audierea minorilor de către instanța de apel, ocazie cu care aceștia au fost de acord programul stabilit, iar motivele sunt menționate în procesul verbal atașat la dosarul cauzei.
Cu privire la al treilea motiv de recurs, respectiv stabilirea pensiei de întreținere în favoarea copiilor, recurentul a depus trei contracte de conlucrare profesională, însumând 8.500 lei lunar și adresa de venituri depusă la termenul de astăzi, însă acesta trebuia să depună dovada de la Baroul București, dovadă care trebuia să coincidă cu suma comunicată de Administrația Financiară.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10.02.2012 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._, reclamanta P. A. VICTORIȚA, în contradictoriu cu pârâtul P. C. N., a solicitat reducerea programului de vizitare a minorilor V. A. și T. M., astfel: - primul și al treilea sfârșit de săptămână, de vineri ora 13,30 până duminică ora 13,30; - prima jumătate din vacanțele de Paști și de C. în anii pari și a doua jumătate din aceleași vacanțe în anii impari; - o lună în vacanță de vară, respectiv luna iulie - corespunzător concediului de odihnă al pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
La data de 11.06.2012 pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii principale, și cerere reconvențională, prin care a solicitat: 1. stabilirea autorității părintești în comun; 2. stabilirea domiciliului minorilor la acesta; 3. stabilirea contribuției ambilor părinți la cheltuielile de creștere, învățătură, educare și plata pensiei de întreținere pentru minori; 4. în situația neadmiterii capătului doi: A. extinderea programului de vizitare a minorilor, după cum urmează: - în weekend-urile în care minorii sunt la acesta, programul să înceapă la ora la care minorii termină cursurile școlare și să se sfârșească la ora la care aceștia încep cursurile școlare; - extinderea acelorași weekend-uri în situația în care zilele de sâmbătă și/sau duminică sunt precedate sau urmate de zile în care minorii nu au program școlar, de la ultima zi în care aceștia au program școlar până în prima zi în care minorii au program școlar (începutul vizitei urmând a fi la sfârșitul programului de vizită, urmând a avea loc la începerea orelor de curs); B. dreptul nelimitat la legături personale cu minorii în sensul dreptului de a putea vorbi cu aceștia la telefon măcar o dată pe zi câte cinci minute cu fiecare, dreptul de a vedea minorii în pauzele școlare sau în timpul de joacă din afara locuinței pârâtei câte o jumătate de oră pe zi; C. obligarea pârâtei de a-i raporta periodic starea de sănătate și situația școlară a copiilor și modul de cheltuire a sumelor ce reprezintă contribuția ambilor părinți la cheltuielile de creștere, învățătură, educare și pregătire profesională a copiilor.
La termenul din 19.06.2012, reclamanta a depus o cerere de modificare a cererii introductive, în sensul că a solicitat ca programul de legături personale cu minorii să se desfășoare în luna august din vacanța de vară a acestora și nu în luna iulie.
La același termen de judecată, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială.
Prin sentința civilă nr. 5199 din 19.06.2012, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Cauza a fost reînregistrată la data de 03.07.2012 pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ .
La termenul de judecată din 06.12.2012 pârâtul a depus cerere de renunțare la capătul 2 și capătul 4 pct. A din cererea reconvențională.
Prin sentința civilă nr. 1503/15.03.2013, Judecătoria B. a admis acțiunea principală; a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională și a redus programul de vizitare al minorilor astfel: în primul și al treilea sfârșit de săptămână de vineri ora 13,30 până duminică ora 13,30, în vacanța de vară, pârâtul va lua copiii la domiciliul său o lună, în celelalte vacanțe școlare, pârâtul va lua copiii ½ din acestea, prima jumătate în anii pari și a doua jumătate în anii impari.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că prin sentința nr. 5886/30.11.2009 pronunțată de Judecătoria B., minorii P. V. A., născut la data de 21.06.2001, și P. T. M., născut la data de 08.09.2004, au fost încredințați spre creștere și educare reclamantei, iar pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere de câte 1.500 lei pentru fiecare minor și s-a stabilit un program de legături personale între pârât și minori.
