Pretenţii. Decizia nr. 1599/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 1599/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 153/94/2004*

ROMÂNIA

Dosar nr._

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.1599R

Ședința publică de la 27 octombrie 2014

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE - C. M. S.

JUDECĂTOR - B. A. S.

JUDECĂTOR - D. F. B.

GREFIER - V. Ș.

Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți pârâți R. S. și B. M. împotriva deciziei civile nr. 583A/13._ pronunțată de Tribunalul București Secția a lll-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți reclamanți P. V., P. Ș. G. și intimații reclamanți pârâți P. M., P. G. L. și C. F. A., având ca obiect: partaj judiciar, pretenții - drept de creanță, alte cereri.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 6.10.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 13.10.2014, la 20.10.2014 și apoi la 27.10.2014.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 05.10.2004, reclamantele-pârâte R. S., B. M., P. M., P. G. L. și C. F. A. au chemat în judecată pe pârâții-reclamanți P. V., P. Ș. G. și au solicitat instanței să dispună, prin hotărârea pe care o va pronunța, ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 6233 m.p. teren și casă de cărămidă, acoperită cu tablă, compusă din 3 camere, o bucătărie cu anexe gospodărești, situate în comuna Afumați, .. 5, Județul Ilfov.

În motivarea cererii, reclamantele au arătat că au dobândit cote din proprietatea indiviză din terenul în suprafața de 6233 m.p. și casa de cărămidă, acoperită cu tablă, compusă din 3 camere, o bucătărie cu anexe gospodărești și nu pot ajunge la o învoială în privința partajării bunurilor. Împreună cu pârâții au devenit proprietari indivizari.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. 728 din C.civ. și Legea nr. 603/10.09.1943.

În dovedirea acțiunii, reclamantele-pârâte au solicitat încuviințarea probelor cu acte și expertiză, sens în care au depus la dosar înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul.

La data de 10.01.2005 au fost introduși în cauză moștenitorii P. M., P. G. L. și P. F., în urma decesului reclamantului P. I..

La termenul din data de 28.11.2005, pârâtul-reclamant P. V. a depus la dosarul cauzei cerere reconvențională, prin care a solicitat un drept de creanță, constând în contravaloarea lucrărilor de consolidare și a îmbunătățirilor aduse la imobilul bun comun.

În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul-reclamant a arătat că a efectuat numeroase cheltuieli pentru aducerea imobilului la un nivel funcțional, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea reconvențională a fost întemeiată pe dispozițiile art. 119 și urm. din C.pr.civ..

La termenul din data de 27.02.2006, pârâtul-reclamant P. V. a depus precizare la cererea reconvențională cu motivarea că valoarea imobilului situat în comuna Afumați, .. 5, jud. Ilfov, este dată de îmbunătățirile aduse la clădirea veche, respectiv (tencuială, împrejmuirea cu gard de beton, trotuare, schimbat acoperiș, zugrăveli, tencuieli, instalație electrică, centrală, construcții noi).

La termenul din data de 14.12.2009, reclamantele-pârâte R. S. și B. M. au formulat cerere precizatoare și completatoare la cererea de chemare în judecată, prin care au solicitat obligarea pârâtului P. V. la demolarea construcțiilor noi ridicate fără autorizație de construcție și fără acordul coindivizarilor și în subsidiar autorizarea reclamantelor R. S. și B. M. la demolarea construcțiilor noi, pe cheltuiala pârâtului cu motivarea că pârâtul P. V. între anii 1993-2000 a construit fără autorizație, în mod abuziv, construcții noi (bucătărie, modificare acoperiș alte construcții). La momentul executării construcțiilor noi de către pârâtul P. V., coindivizarii și autorii reclamantelor erau: R. E. și Codirlașu V.. Au mai arătat că autoarea R. E. a vândut prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1923/04.10.2002 fiicei sale reclamantei R. S., cota ei indiviză din Certificatul de moștenitor nr. 267/15.05.1997. Autorul Codirlașu V., în baza legatului universal nr. 1114/20.06.2000 a transmis reclamantelor cota indiviză din dreptul de proprietate conform certificatului de moștenitor nr. 267/15.05.1997, reclamantele rămânând proprietare asupra cotei conform Certificatului de moștenitor nr. 135/14.10.2002. Pârâtul P. V. a construit abuziv, fără acordul coindivizarilor și autorii reclamantelor. Pentru aceste motive solicită admiterea cererii precizatoare și completatoare, respingerea cererii reconvenționale a pârâtului P. V. în principal ca tardivă și în subsidiar ca nelegală și netemeinică.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 132 din C.pr.civ. și art. 494 din C.civ..

La termenul din data de 01.02.2010, pârâtul-reclamant a depus la dosar întâmpinare la cererea precizatoare și completatoare, prin care a invocat, în principal, excepția tardivității cererii și, în subsidiar, respingerea cererii ca inadmisibilă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 din C.pr.civ..

La termenul din data de 15.03.2010, reclamantele-pârâte R. S. și B. M. au depus la dosar note de ședință, prin care au invocat excepția tardivității cererii reconvenționale, formulată de pârâtul-reclamant P. V. și au solicitat admiterea cererii precizatoare ca admisibilă.

La termenul de judecată din 26.04.2010, instanța a admis excepția de tardivitate a cererii completatoare și modificatoare a cererii de chemare în judecată și a respins excepția de tardivitate a cererii reconvenționale, ca neîntemeiată.

La data de 04.10.2010, a fost pronunțată încheiere interlocutorie prin care s-a constatat că masa partajabilă este compusă din dreptul de proprietate asupra imobilelor teren în suprafață de 6.223 m.p, și casă din cărămidă acoperită cu tablă, compusă din trei camere, o bucătărie și anexe gospodărești, situate în comuna Afumați, ., județul Ilfov.

S-a constatat că asupra bunurilor ce fac parte din masa partajabilă au un drept de proprietate în cote ideale: reclamanta – pârâtă R. S., cu o cotă de ½, reclamanta – pârâtă B. M., cu o cotă de 1/6, reclamantele - pârâte P. M., P. G. L. și Chiosu F. – A., toate trei având împreună o cotă de 1/9, pârâtul – reclamant P. V., cu o cotă de 1/9 și pârâtul – reclamant P. Ș. G., cu o cotă de 1/9.

S-a constatat că pârâtul – reclamant a efectuat o . îmbunătățiri la imobilul - construcție menționat mai sus, după cum urmează: refacerea tencuielii, izolație, termică, refacerea acoperișului, zugrăveli interioare, înlocuit instalație electrică, edificare gard împrejmuitor din beton cu porți metalice, montaj instalație de încălzire centrală, construcție fosă septică, înlocuit tâmplărie, turnat ciment și montat pavele în curtea locuinței.

A fost stabilit termen pe fond la data de 08.11.2010 când s-a pus în discuția părților necesitatea refacerii raportului de expertiză întocmită în cauză.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Părțile din prezenta cauză au calitatea de coproprietari asupra imobilelor teren în suprafață de 6.223 m.p.și casă din cărămidă acoperită cu tablă compusă din trei camere, o bucătărie și anexe gospodărești, situate în comuna Afumați, .. 5, județ Ilfov, astfel cum a reieșit din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 275/15.05.1997 emis de BNP G. D. și certificatului de moștenitor nr. 135/14.10.2002 emis de BNP S. C..

În ceea ce privește cotele - părți ideale asupra bunurilor ce fac parte din masa partajabilă, acestea sunt următoarele:

Reclamanta – pârâtă R. S. are o cotă - parte ideală de ½ (compusă din cota de 3/18 care îi revine de pe urma defunctului Codirlașu V. și 3/9 care îi revine potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1923/04.10.2002 la BNP S. C. D.; reclamanta pârâtă B. M. are o cotă parte ideală de 3/18 (sau 1/6) care îi revine de pe urma defunctului Codirlașu V.; reclamantele pârâte P. M., P. G. L. și C. F. A. au împreună o cotă de 1/9 care le revine de pe urma defunctului P. I.; pârâtul reclamant P. V. are o cotă - parte ideală de 1/9 conform certificatului de moștenitor nr. 257/15.05.1997 emis de BNP G. D.; pârâtul – reclamant P. Ș. G. are o cotă parte ideală de 1/9 conform certificatului de moștenitor nr. 257/15.,05.1997 emis de BNP G. D..

