Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1261/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1261/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 8828/4/2011
Dosar nr._
(73/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1261
Ședința publică de la 15.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant, P. I., împotriva deciziei civile nr.1166.A. din 25.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, L. S. .
P. are ca obiect – partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, avocatul P. D., în calitate de reprezentant al intimatei-pârâte, L. S., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, eliberată de Baroul București, lipsește recurentul-reclamant, P. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, din partea recurentului-reclamant, P. I., în data de 12.09.2014 a unei cereri prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 pct. 2 C.p.civ.
La solicitarea instanței, avocatul intimatei-pârâte, L. S. arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, văzând că în cauză nu mai sunt cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul declarat, reținând și solicitarea recurentului-reclamant, de judecare a cauzei în lipsă.
Având cuvântul, avocatul intimatei-pârâte, L. S. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate, arătând că toate criticile aduse de către recurentul reclamant sunt netemeinice.
Solicită și cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.1166A/25.11.2013 Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul - reclamant-pârât P. I., cu consecința obligării acestuia la plata către intimata - pârâtă-reclamantă a sumei de 2.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariul avocat, cu aplicarea art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
Pentru a pronunța această decizie civile, tribunalul a reținut că prin cererea depusă la data de 04.04.2011 și înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâta L. S. a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună partajarea în cote egale a bunului comun imobil situat în București, .. 11 A, ., dobândit de către foștii soți în timpul căsătoriei.
În fapt, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 28.05.1991, iar în anul 1992 a încheiat cu S.C.A.V.L. BERCENI S.A. contractul de vânzare-cumpărare cu plata prețului în rate a apartamentului ce a devenit locuința comună a soților.
Se menționează că în anul 2006 a fost desfăcută căsătoria prin divorț, pronunțându-se sentința civilă nr.6347/06.11.2006 a Judecătoriei Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2006.
Reclamantul solicită atribuirea apartamentului și obligarea sa la plata sultei, având în vedere că este pensionar, că locuiește permanent în acest apartament și că fosta soție nu s-a mai interesat de apartament, deși fiica părților locuiește aici.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, art.6731 și următoarele Cod procedură civilă, art.30 Codul familiei, legea nr.603/1943
La data de 28.09.2011 pârâta-reclamantă a depus întâmpinare și cerere reconvențională.
Cu titlu de întâmpinare, pârâta-reclamantă a arătat că este de acord cu cererea de partaj formulată de reclamantul-pârât, arătând că fiica lor este în prezent majoră și nu a locuit permanent în apartament ci numai pentru scurte perioade de timp, iar reclamantul-pârât este obligat să suporte costurile de întreținere ale apartamentului, deoarece locuiește acolo.
Se mai susține că pârâta-reclamantă a părăsit apartamentul datorită comportamentului violent al fostului său soț, iar în prezent nu mai are chei de acces în locuință.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115, art. 30, art. 36, alin 1 C.fam.
În dovedire, pârâta - reclamantă a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, probei testimoniale și efectuarea expertizei tehnice imobiliare.
Cu titlu de cerere reconvențională, pârâta-reclamantă a arătat că soții au dobândit în timpul căsătoriei mai multe bunuri mobile, care datorită uzurii au valoarea economică redusă, dar au rămas în stăpânirea reclamantului-pârât, deși soția a avut contribuție exclusivă la dobândirea acestora. Se solicită atribuirea acestora către reclamantul-pârât și obligarea acestuia la plata sultei și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Se precizează că au fost dobândite în timpul căsătoriei următoarele bunuri mobile: cameră de tineret, dobândită la data 15.08.2006, canapea cu fotolii, dobândită la data de 06.05.2005, mașină de spălat Whirpool și un congelator cu cinci sertare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.111, art.119-120 Cod procedură civilă, art.36, alin.1 Codul familiei.
La data de 26.10.2011 reclamantul-pârât a depus întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând atribuirea bunurilor mobile către pârâta-reclamantă și obligarea acesteia la plata sultei corespunzătoare.
Prin sentința civilă nr.8646 din 25.10.2012 s-a admis cererea principală formulată de reclamantul-pârât P. I., și s-a admis în parte cererea reconvențională. S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă de contribuție de 50% fiecare masa partajabilă în valoare totală de_ lei, formată din imobilul situat în București, .. 11 A, ., parter, ., în valoare de_ lei și din următoarele bunuri mobile: cameră de tineret, dobândită la data 15.08.2006, canapea cu fotolii, dobândită la data de 06.05.2005, mașină de spălat Whirpool și un congelator marca Arctic, în valoare totală de 2500 de lei. S-a dispus sistarea stării de codevălmășie prin atribuirea bunului imobil situat în București, .. 11 A, ., parter, ., în valoare de_ lei și a bunurilor mobile în valoare de 2500 de lei către reclamantul-pârât. Reclamanta-pârâtă a fost obligată să plătească pârâtului-reclamant suma de_,5 lei, cu titlu de sultă, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri. S-a respins în rest cererea reconvențională ca neîntemeiată. S-a constatat că reclamantul-pârât este îndreptățit să primească suma de 7537.49 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. S-a constatat că pârâta-reclamantă este îndreptățită să primească suma de 5545 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. S-au compensat cheltuielile de judecată ale părților până la suma de 5545 lei și obligă pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât diferența de 1992,49 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 28.05.1981, căsătoria fiind înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei Sectorului 4 București, sub nr. 908. Ulterior, prin sentința civilă nr. 6347/06.11.2006 pronunțată în dosarul nr._/4/2006 de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă și irevocabilă, căsătoria părților a fost desfăcută prin divorț, dispunându-se revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv acela de L..