Prin decizia nr. 545 A/26.04.2010 pronunțată de Tribunalul București, s-a luat act de învoiala părților, în sensul reducerii pensiei de întreținere la 750 lei, pentru fiecare minor, și cu privire la stabilirea programului de legături personale dintre pârât și minori.
Părintele divorțat, căruia nu i-a fost încredințat copilul spre creștere și educare, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Astfel, în situația în care părintele căruia i s-a încredințat copilul împiedică celălalt părinte în exercitarea drepturilor sale, prin interzicerea, împiedicarea sau prin impunerea unui program de vizitare necorespunzător, de natură a reduce păstrarea legăturii cu minorul la un minim care practic o face ineficientă, se pot lua de către instanța măsuri ca părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul să aibă posibilitatea de a avea legături personale cu acesta în mod firesc. Acest drept urmează a fi exercitat însă în așa fel încât să nu se influențeze negativ dezvoltarea minorului, urmând a se stabili un program prin care să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.
Reclamanta a arătat că minorii sunt luați vineri după terminarea cursurilor și nu au timp pentru efectuarea temelor, fiind perturbată activitatea școlară a acestora.
Din probele administrate în dosar, respectiv declarația martorului, instanța a reținut că nu știe dacă consumă alcool zilnic, l-a văzut numai la petreceri.
Martorul a mai arătat că minorii nu s-au plâns de comportamentul tatălui, dar a auzit când era comparat cu alți părinți.
Dispozițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care au caracter de prevederi speciale, promovează aceeași idee a menținerii relațiilor personale ale copilului cu părinții, rudele, realizate prin întâlniri, vizite. Dreptul menționat se menține pentru copil și când este separat de un părinte (cum este cazul în speță prin încredințarea minorilor mamei, în temeiul sentinței de divorț) - art.14, 15, 16 din legea menționată.
Având în vedere și prevederile art. 496 alin. 5 Cod civil, instanța a redus programul de vizitare a minorilor.
În ceea ce privește pensia de întreținere, instanța a reținut dispozițiile art. 499 alin.1 cod civil și faptul că pârâtul reclamant nu a făcut dovada reducerii veniturilor sale.
La data de 07.05.2013, pârâtul a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinței, arătând că instanța nu s-a pronunțat pe capetele a și 4 lit. B și C din cererea reconvențională.
Prin sentința civilă nr. 3795/06.06.2013, Judecătoria B. a respins cererea ca nefondată, reținând că dispozitivul sentinței civile nr. 1503/15.03.2013 pronunțate de Judecătoria B. în dosarul nr._ /2013 este clar, cererea reconvențională fiind respinsă.
Pârâtul reclamant a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 1503/15.03.2013 la data de 30.04.2013 și împotriva sentinței civile nr. 3795/06.06.2013 la data de 28.06.2013, cererile acestuia fiind înregistrate pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 25.07.2013.
Prin decizia civilă nr. 12 A din 14.01.2014, Tribunalul Ilfov - Secția Civilă a admis apelul formulat și a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că: a admis în parte cererea reconvențională, a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorilor P. V. A. și P. T. M. să se exercite în comun de către ambii părinți și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prin cererea de apel s-a susținut că prima instanță a redus programul de vizită cu minorii, deși reclamanta nu a adus probe din care să reiasă necesitatea acestei măsuri.
Motivul de apel este neîntemeiat. Astfel, tribunalul a constatat că prin decizia civilă nr. 545 A/26.04.2010 a Tribunalului București – secția a IV-a civilă, s-a luat act de acordul părților în ceea ce privește stabilirea programului de legături personale al apelantului din prezenta cauză cu minorii V. A. și T. M.. În același timp, prima instanță a stabilit ca acest program de legături personale să fie redus, după cum urmează: în primul și al treilea sfârșit de săptămână de vineri, ora 13,30, până duminică, ora 13,30; în vacanța de vară, timp de o lună la domiciliul pârâtului; în celelalte vacanțe școlare, jumătate din acestea.
Fiind audiați, cei doi minori, în vârstă de 12 ani, respectiv 9 ani, au declarat că sunt de acord cu reducerea programului de vizită și nu doresc ca în al cincilea sfârșit de săptămână să meargă la tatăl lor.
Dreptul părintelui căruia nu i s-a încredințat minorul de a păstra legăturile personale cu copilul său, drept prevăzut de art. 262 alin. 2 Codul civil, trebuie stabilit în concret ținând seama de principiul respectării interesului superior al copilului, în sensul că dezvoltarea emoțională armonioasă a copilului presupune în egală măsură cunoașterea și asimilarea apartenenței și a relației afective cu tatăl. În același timp, tribunalul a apreciat că programul de legături personale trebuie să țină seama de condițiile concrete de desfășurare, de vârsta copilului și de activitățile lui zilnice. Or, în speță, având în vedere vârsta minorilor și acordul lor în ceea ce privește reducerea programului de legături personale, tribunalul a apreciat că acesta a fost stabilit de către prima instanță în conformitate cu criteriile expuse mai sus.
Potrivit prevederilor art. 397 Cod civil, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, iar conform art. 398 din același act normativ, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți. Or, în cauză nu s-a constatat existența acestor motive întemeiate care să justifice exercitarea autorității părintești numai de către intimată, iar în aprecierea tribunalului o astfel de măsură nu este în concordanță cu principiul interesului superior al minorilor, conform art. 263 Cod civil. În același timp, în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 507 Cod civil, în care autoritatea părintească este exercitată numai de către unul dintre părinți. Prin urmare, motivul de apel care s-a referit la exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți a fost admis.
În ceea ce privește pensia de întreținere, apelantul a susținut că poate suporta o pensie maximă de 950 de lei, astfel încât în mod nelegal prima instanță a redus cererea de reducere a acesteia.
Motivul de apel este neîntemeiat. Astfel, din cuprinsul adresei emise de Casa de Asigurări a Avocaților - filiala București, rezultă faptul că apelantul are un venit brut declarat de 11.500 de lei lunar, iar în prezent achită o pensie de întreținere lunară de câte 750 de lei, pentru fiecare minor. Or, tribunalul a apreciat că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de art. 529 alin. 2 Cod civil.
Împotriva acestei decizii, la data de 15.04.2014 a declarat recurs pârâtul reclamant P. C. N., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, la data de 17.04.2014.
I. În motivarea cererii sale, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, recurentul pârât a arătat că instanța nu s-a pronunțat pe criticile referitoare la nesoluționarea sau soluționarea fără arătarea considerentelor a capătului de cerere nr. 4 pct. B și C.
Instanța nu a motivat în niciun fel respingerea acestor capete de cerere, nu a analizat sub niciun aspect criticile privitoare la nesoluționarea acestora de către instanța de fond sau la nemotivarea soluției pronunțate pe aceste capete de cerere.
II. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurentul pârât a arătat că, prin respingerea apelului pe capetele de cerere referitoare la stabilirea programului de vizită, precum și stabilirea pensiei de întreținere instanța a aplicat greșit legea.
Astfel, instanța a restrâns programul de legături personale cu cei doi minori, în ciuda faptului că nu au fost aduse probe din care să rezulte necesitatea acestei măsuri.
Potrivit dispozițiilor legale, ambii părinții sunt datori să participe în mod activ la creșterea și dezvoltarea echilibrată a minorilor, iar aceștia nu trebuie folosiți ca un mijloc de șantaj sau de răzbunare între părinți, fiind imoral și totodată în contradicție cu principiul interesului superior al copilului.
Totodată, atitudinea intimatei reclamante față de recurentul pârât privind restrângerea dreptului de vizită nu face altceva decât să se răsfrângă în mod negativ asupra minorilor, prin faptul că acestora le este negat dreptul de a-și petrece mai mult timp liber cu tatăl lor.
Intimata reclamantă refuză cu îndârjire să-și îndeplinească obligația de a sprijini menținerea relațiilor minorilor cu tatăl lor, prevăzută de art. 16 din Legea nr. 272/2004.
Prin restrângerea dreptului de vizită are loc practic un abuz emoțional și psihologic asupra celor doi minori, periclitându-le astfel dezvoltarea armonioasă.