Astfel cum a reieșit din cuprinsul declarațiilor martorilor S. T. și Obrișcă I., audiați în cauză, asupra imobilului construcție menționat mai sus, pârâtul reclamant P. V. a efectuat o . îmbunătățiri după cum urmează: refacerea tencuielii, izolație, termică, refacerea acoperișului, zugrăveli interioare, înlocuit instalație electrică, edificare gard împrejmuitor din beton cu porți metalice, montaj instalație de încălzire centrală, construcție fosă septică, înlocuit tâmplărie, turnat ciment și montat pavele în curtea locuinței.

În vederea punerii în discuția părților a necesității refacerii raportului de expertiză întocmit în cauză s-a stabilit termen de judecată.

În cauză au fost încuviințate și administrate probele cu înscrisuri, expertize tehnice judiciare în specialitatea topografie și construcții,sens în care au fost atașate la dosar raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expert D. M. A. și raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcții întocmit de expert Hintea E. și declarațiile martorilor declarațiile martorilor Obrișcă I. și S. T..

Prin sentința civilă nr. 1950/11.04.2011, pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele-pârâte R. S., B. M., P. M., P. G. L., C. F. A. în contradictoriu cu pârâții-reclamanți P. V., P. Ș. G. și a admis cererea reconvențională,

A dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilele - teren în suprafață de 6.223 m.p. (6.296 m.p. din măsurători) și construcții, situate în comuna Afumați, .. 5, jud. Ilfov. A omologat rapoartele de expertiză specialitatea topografie și construcții întocmite de către experții D. M. A. și Hintea.

A atribuit pârâtului-reclamant P. V., în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în suprafață de 699,55 m.p., situat în comuna Afumați, .. 82 (fost nr. 5), având următoarele vecinătăți și dimensiuni:

- la nord pe o lungime de 4,34 m, 15,05 m, 6,53 m, 0,42 m, 13,81 m, 8,15 m – P. I.;

- la est pe o lungime de 15,39 m – R. S. și B. M.;

- la sud pe o lungime de 47,94 m – P. M., P. G. L. și C. F. A.;

- la vest pe o lungime de 15,50 m – DN2 .>

A atribuit reclamantelor-pârâte P. M., P. G. L. și C. F. A., în indiviziune, terenul în suprafață de 699,55 m.p., situat în comuna Afumați, .. 82 (fost nr. 5), având următoarele vecinătăți și dimensiuni:

- la nord pe o lungime de 47,94 m – P. V.;

- la est pe o lungime de 14,98 m – R. S. și B. M.;

- la sud pe o lungime de 48,09 m – P. Ș. G.;

- la vest pe o lungime de 15,50 m – DN2 .>

A atribuit pârâtului-reclamant P. Ș. G., în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în suprafață de 699,55 m.p., situat în comuna Afumați, .. 82 (fost nr. 5), având următoarele vecinătăți și dimensiuni:

- la nord pe o lungime de 48,09 m – P. M., P. G. L. și C. F. A.;

- la est pe o lungime de 14,98 m – R. S. și B. M.;

- la sud pe o lungime de 48,25 m – R. S. și B. M.;

- la vest pe o lungime de 15,50 m – DN2 .>

A atribuit reclamantelor-pârâte R. S. și B. M., în indiviziune, terenul în suprafață de 4.197,35 m.p., situat în comuna Afumați, .. 82 (fost nr. 5), având următoarele vecinătăți și dimensiuni:

- la nord pe o lungime de 48,25 m – P. Ș. G., și pe o lungime de 13,36 m și 26,56 m – P. I.;

- la est pe o lungime de 69,26 m – .> - la sud pe o lungime de 99,26 m – C. T.;

- la vest pe o lungime de 22,30 m – DN2 . o lungime de 14,98 m – P. Ș. G., pe o lungime de 14,98 m - P. M., P. G. L. și C. F. A. și pe o lungime de 15,39 m – P. V..

A atribuit pârâtului-reclamant P. V., în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul-construcție format din corpurile de clădire C1 (clădire de locuit), C2 (clădire de locuit) și C4 (șopron), situate în .. 5, jud. Ilfov, identificate în raportul de expertiză în specialitatea construcții întocmit de către expertul Hintea E..

A obligat pârâtul-reclamant P. V. la plata către celelalte părți din cauză în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, a următoarelor sume de bani, cu titlu de sultă:

- 18.279 de lei reclamantei – pârâte R. S.

- 6.427 de lei – reclamantei pârâte B. M.

- 4.284 de lei – reclamantelor – pârâte P. M., P. G. L. și C. F. A..

- 4.284 lei – pârâtului – reclamant P. Ș. G..

A compensat în întregime cheltuielile de judecată suportate de către părți.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că părțile au calitatea de coproprietari asupra imobilelor - teren în suprafață de 6.223 m.p. și casă din cărămidă, acoperită cu tablă, compusă din trei camere, o bucătărie și anexe gospodărești - situate în .. 5, jud. Ilfov, în cotele menționate, conform încheierii de admitere în principiu, pronunțate la data de 04.10.2010, că sunt aplicabile prevederile art.728 C.civ.,

A constatat că rapoartele de expertiză specialitatea topografie și construcții întocmite de către experții D. M. A. și Hintea E. au fost efectuate cu respectarea metodologiei în domeniu și apreciindu-le ca temeinic întocmite, a ținut cont de acestea la soluționarea pricinii.

Față de concluziile raportului de expertiză topografie, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 6739 C.pr.civ., a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul - teren în suprafață de 6.223 m.p. (6.296 m.p. din măsurători) situat în .. 5, jud. Ilfov. În ceea ce privește modalitatea de lotizare, s-au avut în vedere, drept criterii de apreciere, acordul părților, precum și modul de folosință al acestuia, aspecte menționate în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză.

Față de concluziile raportului de expertiză construcții, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 6739 C. pr. civ., a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul – construcție format din corpurile de clădire C1 (clădire de locuit), C2 (clădire de locuit) și C4 (șopron), situate în .. 5, jud. Ilfov. În ceea ce privește modalitatea de lotizare, s-au avut în vedere, drept criterii de apreciere, acordul părților, precum și modul de folosință al acestuia, respectiv se află în folosința pârâtului – reclamant P. V., care a efectuat o . îmbunătățiri și a edificat două corpuri noi de clădire, aspecte menționate în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză. Astfel, în ceea ce privește corpurile de clădire C3 (magazii) și C5 (garaj), acestea nu fac parte din masa partajabilă, fiind edificate de către pârâtul-reclamant P. V., astfel cum a fost menționat în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză.

Împotriva acestei sentințe și împotriva încheierii de admitere în principiu, din data de 4.10.2010, au declarat apel reclamanții R. S. și B. M., cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a civilă la data de 27.05.2011, sub nr._ .

În motivele de apel formulate, apelanții au susținut că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 129 alin. 5 din C.pr.civ..

Au mai susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 125 C.pr.civ., art. 104 (11) si urm. din Regulamentul de Ordine Interioara al Instanțelor, nefiind respectată ordinea dosarelor de pe lista de ședință, la termenul de judecată din data de 04.04.2011.

Un alt motiv de apel se referă la faptul că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 244-245 din C.pr.civ., împrejurare ce atrage nulitatea hotărârii pronunțate (art. 105 C.pr.civ.). La termenul din data de 17.04.2006 s-a solicitat suspendarea judecații cauzei, în temeiul art. 244 alin.1 pct. 1 din C.pr.civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ . Prin încheiere de ședință a fost suspendată judecarea cauzei in baza art. 244 (1) pct. 1 C.pr.civ.. S-a solicitat repunerea cauzei pe rol in vederea continuării judecații față de faptul ca dosarul_ a fost soluționat irevocabil, iar discutarea cererii de repunere pe rol si pronunțarea pe această cerere a fost prorogată consecutiv la termenele din data de 9.11.2009, 14.12.2009, după care prima instanță a omis să pună în discuție cererea și să se pronunțe pe această cerere prin încheiere de ședință, fapt ce atrage nulitatea hotărârii și a tuturor actelor de procedură întocmite în cauză.

Apelantele au mai susținut că a fost încălcat principiul disponibilității și s-a acordat ceea ce nu s-a cerut.

Astfel, prin cererea de chemare in judecata înregistrată la data de 5.10.2004, apelantele împreună cu defunctul P. I. au solicitat sistarea stării de indiviziune existentă asupra masei succesorale reținute în certificatele de moștenitor nr. 267/15.05.1997, 135/14.10/2002. Pârâtul P. V. a pretins un drept de creanță prin notele de ședință depuse la termenul din data de 7.11.2005 (fila 156 dosar) si cererea reconvențională formulată la data de 28.11.2005 (fila 193), ori prima instanță, prin sentința apelată, a acordat ceea ce nu s-a cerut.

De asemenea, s-a susținut că pârâtul-reclamant P. V. nu a formulat întâmpinare, iar cererea reconvențională nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 119 alin. 3 din C.pr.civ..

Prima instanță a dispus greșit administrarea probelor pentru cererea reconvențională la termenul din data de 27.03.2006, întrucât termenul de probe expirase și acestea erau deja administrate la termenele anterioare. Probele au fost discutate la termenul din data de 8.11.2004 (fila 29), iar pârâtul a solicitat numai proba cu înscrisuri.

S-a mai susținut că probele (testimonială și expertize) au fost administrate cu încălcarea dispozițiilor legale, respectiv art. 212, art. 125 C.pr.civ. și art. 104 (11) si urm. din Regulamentul de Ordine Interioara al Instanțelor). Prima instanță a omologat cele doua rapoarte de expertiza fără a invoca temeiul de drept, fără a indica temeiul de drept si de fapt pentru care a înlăturat cele doua rapoarte de expertiza administrate înainte de suspendarea judecații in temeiul art. 244(1) pct. 1 C.pr.civ..

Apelanții au mai susținut că au fost încălcate dispozițiile prevăzute de art. 132 C.pr.civ.., cu privire la cererile precizatoare și cererea reconvențională.

În final, s-a susținut că prima instanță a făcut o analiză greșită a probelor administrate în cauză și a reținut o situație de fapt care nu corespunde realității.

La data de 16.02.2012, intimatul P. V. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe, întrucât este legală și temeinică.

În apel a fost admisă proba cu înscrisuri și a fost respinsă proba cu interogatoriu și proba cu expertiză, tribunalul considerând că nu sunt utile soluționării cererii de apel.

Prin decizia civilă nr.336 din 02.04.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București Secția a III-a Civilă a admis apelul formulat de apelantele – reclamante pârâte R. S. și B. M. împotriva sentinței civile nr.1950/11.04.2011 pronunțate de Judecătoria B. în dosarul nr._ (nr. vechi 6641/2004, a desființat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că prima instanță prin măsurile pe care le-a dispus a încălcat normele de procedură care reglementează desfășurarea procesului civil, respectiv art.119, art.120 și următoarele C.pr.civ., excepția tardivității formulării cererii reconvenționale fiind respinsă greșit și de asemenea fiind continuată greșit judecata cu privire la această cerere.

Prin decizia civilă nr.1519/07.10.2013 pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă a admis recursul formulat de recurentul P. V. împotriva deciziei civile nr.336 A din 02.04.2013 și a fost casată decizia și trimisă cauza pentru rejudecarea apelului declarat de reclamatele pârâte R. S. și B. M..

Pentru a hotărî astfel Curtea a constatat că în mod corect instanța fondului a plecat în soluționarea celor două cereri, cererea principală promovată la 05.10.2004, având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase de pe urma defuncților P. D. și Codirlașu V. și cererea reconvențională formulată de recurent la 28.11.2005, pornind de la obiectul cererii principale.

Ieșirea din indiviziune sau partajul este operațiunea juridică prin care se pune capăt stării de coproprietate sau indiviziune în sensul că bunurile stăpânite în comun pe cote-părți indivize sunt împărțite materialmente între copărtași, fiecare dintre aceștia devenind proprietarul exclusiv asupra unui anume bun sau părți materiale din bun dintre cele ce formau obiectul coproprietății. Era în interesul pronunțării unei soluții care să rezolve litigiul între părți ca ambele cereri să fie soluționate împreună.

De altfel, conform art.6732 C.pr.civ., reclamanții aveau obligația să arate în cererea de partaj toate bunurile supuse împărțelii. De asemenea, dacă părțile erau prezente la prima zi de înfățișare instanța era obligată să se ia declarații cu privire la fiecare din bunurile supuse împărțelii și să ia act de recunoașterile și acordul părților cu privire la existența bunurilor, conform art.6733 C.pr.civ. . Mai mult, art.6737 C.pr.civ. dă posibilitate instanței, chiar după pronunțarea unei încheieri de admiterea în principiu, să poată da o nouă încheiere care să cuprindă fie coproprietari care au fost omiși, fie bunuri care nu au fost cuprinse în masa partajabilă.

Cum legiuitorul a calificat ca elemente esențiale pentru cererea de partaj mențiunile privind persoanele între care are loc partajul, titlul în baza căruia se realizează împărțirea, masa bunurilor de împărțit, lipsa acestor elemente atrage nulitatea cererii de partaj. Corect a procedat instanța fondului când, pentru soluționarea cererii de ieșire din indiviziune promovată de reclamanți, a avut în vedere atât cererea introductivă de instanță, cât și cererea reconvențională.

Sancțiunea pentru nedepunerea în termenul prevăzut de art.119 alin.3 C.pr.civ., respectiv odată cu întâmpinarea sau cel mai târziu la prima zi de înfățișare este disjungerea cererii, afară de cazul când amândouă părțile consimt să se judece împreună.

Nu este cazul procedurii speciale a partajului când legiuitorul a stabilit norme derogatorii prin care în scopul unei soluții care să tranșeze definitiv litigiul între părți și să curme starea de indiviziune dă posibilitate părților, chiar și după pronunțarea unei încheieri de admitere în principiu, să completeze masa partajabilă cu bunurile omise. Pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a civilă a fost astfel înregistrat, după casarea cu trimitere spre rejudecare, dosarul nr._, la data de 05.11.2013.

Rejudecând, în cauză nu s-au administrat probe noi.

Prin decizia civilă nr.583 A din 13.05.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, s-a respins apelul formulat de apelantele - reclamante-pârâte R. S., și B. M., împotriva sentinței civile nr.1950/11.04.2011 pronunțate de Judecătoria B. și au fost obligate apelantele la plata către intimatul P. V. a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:

Motivul de apel referitor la excepția tardivității formulării cererii reconvenționale, a fost dezlegat irevocabil de către instanța de control, iar dispozițiile date de către aceasta sunt obligatorii pentru tribunal, conform art. 315 din c.pr.civ.. Prin urmare, s-a reținut că prima instanță nu a încălcat dispozițiile prevăzute de art. 119, art. 120 și urm. din C.pr.civ..

În ceea ce privește motivele de apel referitoare la faptul că prima instanță a încălcat dispozițiile art.129 alin.5, art.125 C.pr.civ., art.104 (11) și urm. din Regulamentul de Ordine Interioara al Instanțelor, nefiind respectată ordinea dosarelor de pe lista de ședință, la termenul de judecată din data de 04.04.2011, tribunalul a considerat că aceste criticile sunt nefondate.

