Pretenţii. Decizia nr. 841/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 841/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 24448/3/2012
Dosar nr._
(820/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 841
Ședința publică de la 19 mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. B..
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant C. M. A., împotriva sentinței civile nr. 782 din 16.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât STATUIL R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Cauza are ca obiect – pretenții, despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat S. G., în calitate de reprezentant al recurentului-reclamant C. M. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 20.02.2014, emisă de Baroul București, aflată la fila 5 din dosar, lipsind intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apărătorul recurentului-reclamant învederează că nu mai are cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat și a se avea în vedere că instanța de fond în mod greșit a calculat termenul de formulare a cererii de chemare în judecată în raport de Legea nr.221/2009.
Menționează că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la oficiul poștal prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 13.06.2012, dată la care Legea nr.221/2009 era în vigoare și în condițiile în care legea a fost publicată în Monitorul Oficial la 11.06.2009, rezultă că aceasta a intrat în vigoare după 3 zile de la data publicării, respectiv la data de 14.06.2009. Art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009 instituie un termen până la care Legea nr.221/2009 își produce efectele, respectiv un termen de 3 ani de la data intrării sale în vigoare. Având în vedere, faptul că, Legea nr.221/2009 a intrat în vigoare la data de 14.06.2009 rezultă că aceasta a fost în vigoare până la data de 14.06.2012 inclusiv.
Concluzionând, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, casarea în parte a sentinței civile atacate pe acest aspect și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței civile atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță, având în vedere că, cererea de chemare în judecată a fost depusă la poștă la data de
13.06.2012, fiind atașat la dosar plicul cu ștampila poștei care poartă această dată, astfel încât rezultă că a fost depusă înainte de expirarea termenului de 3 ani prevăzut de Legea nr.221/2009, întrucât aceasta a intrat în vigoare la data de 14.06.2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.06.2012, pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, sub nr._, reclamantul Arhorner C. M., în calitate de descendent al defunctului său tată, A. M.-Dezideriu, născut la data de 18.08.1905 în București, fiul lui D. și E., decedat la data de 02.03.1966 în București, în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN REPREZENTAT PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, a solicitat ca, în temeiul Legii nr. 221/02.06.2009 privind condamnările cu caracter politic și masurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata în M.O. nr. 396/11.06.2009, cu modificările ulterioare ("Legea nr. 221/2009"), instanța să o hotărâre judecătoreasca prin care;
1. sa constate caracterul politic al măsurilor restrictive de libertate luate în perioada 1948 -1964 împotriva defunctului său tata, A. M. Dezideriu
2. sa oblige pârâtul, în principal, la plata sumei de 13.116.771 eur cu titlu de despăgubiri materiale și, în secundar; la plata de despăgubiri materiale conform expertizei tehnice
După prezentarea cadrului istoric, în motivarea cererii, reclamantul a arătat în esență că este fiul supraviețuitor al defunctului său tata, Artareanu M. Dezideriu - Anexa nr. l, decedat în anul 1966 - Anexa nr. 2.
Suferințele prin care tatăl său a trecut în fostul regim de sorginte sovietica au fost extreme, cu repercusiuni majore și pe termen lung. Condițiile sociale extreme au fost zugrăvite în nenumărate memorii sau jurnale publicate după 1989, simplul act al supraviețuirii reprezentând astăzi un adevărat miracol.
În epoca respectiva, tatăl său s-a manifestat ca o figura proeminenta atât în plan politic, ca membru marcant al Partidului Liberal, cat și profesional, ca director al mai multor societăți din epoca, culminând cu funcția de Director General al Societății Petrolifere "Creditul Minier", fiind una dintre principalele ținte ale acțiunii de distrugere impusa de regimul comunist în scopul lichidării tuturor structurilor economice, politice, sociale și democratice din România postbelica, motiv pentru care a fost reținut, arestat și încarcerat în mai multe rânduri.
Astfel, în perioada 10 iunie 1948 - 9 iunie 1950 tatăl său a fost închis în Penitenciarul Jilava - Anexa nr. 3. În aceasta perioada tatăl său a fost judecat și condamnat pentru activități legate de funcția sa de Director General al Societății Petrolifere "Creditul Minier" (după venirea comuniștilor, societatea sovietica "Sovrompetrol" s-a constituit prin înghițirea societății romanești "Creditul Minier" unde defunctul său tata era director general) și pentru ca trebuia sa ii fie găsita și o încadrare corespunzătoare, acesta a fost acuzat ca ar fi comis acte de sabotaj economic, respectiv manifestarea împotrivirii fata de noua ordine social-politica.
Atitudinea tatălui său de opoziție fata de noul regim politic a reprezentat motivul pentru care autoritățile politice ale vremii 1-au învinuit de doua ori pentru aceeași fapta. În acest sens, pentru aceleași motive pentru care tatăl său a fost deținut în perioada 1948 - 1950 sub acuzația de sabotaj economic, acesta a mai fost învinuit și ulterior, în anul 1953, de data aceasta sub acuzația de crima de înalta trădare.
Fiind urmărit în continuare de autoritățile politice ale vremii, tatăl său a fost deținut în mai multe penitenciare și cercetat pentru presupusa comitere a infracțiunii de "crima de înalta trădare", conform art. 1902 și 1913 Codul Penal republicat în MO din 02.02.1948, în vigoare la data respectiva, or infracțiunile reglementate prin ari 190 și 191 Cod Penal constituie de drept condamnări cu caracter politic conform art. l alin. 2 lit. a) din Legea nr. 221/2009.
Tatăl său a fost închis în Penitenciarul Pitești (una dintre cele mai dure închisori comuniste) în perioada 1954 - 1955 - Anexa nr. 4, în anul 1960 a fost închis în Penitenciarele D. și Văcărești (una dintre cele mai dure închisori comuniste) - Anexa nr. 5, în perioada 1956 - 1959 a fost închis în penitenciarele G. și Sighet (una dintre cele mai dure închisori comuniste), în anul 1963 a fost închis în Penitenciarul G. (una dintre cele mai dure închisori comuniste), iar în anul 1964 a fost închis în Penitenciarul Aiud (una dintre cele mai dure închisori comuniste) - Anexa nr. 5.
Elocvent pentru modul în care aveau loc procesele în perioada respectiva este faptul ca tatăl său a fost judecat abia în anul 1953, parte a unui simulacru de proces în care vinovăția era stabilita anterior judecații propriu-zise, sancțiunea fiind dispusa prin sentința nr. 1270 din 19.11.1953 emisa de Tribunalul M. Teritorial București și care consta în "munca silnica pe viata, 10 ani degradare civica și confiscarea averii personale" - Anexa nr. 6. Inutil de a mai face vreun comentariu asupra naturii procesului și a sancțiunii aplicate, înscrisurile făcând dovada fără putința de tăgada a abuzurilor comise de autoritățile vremii.
În același mod de sfidare a ordinii constituționale, autoritățile vremii au încălcat și pe durata arestării, reținerii și detenției tatălui său ulterioare anului 1950 textele Constituției României din 1952, dovedind astfel semnificația pur formala a respectării ordinii constituționale.
Locațiile în care tatăl său a fost deținut mi-au fost de cele mai multe ori necunoscute, autoritățile vremii refuzând trimiterea oricăror pachete cu hrana, îmbrăcăminte sau accesul la vorbitor - Anexa nr. 7. După arestarea tatălui său, familia fost evacuata, reclamantul împreuna cu mama mea fiind forțați sa locuiască în condiții absolut improprii.
Condițiile precare în care defunctul său tata a supraviețuit în perioada detenției sunt astăzi greu de imaginat, fiind demne de literatura science-fiction.
Condițiile detenției de la Aiud erau inumane, fiind unul din cele mai cumplite locuri ale terorii regimului politic de după 1945, cu rezonante puternice în ceea ce privește cruzimea și duritatea anchetelor și a executării pedepselor.
Condițiile detenției de la G. (jud. Cluj), penitenciar de maxima siguranța, erau de asemenea inumane.
La Jilava, Sighet, D., G., Aiud, Pitești, Văcărești au fost încălcate astfel cu buna știința, prin violente fizice și psihice, legile naționale și internaționale de apărare a drepturilor omului, tatăl său ca și alți deținuți politici fiind privați de libertate, dar și supuși masurilor și tratamentelor inumane și degradante.
Acestea au fost circumstanțele reale în care defunctul său tata a fost privat de libertate în perioada 1948 - 1964 (o perioada de 16 ani), la finalul căreia acesta a fost grațiat - Anexa nr. 8.
Ulterior grațierii, tatăl său a înfruntat imaginea injusta de proscris, "dușman al regimului", împrejurare care i-a creat dificultăți majore atât în plan personal cat și profesional.
Având în vedere condițiile extreme și suferințele indurate, la doar 2 ani de la grațiere, tatăl său a și decedat - Anexa nr. 2.
Prin reținerea, arestarea și detenția nelegala pe o perioada îndelungata a tatălui său, autoritățile vremii au reușit scoaterea forțată și nelegala a acestuia din urma din câmpul muncii, tatăl său fiind astfel împiedicat sa isi exercite profesia pentru care a studiat, fapta echivalând cu o uzurpare a însuși dreptului de a profesa.
După anul 1989, odată cu căderea regimului comunist, reclamantul a întreprins diverse masuri în vederea recunoașterii ilegalităților comise de vechiul regim la adresa defunctului său tata.
Astfel, în anul 1992 reclamantul am solicitat dlui Procuror General al României declararea recursului extraordinar pentru a restabili adevărul în ceea ce ii privește pe tatăl său, insa cererea i-a fost refuzata - Anexa nr. 10.
De asemenea, reclamantul a solicitat Comisiei Pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistenta Anticomunista acordarea tatălui său a calității de luptător în rezistenta anticomunista, cerere la care am primit răspuns afirmativ - Anexa nr. 11.
În concluzie, dincolo de daunele morale cauzate de masurile luate de fostul regim împotriva tatălui său, acestea i-au creat tatălui său fără putința de tăgada prejudicii materiale grave a căror reparare o solicit respectuos prin prezenta cerere.
În proba, în dovedirea prezentei cereri solicită proba cu înscrisuri, expertiza și orice alte probe.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 221/2009.
În baza art. 242 C.pr.civ. a solicitat judecarea în lipsa.
Nu solicită cheltuieli de judecata.
Au fost anexate: certificate de moștenitor; certificat de deces; certificat, bilet eliberare, adeverința; fisa matricola penala; fisa matricola penala; sentința Tribunalului M. Teritorial București; corespondenta reclamantului cu autoritățile vremii; bilet eliberare; stat de plata salariu, fisa personala salariat; adresa recurs extraordinar, răspuns la adresa; adresa luptător rezistenta anticomunista, răspuns la adresa; delegație avocațiala.
Tribunalul a pus în discuție din oficiu excepția lipsei de interes cu privire la primul capăt de cerere precum și excepția tardivității în ceea ce privește cel de-al doilea capăt al cererii.
Prin sentința civilă nr.782/16.04.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția lipsei de interes pe capătul de cerere privind constatarea caracterului politic, cerere formulată de reclamantul A. M. C., respingând acest capăt de cerere ca lipsit de interes, și a admis excepția tardivității capătului de cerere în pretenții, respingând acest capăt de cerere ca tardiv formulat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat instanței să constate caracterul politic al măsurilor de privare de libertate urmare a condamnării tatălui său, motivând în conținutul cererii că acesta a fost condamnat și reținut în mai multe penitenciare pentru presupusa comitere a infracțiunii de "crima de înalta trădare", conform art. 1902 și 1913 Codul Penal republicat în MO din 02.02.1948, în vigoare la data respectiva, infracțiunile reglementate prin ari 190 și 191 Cod Penal.
În conformitate cu art. 1 alin.2 lit. a Legea nr. 221/2009, condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute de art. 1902 și 1913 Codul Penal republicat în MO din 02.02.1948, în vigoare la data respectiva, infracțiunile reglementate prin art. 190 și 191 Cod Penal constituie de drept condamnări cu caracter politic.
Aceste dispoziții statuează că persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin.2 pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor.
Prin urmare, cum condamnarea pentru faptele pretins săvârșite de autorul reclamantului, respectiv 1902 și 1913 Codul Penal republicat în MO din 02.02.1948, în vigoare la data respectiva, infracțiunile reglementate prin art. 190 și 191 Cod Penal sunt prevăzute de lege ca fiind de drept condamnări politice, în baza art. 1 alin.2 lit. a și art. 4 Legea nr. 221/2009, Tribunalul a admis excepția lipsei de interes și a respins acțiunea pentru lipsă de interes.
Analizând excepția tardivității invocată din oficiu de instanță în ceea ce privește capătul având ca obiect pretenții, Tribunalul a admis excepția pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009 – Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. 4, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului (…) la acordarea de despăgubiri.
În cauză, Tribunalul a apreciat că față de data introducerii cererii, respectiv 17.06.2012, aceasta este tardivă, considerente pentru care s-a admis excepția tardivității și s-a respins acțiunea în pretenții ca fiind tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. M. A., criticând-o ca nelegală în ceea ce privește admiterea excepției tardivității capătului de cerere având ca obiect daune materiale.
În acest sens, se arată că Legea nr.221/2009 a fost publicată în Monitorul oficial nr.396/11.06.2009, iar potrivit art.78 din Constituția României, legea se publică în Monitorul Oficial și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.
Neprevăzând o dată ulterioară de intrare în vigoare, Legea nr.221/2009 a intrat în vigoare la data de 14.06.2009, iar art.5 alin.1 instituie un termen până la care acest act normativ își produce efectele, de 3 ani de la data intrării sale în vigoare.
Raportat la aceste dispoziții, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Oficiul Poștal prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 13.06.2012, astfel încât era în interiorul termenului prevăzut de lege.
Analizând actele și lucrările, Curtea va admite recursul, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.5 alin.1, prin raportare la lit.b a aceluiași articol, “Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare”.
Legea nr.221/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial nr.396/11.06.2009 și a intrat în vigoare la data de 14.06.2009, astfel cum prevede art.78 din Constituția României.
Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant a fost formulată și expediată instanței competente la data de 13.06.2012, aspect care rezultă fără îndoială din ștampila poștei aplicată pe fața plicului.
De asemenea, acest aspect rezultă și din confirmarea de primire atașată motivelor de recurs la fila 4 din dosarul instanței.
În consecință, cererea de chemare în judecată a fost formulată în interiorul termenul de 3 ani prevăzut de art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009, excepția tardivității capătului de cerere în pretenții fiind greșit soluționată.
Astfel fiind, Curtea va admite recursul, va casa în parte sentința în sensul că va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune pentru capătului 2 de cerere, aceasta nefiind tardiv formulată și având în vedere nesoluționarea pe fond a cauzei, va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant C. M. A., împotriva sentinței civile nr.782 din 16.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât STATUIL R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Casează în parte sentința, în sensul că respinge excepția prescripției dreptului la acțiune pentru capătul 2 de cerere.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B. I. B.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/28.05.2014
-------------------------------------
T.B.-Secția a V-a – S.P.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1860/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 341/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