Prin punerea în executare a programului de vizită nu se aduce atingere în niciun mod activității școlare a minorilor, aceștia având posibilitatea să-și pregătească lecțiile și la domiciliul său. Deplasarea copiilor la domiciliul tatălui nu presupune renunțarea la activitățile școlare.
Ba, mai mult, arată că mereu și-a sprijinit copiii în desfășurarea activității educative, încurajându-i să pună accent pe această latură importantă a vieții lor, să se înscrie în diverse competiții școlare care să le pună în valoare competențele.
D. urmare, apreciază că reducerea programului de legături personale cu minorii de la 3 weekend-uri în lunile în care luna are cinci zile de sâmbătă și/sau duminică, la două weekend-uri pe lună s-a făcut cu aplicarea greșită a legii.
De asemenea, reducerea programului de legături personale cu minorii în vacanța de vară și cea de-a doua jumătate a vacanței intersemestriale din februarie s-a făcut cu aplicarea greșită a legii, instanța necenzurând în niciun mod poziția exprimată de minori.
Recurentul pârât a mai arătat că minorii au fost momiți de reclamantă cu permisiunea de a merge două săptămâni din vacanța de vară la părinții săi (bunicii paterni) tocmai pentru ca aceștia să fie de acord cu susținerile acesteia.
La stabilirea programului de legături personale cu minorii cu ocazia soluționării divorțului, au avut în vedere interesul superior al minorilor. Astfel, au avut în vedere scopul ca vara aceștia să beneficieze din plin de avantajele vieții la curte, de piscină, de posibilitatea mai mare de a petrece timp în aer liber și de a păstra legătura normală cu rudele paterne. În privința vacanței din februarie au avut în vedere posibilitatea petrecerii acesteia la schi. Firesc, cel de-al treilea sfârșit de săptămână a fost avut în vedere pentru ca minorii să poată țină legătura și cu bunicii paterni, unchii și verișorii pe linie paternă.
Instanța nu era în măsură să cenzureze acordul părinților realizat cu ocazia divorțului, mai ales față de împrejurarea că părinții cunosc cel mai bine dorințele și interesul copiilor lor.
Programul de legături personale cu minorii a fost stabilit avându-se în vedere înțelegerea părinților intervenită într-un dosar anterior; această înțelegere coincide cu vârsta acestora și cu ideea de a se dezvolta într-o atmosferă armonioasă și stabilă de familie.
III. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, recurentul pârât a arătat, în ceea ce privește capătul de cerere reconvențională ce vizează reducerea pensiei de întreținere, că în mod neîntemeiat instanțele de fond au respins solicitarea sa, în condițiile în care a făcut dovada reducerii veniturilor proprii.
La pronunțarea asupra acestui capăt de cerere, instanța în mod nejustificat a avut în vedere doar o adresă de la Casa de Asigurări a Avocaților și nu deciziile de impunere și adeverințele de venituri pe care recurentul pârât le-a depus în dovedirea pretențiilor sale, în condițiile în care acestea din urmă reflectă realitatea veniturilor sale nete.
Recurentul pârât a solicitat să se aibă în vedere legislația profesiei de avocat, mai precis Statutul Casei de Asigurări a Avocaților, în care se precizează în mod expres împrejurarea că baza de calcul a contribuțiilor la această instituție este reprezentată de venitul brut lunar.
Spre deosebire de acest sistem, în care nu sunt reflectate veniturile nete ale contribuitorului, obligațiile fiscale, respectiv impozitul pe profit aferent exercitării unei profesii independente se calculează în mod just prin raportare la venitul net al contribuabilului, după scăderea cheltuielilor efectuate în scopul obținerii acestor venituri, în virtutea profesiei desfășurate.
La data de 05.06.2014, intimata pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
I . În motivare, a arătat că cele două capete de cerere la care a făcut referire recurentul pârât la pct. I sunt netemeinice și lipsite de obiect.
În legătură cu „dreptul nelimitat la legături personale cu minorii, în sensul de a putea vorbi cu aceștia la telefon măcar o dată pe zi”, a arătat că nu le-a interzis copiilor să ia legătura telefonic cu tatăl lor.