Apelantele nu au produs nicio probă care să ateste temeinicia acestor afirmații, iar prima instanță a dat dovadă de rol activ în aflarea adevărului, administrând toate probele ce se impuneau pentru stabilirea corectă a situației de fapt.

În ceea ce privește încălcarea Regulamentului de Ordine Interioara al Instanțelor, tribunalul a constatat că nici aceste susțineri nu sunt dovedite și nu le primește, la dosarul cauzei nefiind depusă nicio dovadă, deși apelantele aveau posibilitatea să solicite copia caietului grefierului de ședință pentru dovedirea acestor fapte, însă acest lucru nu s-a făcut, iar sarcina probei revenea acestora conform dispozițiilor prevăzute de art. 1169 din C.civ..

Motivele de apel referitoare la faptul că prima instanță a încălcat dispozițiile art.244-245 din C.pr.civ. sunt, de asemenea, nefondate. Prima instanță a reținut corect că în cauză nu mai subzistă motivele ce au fost avute în vedere la suspendarea judecării cauzei și a dispus corect repunerea cauzei pe rol și continuarea cererii de chemare în judecată.

Motivul de apel referitor la încălcarea principiului disponibilității părților în procesul civil este nefondat și urmează să fie respins. Prima instanță a fost învestită cu soluționarea unor cereri ce au ca obiect sistarea stării de indiviziune a părților asupra imobilului teren și construcție, iar prin hotărârea pronunțată aceasta a sistat această stare de indiviziune, conform dispozițiilor prevăzute de art. 728 din C.civ. și art. 6731 și urm. din C.pr.civ., care reglementează procedura împărțelii judiciare. Loturile atribuite părților și valoarea acestora au fost stabilite prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză, cu respectarea dispozițiilor legale, pe care prima instanță le-a omologat și care au răspuns obiectivelor propuse de către părți, în raport de înscrisurile pe care acestea le-au depus la dosarul cauzei, iar pentru egalizarea acestor loturi au fost stabilite corect sultele la plata cărora părțile au fost corect obligate, în raport de cotele pe care acestea le dețin pentru imobilul în litigiu.

Tribunalul a mai reținut că prima instanță a făcut o analiză corectă a probelor aflate la dosarul cauzei și produse de către părți și a reținut o situație de fapt corectă, în raport de aceste probe, iar criticile aduse sentinței sunt nefondate și nu sunt primite.

Împotriva deciziei tribunalului, au declarat recurs pârâții R. S. și B. M., recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.1, 7 și 9 C.pr.civ, criticând hotărârea ce nelegală pentru următoarele motive:

I. Prin primul motiv de recurs, recurentele au susținut că hotărârea atacată a fost data de o instanța ce nu a fost alcătuita potrivit dispozițiilor legale, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct.1 C.pr.civ.

Arată recurentele că au formulat apel împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria B., apelul fiind soluționat prin prima decizie nr.336A/02.04.2013, decizie prin care apelul a fost admis in considerarea ca întemeiată a criticii aduse sentinței instanței de fond privind respingerea in mod greșit a excepției tardivității cererii reconvenționale. Pentru a ajunge la aceasta soluție instanța de apel a parcurs întreaga procedura de judecata stabilita prin dispozițiile art.295 C.pr.civ., stabilind situația de fapt si analizând aplicarea legii de către prima instanța prin raportare la materialul probator administrat de instanța de fond, instanța de apel pronunțându-se prin încheiere asupra probelor cu expertiza si interogatoriu si respingându-le ca neutile. Completul ce a pronunțat decizia sus menționata a fost constituita din președinte A. D. B. și judecător A. E. P..

Împotriva acestei decizii s-a formulat recurs, recurs ce a fost admis de Curtea de Apel București prin decizia civila nr.1519/07.10.2013, cauza fiind trimisa tribunalului pentru rejudecarea apelului declarat de pârâte, iar în rejudecarea după casare dosarul a fost repartizat spre soluționare completului de judecata având aceiași componență, respectiv președinte A. D. B. și judecător A. E. P..

Deși era necesar sa se constate incompatibilitatea completului de judecata prin raportare a dispozițiile art.24 alin.1 C.pr.civ., în mod eronat s-a constatat compatibilitatea completului ulterior, deși se formulase și o cerere de abținere de către jud. A. E. P., cerere ce a fost si ea respinsa. F. de încălcarea flagrantă, în opinia recurentelor, a dispozițiilor art.24 alin.1 C.pr.civ. precum si ale art.27 punctul 7 C.pr.civ., dispoziții ce au caracter imperativ, recurentele solicită a se constata nulitatea absoluta a deciziei recurate si a se dispune casarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului in complet legal constituit.

II. Prin cel de-al doilea motiv de recurs, recurentele au susținut că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct.7 C.pr.civ.

Deși motivele de apel au fost structurate în număr de 8, instanța de apel uzează, în opinia recurentelor, de formularea generica, "respinge apelul ca nefondat", motivând ulterior aceasta soluție de respingere a apelului prin raportare numai prin raportare la patru dintre motivele invocate de apelantele R. S. si B. M..

Aceste patru motive de apel la care face referire motivarea (în fapt, în opinia recurentelor, netemeinică si dată cu aplicarea greșită a legii) sunt: nerespectarea ordinii dosarelor de pe lista de ședința pentru termenul din 04.04.2011, legalitatea repunerii cauzei pe rol, analiza încălcării principiului disponibilității si legalitatea omologării rapoartelor de expertiza de către instanța de fond.

Or, dispozițiile art.295 C.pr.civ. obligă instanța de apel a verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt si aplicarea legii de către prima instanța. Motivele de ordine publica pot fi invocate si din oficiu.

Astfel, în opinia recurentelor, instanța de apel respinge apelul, respinge implicit ca nefondate si toate motivele de apel invocate fără sa motiveze, însă, soluția decât cu privire la cele patru motive mai sus enunțate.

Recurentele susțin că instanța de apel nu a motivat in niciun fel respingerea următoarelor motive de apel invocate:

Motivul l de apel: încălcarea dispozițiilor art.129, alin.5 C.pr.civ. prin nelegala aplicare a dispozițiilor incidente în speță ale codului de procedura civila, respectiv a art.132 C.pr.civ. (completarea și modificare cererii de chemare in judecata), art.138 C.pr.civ. (solicitarea probatoriului), art.167 si următoarele C.pr.civ. (administrarea probatoriului), art.186 si următoarele C.pr.civ. (dovada cu martori), art.201 si următoarele C.pr.civ. (proba cu expertiză), încălcarea principiului oralității si contradictorialității așa cum sunt ele detaliate pe larg in cuprinsul cererii de apel;

Motivul 4 de apel: încălcarea principiului disponibilității prin pronunțarea unei hotărâri "plus petita " acordându-se pârâtului P. V., nu dreptul de creanța solicitat in privința îmbunătățirilor realizate asupra imobilului - construcție, ci un drept de proprietate asupra construcțiilor in întregul lor;

Motivul 6 de apel: aplicarea greșita a dispozițiilor art.138 si ale art.167- 168 C.pr.civ. precum si ale art.186 alin. 3 C.pr.civ.;

Motivul 7 de apel: greșita aplicare a dispozițiilor art.132 C.pr.civ., după cum a fost detaliat in motivarea cererii de apel.

III. Prin cel de-al treilea motiv de recurs, recurentele au susținut că hotărârea pronunțată de instanța de apel este lipsită de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct.9 C.pr.civ.

F. de motivarea instanței de apel cu privire la legalitatea aplicării dispozițiilor art.129 alin.5, art.125 C.pr.civ. și a art.104 alin.11 din Regulamentul de ordine interioara al instanțelor, recurentele susțin că instanța le-a respins apărarea privind luarea dosarului peste ordine la termenul din 04.04.2011, susținând ca nu s-a făcut dovada acestui fapt prin solicitarea unei copii de pe caietul grefierului de ședința. Or, instanța de apel nu are în vedere faptul că apelantele nu au beneficiat la judecarea in fond a cauzei de asistarea sau reprezentarea lor prin avocat (așa cum de altfel se susține si prin motivul l de apel si așa cum rezultă în mod indubitabil din cuprinsul tuturor încheierilor de ședința aflate in dosarul de fond al cauzei). Față de aceste aspecte apelantele au arătat ca și-au formulat singure apărările așa cum au considerat, fiind de buna-credință și luând în considerare și manifestarea rolului activ al judecătorului, cu atât mai mult justificat de astfel de situații.

De asemenea instanța de apel susține ca s-a dispus in mod corect de către instanța de fond repunerea cauzei pe rol, or, dispunerea in acest sens de către instanța de fond presupune in mod obligatoriu punerea in discuția părților prezente a cererii de repunere pe rol a cauzei. Așa cum rezulta din încheierea de ședința de la termenele din 09.11.2009, 24.12.2009, instanța a prorogat consecutiv discutarea acestei cereri, omițând în cele din urmă să pună in discuție acest aspect si continuând judecata fără sa dispună in vreun fel asupra acestei cereri așa cum eronat a reținut instanța de apel.

Dispozițiile legale fac referire prin art.244 alin. 2 la "încheierea prin care se respinge cererea de repunere pe rol a cauzei" ce poate fi atacată cu recurs. Din cuprinsul acestui articol rezultă că instanța se pronunța prin încheiere asupra cererii de repunere pe rol a cauzei. Coroborând aceste dispoziții cu cele ale art.105 alin.2 C.pr.civ. ce prevăd că "actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule" și față de vătămarea invocată de părți prin apelul formulat împotriva hotărârii instanței de fond, se impune, în opinia recurentelor, ca sancțiunea aplicată sa fie aceea a nulității hotărârii pronunțate in aceste condiții de neregularitate procedurala.

Printr-o singura fraza apoi, instanța de apel formulează motivarea prin care respinge ca nefondate atât motivul de apel privind principiul disponibilității cât și, prin raportare la motivul 6 de apel, corecta omologare a rapoartelor de expertiza întocmite în cauză, și în acest caz instanța susținând formal aplicarea de către instanța de fond în mod corect a dispozițiilor art.728 cod civil si art. 6731 C.pr.civ., fără sa aibă în vedere neregularitățile procedurale sau încălcările dispozițiilor de drept material invocate ele apelante.

Astfel instanța de apel, în opinia recurentelor, constată că instanța de fond a fost investită cu soluționarea unor cereri ce au ca obiect sistarea stării de indiviziune a părților asupra imobilelor teren si construcție fără însă a raporta masa bunurilor de împărțit la momentul formulării cererii de chemare in judecată, luând astfel in considerare includerea in masa partajabila a construcțiilor si îmbunătățirilor pretins a fi efectuate de paratul P. V.. Instanța, in aplicarea principiului disponibilității, trebuia, în opinia recurentelor,să se raporteze în hotărârea dată numai asupra bunurilor imobile precizate de reclamante în cererea introductivă, respectiv la suprafața de 6233 m teren și la casa din cărămidă acoperită cu tabla compusa din 3 camere, o bucătărie si anexe gospodărești.

Mai mult, deși prin cererea reconvenționala paratul P. V. solicită să se constate existenta unui drept de creanța in considerarea îmbunătățirilor aduse imobilului, instanța îi stabilește un drept de proprietate asupra imobilului construcție in ansamblul sau. Stabilirea masei bunurilor de împărțit, precum și a cotelor ce se cuvin coproprietarilor, a valorii acestora si a modalităților de partajare se face ulterior in mod eronat, în opinia recurentelor, prin raportare la valoarea imobilelor indicate in ultimele rapoarte de expertiza întocmite de experții Hintea E. si D. A.. Însă, deși formal, instanța de apel afirmă că aceste rapoarte răspund obiectivelor propuse de părți, în fapt, obiectivele au fost stabilite de instanță fără a fi puse in discuția pârtilor. Mai mult decât atât, prin rapoartele întocmite experții nu au răspuns unor obiective esențiale fără de care acestea nu pot corespunde scopului pentru care au fost încuviințate. Astfel, prin expertiza topo, întocmita de expertul D. A. nu se stabilește valoarea imobilului - teren supus partajului, or in lipsa acestei valori nu se poate aprecia corect nici valoarea cotelor părți ce au fost atribuite fiecărui copărtaș rezultând de aici în mod evident nelegalitatea si netemeinicia hotărârii de fond.

Prin expertiza în construcții întocmita de expertul Hintea E., așa cum lesne se poate constata, se evaluează îmbunătățiri ce nu au fost menționate/ solicitate de paratul P. V. ajungându-se în final la situația fără precedent ca evaluarea îmbunătățirilor aduse imobilului- construcție (_ RON) sa depășească valoarea imobilului in sine (_ RON). Includerea acestor îmbunătățiri în masa partajabilă în condițiile in care ele au fost efectuate chiar fără autorizație de construcție, fără acordul celorlalți coproprietari și în condițiile in care ele nu existau la momentul formulării cererii de chemare in judecata este cu totul nelegală și contrară dispozițiilor art.112 punct 3 C.pr.civ. .

Așa cum au arătat recurentele - reclamante, în cele ce preced, instanța de apel nu a fost alcătuită potrivit legii din judecători compatibili să judece cererea de apel în condițiile legii, instanța de apel nu răspunde motivat apelului formulat de acestea și contrar dispozițiilor art. 295 C.pr.civ. nu stabilește situația de fapt or aplicarea legii de către prima instanța prin raportare la toate motivele de apel indicate de apelante ,pronunțând așadar o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 304 punctul 1, punctul 7 si punctul 9 din codul de procedura civilă.

Pentru toate motivele mai sus expuse, recurentele – reclamante solicită să se dispună casarea deciziei civile pronunțată de Tribunalul București secția a III- a civila si trimiterea cauzei spre rejudecare în complet legal constituit.

Recurs legal timbrat.

Intimatul P. V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat în esență, respingerea recursului ca nefondat.

Nu s-au solicitat și administrat probe noi, în sensul art.305 C.pr.civ., în faza recursului.

Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 304 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:

Astfel, prin primul motiv de recurs, recurentele susțin că decizia atacată a fost pronunțată de un complet constituit din judecători incompatibilii, fiind încălcate prevederile art.24 alin.1 și art.27 pct.7 C.pr.civ., ceea ce ar atrage incidența dispozițiilor art. 304 pct.1 C.pr.civ.

Acest motiv de recurs este vădit nefondat.

În acest sens, este adevărat că completul care a soluționat în primul ciclu procesual apelul formulat împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria B., prin decizia nr.336A/02.04.2013, a fost același cu cel care a rejudecat apelul formulat de reclamante prin decizia ce face obiectul prezentului recurs în cel de-al doilea ciclu procesual, în urma casării deciziei nr.336A/02.04.2013 ca urmare a exercitării recursului de către intimatul pârât și a trimiterii cauzei spre rejudecare, însă contrar susținerilor nefondate ale recurentelor, decizia recurată nu a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art.24 alin.1 și art.27 pct.7 C.pr.civ..

Curtea constată că prin decizia nr.336A/02.04.2013 apelul a fost admis ca urmare a aprecierii doar asupra celui de-al patrulea motiv de apel, respectiv asupra aplicării de către prima instanță a unor dispoziții de procedură, reținându-se că sentința apelată s-ar fi pronunțat cu încălcarea dispozițiilor art.119, art.120 și următoarele C.pr.civ., deoarece s-ar fi apreciat greșit asupra excepției tardivității formulării cererii reconvenționale.

Prin urmare, în condițiile în care la pronunțarea deciziei nr.336A/02.04.2013 în primul ciclu procesual, instanța de apel a soluționat cauza fără a intra în cercetarea apelului deoarece s-a pronunțat (greșit) doar asupra unui motiv de apel ce viza interpretarea și aplicarea unor dispoziții procedurale, judecătorii ce compuneau completul ce a pronunțat decizia recurată nu au devenit incompatibili a soluționa celelalte motive de apel și a cerceta fondul apelului și cu atât mai puțin se poate considera că ,,și-au spus părerea,, în sensul prevederilor art. 27 pct.7 C.pr.civ.

Sunt vădit nefondate și contrare realității susținerile recurentelor potrivit cărora pentru a pronunța decizia nr.336A/02.04.2013, decizie prin care apelul a fost admis in considerarea ca întemeiat a motivului de apel privind respingerea in mod greșit a excepției tardivității cererii reconvenționale instanța de apel ar fi soluționat pe fond apelul, parcurgând-după cum susțin recurentele fără temei- întreaga procedura de judecata stabilita prin dispozițiile art.295 C.pr.civ., stabilind situația de fapt si analizând aplicarea legii de către prima instanța prin raportare la materialul probator administrat de instanța de fond, deoarece instanța de apel s-a pronunțat prin încheiere asupra probelor cu expertiza si interogatoriu.

Curtea reamintește recurentelor împrejurarea că prin decizia civilă irevocabilă nr.1519/07.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă prin care s-a admis recursul împotriva deciziei civile pronunțate în primul ciclu procesual în apel și a fost casată decizia în discuție, fiind trimisă cauza pentru rejudecarea apelului declarat de reclamatele pârâte, instanța de recurs a statuat contrariul celor susținute de recurente, făcând aplicarea prevederilor art.304 pct.9 raportate la cele ale art.312 alin.1, 2, 3 și 5 C.pr.civ. constatând că prin decizia recurată instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului apelului, respectiv că nu a apreciat asupra motivelor de apel ce vizau stabilirea situației de fapt si aplicarea legii de către prima instanța prin raportare la materialul probator. A te pronunța asupra probelor solicitate de părți, încuviințându-le nu are semnificația de a stabili situația de fapt, cum susțin recurentele, deoarece aprecierea probelor se face prin analiza temeiniciei sentinței în faza devolutivă a apelului, iar la pronunțarea deciziei nr.336A/02.04.2013 din primul ciclu procesual instanța nu a avut în vedere vreun aspect de netemeinicie al sentinței ci doar nelegalitatea respingerii unei excepții procedurale.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs recurentele susțin că decizia recurată nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină, respectiv că instanța de apel ar fi analizat doar patru dintre cele opt motive de apel, ceea ce ar atrage în opinia lor, incidența dispozițiilor art.304 pct.7 C.pr.civ.

Și acest motiv de recurs este nefondat.

Curtea reține că în raport de prevederile art.261 alin.1 pct.5 C.proc.civ., hotărârea trebuie sa cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum si cele pentru care s-au înlăturat cererile parților. În acest sens, doctrina (D. procesual civil, Editura Universul Juridic, ediția 2008, autor M. T., pagina 111) și jurisprudența constantă a instanțelor judecătorești au statuat în sensul că instanța trebuie să-și motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, putând să răspundă mai multor susțineri printr-un considerent comun, nefiind obligată să răspundă separat tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestor cereri.

Mai mult, jurisprudența Curții EDO a stabilit la rândul său că obligația instanțelor naționale de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (decizia de inadmisibilitate Jahnke și Lenoble c. Franței), că noțiunea de proces echitabil impune ca jurisdicțiile interne să examineze în mod efectiv chestiunile esențiale care au fost invocate (hotărârea pronunțată în cauza A. c. României).

Din analizarea considerentelor hotararii recurate, Curtea constată că, contrar susținerilor nefondate ale recurentelor, instanța de apel a examinat succint însă efectiv toate motivele de apel cu care a fost investită, fie prin considerente de sine stătătoare fie printr-un considerent comun, cu respectarea exigențelor art.261 alin.1 pct.5 C.proc.civ. (Curtea constată în aprecierea caracterului formal al criticilor formulate prin acest motiv de recurs că pe de altă parte, prin cel de-al treilea motiv de recurs, recurentele critică de altfel modul în care au fost soluționate motivele de apel pretins ,,omise,, de instanța de apel din analiză în cadrul apelului formulat.)

În acest sens, Curtea constată că, prin ceea ce consideră recurentele a fi primul motiv de apel neexaminat de instanța de apel reclamantele invocau încălcarea dispozițiilor art.129 alin.5 C.pr.civ. prin nelegala aplicare a dispozițiilor incidente în speță, respectiv a art.132 C.pr.civ. (completarea și modificare cererii de chemare in judecata), art.138 C.pr.civ. (solicitarea probatoriului), art.167 si următoarele C.pr.civ. (administrarea probatoriului), art.186 si următoarele C.pr.civ. (dovada cu martori), art.201 si următoarele C.pr.civ. (proba cu expertiză), încălcarea principiului oralității si contradictorialității așa cum ar fi ele detaliate pe larg in cuprinsul cererii de apel.

Contrar susținerilor nefondate ale recurentelor, Curtea constată că susținerile acesteia referitoare la nelegala aplicare a dispozițiilor incidente în speță, respectiv a art.132 C.pr.civ. (completarea și modificare cererii de chemare in judecata), art.138 C.pr.civ. (solicitarea probatoriului), art.167 si următoarele C.pr.civ. (administrarea probatoriului), art.186 si următoarele C.pr.civ. (dovada cu martori), art.201 si următoarele C.pr.civ. (proba cu expertiză), încălcarea principiului oralității si contradictorialității nu au fost dezvoltate în cadrul acestui motiv de apel și ele se referă generic de fapt la toate aspectele de pretinsă nelegalitate și netemeinicie a sentinței ce au fost dezvoltate prin celelalte motive de apel, și au fost examinate de către instanța de apel atât separat, cum este cazul susținerii referitoare la neexercitarea de către prima instanță a rolului său activ în administrarea probatoriului necesar, despre care a fost apreciat ca netemeinic (cu motivarea că aceasta a administrat toate probele ce se impuneau pentru stabilirea corectă a situației de fapt), cât și în cadrul examinării fiecărui motiv de apel, iar după cum s-a arătat mai sus, motivarea unei decizii pronunțate într-o cale de atac presupune motivarea fiecărui motiv de apel astfel cum este acesta este calificat de instanță, instanță care poate să răspundă grupat mai multor susțineri asociate într-un motiv de apel printr-un considerent comun, iar nu să răspundă separat tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestor cereri astfel încât să corespundă numărului de susțineri calificate de parte ca fiind motive de apel.

Curtea reține că pretinsa încălcare a prevederilor art.132 (completarea și modificarea cererii de chemare in judecata și a cererii reconvenționale) și art.138 C.pr.civ. (solicitarea probatoriului), decurge din examinarea motivului de apel referitor la termenul de formulare a cererii reconvenționale în cadrul procesului de partaj, motiv de apel asupra căruia s-a pronunțat irevocabil în faza recursului instanța de control judiciar, dar și instanța de apel, reținându-se că cererile principală și cea reconvențională completată ce au natura unor cereri de sistare a stării de indiviziune a părților asupra imobilului pot fi făcute oricând pe parcursul derulării procesului de partaj; prin urmare, în mod logic, instanța a apreciat implicit că cererea completatoare prin care se solicita de către recurente demolarea construcțiilor edificate de intimat sau autorizarea lor în acest sens, nu au natura unor cereri de sistare a stării de imndiviziune, și prin urmare trebuiau formulate cel mai târziu la primul termen de judecată; Curtea constată că prima zi de înfățișare în cazul acțiunii introduse la data de 5.10.2004, a fost la termenul din 8.11.2004, când părțile prezente au solicitat și instanța a încuviințat probatoriul, după cum arătat de altfel și recurentele în cuprinsul apelului. În condițiile în care cererea de partaj a fost completată la termenul din 27.02.2006, în termen, cum a apreciat irevocabil instanța de recurs, consecința logică este că încuviințarea probelor solicitate în legătură cu această cerere incidentală la termenul imediat următor a fost implicit, legală și temeinică.

Curtea reține că susținerile reclamantelor referitoare la pretinsa încălcare a prevederilor generice ale art.167 si următoarele C.pr.civ. (administrarea probatoriului), respectiv cele referitoare al legala și temeinica aplicare a prevederilor art.186 si următoarele C.pr.civ. (dovada cu martori), și cea a art.201 si următoarele C.pr.civ. (proba cu expertiză), și a principiilor oralității si contradictorialității a fost examinată în cadrul motivului de apel referitor la legalitatea și temeinicia dispozițiilor sentinței referitor la modalitatea în care s-a dispus sistarea stării de coproprietate a părților, atribuindu-se fiecărui coproprietar un lot de teren iar intimatului construcțiile C1, C2 și C3, instanța de apel reținând că probele au fost administrate legal, că loturile atribuite părților și valoarea acestora au fost stabilite prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză, cu respectarea dispozițiilor legale, pe care prima instanță le-a omologat și care au răspuns obiectivelor propuse de către părți, în raport de înscrisurile pe care acestea le-au depus la dosarul cauzei, iar pentru egalizarea acestor loturi au fost stabilite corect sultele la plata cărora părțile au fost corect obligate, în raport de cotele pe care acestea le dețin pentru imobilul în litigiu. Prin ceea ce consideră recurentele a fi motivul al șaselea de apel, prin care se susțineau aplicarea greșita a dispozițiilor art.138 si ale art.167- 168 C.pr.civ. precum si ale art.186 alin. 3 C.pr.civ. de prima instanță, și respectiv motivul 7 de apel se reiau susținerile referitoare la încuviințarea greșită a probatoriului solicitat pe cererea reconvențională precizată, la aprecierea probei cu martori, la administrarea probelor cu expertiză, la formularea de către reclamante în termen a cerii modificatoare, susțineri despre care instanța de recurs a constatat deja că au fost analizate în considerentele de mai sus.

În ceea ce privește susținerile recurentelor referitoare la omisiunea instanței de apel de examinare a motivului patru de apel referitor la încălcarea principiului disponibilității prin pronunțarea unei hotărâri "plus petita", acordându-se pârâtului, nu dreptul de creanța solicitat in privința îmbunătățirilor realizate asupra imobilului - construcție, ci un drept de proprietate asupra construcțiilor in întregul lor, Curtea reține că sunt nefondate deoarece instanța de apel analizând distinct acest motiv de apel l-a considerat nefondat în raport de specificul partajului judiciar, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 728 din C.civ. și art. 6731 și urm. din C.pr.civ.

Prin cel de-al treilea motiv de recurs, recurentele susțin că decizia tribunalului este lipsită de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, deoarece s-ar fi făcut eronata interpretare și aplicare a dispozițiilor art.129 alin.5, a art.125 C.pr.civ. și a art.104 alin.11 din Regulamentul de ordine interioara al instanțelor, a prevederilor art.244 alin. 2 raportate la cele ale art.105 alin.2 C.pr.civ, a art.728 Cod civil si art. 6731 C.pr.civ., a art.129 alin.6 C.pr.civ. (principiul disponibilității), a art.112 pct.3 C.pr.civ. prin includerea îmbunătățirilor aduse imobilului în masa partajabilă.

Și acest motiv de recurs este vădit nefondat.

În primul rând, Curtea, în ce privește criticile expuse prin acest motiv de recurs, urmează proceda la analiza acestora în măsura în care se pot încadra în ipoteza avută în vedere de prevederile art. 304 C.pr.civ., iar din analiza considerentele deciziei recurate– astfel cum acestea sunt redate în precedent, Curtea constată – că instanța de apel a analizat probatoriul administrat spre a aprecia cu privire la legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, iar această apreciere a fost realizată în limitele devoluțiunii permise de motivele de apel pe care recurentele le-au susținut.

Recursul este o cale de atac extraordinară, care poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ stabilite prin art. 304 C.pr.civ, iar controlul judiciar ce poate fi realizat în cadrul acestei căi de atac privește exclusiv aspecte care interesează legalitatea hotărârii astfel atacate, corespunzător rigorilor stabilite prin partea introductivă a art. 304 din C.pr.civ.

Curtea constată că susținerile recurentelor referitoare la nelegala aplicare de către instanța de apel a prevederilor art.129 alin.5 C.pr.civ. referitor la rolul activ al instanței în aflarea adevărului reprezintă critici de netemeinicie ale deciziei recurate, formulate în calea de atac a recursului, și care nu pot face obiectul cenzurii instanței de recurs.

În ceea ce privește susținerile recurentelor referitoare la aplicarea greșita a legii de către instanța de apel, respectiv a dispozițiilor art.125 C.pr.civ. și a art.104 alin.11 din Regulamentul de ordine interioara al instanțelor, aspect ce ar reieși din faptul că recurentele nu au beneficiat în fața primei instanțe de asistență juridică calificată, Curtea le apreciază ca vădit nefondate în condițiile în care strigarea unei cauze la ordine sau peste rândul stabilit în lista de ședință și în general, aprecierea legalității modului în care părțile își exercită drepturile și își îndeplinesc obligațiile procesuale nu poate fi apreciată diferit în cazul celor ce beneficiază de apărare calificată față de cele ce nu au apărător ales sau nu beneficiază de asistență juridică ca urmare a formulării unei cereri de ajutor public judiciar, legea neprevăzând un criteriu diferențiat de apreciere în beneficiul celor ce nu beneficiază de asistență juridică. Mai mult, instanța este obligată să acorde un tratament procesul egal părților aflate în litigiu, neputându-se substitui apărătorului unei părți pentru a-i formula apărări, cum susțin recurentele, însă în raport de prevederile art.74 și următoarele din C.pr.civ. în forma în vigoare la data formulării acțiunii, iar ulterior potrivit prevederilor OUG nr.51/2008, instanța le putea încuviința acestora în măsura în care nu beneficiau de mijloace materiale, asistență juridică ca urmare a formulării unei cereri de ajutor public judiciar, ceea ce recurentele nu au solicitat.

Nici susținerile recurentelor referitoare la aplicarea greșita a legii de către instanța de apel, respectiv a dispozițiilor prevederilor art.244 alin. 2 raportate la cele ale art.105 alin.2 C.pr.civ, nu sunt fondate

Curtea reține că chiar dacă prin încheierile de ședință din încheierea de ședința de la termenele din 09.11.2009, și cea din 24.12.2009, instanța nu ,,a pus în discuția părților,, și nu ,,a menționat,, în mod formal faptul că a dispus repunerea pe rol a cererii de chemare în judecată, nu este incident motivul de nulitate al hotărârii primei instanțe, după cum corect a reținut și instanța de apel, contrar susținerilor nefondate ale recurentelor în condițiile în care această împrejurare nu a produs vreo vătămare a intereselor procesuale ale acestora. În acest sens, recurentele nu au fost în măsură să arate în ce mod le-au fost vătămate interesele procesuale prin împrejurarea că instanța nu le-a pus ,,a pus în discuția părților,, și nu ,,a menționat,, în mod formal faptul că a dispus repunerea pe rol a cererii de chemare în judecată, câtă vreme a efectuat acte de procedură care se puteau efectua numai în cadrul unei repuneri pe rol. Mai mult, nu se poate reține vreo vătămare a intereselor procesuale a recurentelor în condițiile în care chiar dacă recurentele formulaseră obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat de domnul expert T. Zoran la termenul din 17.10.2005 asupra cărora prima instanță nu a mai a acordat părților cuvântul ulterior repunerii pe rol, totuși prin încheierea de ședință de la termenul din 8.11.2010 a dispus efectuare unui nou raport de expertiză ca urmare a faptului că de la realizarea primei expertize, împotriva căreia recurentele formulaseră obiecțiuni și până la aprecierea probelor trecuseră deja 6 ani, raport nou ce a fost avut în vedere de judecătorie la pronunțarea hotărârii, astfel că recurentele nici nu pot susține în ce constă în concret vătămarea procesuală ce au suferit-o, iar nerespectarea unor obligații imperative prevăzute de lege, este sancționată cu nulitatea actului de procedură doar în situația existenței unei vătămări, care nu a fost nici indicată nici dovedită.

În ceea ce privește susținerile recurentelor referitoare la faptul că instanța de apel a reținut formal aplicarea de către instanța de fond în mod corect a dispozițiilor art.728 Cod civil si art.6731 C.pr.civ., fără sa aibă în vedere neregularitățile procedurale sau încălcările dispozițiilor de drept material invocate ele în apel, și acestea sunt nefondate.

Astfel pretinsele neregularitățile procedurale sau încălcările dispozițiilor de drept material respinse nelegal de către instanța de apel constau în încălcarea principiului disponibilității de către prima instanță, care trebuia, în opinia recurentelor, să se raporteze în hotărârea dată numai asupra bunurilor imobile precizate de reclamante în cererea introductivă, respectiv la suprafața de 6233 m teren și la casa din cărămidă acoperită cu tabla compusa din 3 camere, o bucătărie si anexe gospodărești; or instanța, deoarece a avut în vedere și cererea reconvențională formulată de intimatul pârât, cerere prin care deși acesta solicita să se constate existența unui drept de creanța in considerarea îmbunătățirilor aduse imobilului, judecătoria i-a stabilit un drept de proprietate asupra imobilului construcție.

Curtea reamintește recurentelor natura specifică a cererii de ieșire din indiviziune, astfel că în cadrul cererii de partaj judiciar privind imobilul teren și construcția deținute în coproprietate de părți, are loc sistarea stării de coproprietate în indiviziune a părților, fiecărui coindivizar revenindu-i în locul cotei părți ideale din bunurile ce alcătuiesc masa succesorală proprietatea exclusivă asupra unor bunuri determinate în materialitatea lor sau, când obiectul partajului este constituit dint-un singur bun care este comod partajabil în natură, o parte determinată din bunul supus împărțelii, în acest sens fiind dispozițiile art.6735 alin.2 C.pr.civ.

Prin urmare, independent de formularea de către pârât a vreunei cereri reconvenționale, acestuia i se atribuie ca urmare a sistării stării de indiviziune solicitate de reclamante, în deplină proprietate, o parte din bun, corespunzător cotei sale indivize asupra bunului, aspect pe care recurentele îl contestă nefondat de altfel, în condițiile în care nu învederează motive ce ar fi atras incidența prevederilor art.67310 alin.1 C.pr.civ raportate la art.6739 C.pr.civ.

Vădit nefondate sunt și susținerile recurentelor potrivit cărora instanțele de fond ar fi inclus în masa partajabilă îmbunătățirile aduse construcției deținute în coproprietate de părți, în condițiile în care pe de-o parte prin raportul de expertiză de evaluare a proprietății imobiliare întocmit de experții Hintea E. expertul a stabilit valoarea construcțiilor deținute în coproprietate distinct de valoarea îmbunătățirilor aduse acestora, iar pe de altă parte îmbunătățirile au fost avute în vedere doar drept criteriu la stabilirea părții din bun atribuit intimatului, acestuia fiindu-i atribuit terenul aferent construcțiilor.

Vădit tendențioase și nefondate sunt și susținerile recurentelor potrivit cărora stabilirea masei bunurilor de împărțit, precum și a cotelor ce se cuvin coproprietarilor, a valorii acestora si a modalităților de partajare s-ar fi făcut eronat prin raportare la valoarea imobilelor indicate in ultimele rapoarte de expertiza întocmite de experții Hintea E. si D. A. în condițiile în care pe de-o parte, mai sus susțineau nelegalitatea primului raportul de expertiză efectuat de domnul expert T. Zoran, împotriva cărora formulaseră obiecțiuni la termenul din 17.10.2005 asupra cărora prima instanță nu a mai a acordat părților cuvântul ulterior repunerii pe rol, iar pe de altă parte, după cum s-a reținut mai sus, rapoartele anterioare de expertiză fuseseră efectuate la 29.11.2004, respectiv la 19.09.2005, deci cu 6 ani anterior pronunțării sentinței primei instanțe.

În același registru formal, recurenții susțin că deși instanța de apel afirmă că aceste rapoarte răspund obiectivelor propuse de părți, de fapt, obiectivele au fost stabilite de instanță fără a fi puse in discuția pârtilor, că rapoartele întocmite experții nu au răspuns unor obiective esențiale fără de care acestea nu pot corespunde scopului pentru care au fost încuviințate, sens în care se menționează că prin expertiza topografică nu se stabilește valoarea imobilului supus partajului, or în lipsa acestei valori nu s-ar putea aprecia corect nici valoarea cotelor părți ce au fost atribuite fiecărui copărtaș rezultând de aici în mod evident nelegalitatea si netemeinicia hotărârii de fond.

Curtea subliniază că potrivit încheierii de ședință la termenul de judecată din 8.11.2010 instanța a dispus efectuare unor noi rapoarte de expertiză cu obiective pe care le-a pus în discuția părților, și cu care recurenta reclamantă R. S. prezentă personal a fost de acord, iar în condițiile în care lotul atribuit în natură fiecărui copărtaș a fost stabilit material proporțional cotei sale valorice din bun, nu era necesară determinarea valorii terenului de expertul în topografie, și susținerile recurentelor referitoare la faptul că prin rapoartele întocmite experții nu ar fi răspuns unor obiective esențiale fiind vădit nefondată.

În ceea ce privește susținerile potrivit cărora prin expertiza în construcții întocmită de expertul Hintea E. s-ar evalua îmbunătățiri ce nu au fost menționate sau solicitate de intimatul pârât și că evaluarea îmbunătățirilor aduse imobilului- construcție depășesc valoarea imobilului in sine, acestea sunt nefondate în condițiile în care, pe de-o parte recurentele nu pot indica pretinsele îmbunătățiri nesolicitate de intimat, iar pe de altă parte nu rezultă pentru care motiv valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului nu ar putea depăși valoarea lui.

În ceea ce privește, în fine critica potrivit cărora prima instanță ar fi inclus îmbunătățirile imobilului în masa partajabilă deși au fost efectuate fără autorizație de construcție, fără acordul celorlalți coproprietari și ulterior formulării cererii de chemare in judecata, și acestea sunt vădit nefondate în condițiile în care, după cum s-a arătat mai sus, doar valoarea construcțiilor deținute în coproprietate au fost incluse în masa succesorală.

Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art.274 C.pr.civ., va obliga pe recurenți ca părți aflate în culpă procesuală, la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către intimatul P. V., reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți pârâți R. S. și B. M. împotriva deciziei civile nr.583A/13._ pronunțată de Tribunalul București Secția a lll-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți reclamanți P. V., P. Ș. G. și intimații reclamanți pârâți P. M., P. G. L. și C. F. A..

Obligă pe recurenți la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către intimatul P. V..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27 octombrie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

C. M. S. B. Antonerta S. D. F. B.

GREFIER

V. Ș.

Red. B.S.

Tehnored. T.I./B.S.

2 ex/.Jud. apel: A. D. B.

A. E. P.

← Pretenţii. Decizia nr. 384/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI  Cereri. Decizia nr. 728/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 1599/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI