Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1579/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1579/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 3846/1748/2008*
Dosar nr._ *
(1048/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1579
Ședința publică de la 27.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DANIELA ADRIANA BÎNĂ
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - LUCREȚIA C.
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurentul-reclamant G. S. P., împotriva deciziei civile nr. 176 A din 12.02.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S.(C.) R. E., G. T. M., C. M. și C. I..
Cauza are ca obiect – partaj bunuri comune.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 20.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 27.10.2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 16.10.2008, reclamantul G. S. P. a chemat în judecată pe pârâta C. R. E. și a solicitat împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.
Prin cererea precizatoare formulată la data de 14.11.2008 reclamantul a solicitat partajarea terenului intravilan în suprafață de 1125 mp. situat în intravilanul comunei Domnești, a autoturismului marca Chevrolet, a îmbunătățirilor aduse imobilului din ., județul Ilfov, precum și a altor mobile pe care le indică expres în acțiune.
A mai solicitat reclamantul ca pârâta să fie obligată la restituirea unor bunuri personale aparținând reclamantului și anume obiecte de îmbrăcăminte, o brățară de aur și un medalion cu lanț de aur.
Pârâta a depus la dosar cerere reconvențională prin care a învederat că în acțiunea introdusă de reclamant au fost menționate o . bunuri care nu fac parte din masa bunurilor comune.
Pârâta a precizat în cererea reconvențională că în timpul căsătoriei au fost dobândite egale un teren în suprafață de 2500 mp. situat în . . mobile pe care le nominalizează expres: televizor LCD, televizor Sony, dormitor, combină frigorifică Bosch, congelator Arctic, hidrofor, aparat de aer condiționat, generator curent Honda, mașină de tuns iarba, masă de lemn cu 8 scaune, masă de lemn terasă cu 2 scaune.
A învederat pârâta că autoturismul Chevrolet Aveo este bunul său personal, fiind un dar din partea părinților săi.
S-a solicitat de către pârâtă completarea masei partajabile cu suma de 110.000 euro.
Reclamantul a formulat la data de 31.03.2009 cerere de chemare în judecată a altor persoane și anume: G. T. M., C. M. și C. I..
Prin sentința civilă nr.2790/11.11.2010 pronunțată de Judecătoria Cornetu au fost admise în parte acțiunea principală și cererea reconvențională și s-a dispus ieșirea din indiviziune în privința terenului în suprafață de 1250 mp. situat în ., fiind omologat raportul de expertiză întocmit de expert M. A., astfel că reclamantului i-a fost atribuită . pârâtei .>
Instanța a respins ca neîntemeiată cererea de împărțire a celorlalte bunuri comune specificate de părți.
Prima instanță a reținut în considerente că părțile nu au depus la dosarul cauzei înscrisuri din care să rezulte existența bunurilor a căror partajare o solicită, cu excepția terenului în suprafață de 1250 mp. situat în ., așa încât cererea de împărțire a celorlalte bunuri comune ce nu au fost dovedite a fost respinsă de instanță ca neîntemeiată în raport de prev. art.1169 C. civ.
Prin Decizia civilă nr.451A/02.05.2012 Tribunalul București - Secția III-a Civilă a admis apelurile reclamantului și pârâtei împotriva sentinței de mai sus, a schimbat în parte hotărârea apelată constatând calitatea de bunuri comune a unor mobile referitor la care s-a dispus împărțirea, astfel că reclamantului pârât i-au fost atribuite bunuri mobile în valoare totală de 3370 lei, în timp ce pârâtei reclamante i-au revenit mobile în valoare totală de 3350 lei.
Totodată prin decizie s-a dispus obligarea reclamantului pârât la plata sumei de 23.000 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând cota cuvenită pârâtei reclamante din suma de 110.000 euro.