Referitor la „dreptul de a vedea minorii în pauzele școlare", a precizat că de la data stabilirii programului de vizitare a minorilor, prin hotărârea judecătorească din anul 2009, pârâtul a fost doar în 4 - 5 situații la școală să-și vadă copiii, să se intereseze de situația lor școlară, deși nimeni nu-i îngrădea acest drept.
Cu privire la „dreptul de a vedea minorii în timpul de joacă din afara locuinței reclamantei, câte o jumătate de oră", a precizat că recurentul pârât nu a intenționat vreodată să-și vadă copiii la locul de joacă în perioada de timp cât se aflau la ea.
În legătură cu „obligarea reclamantei de a-i raporta periodic starea de sănătate a minorilor", a menționat că recurentul pârât manifestă o evidentă lipsă de implicare în obligațiile privind sănătatea minorilor. În acest sens, a arătat cu titlu exemplificativ că în ultimul an i-a solicitat să meargă cu copiii la Centrul Sanador, întrucât colaborează cu acest centru, pentru a le face un set de analize generale, însă a refuzat spunând că îi va aplica un tarif normal.
Referitor la „obligarea reclamantei de a-i raporta periodic modul de cheltuire a sumelor ce reprezintă contribuția la cheltuielile de creștere, învățătură, educare și pregătire”, a arătat că trebuie să suporte utilitățile (întreținerea pe timpul iernii ajunge în medie la 500 lei / apartament, energie electrică, telefonie mobilă - ambii minori au abonament, cablu), mâncarea, îmbrăcămintea - care la fiecare sezon trebuie schimbată deoarece minorii sunt în creștere și rechizitele școlare.
II. Intimata reclamantă a solicitat respingerea și a celui de-al doilea motiv de recurs invocat de recurentul pârât privind " programului de vizită.
Instanța a avut în vedere vârsta minorilor și acordul lor în ceea ce privește reducerea programului de legături personale cu tatăl („Fiind audiați, cei doi minori, în vârsta de 12 ani, respectiv de 9 ani, au declarat că sunt de acord cu reducerea programului de vizită și nu mai doresc ca în al cincilea sfârșit de săptămână să meargă la tatăl lor").
Necesitatea restrângerii programului de legături personale ale recurentului pârât cu minorii a intervenit atât datorită schimbării comportamentului recurentului pârât (dezinteres, aplicarea de pedepse de natură a afecta dezvoltarea fizică, psihică sau starea emoțională a copiilor), cât și modalității de desfășurare a cursurilor școlare, care s-a schimbat.
III. Față de cel de-al treilea motiv de recurs invocat de recurentul pârât, privind pensia de întreținere, intimata reclamantă a solicitat să se aibă în vedere jurisprudența Curții Constituționale (decizia nr. 327/14.09.2004, precum și decizia nr. 7/17.01.2012) referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. 3 din Codul familiei - în vigoare la acea dată - care a constatat că în actualele condiții, în care sursele de venituri s-au multiplicat, stabilirea pensiei de întreținere se poate face în funcție de orice venituri ale debitorului, altele decât cele din muncă.
Așa cum rezultă și din înscrisurile depuse de recurentul pârât (contractele de conlucrare profesională) în faza de apel, încasările societății de avocatură sunt destul de mari, dacă plătește lunar celor 3 colaboratori suma de 8.500 lei.
Dacă veniturile despre care face vorbire recurentul pârât ar fi reale, nu s-ar putea explica cum Societatea de Avocatură P., A. & Partenerii, la care este asociat, este plătitoare de TVA și are angajați pe care îi plătește lunar cu sume 8.500 lei lunar, echivalentul pensiei prestate, pentru ambii copii, pe o perioadă de 6 luni.
Intimata reclamantă a mai arătat că în timpul căsătoriei au încheiat 2 contracte cu garanție reală imobiliară, iar recurentul pârât achită și în prezent aproximativ 2.000 euro / lună.
În drept, au fost invocate prevederile art. 308 Cod procedură civilă.
În dovedirea susținerilor sale, recurentul pârât a depus la dosar adeverința de venit pe anul 2013 nr._/06.06.2014 eliberată de Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice.
Examinând decizia civilă recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
I. Cel de-al șaptelea motiv de recurs se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Într-adevăr, hotărârea instanței de apel nu cuprinde considerentele pentru care au fost respinse solicitările pârâtului de la pct. 4 lit. B (dreptul nelimitat la legături personale cu minorii în sensul dreptului de a putea vorbi cu aceștia la telefon măcar o dată pe zi câte cinci minute cu fiecare, dreptul de a vedea minorii în pauzele școlare sau în timpul de joacă din afara locuinței pârâtei câte o jumătate de oră pe zi) și C (obligarea pârâtei de a-i raporta periodic starea de sănătate și situația școlară a copiilor și modul de cheltuire a sumelor ce reprezintă contribuția ambilor părinți la cheltuielile de creștere, învățătură, educare și pregătire profesională a copiilor) din cererea reconvențională.
În aceste condiții, Curtea, față de dispozițiile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, care reglementează cel de-al șaptelea motiv de recurs ca fiind unul de modificare, este abilitată să analizeze ea însăși aceste critici.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței: „Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament”, iar conform art. 15 alin. 1 din același act normativ: „În sensul prezentei legi, relațiile personale se pot realiza prin: a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul; (…) d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; (…) f) transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul”.
Prin urmare, cererile formulate de pârât își găsesc suport legislativ în dispozițiile legale citate, cea de la pct. B în art. 15 alin. 1 lit. d și a, iar cele de la pct. C în art. 15 alin. 1 lit. f.
Faptul că reclamanta și-ar fi îndeplinit până în prezent obligațiile care decurg din aceste norme juridice, contestat de pârât, nu are relevanță, pentru că ipoteza normativă a intervenției instanței de tutelă este cea a unor neînțelegeri dintre părinți, conform art. 401 alin. 2 Cod civil.
II. Cel de-al nouălea motiv de recurs se referă la pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal sau date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Ipoteza a doua - încălcarea sau aplicarea greșită a legii - are în vedere situațiile în care instanța recurge la textele de lege aplicabile speței, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greșit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă, ori cu totul eronată. Întrucât textul de lege nu face nicio distincție, motivul de recurs vizează atât încălcarea legii de drept substanțial, cât și a celei de drept procesual, însă pentru acele situații care nu pot fi încadrate în celelalte motive de recurs.
Prin concept, motivul de recurs nu include deci și cazurile în care greșeala de raționament a instanței ar fi săvârșită în legătură cu premisa minoră a silogismului judiciar, și anume reținerea situației de fapt, ca urmare a aprecierii probelor administrate în cauză. Textul de lege are în vedere numai cea de-a doua etapă a activității jurisdicționale care conduce la pronunțarea soluției, respectiv confruntarea faptelor la condițiile de aplicare a regulii de drept. Cu toate acestea, admițând prin art. 305 Cod procedură civilă posibilitatea administrării probei cu înscrisuri noi direct în recurs, legiuitorul a admis implicit ca, în acest caz special, controlul judiciar să se exercite, însă doar prin prisma înscrisurilor respective, și asupra aspectelor de fapt reținute în decizia instanței de apel, pentru a se stabili dacă sunt de natură să contureze o altă situație de fapt.
Pe de altă parte, referitor la înțelesul sintagmei „încălcarea sau aplicarea greșită a legii” trebuie să se țină seama și că există texte de lege care conferă judecătorului o putere de apreciere, dându-i posibilitatea de a lua sau de a nu lua o anumită măsură. În asemenea situații, măsurile nu pot fi însă dispuse în mod discreționar, ci trebuie să fie justificate de motive pertinente și suficiente. Depășirea acestei limite, întrucât nu realizează un bilanț rezonabil al elementelor pertinente ale cauzei în procesul decizional, care este impus întotdeauna, expres sau implicit, de normele juridice incidente, constituie o încălcare a legii și, ca atare, este supusă controlului instanței de recurs. Aceasta înseamnă că, în realitate, instanțele de fond beneficiază în aceste cazuri numai de o anumită marjă de apreciere.
