Pretenţii. Decizia nr. 1360/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1360/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 24828/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1360 R
Ședința publică din data de 25.09.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: B. A. C.
JUDECĂTOR: C. M. STELUȚA
JUDECĂTOR: F. P.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă S. M. împotriva sentinței civile nr.694/05.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cauza având, ca obiect, „pretenții – despăgubiri Legea nr. 221/2009”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu se prezintă.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recurenta reclamantă a solicitat, prin cererea de repunere pe rol a cauzei, judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea pune în discuție cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurenta reclamantă.
Reprezentantul Parchetului solicită repunerea cauzei pe rol, față de cererea formulată de recurenta reclamantă la data de 04.07.2014.
Curtea, în raport de disp. art.245 C.pr.civ., față de faptul că cererea recurentei reclamante a fost formulată înlăuntrul termenului de 1 an de la data suspendării judecății, dispune reluarea judecății.
În prioritatea dată de art.137 C.pr.civ., Curtea acordă cuvântul asupra cererii formulate în chiar cadrul motivelor de recurs, de repunere în termenul de formulare a recursului, raportat la faptul că sentința a fost comunicată la data de 19.06.2013, iar recursul a fost declarat la data de 25.07.2013.
Reprezentantul Parchetului, având în vedere că nu s-a justificat în niciun fel cererea de repunere în termenul de recurs, solicită respingerea cererii, cu consecința respingerii recursului ca fiind tardiv formulat.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 28.06.2012, sub nr. 24._, reclamanta S. M. a chemat în judecată pe pârâtul S. R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate caracterul politic al măsurii de deportare în URSS la muncă forțată în perioada ianuarie 1945-decembrie 1949 și să fie obligat pârâtul la repararea prejudiciului suferit, prin acordarea unei despăgubiri bănești în cuantum de cel puțin 10.000 euro.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost deportată în URSS, împreuna cu familia sa, unde au fost separați și ținuți în condiții inumane, din cauza lipsei de hrană și a îngrijirilor medicale fiindu-i pusă în pericol viața.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.221/2009.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, acte de stare civila, alte înscrisuri.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare, iar reprezentantul său legal nu a fost prezent în instanță pentru a formula apărări.
Prinsentința civilă nr. 694 din 5.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă,s-a admis excepția autorității de lucru judecat și s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru autoritate de lucru judecat
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Deși nu este reglementat ca atare, unul dintre efectele pronunțării hotărârii judecătorești este puterea lucrului judecat, considerându-se că faptele asupra cărora instanța s-a pronunțat reflectă adevărul ( res judicata pro veritate habetur ).
Autoritatea de lucru judecat presupune ca o acțiune să nu poată fi judecată decât o singură dată, aspectele reținute și soluționate printr-o hotărâre judecătorească definitivă neputând fi modificată printr-o altă hotărâre, dată într-un alt proces. Se asigură astfel o judecată uniformă a cauzei, evitându-se pronunțarea unor hotărâri contradictorii, care să nu poată fi puse în executare.
Pentru a exista autoritate de lucru judecat, trebuie să fie întrunite cumulativ trei condiții: identitate de părți, identitate de obiect și identitate de cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 166 C.pr. civ. excepția autorității de lucru judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs.
Instanța a constatat că în speță este întrunită tripla identitate de elemente anterior menționată: părți, obiect și cauză între acțiunea ce face obiectul dosarului de față și cererea ce a format obiectul dosarului nr._/3/2012 al Tribunalului București, Secția a V a Civilă, soluționat prin sentința civilă nr. 322/15.02.2013, în sensul respingerii acțiunii.
Astfel, în ambele cereri apar ca părți reclamanta din prezenta cauză și pârâtul, S. R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
În prezenta cauză reclamanta solicită la fel ca și în cadrul acțiunii ce a fost anterior soluționată constatarea caracterului politic al măsurii deportării la care se susține că a fost supusă reclamanta precum și obligarea pârâtului la plata unor daune pentru prejudiciu suferit ca urmare a acestei măsuri.
Tribunalul a constatat că și cauza ambelor cereri este comună, ambele acțiuni fiind întemeiate de către reclamantă pe dispozițiile Legii 221/2009.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat, urmând a respinge cererea de chemare în judecată pentru autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestei hotărâria declarat recurs recurenta – reclamantă S. M., solicitând anularea hotărârii atacate și retrimiterea spre judecarea cauzei.
În motivarea recursului s-a arătat că nu reclamanta a înaintat acțiunea în dosarul nr._/3/2012 al Tribunalului București, Secția a V a Civilă, numele de S. M. fiind foarte răspândit.
Totodată, recurenta a solicitat repunerea în termenul de formulare a recursului, deoarece nu a avut posibilitatea să reacționeze în timp util, fiind la vârstă foarte înaintată și stabilită în străinătate.
Asupra cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, analizată cu prioritate, Curtea observă că această solicitare are un caracter formal, nefiind suficientă enunțarea argumentelor în susținerea acesteia, referitoare la vârsta înaintată și situarea în străinătate.
Legea nu distinge excepții de la respectarea termenelor procedurale, iar aplicarea de către instanță a unor atare criterii de derogare de la prevederile exprese ale legii, trebuie temeinic justificate și nu enunțate generic, fără dovedirea împiedicării care a determinat partea să nu respecte obligația sa procesuală.
Ca atare, cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, va fi respinsă ca nefondată.
Asupra tardivității declarării recursului, Curtea reține următoarele:
Art. 301 Cod pr. civila prevede ca termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speță, recurentei reclamante i-a fost comunicată sentința instanței de fond, la data de 19.06.2013, conform dovezii de comunicare a hotărârii aflată la fila 53 dosar fond, iar aceasta a declarat recurs la data de 23.07.2013, peste termenul legal de 15 zile, calculat pe zile libere, conform regulii stabilite prin art.101 Cod pr. civila.
Astfel, termenul de recurs pe zile libere, a fost epuizat la data de 05.07.2013, calea de atac fiind declarată în afara intervalului legal, cu nerespectarea dispozițiilor procedurale imperative mai sus invocate.
Față de aceste considerente, observând depunerea cu întârziere a recursului, Curtea urmează să îl respingă ca fiind tardiv formulat, în temeiul disp. art. 301 raportat la art. 312 Cod pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului.
Respinge, ca tardiv formulat recursul declarat de recurenta reclamantă S. M. împotriva sentinței civile nr.694/05.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. A. C. C. M. Steluța F. P.
GREFIER
M. D.
Red. B.A.
Tehnored. T.I./B.A./ 2 ex.
Jud. fond: M. C. B.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1637/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Reintegrare spaţiu locativ. Decizia nr. 637/2014. Curtea de... → |
|---|
