Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1851/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1851/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 35163/299/2012
Dosar nr._
(2048/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1851
Ședința publică de la 05.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - FĂNICA PENA
JUDECĂTOR - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta-reclamantă, C. S., împotriva deciziei civile nr.379.A. din 31.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a civilă în dosarul nr._ /2013, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, S. (fostă S. T.) D..
P. are ca obiect – acțiune în răspundere delictuală.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 07.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 14.11.2014, 21.11.2014, 28.11.2014, 05.12.2014, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5173/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosar nr._, s-a respins acțiunea formulata de reclamant C. S. în contradictoriu cu pârâta S. (fosta S.-T.) D. ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 22.06.2011 sub nr._/3/2011, reclamantul C. S. a chemat în judecată pe pârâta S. D. (fostă S. T. D.), solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de_ euro, reprezentând sumă avansată pârâtei în temeiul mandatului încredințat și a sumei reprezentând dobânda legală aferentă, calculată până la data plății integrale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a mandatat pârâta pentru efectuarea mai multor operațiuni necesare înființării unei societăți comerciale și desfășurării activității acesteia, precum și pentru cumpărarea unui bun imobil, iar aceasta trebuie să dea socoteală pentru activitățile îndeplinite în temeiul mandatului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969, 1541, 1544, 1079 și 1082 Cod civil, art. 4 din O.G. nr. 9/2000 și art. 274 Cod procedură civilă.
În dovedire au fost depuse înscrisuri, în fotocopie (filele 4-21).
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.1107/05.06.2012 Tribunalul București a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, astfel încât pe rolul acesteia s-a constituit dosarul nr._, ce face obiectul prezentei cauze.
Sub aspectul probatoriului, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Din înscrisurile de la filele 11-13 rezultă că reclamantul, alături de un alt asociat și pârâta din prezenta cauză au constituit o societate comercială cu sediul în România.
Reclamantul a virat în contul pârâtei suma de_ euro (filele 9-10), motivul invocat în înscrisul constatator al plății fiind achiziția de terenuri.
Asociații societății comerciale înființate, respectiv reclamantul, pârâta și cel de al treilea asociat au mandatat-o pe dna C. A. să procedeze la cumpărarea unui teren din județul Tulcea, actul de vânzare-cumpărare fiind autentificat de un birou notarial.
Având în vedere materialul probatoriu administrat în cauză, instanța a apreciat că nu se poate reține în speță existența unei obligații a pârâtei la restituirea sumei de_ euro, reprezentând sumă ce ar trebui restituită pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de către pârâtă, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că între părți s-ar fi încheiat un act juridic civil care să constate o obligație de restituire a unei sume de bani.
În aceste condiții nu s-a putut reține că în speță sunt întrunite condițiile unei răspunderi civile contractuale sau delictuale a pârâtei, nefiind probată asumarea unei obligații contractuale sau existența unei fapte ilicite; în acest sens instanța a reținut că înscrisurile ce au consemnat transferarea sumei de bani în contul pârâtei, deși indică drept motiv al efectuării plății achiziția de terenuri, nu poate constitui izvorul unei obligații de restituire în sarcina pârâtei, în lipsa asumării unei astfel de obligații de către pârâtă și a unui contract de mandat în acest sens.
Simpla menționare a faptului că sumele au fost avansate în vederea achiziționării unor terenuri nu pot suplini inexistența unui contract care să consacre obligația de a da socoteală a pârâtei, sumele putând fi avansate și în alte scopuri decât cel declarat.
Între părți nu a fost semnat un alt contract în afara celui necesar constituirii societății comerciale (acesta nefiind depus la dosarul cauzei), iar pârâta nu poate răspunde pentru o obligație a cărei asumare nu a fost probată de către reclamant.
Astfel, instanța a apreciat că reclamantul, având în derulare afaceri în România, putea cu diligențe minime să obțină un înscris constatator al obligației pârâtei de a restitui acele sume (care puteau fi plătite în diverse scopuri, inclusiv acela al gratificării pârâtei), nefiind vorba de relații de prietenie sau de rudenie, astfel încât nu își poate invoca propria culpă pentru a obține protecția judiciară a unui drept.
Pentru aceste considerente, reținând că reclamantul nu a făcut proba temeiniciei pretențiilor sale în condițiile art. 1169-1170 Cod civil, iar pârâta nu datorează sumele solicitate de reclamant constând în restituirea unor sume încredințate în temeiul unui mandat, nefiind aplicabile prevederile art. 969 sau 998-999 Cod civil, instanța a respins, acțiunea ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, întrucât reclamantul a căzut în pretenții, instanța l-a obligat să plătească pârâtului suma de 2500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu apărător.
Împotriva sentinței civile nr.5173/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._ a formulat apel reclamantul C. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel cum s-a reținut în decizia de apel.
„În motivarea acestuia, apelantul reclamant a arătat următoarele:
Solicită admiterea apelului si pe cale de consecința desființarea hotărârii atacate ca nefiind temeinica si legala și în consecință admiterea cererii de chemare in judecata; obligarea intimatei la plata cheltuielilor ocazionate cu judecata, pentru următoarele
Arată apelantul că, în cursul anului 2008, impreuna cu alți cetățeni italieni, a virat in contul intimatei S. T. D. sume de bani, in vederea realizării de investiții in România.
Întrucât cetățenii străini nu au dreptul de a dobândi terenuri agricole in România, intimata a propus constituirea unei societăți comerciale prin intermediul cărora sa facă achiziții de terenuri.
Astfel, la data de 25.06.2008 a fost înregistrata la ORCTMB, sub nr. /40/ moi/2008 societatea DSF International Grand Invest S.R.L. (denumita in continuare „Societatea") având ca asociați pe apelant, intimata si alt cetățean italian, Benedetti Fidenzio.
La data de 24.06.2008, a virat intimatei, prin ordin de plata, suma de 32.005 Euro in contul personal al acesteia identificat IBAN RO 36 RZBR_ 6070, deschis la Raiffeisen Bank - Agenția Prelungirea G.. Motivul acestei plați, consemnat si pe ordinul de plata este „achiziție terenuri".
De asemenea, la data de 26.06.2008, prin ordin de plata din 26.06.2008 a virat cu același titlu „achiziție terenuri" suma de 43.000 Euro, in același cont personal al intimatei.
In total a virat în contul personal al intimatei S. T. D. suma de 75.005 Europ.
La data de 01.07.2008 a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1665/01.07.2008 la BNP C. A. (« Contractul »). Prin acest contract Societatea, in calitate de cumpărător, reprezentata prin mandatar avocat C. A., a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 20 ha de teren agricol situate in extravilanul comunei Casimcea, județul Tulcea (numit in continuare « Terenul »). Prețul tranzacției, consemnat in Contract, a fost de 42.000 Euro, pe care vânzătoarea Terenului recunoaște ca l-a primit integral de la Societate, reprezentata prin mandatar C. A., la data semnării actului.
În data de 22.06.2011 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București cererea prin care apelantul a solicitat instanței de judecata ca prin hotărârea ce o va pronunța sa fie obligată intimata la plata sumei de 75.005 Euro avansata acesteia in temeiul mandatului încredințat și dobândă legală aferenta acestei sume.
La data de 05.06.2012, Tribunalul București și-a declinat competenta de a judecat cauza în favoarea Judecătoriei Sector 1, constituindu-se astfel dosarul nr._ .
În data de 12.03.3013, instanța, analizând cererea de chemare în judecată, apărările Intimatei precum si probatoriul administrat in cauza, a respins in mod nejustificat cererea de chemare in judecata.
Hotărârea instanței de fond este netemeinică si nefondată, din următoarele motive:
Referitor la motivarea instanței de judecata ca intre părți nu s-ar fi incheiat un act juridic civil, care sa constate obligația de restituire a unei sume de bani, precizează următoarele:
Forma actului juridic civil, este guvernată de principiul consensualismului, ce reprezintă o aplicare a principiului libertății actelor juridice civile (autonomiei de voința).
Simpla manifestare de voința este necesara si suficienta pentru ca actul juridic civil sa ia naștere in mod valabil sub aspectul formei;
Pentru a produce efecte juridice civile manifestarea de voința nu trebuie sa imbrace o forma speciala.
Astfel, in cauza, intre parti a fost incheiat un act juridic civil, acestea exprimându-si neîndoielnic voința de a stabili raporturi juridice guvernate de regulile aplicabile mandatului.
În ceea ce privește susținerea instanței de judecata ca nu sunt intrunite condițiile încheierii unui contract de mandat.
Deși intre parti nu exista un contract de mandat încheiat în forma scrisa, raporturile dintre acestea sunt guvernate de regulile aplicabile mandatului, intrucat potrivit art. 1533 cod civil mandatul poate fi nu numai expres, dar si tacit, iar primirea tacita rezulta din executarea lui din partea mandatarului.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, în speța acceptarea clara a mandatului de către intimată rezulta atât din primirea sumelor de bani, astfel transmise, prin executarea parțiala a mandatului de către aceasta (astfel cum se poate observa din înscrisuri depuse în probațiune), cat si din necontestarea in niciun moment procesual a mandatului astfel acordat.
De asemenea, intimata, prin întâmpinarea depusă la termenul din 04.12.2012 susține ca suma ar fi fost folosita numai pentru achiziționarea terenului, ci si pentru celelalte activități necesare achiziționării acestuia, neprezentând nici un fel de dovadă in acest sens, necontestând însă în nici un moment faptul ca suma ce face obiectul prezentului litigiu nu a fost primita de către aceasta.
Mai mult decât atât, legea nu prevede ca o condiție esențiala încheierea contractului de mandat in forma scrisa, mandatul fiind un contract consensual, care ia naștere prin simplul acord de voința al părților, fără a fi supus vreunei forme speciale, cu atât mai mult cu cat acesta este valabil si in cazul unei acceptări tacite a acestuia.
Referitor la scopul cu care au fost virate sumele de bani, instanța eronat menționează, cu titlu de exemplu, că acestea ar fi fost virate cu scopul gratificării.
In speță, nu se putea retine voința Apelantului de a o gratifica pe Intimata prin virarea sumelor de bani in contul personal al acesteia, nefiind intrunite condițiile de validitate ale unui act cu titlu gratuit.
Mai mult decât atât, destinația sumelor virate de către apelant a fost prevăzuta de către acesta pe ordinul de plata, respectiv „pentru achiziție terenuri".
Instanța în mod greșit a apreciat ca apelantul nu ar fi făcut proba temeiniciei pretențiilor sale si ca astfel Intimata nu datorează sumele solicitate, din moment ce:
- Suma de 75.005 Euro a fost virata in contul personal al Intimatei;
- Dovada viramentului bancar precizează expres scopul in care aceasta suma a fost virata, respectiv achiziționarea de terenuri;
- Intimata nu a contestat încheierea unui contract de mandat, in scopul achiziționării de terenuri;
- Intimata a executat în parte mandatul acordat;
Referitor la cele menționate, raporturile dintre părți sunt guvernate de regulile aplicabile mandatului, iar în temeiul art. 1541 Cod civil, mandatarul este dator sa remită tot ceea ce a primit in baza mandatului;
Cu privire la dobânzi, având în vedere că achiziția Terenului s-a realizat la data de 01.07.2008, rezultă că, după aceasta data, suma ce urmează a fi restituita este utilizata de către intimata in interes personal, motiv pentru care se impune obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente acestei sume, cu începere de la data de 01.07.2008 si pana la data restituirii efective a sumei.
Concluzionând, apreciază ca prezenta cerere de apel este fondata si întemeiată, probandu-se atât existenta raportului juridic dintre părți, precum si nerestituirea sumelor de bani ce nu au fost utilizate in executarea mandatului si care, în temeiul prevederilor art. 1554 Cod civil trebuie restituite mandantului.
Mai mult decât atât, aceste aspecte nu numai ca nu au fost contestate de către intimata, ci însăși aceasta, prin avocat, a recunoscut existenta acestui raport și a sumelor ce au fost virate de către apelant intimatei in temeiul acestuia, precum si executarea in parte a mandatului.
În condițiile în care s-ar aprecia că nu este probată existența contractului de mandat, în orice caz prezenta acțiune ar fi justificată pe prevederile legale privind îmbogățirea fără justa cauza.
Însă, astfel cum doctrina si practica sunt unanime a aprecia, sesizarea instanței cu o acțiune fundamentata pe prevederile legale vizând îmbogățirea fără justa cauza este inadmisibilă în situația în care intimatul are la dispoziție o alta acțiune, in cauza de fata o acțiune ce rezulta din contractul de mandat.
Acest aspect a fost întărit și prin susținerile paratei, prin avocat, făcuta la termenul din data de 14.11.2012, susțineri prin care aceasta nu contestata existenta mandatului si primirea sumelor de bani indicate de către reclamant, ci doar natura civila a raportului dintre părți”.
Nu s-au administrat în apel noi probe.
Prin decizia civilă nr.379/A/31.03.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția III-a Civilă în dosar nr._, s-a respins apelul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
„Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat următoarele:
Prin cererea introductivă, apelantul-reclamant a solicitat instanței obligarea pârâtei la restituirea sumei de 75 005 EUR, și dobânzi legale aferente acestei sume, în cuantum de 13 377,60 EUR, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Cauza acțiunii a reprezentat-o contractul de mandat pe care apelantul l-ar fi acordat intimatei pentru a utiliza suma de_ EUR în vederea achiziționării unui teren, teren care, se pare, a fost achiziționat prin contractul autentificat sub nr.1665/01.07.2008 la BNP C. A.. Astfel, apelantul a arătat că a acordat pârâtei mandat să efectueze anumite operațiuni juridice legate de realizarea unor investiții imobiliare în România. Acest mandat poate fi considerat acceptat de către pârâtă prin acceptarea sumelor de bani, transferate cu mențiunea”achiziție terenuri”.
Apelantul a mai învederat instanței că această sumă de bani nu a fost depusă în conturile societății al căror asociați erau ambele părți, astfel că se impune ca intimata-pârâtă să îi restituie această sumă de bani, în temeiul art. 1541 C.Civ., iar în temeiul art. 1544 C.civ. a solicitat și plata dobânzii legale începând de la data de 01.07.2008, dată la care contractul de mandat ar putea fi considerat executat prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1665.
Tribunalul a reținut că prin motivele de apel s-au invocat aspecte ce țin de greșita interpretare a legii și a situației de fapt dedusă judecății.
Tribunalul a constatat că apelul este nefondat.
A invocat apelantul că existența, ca valabilitate juridică, a unui act juridic, în speță a unui contract de mandat, este supusă principiului consensualismului, prevăzut la art. 969 C.civ., fără a fi nevoie de o formă scrisă pentru ca acesta să își producă efecte juridice.
Tribunalul a reținut că este corect acest raționament juridic, însă, în speță motivarea instanței de fond se referă la lipsa de probe.
Astfel, a vorbi despre existenta unui act juridic civil prin simplul acord de voință reprezintă o discuție juridică, iar proba acestui act juridic reprezintă altă discuție juridică. Astfel, un act juridic se poate naște doar prin simplul acord de voință al părților, producându-și efectele specifice, însă nu poate fi probat în fața instanței decât în condițiile art. 1191-1198 C.civ.
În cauză, actul juridic de mandat despre care face vorbire apelantul nu a fost probat în condițiile articolelor menționate.
Mai mult, instanța de fond nu a contestat transferul sumei de 75 005 EUR în conturile pârâtei, fapt dovedit, și necontestat de intimata pârâtă. Însă faptul că această sumă de bani a fost transferată în considerarea unui contract de mandat nu a fost dovedit în cauză, în primul rând pentru că nu s-a făcut dovada existenței unui asemenea mandat”.
Împotriva deciziei civile nr.379/A/31.03.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția III-a Civilă în dosarul nr._, a formulat recurs reclamantul C. S., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că s-a probat virarea de către recurent în contul personal al intimatei – pârâte S. T. D. a sumei totale de 75.005 Euro prin ordin de plată la data de 24.06.2008 suma de 32.005 Euro și respectiv la data de 26.06.2008 suma de 43.000 Euro cu mențiunea „achiziție terenuri”, prin societatea înființată în acest scop, având ca asociați pe recurent, intimată și alt cetățean italian Benedetti Fidenzio – sub denumirea DSF Internațional Grand Invest SRL – întrucât cetățenii străini (persoane fizice – sublin.red) nu aveau dreptul de a dobândi terenuri agricole în România.
La data de 01.07.2008 s-a dobândit de către societatea înființată (data de 25.06.2008), dreptul de proprietate asupra a 20 ha de teren agricol situate în extravilanul comunei Casimcea, județul Tulcea, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1665/01.07.2008 la BNP C. A. prin mandatar avocat C. A. – prețul fiind de 42.000 Euro, pe care vânzătoarea recunoaște că l-a primit integral de la societate.
S-au adus critici deciziei Tribunalului București pentru respingerea apelului ca nefondat, sub următoarele aspecte:
- Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
În doctrină s-a arătat că motivarea hotărârii judecătorești trebuie să fie clară, convingătoare și pertinentă, să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile ori apărările părților – doar în acest fel se înlătură arbitrariul din actul de justiție și face posibil controlul exercitat de instanțele ierarhic superioare.
Or, în speță, motivarea practic lipsește, potrivit exigențelor prevăzute de lege, Tribunalul București precizând în cinci rânduri că nu s-a făcut dovada contractului de mandat, fără a analiza criticile și argumentele cuprinse în apelul formulat împotriva hotărârii primei instanțe, concluzionând în sensul că nu s-ar fi făcut dovada mandatului potrivit art.1191 – 1198 Cod civil.
- Instanța, analizând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, prin interpretarea în sensul că „actul juridic de mandat nu a fost probat în condițiile articolelor menționate – art.1191 și următoarele Cod civil, ignorându-se prevederile art.1197 Cod civil care statuează că regulile prescrise în art.1191 – 1196 Cod civil nu se aplică în cazul în care există un început de dovadă scrisă.
În plus, raporturile dintre părți sunt generate de regulile aplicabile mandatului, iar potrivit art.1533 Cod civil, mandatul poate fi nu numai expres, dar și tacit, iar primirea tacită rezultă din executarea lui din partea mandatarului.
Acceptarea clară a mandatului rezultă din primirea de către intimată a sumelor de bani, transmise de către recurent astfel cum a arătat și dovedit, și prin executarea parțială de către intimata – pârâtă a mandatului, cât și din necontestarea de către aceasta în instanță a mandatului acordat.
Susținerea intimatei că sumele primite în contul său transmise de către recurent ar fi fost folosită nu doar pentru achiziționarea terenului, ci și pentru celelalte activități necesare achiziționării acestuia, nu a fost probată, recunoscând astfel mandatul.
- Instanța constată în mod netemeinic și nelegal că, deși nu se contestă transferul sumei de 75.000 Euro de către recurent în contul personal al intimatei – pârâte, faptul că această sumă a fost transferată în considerarea unui contract de mandat nu a fost dovedit în cauză, nefăcându-se dovada existenței unui contract de mandat între cele două părți.
Constatarea instanței de apel este eronată, având în vedere că:
- există principiul consensualismului ce guvernează acest tip de mandat;
- destinația sumelor transferate s-a făcut „pentru achiziție terenuri”;
- intimata a executat în parte mandatul, astfel că părțile și-au exprimat neîndoielnic voința de a stabili raporturi juridice guvernate de regulile aplicabile mandatului;
- intimata nu a contestat încheierea unui contract de mandat, în scopul achiziționării de terenuri.
Prevederile art.1191 Cod civil privind dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei, care nu se poate face decât prin act autentic, ori act sub semnătură privată – vizează în aprecierea recurentului mandatul expres, iar nu mandatul tacit pentru care devin incidente prevederile art.1197 Cod civil potrivit cărora regulile de mai sus (art.1191 Cod civil - nota red.) nu se aplică atunci când există un început de dovadă scrisă (sublin.red.), și care constă în orice scriptură în contra celui căruia s-a format petiția, sau a celui ce îl reprezintă, „scriptură care face a fi crezut faptul pretins”.
În speță, începutul de dovadă scrisă este reprezentant de dovada viramentului bancar, a celor două ordine de plată și scopul vânzării sumelor menționate privind achiziționarea de terenuri – care se completează cu celelalte înscrisuri de la dosar, dar și de apărările intimatei care confirmă contractul de mandat.
În plus, doctrina și jurisprudența au confirmat în mod constant, admisibilitatea oricăror mijloace de probă admise de lege a mandatului tacit, atât în privința conferirii, cât și a acceptării sale, aceste mijloace de dovadă fiind lăsate la libera apreciere a instanțelor de judecată.
Cerința de înscris necesar «ad probationem» ar contraveni însăși noțiunii de mandat tacit, căci mandatul scris este, prin definiție expres (s-a citat din F.D. – Tratat de drept civil. Contracte special, actualizat de L.M. și R.P., Ed.Universul Juridic, Ediția a Iv, pag.224).
Susținerile recursului sunt întărite și de prevederile art.1533 alin.2 Cod civil: „Și primirea mandatului poate să fie tacită și să rezulte din executarea lui din partea mandatarului”.
În plus, s-a solicitat a se avea în vedere și sentința nr.2072/21.11.2012 (anexa I) pronunțată de Tribunalul București – irevocabilă prin nerecurare, precum și sentința nr.309/14.01.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București (anexa 2) – ca jurisprudență relevantă privind mandatul – care confirmă argumentele de drept ale recursului pendinte.
În consecință, potrivit art.1544 Cod civil, intimata datorează și dobânzi aferente debitului principal, calculate de la data de 01.07.2008 – data încheierii contractului de vânzare-cumpărare și până la data restituirii efective a sumei.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și admiterea acțiunii, probându-se atât existența raportului juridic dintre părți, precum și nerestituirea sumelor de bani ce nu au fost utilizate în executarea mandatului și care, în temeiul art.1544 Cod civil trebuie restituire recurentului.
S-a atașat jurisprudența invocată – anexele 1 și 2, constând în sentința civilă nr. 2072/21.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._/3/2011 – definitivă prin anularea apelului pârâtei, ca netimbrat prin decizia civilă nr. 37/ A/10.02.2014 pronunțată de C.A.B.- Secția a III-a civilă – prin care pârâta S. (fostă S.) D. a fost obligată la plata către reclamantul BENEDETTI FIDENZIO a sumei de 110.942 euro din totalul celor virați de 152.942 euro, pentru achiziționarea unui teren în suprafață de 20 ha situat în Județul Tulcea, care s-a perfectat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/01.07.2008 la BNP C. A. contra prețului de 42.000 euro și sentința civilă nr. 309/14.01.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2012 prin care s-a admis acțiunea reclamantului GUIOTTO DINO, în contradictoriu cu pârâta S. T. D., care a fost obligată la plata sumei de 72.228 euro cu dobânda legală, virată în contul pârâtei de către reclamant, pentru achiziționarea unei societăți comerciale, respectiv a părților sociale – fapt neprobat – sentința fiind prevăzută cu recurs.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Curtea constată că mandatul este un contract consensual care așadar, nu trebuie să îmbrace o anume formă pentru validitatea lui, el putând fi atât expres, cât și tacit, cel din urmă putând rezulta din executarea cel puțin parțială a mandatului dat.
În speță, astfel cum susține recurentul reclamant și este confirmat prin apărările pârâtei din întâmpinarea depusă la fond și susținerile acesteia prin avocat, în apel, este dovedită înțelegerea între pârâtă și alți cetățeni italieni de a înființa o societate agricolă, pentru că doar astfel era permisă de legislația în vigoare, achiziția de terenuri agricole.
Prin ordinul de plată din data de 24.06.2008, reclamantul a virat suma de 32.005 euro în contul personal al pârâtei deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Prelungirea G. – cu mențiunea „ achiziție terenuri”, iar prin ordinul de plată din data de 26.06.2008 suma de 43.000 euro cu mențiunea „ achiziție terenuri”, arătând că s-ar fi și înființat la data de 25.06.2008 societatea DSF Internațional Grand Invest SRL la care reclamantul, pârâta și cetățeanul italian Benedetti Fidenzio ar fi fost asociați – fără a fi fost depuse dovezi de înființare a societății.
Pârâta a confirmat prin susținerile sale, primirea sumelor susmenționate virate de reclamant în contul său personal, dar arătând că s-ar fi făcut și alte cheltuieli pentru înființarea societății – pentru care nu s-au administrat dovezi.
Așadar, primirea sumelor de către pârâtă în contul său, constituie confirmarea mandatului dat de reclamant, prin ordinul de plată cu mențiunea „ achiziție terenuri” care reprezintă cel puțin un început de dovadă scrisă care poate fi coroborată cu prezumțiile simple de către judecător, și necontestarea de către pârâtă a primirii acestor sume, care conturează cel puțin executarea și numai parțială a mandatului dat conform mențiunilor susmenționate.
Or, contractul de mandat poate fi și tacit, calificare ce rezultă din simpla executare, chiar parțială, unită în cauză cu recunoașterea din partea mandatarei, cu privire la această executare parțială.
În speță, este chiar mai mult decât atât, ordinul de plată cu mențiunea „achiziție terenuri” – în contul personal al pârâtei – constituind un mandat dat anume, așadar expres, confirmat prin executarea lui parțială de către pârâtă prin faptul primirii banilor în contul său, necontestat, încheindu-se un mandat valabil și raporturi contractuale de această natură, în sensul art. 1541 – 1544 c. civ., mandatarul fiind chemat să răspundă pentru mandatul încredințat, potrivit codului civil, inclusiv pentru dobânzile aferente, datorate din ziua întrebuințării sumelor încasate, calculate conform Ordonanței Guvernului nr.9/2000.
Contrar hotărârilor anterioare pronunțate în cauză, Curtea constată că raporturile dintre părți conturează încheierea unui contract valabil între părți, având natura contractului de mandat, pentru care dovezile administrate în cauză necontestate, respectiv înscrisurile și recunoașterea sunt neîndoielnice.
Se mai constată – din hotărârile depuse în probatoriu și ca practică judiciară în materie, că înțelegeri de asociere legală pentru achiziționare de terenuri agricole, au mai existat între pârâtă și alți cetățeni italieni – Guiotto Dino și Benedetti Fidenzio- care de asemenea au avansat în contul personal al pârâtei, sume în euro importante, în scopul dezvoltării unor activități lucrative cu terenuri agricole, pentru care s-ar fi înființat și o societate, în care fiecare să dețină o cotă anumită din părțile sociale.
Din sentința civilă nr. 2072/21.11.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._/3/2011 – rămasă definitivă și irevocabilă prin anularea apelului pârâtei ca netimbrat prin decizia civilă nr. 37/A/10.02.2014 pronunțată de C.A.B- - Secția a III- a civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant Benedetti Fidenzio, Curtea reține cu certitudine că prețul terenului agricol de 20 ha achiziționat în Județul Tulcea pe numele societății înființate, prin mandatar C. A., conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/01.07.2008 la BNP C. A., s-a achitat prețul de 42.000 euro primit de la societate de către vânzătoare – preț reținut ca fiind achitat din banii virați în contul personal al pârâtei S. ( fostă S. – T. ) D., din cei 152.942 euro, de către Benedetti Fidenzio și care a reclamat apoi și obținut prin sentința civilă susmenționată rămasă definitivă, de la pârâtă, restul de 110.942 rămași neutilizați pentru achiziția de terenuri, cu dobânzile aferente calculate, începând cu data perfectării actului susmenționat – 01.07.2008- în procentul prevăzut pentru dobânda legală în Ordonanța Guvernului nr. 9/2000.
Rezultă astfel, că suma în cauză în cuantum de 75.005 euro virată prin cele două ordine de plată de către recurentul reclamant, în contul personal al pârâtei cu mențiunea „ achiziție terenuri” – nu a mai fost utilizată de către pârâtă conform destinației date de mandant, potrivit probelor administrate, impunându-se așadar restituirea pentru neîndeplinirea exactă a mandatului, cu dobânda legală aferentă calculată conform Ordonanței Guvernului nr.9/2000, astfel cum a solicitat reclamantul în acțiune, de la data perfectării contractului susmenționat – 01.07.2008, până la achitarea integrală a debitului principal.
În consecință, potrivit art. 312 și 296 C.pr.civ., va fi admis recursul, modificată decizia recurată, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței apelate, admiterii acțiunii, pârâta fiind obligată la plata către reclamant a sumei de 75.005 euro debit principal, a dobânzii legale calculate la debitul principal de la data de 24.06.2008 până la data de 22.06.2011, dar și în continuare, până la achitarea integrală a debitului principal – în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății.
Potrivit art. 274 C.pr.civ., va obliga pe pârâtă la plata către reclamant și a cheltuielilor de judecată pentru fond – apel – recurs – onorarii de avocat reduse conform criteriilor prevăzute de art. 274 alin. 3 C.pr.civ. în cuantum rezonabil de 3.000 lei care să asigure liberul acces la justiție în cauză și respectiv – taxele judiciare de timbru achitate pentru fond –apel – recurs în cuantum de 20.160,3 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă, C. S., împotriva deciziei civile nr.379.A. din 31.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a civilă în dosarul nr._ /2013, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, S. (fostă S. T.) D..
Modifică decizia recurată, în sensul că admite apelul, schimbă sentința apelată și pe fond: admite acțiunea.
Obligă pârâta la plata către reclamant a următoarelor sume:
- 75.005 euro în echivalent în lei la cursul oficial al B.N.R. de la data plății - debit principal
- 13.377,60 euro dobânda legală aferentă debitului principal, în echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data plății, calculată de la data de 24.06.2008, până la 22.06.2011 (data introducerii acțiunii), dobânda fiind în sarcina pârâtei de achitat și în continuare, până la restituirea debitului principal.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 3.000 lei, cheltuieli de judecată pentru fond, apel și recurs - cu aplicarea reducerii onorariilor de avocat, conform criteriilor prevăzute de art. 274 alin.3 c.p.civ. și a sumei de 20.160,3 lei, cheltuieli de judecată, constând în taxele judiciare de timbru achitate la fond, apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. P. C. M. T. D. A.
GREFIER
Rădița I.
Red. FP
Tehnored. GIA
2 ex./6.01.2015
TB - S. a III-a civ. - A. E. P., A. C. T.
Judecătoria Sect. 1 - A. N.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 586/2014. Curtea de Apel... | Servitute. Decizia nr. 1088/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