Cu privire la bunurile ce fac obiectul cererii de partaj, potrivit art. 30 din Codul Familiei bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Categoriile de bunuri proprii sunt prevăzute expres și limitativ de către art. 31. Conform art. 30, alin 3 C.fam. legea instituie o prezumție relativă de comunitate cu privire la bunurile dobândite de către soți în timpul căsătoriei, prezumție ce poate fi înlăturată prin proba contrară.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr._ părțile au dobândit, în timpul căsătoriei, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, .. 11 A, ., parter, .. Prețul apartamentului a fost achitat în rate conform contractului pentru plata prețului în rate nr._, iar potrivit adeverinței nr. 4949/22.03.2011 în luna martie 2001, a fost achitat integral.
Conform înscrisurilor aflate la filele 33-35 din dosar, soții au mai achiziționat în timpul căsătoriei o cameră de tineret și o canapea cu două fotolii.
Conform susținerilor părților, tot în timpul căsătoriei au mai fost achiziționate o mașină de spălat marca Whirpool și un congelator marca Arctic.
Având în vedere cele arătate mai sus instanța a constatat că masa partajabilă este compusă din imobilul situat în București, .. 11 A, ., parter, . și din următoarele bunuri mobile: cameră de tineret, dobândită la data 15.08.2006, canapea cu fotolii, dobândită la data de 06.05.2005, mașină de spălat Whirpool și un congelator marca Arctic.
Cu privire la valoarea masei partajabile, prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul tehnic specializat în evaluarea bunurilor imobile Mai A. I. (f.109), aflat la fila 99 din dosar, s-a constatat că bunul imobil situat în București, .. 11 A, .. 2,, sector 4 are o valoare de_ lei. Valoarea este similară celei obținute de expertul parte propus de către reclamantul-pârât (f. 76).
În ceea ce privește bunurile mobile, instanța a reținut că prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul tehnic specializat în evaluarea bunurilor mobile I. C., aflat la fila 215 din dosar, s-a constatat că valoarea camerei de tineret, canapelei cu cele 2 fotolii și a mașinii de spălat rufe este de 2400 de lei. La ultimul termen de judecată, părțile au căzut de acord asupra valorii congelatorului Arctic, pe care expertul tehnic nu l-a putut viziona, fiind evaluat ipotetic, indicând suma de 100 de lei.
În concluzie valoarea masei partajabile este de_ lei.
În ceea ce privește contribuția părților la dobândirea bunurilor comune, instanța a arătat că stabilirea cotelor de contribuție se face raportat la întreaga masă a bunurilor comune și nu pentru fiecare bun în parte și că, sub acest aspect, prezintă relevanță nu numai veniturile realizate de soți în timpul căsătoriei ci și modul cum aceștia le-au utilizat pentru susținerea sarcinilor căsătoriei precum și participarea acestora la treburile gospodărești, neaducătoare de venit.
Pârâta-reclamantă a arătat că a avut o contribuție exclusivă la dobândirea bunurilor mobile, însă din declarațiile martorilor audiați nu rezultă acest fapt, niciunul dintre aceștia necunoscând bunurile mobile achiziționate în timpul căsătoriei. Deși în facturile de achiziționare a bunurilor mobile este indicat numele pârâtei-reclamante, aceasta, titulară sarcinii probei, nu a făcut dovada provenienței banilor cu care au fost plătite respective bunuri.
Întrucât din probele administrate în cursul judecății nu a rezultat o cotă mai mare de contribuție în favoarea vreunuia dintre foștii soți, în temeiul art. 30 și art. 2 C.Fam instanța a reținut pentru părți cote egale de contribuție.
În consecință, în temeiul art. 673 ind. 1 și urm. C.p.c. și art. 30 C.Fam instanța urmează a constata că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în devălmășie, cu o cotă de contribuție de 50% fiecare, masa de bunuri comune partajabile, astfel cum a fost detaliată mai sus.
Potrivit art. 728 C.Civ nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.
Conform art. 673 indice 9 C.proc.civ., la formarea și atribuirea loturilor, instanța a ținut seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-păți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, faptul că unii dintre coproprietari au făcut construcții, îmbunătățiri, cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea
Potrivit constatărilor expertului tehnic imobilul supus partajului în cauza de față nu este comod partajabil în natură. Bunurile mobile de asemenea nu pot fi partajate în natură.
