Reparare prejudicii erori judiciare. Decizia nr. 1123/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1123/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 31074/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1123R
Ședința publică de la 20 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - R. P.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - P. F.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror I. E..
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant I. D. A. și recurentul-intervenient I. M. P., împotriva sentinței civile nr.2006/18.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cauza având ca obiect „reparare prejudicii erori judiciare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invederează faptul că recurentul-reclamant I. D. A. a depus note scrise cu privire la excepția nulității recursului, invocată de instanță la termenele anterioare.
Curtea, având în vedere că prin cererea depusă la data de 18.04.2014 (fila 23 dosar recurs), recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, o reține spre soluționare pe excepția nulității recursului pentru nemotivare în termenul legal.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admiterea excepției și constatarea nulității recursului, în raport de dispozițiile art.306 alin.1 C.pr.civ., având în vedere că recurenților le-a fost comunicată hotărârea atacată la data de 14.01.2014 și respectiv 16.01.2014, iar motivele de recurs au fost depuse la data de 17.02.2014. Față de înscrisurile depuse de recurenți la dosar, apreciază că nu există o împrejurare mai presus de voința părții pentru de a motiva recursul în termenul legal.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2006 din 18.11.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins cererea formulată de reclamantul I. D.-A. și a respins și cererea cererea formulată de intervenientul I. M. P., în baza Legii nr. 221/2009, art. 504 și urm. Cod procedură penală și art. 998-999 cod civil în contradictoriu cu pârâtul S. Român.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs reclamantul și intervenientul.
Recursul este nul pentru că a fost motivat tardiv.
În fapt, recurenții au primit sentința atacată la data de 16.01.2014 (fila 37 dosar fond) și 14.01.2014 (fila 36 dosar fond) dar instanța va avea în vedere dată de 16.01.2014, conform art. 48 alin. 2 Cod procedură civilă.
Recurenții au motivat recursul la data de 17.02.2014 (fila 13 dosar recurs) cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 303 alin. 1 și 2 coroborat cu art. 301 Cod procedură civilă.
Instanța a pus în discuție excepția nulității recursului pentru motivare tardivă, iar recurenții s-au apărat susținând că nu au putut efectua în termen actul procedural din cauza bolilor cronice (diabet zaharat complicat) și a tratamentelor necesare, de urgență. De asemenea recurenții au susținut că motivele de recurs sunt cele cuprinse într-o hotărâre judecătorească pe care au depus-o la dosar, odată cu cererea de recurs.
Apărarea menționată nu va fi primită de instanță pentru următoarele motive:
Prin cererea de recurs formulată în termen legal, dar nemotivată, recurenții au precizat clar că motivarea cererii de recurs va fi depusă ulterior printr-un memoriu separat (fila 3 dosar recurs). Ei nu au făcut nici o referire în cererea de recurs sau în termen legal la alte motive de recurs (cum ar fi cele cuprinse într-o hotărâre judecătorească depusă în copie la dosar) deoarece, în cazul în care ar fi precizat această modalitate de a motiva recursul, președintele Tribunalului, care a primit cererea de recurs, le-ar fi pus în vedere să motiveze recursul potrivit art. 302 Cod procedură civilă, deoarece actul procedural trebuia să cuprindă mențiuni obligatorii aflate sub sancțiunea nulității, caz în care, termenul de motivare a recursului putea fi prelungit, în baza art. 303 alin. 5 Cod procedură civilă, cu 5 zile.
Însă, trimiterea la motivele existente într-o hotărâre judecătorească depusă la dosar (filele 4 -11) nu reprezintă o motivare legală a recursului, deoarece nu cuprinde motivele concrete de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, în raport de hotărârea atacată, iar decizia civilă nr. 699/2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă nu putea fi depusă la dosar decât pentru relevarea practicii judiciare și nu sub forma unei anexe care să reprezinte, în sine, motivarea recursului.
Recurenții nu au depus la dosar o cerere de repunere în termenul de motivare a recursului în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării, deși textul de lege prevede că actul de procedură (în speță, motivarea recursului) se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în același termen urmând a fi arătate și motivele împiedicării, conform art. 103 Cod procedură civilă.
Rezultă că cererea de repunere în termenul de motivare a recursului trebuia depusă la dosar concomitent cu motivele de recurs și nu ulterior depunerii motivelor de recurs, astfel cum au procedat recurenții.
În contextul legal menționat, cererea de motivare a recursului a fost formulată la 17.02.2014, iar cererea de repunere în termen la data de 18.04.2014 (fila 23 dosar recurs) caz în care, nu poate fi primită de instanță, în condițiile art. 103 Cod procedură civilă, deoarece însăși cererea de repunere în termenul de motivare a recursului este tardivă.
De aceea, recursul este nul pentru motivare tardivă, în baza art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant I. D. A. și recurentul-intervenient I. M. P., împotriva sentinței civile nr. 2006/18.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. P. A. V. P. F.
GREFIER
G.-M. V.
Red. RP
Tehnored. GC – 2 ex
04.07.2014
Jud. fond T. B.. I. I.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 502/2014. Curtea de Apel... | Cereri. Decizia nr. 125/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