1. Raportând aceste considerații teoretice la critica recurentului reclamant, se reține că în categoria textelor de lege ce implică a apreciere a judecătorului în cadrul demersului de aplicare a lor în concret se include și art. 403 Cod civil: „În cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului”.
Din analiza textului de lege care constituie sediul materiei se desprinde concluzia că numai schimbarea situației de fapt existente la data pronunțării hotărârii judecătorești prin care s-a stabilit programul de vizitare a copilului/copiilor poate antrena o schimbare a măsurii dispuse de către instanță. Motivele invocate în susținerea unei cereri de modificare a măsurilor luate cu privire la copil/copiii nu se pot referi la împrejurări existente și la momentul luării măsurii inițiale, care ar repune în discuție hotărârea judecătorească anterioară, deoarece partea interesată a avut posibilitatea să le valorifice în cadrul judecății, fie prin cererile adresate primei instanțe, fie prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. A admite o altă soluție înseamnă a aduce atingere puterii de lucru judecat, ceea ce ar constitui o încălcare a dreptului părții adverse la un proces echitabil, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. împotriva României, prin hotărârea din 23 septembrie 2008.
Aplicând aceste considerații teoretice în cauza de față, se constată că prin decizia civilă nr. 545A/26.04.2010 pronunțată în dosarul nr._, luându-se act de învoiala părților, a fost stabilit următorul program de vizitare a minorilor: - în primul, al treilea și al cincilea (dacă luna are cinci zile de sâmbătă și/sau duminică) sfârșit de săptămână, de vineri de la ora 13.30 până duminică la ora 16.00; - vacanța inter-semestrială din februarie; - prima jumătate din vacanțele școlare (Paști, C., etc.), în anii pari și a doua jumătate din aceleași vacanțe în anii impari; - în vacanțele de vară, în cadrul programului de legături personale încuviințat, reclamantul pârât (tatăl) va lua minorii în luna iulie, prima săptămână de vacanță din luna iunie și prima săptămână a lunii septembrie în anii pari, iar în anii impari, reclamantul pârât (tatăl) va lua pe minori în luna iulie, a doua săptămână de vacanță din luna iunie, precum și a doua săptămână de vacanță din luna septembrie.
La data de 10.02.2012, reclamanta a sesizat instanța în prezenta cauză, solicitând reducerea programului de vizitare a minorilor V. A. și T. M., astfel: - primul și al treilea sfârșit de săptămână, de vineri ora 13,30 până duminică ora 13,30; - prima jumătate din vacanțele de Paști și de C. în anii pari și a doua jumătate din aceleași vacanțe în anii impari; - o lună în vacanță de vară, respectiv luna iulie - corespunzător concediului de odihnă al pârâtului. La termenul din 19.06.2012, reclamanta a depus o cerere de modificare a cererii introductive, în sensul că a solicitat ca programul de legături personale cu minorii să se desfășoare în luna august din vacanța de vară a acestora și nu în luna iulie.
Reclamanta a invocat în justificarea cererii de reducere a programului de vizitare împrejurarea că pârâtul are o relație cu o altă femeie, care are de asemenea un copil, pe care a adus-o în fostul domiciliu comun, astfel că minorii nu se simt în largul lor, fiind chiar certați de către aceasta atunci când apar „conflicte” între copiii.
Or, audiați de instanța de apel la termenul din 14.11.2013, minorii înșiși au arătat că vor ca programul de weekend să fie de două ori pe lună, însă nu au exprimat vreo nemulțumire în legătură cu vacanța de vară, arătând doar că ar dori părinții să discute mai mult întrei ei și să se înțeleagă asupra intervalului.
În aceste condiții, se constată că, modificând programul de vizitare și cu privire la alte intervale de timp decât weekend-urile, pentru care nu a intervenit nicio schimbare a împrejurărilor de fapt de vreme ce dificultățile întâmpinate de copiii nu au fost susținute de către aceștia, instanța de apel a depășit marja sa de apreciere, argumentele folosite în susținerea soluției nefiind pertinente și suficiente.
2. De asemenea, Curtea constată că toate criticile subsumate pct. III din cererea de recurs vizează faptul că, prin hotărârea pronunțată, instanța de apel ar fi stabilit în mod greșit cuantumul veniturilor recurentului pârât, luând în considerare adeverința eliberată de Casa de Asigurări a Avocaților, iar nu pe cea eliberată de Administrația Finanțelor Publice Sector 4. Aceste critici se referă la situația de fapt reținută de către instanța de apel, considerată de recurentul reclamant o consecință a interpretării greșite a probelor administrate în cauză, iar nu la încadrarea în drept a situației respective, ceea excede conform celor expuse anterior controlului instanței de recurs.
Pe baza înscrisului nou depus direct în recurs, respectiv adeverința de venit pe anul 2013 nr._/06.06.2014 eliberată de Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice, Curtea reține însă o modificare a veniturilor recurentului pârât începând cu data de 01.01.2013. Astfel, în anul 2013, acesta a obținut un venit anual de 39.506 lei, deci un venit lunar de 3.292,16 lei și, ca atare, în aplicarea art. 529 alin. 2 Cod civil, instanța de recurs va stabili cuantumul sumei la care este obligat reclamantul pârât cu titlu de contribuție lunară de întreținere în favoarea fiecărui minor ca fiind de 648 lei, începând cu momentul respectiv.
Față de aceste considerente, reținând caracterul în parte întemeiat al criticilor formulate, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, să admită recursul și să modifice decizia civilă recurată, în sensul că va admite în parte cererea principală, va modifica programul de vizitare a minorilor numai cu privire la sfârșiturile de săptămână, urmând a se desfășura în primul și al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vineri ora 17.00 și până duminică ora 17.00, va stabili dreptul recurentului pârât de a avea legături personale cu minorii și în următoarele forme: prin convorbiri telefonice zilnice de câte 5 minute cu fiecare minor; prin posibilitatea de a-i vedea, dacă aceștia ies în pauze sau la joacă în afara locuinței pârâtei, câte o jumătate de oră pe zi; prin transmiterea periodic de către intimata pârâtă de informații privind starea de sănătate și situația școlară a copiilor, precum și privind modul de cheltuire a sumelor ce reprezintă contribuția sa la cheltuielile de creștere, învățătură, educare și pregătire profesională a copiilor și va stabili cuantumul pensiei de întreținere la care va fi obligat recurentul pârât la câte 648 lei în favoarea fiecărui minor, începând cu 01.01.2013 și până la majoratul fiecăruia dintre aceștia, menținând totodată celelalte dispoziții ale deciziei (privind admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, admiterea în parte a cererii reconvenționale și autoritatea părintească comună).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul pârât reclamant P. C. N. împotriva deciziei civile nr. 12A/14.01.2014 pronunțate de Tribunalul Ilfov – Secția civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă P. A. VICTORIȚA și cu Autoritatea tutelară P. O..
Modifică în parte decizia civilă recurată, în sensul că:
Admite în parte cererea principală.
Modifică programul de vizitare a minorilor numai cu privire la sfârșiturile de săptămână, urmând a se desfășura în primul și al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vineri ora 17.00 și până duminică ora 17.00.
Stabilește dreptul recurentului pârât de a avea legături personale cu minorii și în următoarele forme: prin convorbiri telefonice zilnice de câte 5 minute cu fiecare minor; prin posibilitatea de a-i vedea, dacă aceștia ies în pauze sau la joacă în afara locuinței pârâtei, câte o jumătate de oră pe zi; prin transmiterea periodic de către intimata pârâtă de informații privind starea de sănătate și situația școlară a copiilor, precum și privind modul de cheltuire a sumelor ce reprezintă contribuția sa la cheltuielile de creștere, învățătură, educare și pregătire profesională a copiilor.
Stabilește cuantumul pensiei de întreținere la care va fi obligat recurentul pârât la câte 648 lei în favoarea fiecărui minor, începând cu 01.01.2013 și până la majoratul fiecăruia dintre aceștia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. S. C. G. M. H.
GREFIER,
S. R.
Red. CG
Tehnored. CG/GIA
2 ex./25.07.2014
T. Ilfov - S. civ. - A. D., M. E.
Judecătoria B. - C. A.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 436/2014. Curtea de... → |
|---|