Instanța a reținut că potrivit art. 673 indice 10 C.proc.civ., în cazul în care bunul nu este comod partajabil în natură acesta poate fi atribuit unuia dintre coproprietari, la cererea acestuia, obligându-l la plata sumei corespunzătoare cotelor părți ce revin celorlalți coproprietari. Instanța a reținut că reclamantul-pârât a solicitat atribuirea imobilului apartament și obligarea sa la plata unei sulte către pârâta-reclamantă în termenul fixat de instanță. Bunurile mobile au fost achiziționate în vederea utilării bunului imobil, apartament, reclamantul-pârât folosindu-le pe toată perioada ulterioară desfacerii căsătoriei, astfel că acestea sunt considerate accesorii ale acestuia.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a reținut că reclamantul-pârât a suportat următoarele cheltuieli de judecată cu prezentul proces: taxa de timbru, în cuantum de 7037,49 lei, onorariu de expert în cuantum de 500 de lei, rezultând un total de 7537,49 lei. Prin încheierea de ședință de la data de 24.07.2012 s-a dispus eșalonarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 6315,16 lei, în 13 rate lunare, prima în cuantum de 315,16 lei și următoarele 12 în cuantum de 500 lei, plătibile până pe data de 05 ale fiecărei luni. Până la data pronunțării reclamantul-pârât a achitat două rate în valoare de 815,16 lei, rămânând de achitat încă 11 rate în valoare de 500 de lei fiecare. Reclamantul-pârât a inclus în cadrul concluziilor pe fond și onorariul avocatului în cadrul cheltuielilor de judecată, dar nu a făcut dovada achitării acestuia. Cererea reclamantului-pârât a fost admisă în totalitate, motiv pentru a obligat pârâta-reclamantă să plătească acestuia suma de 7537,49 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pârâta-reclamanta a suportat următoarele cheltuieli de judecată: 90 lei taxă judiciară de timbru, 500 de lei onorariu expert și 5000 de lei onorariu de avocat, în total 5590 lei.
Având în vedere că cererea reconvențională a fost admisă numai în parte, nefiind reținută contribuția exclusivă a pârâtei-reclamantei la dobândirea bunurilor mobile, ci o contribuție egală, aceasta are dreptul numai la jumătate din taxa de timbru aferentă cererii reconvenționale, corespunzătoare părții admise, adică la suma de 45 lei. Pentru acest motiv, instanța a obligat reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante suma de 5545 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța a compensat cheltuielile de judecată la care sunt îndreptățite părțile până la suma cea mai mică de 5545 lei, obligând pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât diferența, adică suma de 1992,49 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pârâta-reclamanta a suportat următoarele cheltuieli de judecată: 90 lei taxă judiciară de timbru, 500 de lei onorariu expert și 5000 de lei onorariu de avocat, în total 5590 lei.
Având în vedere că cererea reconvențională a fost admisă numai în parte, nefiind reținută contribuția exclusivă a pârâtei-reclamantei la dobândirea bunurilor mobile, ci o contribuție egală, aceasta are dreptul numai la jumătate din taxa de timbru aferentă cererii reconvenționale, corespunzătoare părții admise, adică la suma de 45 lei. Pentru acest motiv, instanța a obligat reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante suma de 5545 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța a compensat cheltuielile de judecată la care sunt îndreptățite părțile până la suma cea mai mică de 5545 lei, obligând pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât diferența, adică suma de 1992,49 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs P. I..
În esență și-a motivat recursul în sensul că deși s-au întocmit mai multe rapoarte de expertiză, trebuie omologat ultimul raport efectuat (art.304 pct. 9 Cod procedură civilă) făcând o greșită aplicare a legii deoarece întregul cuantum al cheltuielilor de judecată trebuie redus proporțional (filele 2-4 dosar recurs/dosar curte).
Recursul este nefondat.
Critica formulată de recurent se axează în principal asupra aprecierii probatoriului (temeiniciei) și mai puțin a legalității acesteia.
Or, în recurs se cenzurează numai legalitatea hotărârii nu și temeinicia.
Referitor la critica privind cheltuielile de judecată (art.304 pct.9 Cod procedură civilă cu cele două ipoteze ale sale, hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea legii) se reține că nici una din aceste prevederi nu se susține și conform art.274 Cod procedură civilă s-a făcut în mod corect calculul așa cum se motivează în decizie, în funcție de complexitatea cauzei (fila 114 decizie).
Ca atare motivul de recurs fiind neîntemeiat, acesta va fi respins ca nefondat.
Conform art.274 Cod procedură civilă va fi obligat recurentul la plata a 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimată (reprezentând onorariu de avocat).
Văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul – reclamant P. I. împotriva deciziei civile nr.1166A/25.11.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția IV-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – pârâtă L. S..
Obligă recurentul la plata către intimată a sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. T. D. A. F. P.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.C.M.T.
Tehnored.C.S.
Ex.2/16.01.2015
T.B.Secția a IV-a Civilă – L.I.-C.
- C.A.
Jud.sector 4 București – C.M.C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Situaţie juridică minor. Decizia nr. 1391/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
