Pretenţii. Decizia nr. 384/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 384/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 47802/3/2009
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 384 R
Ședința publică din data de 20.02.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – MEDIAN ANCA-MIHAELA
JUDECĂTOR: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol pronunțarea în recursurile declarate de recurentul reclamant M. N. și de recurentul pârât ORAȘUL V. prin PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 555/11.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. M., cauza având, ca obiect, „Legea nr.10/2001”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 13.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20.02.2014.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea din data de 03.12.2009, înregistrată la Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, sub nr._, reclamanții M. N. și S. M. au chemat în judecată pe pârâții B. I. și Orașul V. prin Primar solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să îi oblige pe pârâți să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de 1500 mp teren, cuprinsă în parcelele 1770, 1778, 1779 și 1782, precum și să oblige pârâtul unitate administrativ-teritorială la a acorda reclamanților despăgubiri la valoarea de circulație pentru suprafața preluată fără drept de la autorii acestora din urmă, care nu poate fi restituită în natură. Cu cheltuieli de judecată.
Instituția Primarului Orașului V. a formulat întâmpinare și a arătat că între părți există un înscris încheiat cu privire la suprafața de 1500 mp, astfel că soluția pe primul capăt de cerere este lăsată la aprecierea instanței. În privința celui de-al doilea capăt de cerere, pârâtul arată că nu s-a precizat suprafața pentru care se solicită despăgubiri.
Pârâtul B. I. a formulat de asemenea întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii arătând, printre altele, că a introdus pe rolul Judecătoriei B. o acțiune în constatarea intervenirii uzucapiunii, care ar impune aplicarea dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă.
La data de 27.05.2010 reclamanții și-au precizat acțiunea arătând că primul capăt de cerere, în contradictoriu cu Orașul V. prin Primar, vizează restituirea în natură a suprafeței de aproximativ 256 mp, amplasată în parcelele nr. 1846, 1848 și 1850.
Prin încheierea de la termenul din 27.05.2010, tribunalul a dispus suspendarea judecării cererii pe motiv că reclamanții nu și-au îndeplinit obligațiile procesuale stabilite prin încheierea de la termenul din 13.05.2010 (precizarea întinderii și adresei imobilului revendicat).
La data de 15.04.2011, reclamanții au formulat cerere de repunere pe rol și au arătat că primul capăt de cerere în contradictoriu cu Orașul V. are ca obiect revendicarea suprafeței de 259 mp, că al doilea capăt de cerere în contradictoriu cu Orașul V. prin Primar și cu B. I. are ca obiect restituirea suprafeței de aproximat 1359 mp situată în parcelele nr. 1777, 1778, 1779 și 1782, astfel cum această suprafață a fost identificată prin adresa nr. 5622/08.04.2009 și că al treilea capăt de cerere vizează obligarea Orașului V. prin Primar la a înainta dosarul cu propunerea de acordare de despăgubiri pentru terenul care nu a putut fi restituit în natură, în suprafață de aproximativ 6000 mp către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin încheierea de Cameră de Consiliu de la termenul din 18.10.2011 s-a constatat că reclamanții sunt scutiți de la obligația taxei de timbru.
Prin încheierea de ședință din data de 14.11.2011 pronunțată de Tribunalul București a fost disjuns capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul B. I. și întemeiat pe dispozițiile art. 480 cod civil și s-a format un dosar nou cu nr._/3/2011, în prezent suspendat, în condițiile art. 244 Cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului de față.
Prin sentința civilă nr. 555/11.03.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții M. N. și S. M. în contradictoriu cu pârâtul Orașul V. prin Primar și a fost obligat pârâtul să emită dispoziție de restituire în natură a terenului în suprafață în suprafață de 418,997 mp, situat în Orașul V. cvartalul 50, . a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză și dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în orașul V. cvartalul 50, parcelele 1844, 1845, 1764, 1784, 1783 și 1785 în suprafață de 2360 mp, teren imposibil de restituit în natură, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În motivarea sentinței s-au reținut următoarele:
Reclamanții M. N. și S. M. au solicitat Municipiului București, prin notificarea nr.2339/08.08.2001 expediată de B. „T. G.”, restituirea în natură a terenului în suprafață de 5.000 mp., teren intravilan situat în . – C.), . . de autorii notificatorilor prin actul de vânzare – cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov – Secția notariat sub nr._/28.09.1945.
Ulterior, la data de 13 februarie 2002, reclamanții au solicitat pârâtului Orașul V. prin Primar, prin notificarea nr. 694, expediată prin intermediul B. „E. și P.”, restituirea în natură a terenului în suprafață de 5.000 mp. situat în Com. V., .> Tribunalul a reținut că unitatea deținătoare a solicitat notificatorilor depunerea de înscrisuri suplimentare, acte care fuseseră depuse la dosarul administrativ încă din anul 2006, cu mult înaintea introducerii cererii de chemare în judecată.
Pe fondul notificării reclamanților M. N. și S. M., Tribunalul a constatat că prin actul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr._/28.09.1945 de Tribunalul Ilfov – Secția Notariat, numiții C. M., M. M., N. M. și C. C. M. au cumpărat de la Banca Agronomilor S.A. o suprafață de teren de 30.000 mp. situată în .. Ilfov, . de teren cumpărată a fost partajată și parțial înstrăinată de cumpărători, la dosarul administrativ fiind depus actul de vânzare–cumpărare autentificat la Notariatul de Stat București – Raionul „1 Mai” la data de 07 septembrie 1957 prin care M. N., în nume propriu și în calitate de mandatar al celorlalți proprietari, a vândut soților A., A. L. și A. N., o suprafață de teren de 1.079 mp. situată în Com. V., .. De asemenea, prin Actul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 837/43/22.02.1960 M. C. N. în nume propriu și în calitate de mandatar al părinților săi, M. C. și M. M. și al fratelui său M. C. C., a înstrăinat către numiții P. F., A. M. și R. G. suprafața de teren de 400 mp situat în Com. V. .. Prin actul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.3182/421/25.06.1958, a înstrăinat către A. G. și A. Ș. suprafața de 400 mp., . Com. V. .. În fine, prin Actul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.871/211/11.03.1958 aceeași vânzători au înstrăinat către soții I. N. și I. E. și I. C. suprafața de 312 mp. situată în Com V. ...
Din procesul verbal datat 05 aprilie 1957 și înregistrat sub nr. 309M/1957 la Sfatul Popular al Capitalei – Direcția de Arhitectură și Sistematizare – Serviciul Topografo – Geotehnic a rezultat că o suprafață de 2.142 mp. din proprietatea familiei M. s-a incorporat în domeniul public, în urma alinierii proprietăților.
Potrivit Adeverinței nr. 1339/21.03.1964 emisă de Sfatul Popular la . 1 Mai, la nivelul anului 1964 numiții M. C. N. și M. C. C. posedau o suprafață de teren de 1,75 ha în vatra satului comunei Cetatea Voluntarească, suprafață din care s-a luat 0,27 ha pentru crearea străzii Ardealului, care leagă .. Afumați. În același înscris se menționează că în patrimoniul numiților M. C. C. și M. C. N. a rămas suprafața de 1,48 ha.
Ulterior prin Actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 286/21.01.1965 de Notariatul de Stat al Raionului „1 Mai” București numiții M. C. N. și M. C. C. au partajat terenul în suprafață de 14.506 mp. situat în Vatra Com. Cetatea Voluntarească .. 2 colț cu . actul autentificat sub nr._/1945 astfel: M. C. C. a luat în deplină proprietate terenul în suprafață de 6.249 mp, lotul 1, iar M. C. N. a luat în proprietate lotul 2 în suprafață de 8.257 mp.
Prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „Chitanță” și datat 20 februarie 1968 M. C. C. a vândut soților D. A. și A. suprafața de 230 mp., iar prin Actul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1653/10.04.1968 M. N. a înstrăinat către A. T. și A. M. suprafața de 312 mp. din ..
Prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „Chitanță” și datat 15 februarie 1968 M. C. C. a înstrăinat către I. C. M. și I. F. suprafața de teren de 300 mp, iar prin Actele de vânzare – cumpărare autentificate sub nr. 7591/29.10.1965 și nr. 1661/20.04.1963 M. N. a înstrăinat către M. I. și M. suprafața de 234 mp. situată în ., respectiv către Mătărău V. și M. suprafața de 312 mp. situată pe ..
Prin Actul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 8660/27.12.1965 M. N. a vândut soților B. M. și B. T., un teren viran, loc de casă în suprafață de 520 mp., situat în Com. Voluntarească ..
Raportat la cererea de intrare în CAP a numitului M. C. Tribunalul a reținut că acesta a solicitat înscrierea în gospodăria colectivă ce urma a lua ființă în . de 5.000 mp., adică circa 3.000 mp. situați în . gardul ce împrejmuiește lucerna, 1.200 mp. situați în . M. V. și 800 mp situați în trei parcele dintre cele vândute, în total 5.000 mp. Totodată potrivit Adeverinței nr. 283/16.03.1998 emisă de Primăria Ștefăneștii de Jos – Jud. Ilfov, defunctul M. C., figurează în evidențe – Registrul de intrare în CAP 1959 – 1963 cu suprafața de 0,5 ha, teren arabil.
Din suprafața totală de 30.000 mp cumpărată de numiții C. M., M. M., N. M. și C. C. M. de la Banca Agronomilor S.A., ținând cont de actele de înstrăinare întocmite de autori și depuse la dosarul administrativ, reclamanții au solicitat atât în temeiul legii nr.18/1991 cât și ulterior în temeiul legii nr.10/2001 restituirea unei suprafețe de 5.000 mp.
În urma procedurii prevăzute de legea nr.18/1991, potrivit Certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată eliberat la data de 11.01.1994 numitei M. R. și reclamanților M. N. și S. M. li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 826 mp., situată pe raza Comunei V.. Aceștia au fost puși în posesie asupra terenului menționat la data de 27 februarie 1992, astfel cum rezultă din Procesul verbal de punere în posesie, stăpânind în fapt parcelele 1846, 1847, 1848, 1849 și 1850.
După apariția legii nr. 10/2001, reclamanții M. N. și S. M., care a dobândit prin cesiune și drepturile numitei M. R., au formulat notificare pentru suprafața de teren de 5.000 mp. preluată abuziv de stat de la autorii lor.
Terenul revendicat a fost identificat prin raportul de expertiză judiciară întocmit din care rezultă că suprafața totală a terenului folosit de reclamanți din parcele 1846, 1847, 1848, 1849 și 1850 este de 1.244,997 mp., deși conform titlului de proprietate și a proceselor verbale de punere în posesie aceștia dețin numai suprafața de 826 mp. Plecând de la limitele terenului indicate prin procesele verbale de punere în posesie expertul a stabilit că în realitate titlul emis în baza legii nr.18/1991 vizează numai parcelele 1846 – 1849, pentru . de 418,997 mp. reclamanții nedeținând titlu, situație în care expertul a solicitat obligarea pârâtului la emiterea titlului pentru această diferință.
Referitor la parcelele deținute de B. I. expertul a precizat că suprafața de 520 mp. dobândită de autorii acestuia în baza Actului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 8660/27.12.1965 nu se include în suprafața de 5.000 mp. revendicați de reclamanți, în schimb suprafața cu privire la care s-a prezentat chitanța contestată, care măsoară în realitate 1.395 mp. este incusă în suprafața pentru care s-a formulat notificare.
În ceea ce privește parcelele 1844, 1845 deținute de numitul Patruta M., conform măsurătorilor și relațiilor furnizate de OCPI Ilfov, suprafața de teren aferentă acestora este de 593 mp., expertul apreciind că această suprafață nu ar putea fi restituită în natură. De asemenea, expertul a indicat că nu ar putea fi restituite în natură nici parcelele 1764, 1784 (domeniu public – drum); 1783 (domeniu public – spațiu verde) și 1785 (domeniu public – parc).
În privința parcelele identificate mai sus, tribunalul a reținut, în primul rând, contrar opiniei reclamanților faptul că suprafața de 1.395 mp. deținută de B. I. nu poate fi restituită în natură. S-a constatat că potrivit susținerilor reclamanților consemnate în încheierea de ședință din data de 14.11._ terenul de 1.500 mp. (conform chitanței și 1.395 mp. în urma măsurătorilor expertului) nu a constituit obiectul vreunei măsuri abuzive de preluare, ci a fost ocupat în fapt de familia B., acesta fiind și motivul pentru care cererea formulată în contradictoriu cu B. I. a fost disjunsă.
În atare condiții tribunalul a reținut că suprafața de 1.395 mp. deținută în fapt de B. I. nu face obiectul legii nr. 10/2001, motiv pentru care nu pot fi primite solicitările reclamanților de restituire în natură a acestei suprafețe în natură.
În ceea ce privește restul suprafeței de teren, aferent parcelelor 1850, 1844, 1845, 1764, 1784, 1783 și 1785, tribunalul a constatat, prin raportare la actele depuse de reclamanți în dosarul administrativ că imobilul ce face obiectul notificării este un imobil preluat abuziv, în sensul art. 2 alin.1 lit. i din Legea nr.10/2001. Reclamanții M. N. și S. M. sunt succesorii în drepturi ai numiților C. M., M. M., N. M. și C. C. M., care în anul 1945 au cumpărat terenul în suprafață de 30.000 mp din a cărui compunere face parte terenul notificat.
Prin contractul de vânzare – cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 184/07.02.2003 de BNP „I. L. M.” M. R. a vândut reclamantei S. M. toate drepturile sale litigioase ce urmează procedurile speciale de restituire a imobilelor preluate abuziv în conformitate cu prevederile legii nr.10/2001 (asupra cărora grevează contestații de fond) și pentru care s-au depus în termenul legal notificări, moștenite de la M. C. C..
Așa fiind, tribunalul a constatat că reclamanții au făcut dovada calității lor de persoane îndreptățite, în sensul art. 3 și art. 4 alin.2 din Legea nr. 10/2001, pentru suprafața de 2.779 mp. (obținută prin scăderea suprafeței de 1.395 ocupată de B. I. și a celei de 826 mp pentru care există titlu de proprietate emis în temeiul legii nr.18/1991 din suprafața totală notificată) situată în Orașul V. jud. Ilfov.
De asemenea, a constatat că imobilul aparținând autorilor reclamanților a fost preluat în mod abuziv de stat, în sensul art. 2 alin.1 lit. i din Legea nr. 10/2001.
Din actele prezentate de părți precum și din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că suprafața de teren de 418,997 mp. aferentă parcelei 1850 este deținută în fapt de reclamanți și nu este afectată de detalii de sistematizare, astfel că poate fi restituită în natură.
Plecând de la suprafețele identificate de expert prin raportul de expertiză întocmit în cauză, pentru a identifica suprafața de teren ce nu mai poate fi restituită în natură, tribunalul a reținut că din suprafața totală notificată de 5.000 mp. trebuie scăzute suprafața de 1.395 mp deținută de B. M. (pentru care s-a stabilit că nu intră în domeniul de reglementare al legii nr.10/2001), suprafața de 418,997 mp., care poate fi restituită în natură precum și suprafața de 826 mp., pentru care reclamanții au dobândit titlu în temeiul legii nr.18/1991, rezultând 2.360,003 mp., adică exact suprafața solicitată prin ultima precizare a cererii de chemare în judecată.
S-a constatat că nu s-a susținut ori dovedit că Primăria Orașului V. are posibilitatea de a oferi bunuri ori servicii în compensare, astfel că reclamanții sunt îndreptățiți la obținerea de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (în prezent, Titlul al VII-lea din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției).
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de obligare a pârâtului Orașul V. prin Primar să transmită direct dosarul de notificare Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a reținut că legea nr.247/2005 a reglementat o procedură ulterioară etapei administrative derulată conform Legii nr.10/ 2001 care se finalizează prin emiterea dispoziției ori deciziei motivate, după transmiterea acestora cu întreaga documentație conform art. 16 alin 2 din Titlul VII.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantul M. N. și pârâtul Orașul V. prin Primar.
În motivarea recursului reclamantului, după ce s-a făcut istoricul cauzei, s-a arătat că, deși instanța a reținut că preluarea abuzivă a vizat suprafața de 5000 mp teren, ulterior a opinat în sensul că suprafața de 1395 mp (deținută de pârâtul intimat B. I.) nu a putut fi restituită în natură, întrucât nu a făcut obiectul vreunei măsuri abuzive de preluare, ci a fost ocupat în fapt de familia B..
Recurentul susține în cadrul primului motiv de recurs, încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, că viziunea contradictorie a instanței pe aspectul situației juridice a suprafeței de 1395 mp teren creează prejudicii reclamanților care nu se pot prevala de legile de reparație apărute după anul 1990.
În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurentul arată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, și că opinia instanței de fond că cei 1395 mp deținuți de B. I., nu ar putea face obiectul Legii nr. 10/2001, întrucât nu s-ar fi probat exercitarea unei măsuri abuzive a statului asupra imobilului, reprezintă o gravă eroare. Sub acest aspect, se arată că toate probele administrate demonstrează cu prisosință că imobilul în litigiu este parte integrantă a celor 5000 mp cu care autorul reclamanților a intrat în GAC Ștefănești.
În cadrul celui de-al treilea motiv de recurs, se arată că suprafața de 418,997 mp identificată prin raportul de expertiză topo, nu este suficient de clar determinat în dispozitivul hotărârii.
În motivarea recursului declarat de către pârât, se arată că instanța de fond a obligat Orașul V. la restituirea în natură a suprafeței de 418,997 mp care a fost identificată ca făcând parte din parcelele 1846, 1848 și 1850. Or, parte a acestor parcele au făcut obiectul punerii în posesie, emițându-se în acest sens, în baza Legii nr.18/1991 certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. 5/11.01.1994 către M. R., S. M. și M. N.. Sub acest aspect, recurentul învederează că pentru aceleași parcele de teren, au fost aplicate inițial dispozițiile Legii nr. 18/1991 iar ulterior prin hotărârea recurată, dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Mai mult, arată recurentul, reclamantul nu a făcut dovada preluării de către stat a imobilului. O astfel de dovadă era necesară, atâta timp cât instanța a reținut că autorii reclamanților au înstrăinat din suprafața de teren deținută inițial.
În drept recurentul pârât a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă.
Recurentul M. N. a formulat întâmpinare la recursul pârâtului și a solicitat respingerea acestuia, deoarece suprafața de 418,997 mp nu a fost cuprinsă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. 5/11.01.1994. De asemenea, recurentul precizează că însăși instanța supremă a stabilit că persoanele cărora li s-au respins pretențiile întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 18/1991 pot solicita măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001.
În întâmpinare s-a reiterat faptul că dovada preluării abuzive a terenului ce s-a solicitat a fi retrocedat a fost făcută prin actele primare de proprietate din anul 1945 și prin adeverința nr. 283/16.03.1998 emisă de Primăria Ștefăneștii de Jos care atestă că autorul reclamantului M. C. figurează în registrul de intrare în CAP 1959-1963, cu suprafața de 0,5 ha teren arabil.
În recurs, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
Notificarea nr. 694/2002 se referă la restituirea în natură a imobilului în suprafață de 5000 mp situat în voluntari, . teren menționată face parte dintr-o suprafață mai mare de 30.000 mp dobândită de către autorii reclamanților în baza contractului de vânzare-cumpărare nr._/28.09.1945. Pe parcursul judecății în prima instanță, reclamanții au solicitat restituirea în natură doar a suprafeței libere de aproximativ 256 mp și acordarea de despăgubiri pentru restul suprafeței de teren.
Motivarea primei instanțe conține o înșiruire de considerații relative la suprafața de teren de 30.000 mp, deși acestea nu sunt relevante în speță.
Prima instanță trebuia să stabilească dacă suprafața de 5000 mp care a făcut obiectul notificării nr. 694/2002 intră sau nu intră în domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001.
Procedând astfel, prima instanță ar fi observat în primul rând că suprafața de 5000 mp, a fost preluată de la autorii reclamanților de către GAC Ștefănești astfel cum rezultă din adeverința nr. 283 emisă de Primăria Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov la data de 16.03.1998 (din conținutul acesteia rezultă că defunctul M. C. figurează în evidențele Registru de intrare în CAP cu o suprafață de 0,5 ha teren arabil). În al doilea rând, prima instanță ar fi observat că reclamanții nu au făcut notificare pentru altă suprafață de teren și nu au indicat act de preluare a unor alte suprafețe pentru a face necesară referirea la întreg terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr._/28.09.1945. În al treilea rând, prima instanță ar fi trebuit să observe că, urmare a celor formulate în temeiul Legii nr. 18/1991 de către Mihoș N. (nr. 1942/15.03.1991) și de către Sămărăscu M. în temeiul aceleiași legi ( nr. 1941/13.03.1991) a fost eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. 5/1994 pentru suprafața de 826 mp. Beneficiarii acestei suprafețe de teren sunt M. R., Sămărăscu M. și M. N.. Această suprafață de teren se regăsește în parcelele nr. 1846, 1847, 1848, 1849 și 1850.
Date fiind cele arătate anterior, Curtea constată că terenul care a făcut obiectul notificării în baza Legii nr.10/2001 a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, reclamanților recunoscându-li-se anumite drepturi în baza ultimei legi amintite.
Curtea nu este îndrituită să analizeze dacă reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 s-a făcut cu respectarea legii, dacă reclamanților li s-au recunoscut toate drepturile în baza legii fondului funciar, dacă reclamanții au contestat modul în care le-au fost soluționate cererile în baza Legii nr. 18/1991 sau dacă înțelegerea la care se face referire în întâmpinarea depusă în primă instanță de către instituția Orașului V. este susceptibilă de a produce efecte juridice (pentru suprafața de 1500 mp la care se referă). O astfel de analiză ar fi fost posibilă doar dacă în prealabil s-ar fi stabilit că terenul de 5000 mp intră în domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001, ceea ce după cum se va arăta, nu este cazul.
Astfel, art. 8 din legea nr. 10/2001 stabilește că „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare”.
Din ultima teză a articolului menționat, rezultă că terenurile care au făcut obiectul de reglementare a Legii nr.18/1991, cum este cazul celui în speță, nu intră în domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001. Autorul reclamanților a intrat în CAP cu o suprafață de 0,50 ha, care a făcut obiectul unor cereri în baza Legii nr. 18/1991. Important în speță este faptul că respectivele cereri au fost admise, terenul fiind reglementat de legea fondului funciar.
Nu se poate susține că pentru aceeași suprafață de 0,50 ha teren cu care autorul reclamanților a intrat în CAP, se pot obține o parte din drepturi în baza Legii nr. 18/1991, și o altă parte în baza Legii nr.10/2001. O astfel de susținere contravine înțelesului explicit al art. 8 redat anterior.
Susținerile recurentului M. N., conform cărora, practica instanței supreme este în sensul că suprafețelor de teren care nu intră sub incidența Legii nr. 18/1991 le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001, deși corecte formal, nu sunt aplicabile în speță, unde există o suprafață de teren care a făcut obiectul de aplicare al Legii nr. 18/1991 și prin urmare, nu mai poate face obiectul de aplicare al Legii nr. 10/2001.
Trebuie precizat că în baza Legii nr. 18/1991 se puteau acorda despăgubiri pentru terenurile care nu restituiau în natură și că unele terenuri puteau fi restituite pe alte amplasamente. Aceste aspecte nu trebuie analizate în cauză, în condițiile în care se pune problema soluționării unei notificări pentru un teren care nu intră în domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001.
Cele arătate anterior fac inutilă analizarea criticilor recurentului reclamant relative la modul în care prima instanță a analizat raportul de expertiză și, în același timp, demonstrează temeinicia recursului declarat de către Orașul V. prin Primar, care arată, printre altele, că terenul în speță a făcut cel puțin în parte obiectul de aplicare al Legii nr. 19/1991 și că nu este posibile ca aceleași parcele de teren să urmeze regimul juridic a două legi distincte.
Cele arătate cu privire la regimul juridic al terenului, fac inutilă analizarea susținerii recurentului pârât, conform cărora, reclamantul nu a făcut dovada preluării de către stat a imobilului în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, în condițiile în care, terenurile cu care foștii proprietari au intrat în CAP intrau în domeniul de aplicare al Legii nr. 18/1991.
Pentru toate cele arătate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant și va admite recursul declarat de pârât, urmând a modifica în tot sentința, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant M. N. împotriva sentinței civile nr. 555/11.03.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu recurentul pârât Orașul V. prin Primar și intimata reclamantă S. M..
Admite recursul declarat de recurentul pârât Orașul V. prin Primar împotriva aceleiași sentințe în contradictoriu cu recurentul reclamant M. N. și cu intimata reclamantă S. M..
Modifică în tot sentința, în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. A. M. S. G. G. D. M.
GREFIER
M. D.
Red. GDM
Tehnored. CG – 2 ex
14.03.2014
| ← Cereri. Decizia nr. 125/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1599/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
