Pretenţii. Decizia nr. 182/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 182/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 33320/3/2011

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IV A CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 182 A

Ședința publică de la 23.04.2014

Curtea compusă din :

PREȘEDINTE: - P. F.

JUDECĂTOR: - A. R. P.

GREFIER: - F. J.

………………………….

Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă B. CREȘTINĂ DUPĂ EVANGHELIE DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI împotriva Sentinței civile nr. 625/30.03.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă R. E., având ca obiect, pretenții și drept de retenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelanta-reclamantă B. Creștină după Evanghelie din Municipiul București prin reprezentant R. E., cu delegație de reprezentare la fila 82 dosar și intimata-pârâtă R. E. personal .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul apelantei-reclamante B. CREȘTINĂ DUPĂ EVANGHELIE DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI depune la dosar Tranzacția încheiată între părți, pe care o semnează în fața instanței și solicită să se ia act de aceasta.

Intimata-pârâtă R. E. personal, semnează Tranzacția în fața instanței și solicită să se ia act de aceasta.

CURTEA

Prin sentința civilă nr.625 din 30.03.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a III a Civilă s-a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantei B. Creștină după Evanghelie din Municipiul București și în consecință s-a respins acțiunea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei R. E. să restituie contravaloarea materialelor și manoperei pentru construcțiile situate în București, ..53 – 55, sector 2 pentru lipsa calității procesual active.

Pentru a dispune în acest sens s-au reținut următoarele:

În ședința publică de la acest termen de judecată, tribunalul din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale active, asupra căreia, în raport de dispozițiile art. 137 alin. 1 C.pr.civ., analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Reclamanta a chemat în judecată pe pârâta R. E. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 10.250.000 RON reprezentând contravaloarea materialelor și manoperei pentru construcțiile situate în București, .. 53 – 55, sector 2, cererea fiind întemeiată inițial pe dispozițiile art. 494 alin. 2 Teza a II –a C.civ., și disp. art. 1444 C.civ.

Tribunalul a observat că deși reclamanta a invocat disp. art. 494 alin. 2 Teza a II – a C.civ., în cuprinsul cererii de chemare în judecată a arătat că este îndreptățită la pretențiile solicitate în cerere, solicitând pârâtei să îi înapoieze valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului.

Așadar, se poate constata că, în realitate, reclamanta a invocat inițial disp. art. 494 alin. 3 Teza a II – a C.civ., care reglementează situația constructorului de rea-credință, textul legal invocat prevăzând că dacă proprietarul voiește a păstra pentru dânsul acele plantații și clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii, fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantații și construcții (Teza I).

Textul legal menționat reglementează în continuare situația constructorului de bună-credință: cu toate acestea, dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea plantațiilor, clădirilor și lucrărilor, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului.

În privința dispozițiilor art. 1444 C.civ., tribunalul a reținut că acest text legal prevede că arendașul ori locatarii nu pot fi dați afară mai înainte de a fi dezdăunați de locator, iar când acesta nu o face, de către cumpărător.

Așadar, cele două texte legale invocate de reclamantă în cererea introductivă inițială nu au nici o legătură, acestea conținând reguli în materii diferite, reclamanta indicând în mod eronat dispozițiile art. 1444 C.civ., pentru argumentarea juridică a dreptului de retenție.

Ulterior, reclamanta a modificat și precizat cererea de chemare în judecată, temeiul de drept invocat fiind total diferit de cel menționat inițial și mai mult decât atât, reglementând o situație specială în raport de dispozițiile de drept comun care reglementează situația constructorului de bună-credință.

Astfel, reclamanta a susținut că solicită contravaloarea despăgubirilor cu privire la imobilul din .. 53 - 55, în temeiul art. 10 alin. 5 din Legea 10/2001 modificată și completată, construcțiile reclamantei, potrivit susținerilor acesteia, fiind amplasate pe terenul restituit pârâtei în baza Legii 10/2001.

Ca situație de fapt, tribunalul a reținut că, prin dispoziția nr. 7511/15.02.2007 emisă de Primarul General al Municipiului București s-a dispus anularea dispoziției nr. 3108/21.06.2004 a Primarul General a Municipiului București și a actelor subsecvente încheiate în baza acestei dispoziții, prin care inițial s-a restituit în proprietatea numitei Rozinchin P. suprafața de 2120 m.p. din suprafața totală de 3444 m.p., teren situat în București, .. 53, sector 2.