Prin decizia civilă nr.384/28.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel București a fost admis recursul declarat de recurentul reclamant, cu consecința casării integrale a deciziei recurate, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
În considerentele deciziei de casare s-a arătat necesitatea efectuării în cauză a unei expertize evaluatorii pentru identificarea și evaluarea îmbunătățirilor aduse imobilului, solicitate prin acțiunea formulată de reclamantul pârât care a indicat doar o valoare provizorie a acestora.
Cu prilejul rejudecării cauzei, la termenul de judecată din data de 09._, tribunalul a pus în vedere apelantului reclamant pârât să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 3247,20 lei, totodată a încuviințat cererea apelantului de efectuare a unei expertize construcții pentru identificarea și evaluarea îmbunătățirilor aduse imobilului din ..
Reclamantul pârât a refuzat să achite taxa judiciară stabilită de instanță în sarcina sa, astfel că în raport de prev. art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 astfel că tribunalul a anulat ca insuficient timbrat a apelului declarat în cauză de către apelantul reclamant pârât G. S. P. prin decizia civilă nr.176 A/12.12.2013.
Prin aceeași decizie instanța de apel a admis apelul pârâtei- reclamante, a schimbat, în parte,sentința apelată în sensul că:
A constatat calitatea de bunuri comune următoarelor bunuri mobile: mobilă dormitor, tv 42 Hyundai, tv Sony, combină frigorifică Bosch, congelator Arctic, aragaz Bosch, hidrofor, aparat aer condiționat, generator electric Honda, mașină de tuns iarba Husqvarna,, masă lemn sufragerie cu 8 scaune, masă lemn terasă cu 2 bănci lemn, bunuri în valoare totală de 6270 lei, cât și a sumei de 110.000 euro.
A dispus ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile mobile prin atribuirea către reclamantul-pârât a următoarelor bunuri conform punctului 6.3 lit. A din raportul de expertiză mobiliară (mobilă dormitor, Tv Sony, combină frigorifică Bosch, aragaz Bosch, generator electric Honda, mașină pentru tuns iarba Husqvarna, masă lemn sufragerie cu 8 scaune, în valoare totală de 3370 lei.) și către pârâta – reclamantă a următoarelor bunuri mobile conform punctului 6 litera B: Tv 42 Hyundai, congelator Arctic, hidrofor, aparat aer condiționat, masă lemn terasă cu 2 bănci în valoare totală de 3350 lei.
Apelantul – pârât a fost obligat la plata sumei de_ euro în echivalent lei la data plății reprezentând cota cuvenită pârâtei-reclamante din suma de 110.000 euro și la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată către pârâta-reclamantă.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a statua astfel, instanța de apel a reținut următoarea situație de fapt:
La dosarul cauzei a fost depus contractul de vânzare cumpărare nr.1012/2008 autentificat de BNP, act din care rezultă că reclamantul și pârâta au vândut terenul extravilan în suprafață de 3809 mp., situat în ., cu prețul de 110.000 euro, din acest preț pârâta reclamantă încasând suma de 32.062,65 lei după cum s-a menționat în actul notarial.
Reclamantul pârât a recunoscut la interogatoriul ce i-a fost administrat la instanța de fond faptul că din prețul obținut din înstrăinarea terenului mai sus menționat a încasat suma de 78.000 euro atât prin virament bancar cât și în numerar, ori în raport de înscrisurile existente la dosarul cauzei și față de răspunsul dat la interogatoriu, tribunalul consideră că are calitatea de bun comun și suma de 110.000 euro reprezentând prețul încasat din vânzarea terenului, sumă care se impune a fi partajată în cote egale.
Tribunalul a dispus înlăturarea ca neîntemeiate a susțineri pârâtei reclamante din cererea reconvențională cum că din prețul de 32.062 euro obținut din vânzarea terenului ar fi plătit o sumă de 17.000 euro reprezentând datoriile personale ale reclamantului pârât, această alegație neputând fi probată doar prin depunerea la dosar a unui înscris sub semnătură privată intitulat „Declarație”, contestat de partea adversă și care nu se coroborează cu alte mijloace de probă administrate în cauză.
Față de răspunsurile date de pârâta reclamantă la interogatoriul ce i-a fost administrat la instanța de fond și în raport de concluziile expertizei prețuitoare efectuată în faza de apel și prin care au fost identificate bunurile mobile, tribunalul a constatat că din masa partajabilă fac parte o . mobile în valoare totală de 6720 RON ce se impun a fi împărțite în natură.
Date fiind considerentele expuse a fost anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamantul pârât și a fost admis apelul introdus de pârâta reclamantă, astfel că sentința a fost schimbată în parte în sensul că tribunalul a constatat că au calitatea de bunuri comune următoarele bunuri mobile; dormitor, tv.Hunday, tv.Sony, combină frigorifică Bosch, congelator Arctic, aragaz Bosch, hidrofor, aparat aer condiționat, mașină pentru tuns iarba Husqvarna, masă lemn sufragerie cu 8 scaune, masă lemn terasă cu 2 bănci lemn, bunuri în valoare totală de 6270 lei, cât și suma de 110.000 euro obținută din înstrăinarea terenului extravilan din ..
Prin recursul formulat împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâtul – reclamant a susținut că decizia pronunțată de instanța de apel este greșită deoarece, deși a fost admis apelul apelantei – pârâte, aceasta nu a timbrat cererea de apel deși a fost introdusă în masa partajabilă creanța în cuantum de 110.000 Euro, recurentul fiind astfel obligat la plata sultei prin încălcarea principiului egalității de drepturi și obligații procesuale în fața instanței de judecată.
Instanța de apel a reținut în mod eronat și faptul că pârâtul – reclamant a efectuat un timbraj partajabil neexistând nici o dovadă în acest sens în condițiile în care recurentul era scutit de plata taxei de timbru așa cum a dispus instanța de recurs. Cu toate acestea recurentul a aflat cuantumul taxei de timbru pretins de către instanța de apel odată cu comunicarea deciziei recurate.
Deși recurentul – pârât a fost acela care a achitat în mod exclusiv onorariul de expert pentru efectuarea expertizei dispusă de instanța de recurs, în mod greșit a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată către partea adversă fără a exista vreo chitanță în acest sens depusă la instanța de apel.
O altă critică adusă deciziei instanței de apel este aceea a comunicării greșite a actelor de procedură la sediul SCA Susnea & P., în loc să comunice actele de procedură la sediul CA Cuș Septimiu S. care l-a asistat și reprezentat în faza de recurs și de apel.
Prin întâmpinarea de la 19.09.2014, intimata a solicitat respingerea recursului, arătând că în privința taxei de timbru aceasta a fost achitată potrivit dovezilor existente la dosar cu respectarea cerințelor art.3 din Legea nr.146/1997 (fila 10 dosar fond), iar soluția de anulare a apelului ca netimbrat este legală și temeinică.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs, Curtea apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele care urmează:
La termenul de judecată de la 09.10.2013 reclamantul a fost reprezentat prin apărătorul ales respectiv avocat Cuș Septimiu S.. La același termen de judecată, instanța a pus în vedere reprezentantului apelantului – reclamant să timbreze cererea de apel cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 3247,20 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei, stabilind și onorariu pentru expertiză în specialitatea construcții în cuantum de 1.100 lei în sarcina apelantului – reclamant.
În vederea îndeplinirii acestor măsuri, instanța de apel a dispus citarea apelantului – reclamant prin SCA Susnea & P. pentru termenul de judecată de la 04.12.2013 cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru.
Instanța de apel a dispus citarea corectă a apelantului – reclamant la domiciliu ales de acesta pe parcursul judecății în condițiile art.93 și 98 din Codul de procedură civilă, iar apelantului pârât nu i-a fost produsă nici o vătămare prin citarea acestuia la un alt cabinet de avocatură (indicat de altfel ca domiciliu procesual ales) deoarece la termenul de judecată din 04.12.2013 apelantul – reclamant a fost prezent personal și asistat de apărătorul ales. La același termen de judecată, reclamantul a opinat că instanța de recurs a considerat că nu trebuie să achite taxa judiciară de timbru și că înțelege să depună cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, că nu mai poate participa la judecarea cauzei și că solicită judecarea cauzei în lipsă.
Cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru a fost respinsă prin încheierea pronunțată în camera de consiliu din data de 12.12.2013 astfel că soluția asupra modului în care a fost stabilită taxa de timbru a devenit irevocabilă și nu mai poate fi invocată pe calea recursului.
Prin urmare, dispozițiile art.11 și art.20 din Legea nr.146/1997 au fost corect interpretate și aplicate de instanța de apel relativ la soluția de anulare ca netimbrat a apelului reclamantului.
În privința cheltuielilor de judecată la care a fost obligat recurentul – reclamant – pârât, Curtea observă că dispozițiile art.274 au fost, de asemenea, corect interpretate de instanța de apel, astfel că și acest motiv de recurs apare ca fiind nefondat.
Astfel, potrivit cu dispozițiile art.274 alin.1 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată.
Aceste cheltuieli au fost determinate, în cauză, de soluția de casare impusă prin decizia civilă nr.384/28.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie care a statuat asupra obligativității efectuării unei expertize evaluatorii în funcție de care se va putea stabili și cuantumul final al sultei.
Este adevărat că în rejudecarea apelului onorariul de expert a fost stabilit în sarcina apelantului – reclamant, însă prin raportare la soluția de admitere a apelului pârâtei – reclamante, apel prin care se critica și nepronunțarea instanței de apel cu privire la cheltuielile de judecată constând în: plata taxei de timbru, onorariul de expert achitat la instanța de fond și onorariul de avocat, instanța de apel a acordat apelantei – pârâte aceste cheltuieli.
Ținând seama de obiectul litigiului, precum și de soluția pe care a primit-o apelul reclamantului – pârât, în mod corect instanța de apel a acordat intimatei – pârâte – reclamante cheltuielile de judecată reprezentând taxa de timbru achitată, jumătate din cuantumul onorariului de expert și în cuantum parțial al onorariului de apărător.
Singurul motiv de recurs care poate fi primit este acela care privește modul de stabilire a taxei de timbru pentru cererea de apel formulată de pârâta reclamant. Această critică nu este în măsură, prin ea însăși, să conducă la modificarea deciziei instanței de apel, deoarece instanța de control judiciar poate dispune obligarea pârâtei – reclamante la achitarea taxei de timbru pe care aceasta o datora în calea de atac a apelului, în temeiul dispozițiilor art.11 și ale art.20 alin.5 din Legea nr.146/1997.
Astfel, prin apelul formulat la data de 14.02.2011 pârâta – reclamantă a formulat o critică relativă la modul de partajare a sumei de 110.000 Euro și în raport de această valoare a solicitat, în calea de atac, ca această sumă să fie împărțită în mod egal cu fostul său soț, urmând să primească diferența de 40.000 Euro care i se cuvine.
La termenul de judecată de la 13.04.2011 apelanta – pârâtă a achitat taxa de timbru provizorie în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,15 lei deși potrivit cu dispozițiile legale precitate, aceasta datora o taxă de timbru în cuantum de ½ din valoarea pretinsă, respectiv 5.241 lei.
Având în vedere dispozițiile art.312 din Codul de procedură civilă, precum și considerentele de mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul G. S. P., împotriva deciziei civile nr.176 A din 12.02.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. (S.) R. E., G. T. M., C. M. și C. I..
Dispune darea în debit a intimatei – pârâte – reclamante C. S. R. E. cu suma de 5.241 lei reprezentând taxa de timbru pe care aceasta o datora în apel.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.D.M.
Tehnored.C.S.
Ex.2/19.11.2014
T.B.Secția a III-a Civ. - C.P.
- C.T.
Judecătoria Cornetu – L.D.
| ← Cerere necontencioasa. Decizia nr. 246/2014. Curtea de Apel... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1516/2014.... → |
|---|