Prin Dispoziția menționată s-a dispus restituirea în natură în proprietatea numitei Rozinchin P. a întregului teren de 3444 m.p., situat în București, .. 53, sector 2, predarea-preluarea bunului urmând ase baze pe bază de protocol de predare-primire încheiat de deținător.

Ulterior,prin Dispoziția nr.8804/28.09.2007 s-a rectificat preambulul dispoziției nr. 7511/15.02.2007 a Primarului General a Municipiului București prin care inițial s-a reținut că terenul în suprafață de 3444 m.p. este liber de construcții, fiind înlăturată această mențiune prin dispoziția ulterioară.

Tribunalul mai reține că Dispoziția nr. 3108/21.06.2004 a fost anulată prin decizia civilă nr. 1387/25.11.2005 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV - a Civilă și ca urmare a acestei hotărâri judecătorești s-au emis cele două dispoziții menționate mai sus.

Reclamanta a primit în anul 1990 în folosință terenul situat în București, .. 53 – 55, în baza Dispoziției nr. 461/4.07.1990 emisă de Primăria Sectorului 2 București, pe care, după obținerea autorizațiilor de construire, a edificat un locaș de cult și o construcție reprezentând sediul unei unități de învățământ superior cu specializarea teologie, construcții care în prezent sunt situate pe terenul restituit în natură numitei Rozinchin P., decedată la 23.12.2009, autoarea pârâtei R. E., în baza Dispozițiilor nr. 7511/15.02.2007 și 8804/28.09.2007.

Pe lângă dispozițiilor art. 10 alin. 5 din Legea 10/2001, modificată și completată, reclamanta a înțeles să mai invoce disp. art. 11, art. 19, art. 48, art. 50 și 501 din Legea 10/2001, care în opinia acesteia instituie principiul restituirii investițiilor aduse unui imobil, de către persoana căreia i s-a restituit dreptul de proprietate asupra imobilului pe care se află îmbunătățirile.

Se impune a se menționa că reclamanta a înțeles să modifice în totalitate temeiul juridic al cererii, în scopul evitării îndeplinirii obligației de achitare a taxelor judiciare de timbru, față de valoarea mare a pretențiilor deduse judecății.

Tribunalul a constatat însă că reclamanta a omis a avea în vedere că dispozițiile legale speciale invocate reglementează situații speciale, impunând o analiză atentă a incidenței lor în cauză.

Astfel, potrivit art. 10 alin. 5 din Legea 10/2001, se restituie în natură și terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcții autorizate care nu mai sunt necesare unității deținătoare, dacă persoana îndreptățită achită acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcției respective, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.

Așadar, dacă pârâta R. E. este moștenitoarea persoanei îndreptățite, Rozinchin P., care a beneficiat de restituirea în natură a terenului pe care s-au edificat construcții, tribunalul constată, in schimb, că reclamanta B. Creștină după Evanghelie din Municipiul București nu are calitate de unitate deținătoare, în sensul prevăzut de dispozițiile Legii 10/2001.

Sintagma de unitate deținătoare este definită de Normele metodologice de aplicare unitară a legii, potrivit cărora, este entitatea cu personalitate juridică care exercită în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publică), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste).

Sintagma de entitate învestită cu soluționarea notificării, potrivit normelor, este unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Ministerul Finanțelor Publice, alte autorități publice centrale sau locale implicate).

Tribunalul a reținut că cele trei Dispoziții cu nr. 3808/21.06.2004, 7511/15.02.2007 și 8804/28.09.2007 au fost emise în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 4 din Legea 10/2001, potrivit cărora în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București, ori, după caz, a președintelui consiliului județean.

Prin aceste dispoziții s-a soluționat înregistrarea notificată sub nr. 462/2001 la unitatea deținătoare, potrivit definiției prezentate mai sus, respectiv Primăria Municipiului București, privind terenul situat în București, .. 53 – 55, sector 2, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, solicitat în natură de autoarea pârâtei, Rozinchin P., notificatoarea făcând dovada calității de persoană îndreptățită la restituire în baza testamentului olograf întocmit în anul 1961 și a certificatului de moștenitor nr. 601/1991, imobilul la data preluării abuzive fiind proprietatea numitului Rozinchin C., în baza actului de proprietate nr. 2816/1926.

Așadar, se poate observa cu ușurință că reclamanta nu se află în ipoteza reglementată de art. 10 alin. 5 din Legea 10/2001, neavând calitatea de unitate deținătoare, iar în raport de natura acestor construcții, nici nu se poate vorbi în cauză despre necesitatea lor unității deținătoare, chiar reclamanta menționând că este vorba despre construcții reprezentând locaș de cult și sediul unei unități de învățământ superior cu specializarea teologie.

Referitor la celelalte dispoziții legale, la care reclamanta a făcut trimitere, respectiv art. 11 și 19 din Legea 10/2001, tribunalul reține că acestea reglementează o cu totul altă situație decât cea dedusă judecății, în special modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii persoanei îndreptățite pentru categoriile de terenuri prevăzute de aceste două texte legale, și nu fac trimitere la plata de despăgubiri cu privire la construcțiile situate pe terenurile respective.

Astfel, art.11 din lege reglementează situația imobilelor expropriate, legiuitorul având în vedere includerea sub incidența legii a tuturor exproprierilor făcute în perioada de referință – 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, fiind vizate atât terenurile expropriate ocupate integral de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, precum și construcțiile expropriate și demolate care nu se mai pot restitui în natură, persoana îndreptățită având dreptul la valoarea lor.

Or, în cauză nu este vorba despre un teren expropriat, ci, așa cum s-a arătat mai sus, terenul a fost preluat de stat, în baza Decretului nr. 92/1950, iar, așa cum s-a mai precizat, ipotezele la care face trimitere acest text legal o privesc doar pe persoana îndreptățită și nu pe persoana care a edificat o construcție pe terenul restituit în natură persoanei îndreptățite.

De asemenea, nici art. 19 din Legea 10/2001 nu are nici o legătură cu prezenta cauză, reglementând situația imobilelor construcții care fac obiectul notificărilor emise în baza Legii 10/2001. Or, în prezenta cauză notificarea emisă de Rozinchin P. a vizat doar restituirea în natură a terenului, iar prin dispozițiile emise s-a și restituit în natură doar terenul, fără a se face vreo mențiune cu privire la construcțiile existente pe teren.

În ceea ce privește dispozițiile art. 48 din Legea 10/2001, tribunalul reține că potrivit acestor reglementări, chiriașii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile, obligația despăgubirii revenind persoanei îndreptățite.

Art. 50 și 501 din Legea 10/2001, reglementează scutirea de taxele de timbru prevăzute de lege pentru toate cererile formulate în temeiul acestei legi, precum și posibilitatea restituirii prețului actualizat sau a prețului de piață al imobilului ce a făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii 112/1995.

În prezenta cauză, reclamanta nu are calitatea de chiriaș al unui imobil cu destinația de locuință, pentru a se vorbi de un drept la despăgubire pentru sporul de valoare, și nici nu este vorba despre vreun contract încheiat în baza Legii 112/1995, tribunalul constatând că reclamanta nu se află în nici una din ipotezele reglementate de aceste texte legale.

Tribunalul a reținut că reclamantei, prin Decizia nr. 461/4.07.1990 emisă de Primăria Sectorului 2 București, i s-a atribuit în folosință terenul în suprafață de 3070,50 m.p., situat în .. 53 – 55, pe durata existenței clădirilor ce urmau a se edifica pe acest teren, iar prin autorizațiile nr. 3 E/17.07.1991 și 5 E/29.04.1998, a fost autorizată să edifice construcții pentru spațiul de cult și sediul Uniunii Cultului C. după Evanghelie, având S+P+1 etaj, și cuprinzând sală (600 + 130 locuri), spații specifice cultului, spații învățământ și asistență medicală, stație hidrofor – incendiu, precum și o clădire reprezentând sediul uniunii – S+P+3 etaje, cuprinzând spații de învățământ, spații pentru sediul redacție și cazare, ulterior finalizând lucrările prin înlocuirea terasei cu pod, șarpantă lemn, pentru construcția imobil S+P+3E.

În procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1/26.11.2001, beneficiar fiind reclamanta și nu Primăria Municipiului București, se face mențiunea predării construcției spațiu cult (corpul A+corpul B), edificate în baza autorizațiilor invocate mai sus, rezultând în mod evident că aceste construcții nu se află sub incidența Legii 10/2001.

Mai mult decât atât, prin sentința civilă nr. 7077/24.05.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, s-a constatat că pârâta R. E. este unicul proprietar al terenului în suprafață de 3444 m.p., situat în București, .. 53 – 55, sector 2, iar reclamanta din prezenta cauză este constructor de rea-credință al tuturor edificiilor situate pe terenul din București, .. 53 – 55, sector 2, fiind obligată să le ridice pe cheltuială proprie și cu respectarea dispozițiilor art. 8 din Legea 50/1991, în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri.

Prin urmare și din această sentință rezultă încă o dată că nu este vorba despre o construcție necesară unității deținătoare sau că ar fi vorba despre un teren sau construcție din categoria imobilelor reglementate de art. 11 și 19 din Legea 10/2001, că reclamanta nu are calitatea de chiriaș, în sensul prevăzut de art. 48, 50 și 501 din Legea 10/2001, nefiind dovedită în cauză o identitate între reclamantă și persoana titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății.

Pe cale de consecință, față de considerentele expuse și dispozițiile legale invocate, tribunalul va admite excepția calității procesuale active și va respinge acțiunea astfel cum a fost modificată și precizată, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta B. Creștină după Evanghelie din Municipiul București iar pârâta R. E. a depus întâmpinare.

La termenul de astăzi părțile au solicitat să se ia act de tranzacția părților.

Verificând tranzacția depusă la dosar instanța constată că sunt îndeplinite dispozițiile art.1704 și urm. din Codul civil de la 1854 motiv pentru care în temeiul art.296 Cod procedură civilă se va admite apelul se va schimba sentința apelată în sensul de a se lua act de tranzacția părților în temeiul art.271 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă B. Creștină după Evanghelie din Municipiul București împotriva Sentinței civile nr. 625/30.03.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă R. E..

Schimbă sentința în sensul că se ia act de tranzacția părților, astfel: „TRANZACȚIE B. CREȘTINĂ DUPĂ EVANGHELIE "ANTIOHIA", fostă B. Creștina după Evanghelie din Municipiul București, cu sediul în București, .. 53-55, sector 2 reprezentată legal de R. E., identificat cu CI/Pașaport nr._ eliberat de Departamentul Statelor Unite la data de 25.07.2011, în calitate de apelantă-reclamantă și R. E., domiciliată în București, ., sector 2, identificată cu CI ., nr._ eliberată de SPCEP S2 biroul nr.1 la data de 17.11.2009 CNP_, în calitate de intimată-pârâtă;

Schimbă sentința în sensul că se ia act de tranzacția părților „TRANZACȚIE B. CREȘTINĂ DUPĂ EVANGHELIE "ANTIOHIA", fostă B. Creștina după Evanghelie din Municipiul București, cu sediul în București, .. 53-55, sector 2 reprezentată legal de R. E., identificat cu CI/Pașaport nr._ eliberat de Departamentul Statelor Unite la data de 25.07.2011, în calitate de apelantă-reclamantă și R. E., domiciliată în București, ., sector 2, identificată cu CI ., nr._ eliberată de SPCEP S2 biroul nr.1 la data de 17.11.2009 CNP_, în calitate de Intimată-pârâtă; Având în vedere că, pe rolul Curții de Apel București se află dosarul nr._, având ca obiect plata contravalorii sporului de valoare adus imobilului (teren) situat în București, ..53-55, sector 2, imobil care a fost restituit în natură conform Legii nr. 10/2001, modificată, părțile au înțeles să stingă litigiul în condițiile stipulate mai jos. Ținând cont că prin Dispoziția nr.7511/15.02.2007 a fost aprobată restituirea în natură a imobilului-teren, în suprafață de 3444 mp, teren situat în București, ..53, în prezent acest teren revenindu-i intimatei-pârâte R. E., părțile litigante au hotărât stingerea litigiului prin partajarea terenului în două loturi, lotul ce va cuprinde terenul aferent construcțiilor apelantei-reclamante urmând a fi vândut către aceasta, celălalt lot urmând a intra în posesia intimatei-pârâte. Din aceste motive a fost măsurat terenul aflat în posesia apelantei-reclamante B. Creștină după Evanghelie "Antiohia", conform schiței atașate prezentei tranzacții și care face parte din tranzacție. Având în vedere suprafața terenului, respectiv 3444mp, părțile au hotărât partajarea acestuia în două loturi, după cum urmează: Lotul 1, în suprafață de 3191 m.p. din care suprafața construita 1263m.p., identificat pe schiță între punctele A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-A; Lotul 2, în suprafață de 253 mp, identificat între punctele A-J-I-H-G-K-A. Datorită faptului că pe Lotul 1 se află construcțiile al căror proprietar este apelanta-reclamantă B. Creștină după Evanghelie ""Antiohia"" părțile au hotărât stingerea litigiului prin atribuirea către apelanta-reclamantă a Lotului 1, intimata-pârâtă urmând a rămâne în proprietate cu Lotul 2. În acest sens, intimata-pârâtă R. E. înțelege să vândă apelantei-reclamante B. Creștină după Evanghelie "Antiohia" terenul în suprafață de 3191 mp (Lotul 1) situat în București, ..53-55, sector 2, teren aflat deja în posesia apelantei-reclamante, aceasta din urmă obligându-se a achita intimate-pârâte suma de 375.000 Euro, sumă ce va fi achitată eșalonat, în cinci rate. Eu, R. E., intimată-pârâtă în dosarul nr._ ,declar că înțeleg să vând apelantei-reclamante, B. Creștină după Evanghelie "Antiohia", terenul în suprafață de 3191 situat în București, ..53-55, sector 2, identificat drept Lotul 1 pe schița anexă ce face parte din prezenta tranzacție,urmând ca apelanta-pârâtă să îmi plătească suma de 375. 000 Euro în patru tranșe, astfel: Prima tranșă în cuantum de 100.000 Euro, echivalent lei până la data de 25.05.2014; A doua tranșă în cuantum de 50.000 Euro echivalent lei până la data de 25.12.2014; A treia tranșă în cuantum de 100.000 Euro echivalent lei până la data de 25.05.2015; A patra tranșă în cuantum de 50.000 Euro echivalent lei până la data de 25.12.2015; A cincea tranșă în cuantum de 75.000 Euro echivalent lei până la data de 25.05.2016; Plata se va face în euro sau echivalent lei la cursul de cumpărare al băncii - ING K din ziua plății,în contul R055INGB_3597 sau R082INGB_, deschis pe numele R. E.. Transmiterea dreptului de proprietate are loc astăzi, data semnării prezentei tranzacții,

apelanta-reclamantă fiind deja în posesia terenului, urmând ca apelanta-reclamantă să îmi predea posesia Lotului 2, astăzi, data semnării tranzacției. În caz de neplată a unei tranșe până cel târziu la termenul stipulat, tranzacția se desființează de drept, proprietatea revenind intimatei-pârâte,R. E., plățile efectuate nu se restitui, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință. Noi,B. Creștină după Evanghelie "Antiohia", reprezentată de R. E., înțelegem să cumpărăm terenul în suprafață de 3191 mp situat în București, ..53•55, sector 2, identificat drept Lotul 1 pe schița anexă ce face parte din prezenta tranzacție, urmând să plătim contravaloarea acestuia în sumă de 375.000 Euro în cinci tranșe, în condițiile arătate mai sus.

În caz de neplată a unei tranșe până cel târziu la termenul stipulat, tranzacția se desființează de drept, proprietatea revenind intimatei-pârâte, R. E., plățile efectuate nu se vor restitui, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință. Transmiterea dreptului de proprietate are loc astăzi, data semnării prezentei tranzacții, apelanta-reclamantă fiind deja în posesia terenului, urmând ca apelanta-reclamantă sa predea intimatei-pârâte, R. E., posesia Lotului 2, astăzi, data semnării tranzacției. Noi, părțile semnatare ale prezentei tranzacții, declarăm ca am convenit de comun acord ca utilitățile Bisericii Creștine după Evanghelie "Antiohia" să rămână pe Lotul 2, intimata-pârâtă R. E., se obligă să permită accesul în caz de nevoie. Această înțelegere scrisă, neviciată, reprezintă voința liberă a părților, act pe care îl depunem la instanța de judecată cu rugămintea de a fi consfințit în cuprinsul unei hotărâri judecătorești definitive, în temeiul art.271 - 273 C.pr. civ.

Părțile semnatare ale prezentei tranzacții declară că în urma acestei tranzacții nu mai au nici o pretenție, plângere sau solicitare, de nici o natură una împotriva celeilalte și sunt de acord cu stingerea litigiului ce face obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Curții de Apel București.

Prin încheierea prezenței tranzacții, declarăm expres că am lichidat definitiv orice pretenții, litigiul dintre noi fiind soluționat. Prezenta tranzacție s-a încheiat într-un număr de trei exemplare, unul pentru instanță și câte unul pentru părți. B. CREȘTINĂ DUPĂ EVANGHELIE prin R. E. Pașaport nr._ eliberat de Departamentul Statelor Unite la data de 25.07.2011 în calitate de apelantă-reclamantă; R. E. CI ., nr._ eliberata de SPCEP S2 biroul nr. 1 la data de 17.11.2009 CNP_ în calitate de intimată – pârâtă.”

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică azi, 23 aprilie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

P. F. A. R. P.

GREFIER

F. J.

RED.PF

Tehnored.MȘ/ 4 ex.

7.05.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 182/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI